Notite de curs

Costurile - Structură, mărime

Oferta. Cererea

In literatura de specialitate au fost facute numeroase cercetari in

ceea ce priveste studiul costurilor. Printre cei care s-au ocupat cu aceste
studii a fost si Paul Heyne. Acesta s-a exprimat, in acest sens: „costul
este o valoare a sanselor sacrificate”, astfel, legand legea cererii de
principiile care guverneazã oferta. Dar si faptul ca „cererea reflecta
evaluarile oamenilor”.
De asemenea, David Ricardo a stabilit ca: „pretul marfii este
reglementat de cresterea sau descresterea costului de productie”.
 Marimea si structura costului au o mare importanta atat în
domeniul productiei de bunuri cat si al celui de servicii.
Productia depinde de cunoasterea costului, dinamica lui fiind
importanta pe termen mediu si lung, datorita fluctuatiilor preturilor
factorilor de productie.
Totalitatea cheltuielilor exprimate în unitati monetare efectuate
pentru realizarea si desfacerea unui produs reprezinta marimea
costului.
Marimea unui cost poate fi calculata astfel:
-pe unitatea de produs: unitar sau mediu,
-pe masa de productie omogena,
-pe productia eterogena
Perioada pentru care se efectueaza calculele poate fi zilnic,
saptamanal, lunar, trimestrial, anual si, de asemenea, costul poate fi
diferti de la un producator la altul sau de la un produs la altul.
Pentru organizarea productiei si realizarea unei oferte, pentru
un producator, sunt importante costul global, mediu si marginal.
 Costul de productie
Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate şi
suportate de către agenţii economici pentru producerea şi desfacerea
de bunuri materiale şi servicii

Costul de producţie are urmatoarele explicatii:

-reprezinta o expresie bănească a consumului de factori:

-in domeniul bunurilor materiale (obtinute in ramuri ca
industrie, agricultură, construcţii, silvicultură etc)
-în domeniul serviciilor (servicii de transport,
telecomunicaţii, turism, sănătate, educaţie, cultură, gospodărie
comunală etc.)

-costul cuprinde tot ceea ce înseamnă cheltuială, plecand de la

producerea de bunuri si pana la desfacerea acestora (vânzare)

-exprimarea în bani a tuturor cheltuielilor care faciliteaza măsurarea şi

compararea consumurilor de factori de producţie diferiţi.
 Costul de productie este influentat de o serie de factori tehnici,
economici si organizatorici.
Acest cost este dat de suma tuturor cheltuielilor ocazionate de
producerea si desfacerea unei cantitati determinate de bunuri si
servicii.
În functie de modificările diferitelor elemente de cheltuieli, ca
urmare a cresterii sau descresterii productiei, în unitătile economice
există următoarele categorii de costuri:
a. Costul global Cg, care cuprinde:
- Cost fix (Cf) – ansamblul cheltuielilor care nu variaza (pe
termen scurt) in raport cu cantitatea de bunuri economice realizate.
Acest cost include amortizarea unor elemente de capital fix,
cheltuieli efectuate cu plata chiriilor, a salariilor angajatilor
neproductivi, a dobânzilor, a întretinerii curente a materialelor,.
- Cost variabil (Cv) – ansamblul cheltuielilor de productie care
variaza (in acelasi sens) odata cu modificarea nivelului productiei
realizate. Aici sunt incluse plata energiei, a combustibilului, a
materiilor prime, cheltuielile cu plata salariilor directe.
- Costul Total (Ct) = Cf + Cv
Acesta reprezinta costul aferent întregii producţii a unei
întreprinderi.
b. Costul mediu (unitar) - reprezinta un raport între un tip de cost
global şi rezultatele obţinute (volumul producţiei, Q):
- costul fix mediu - costul fix suportat de întreprindere pe unitatea de
produs si se calculează prin raportarea costului fix la întreaga
cantitate de bunuri produse Q:

- costul variabil mediu - reprezintă costul variabil pe unitate de

produs si se obtine prin raportarea costului variabil la întreaga
cantitate de bunuri produse Q:

- cost total mediu – se determina prin raportarea costului total la

întreaga cantitate de bunuri produse Q:
c. Costul marginal – reprezintă sporul de cheltuieli ΔCT determinat de
cresterea cu o unitate a productiei Q sau sporirea costului fată de
costul total, în cazul obtinerii unei unităti suplimentare de produs.

Oferta

Oferta reprezinta cantitatea totala dintr-un anumit produs pe care

vanzatorii il ofera la vanzare, într-o perioada de timp determinata si la
un anumit pret. Cresterea pretului determina cresterea cantitatii
oferite, iar reducerea pretului determina reducerea cantitatii oferite.
Relatia dintre pretul unitar si cantitatea oferita este reprezentata în
figura urmatoare.
 Marimea ofertei depinde de pret, raporturile de cauzalitate dintre
schimbarea pretului si cantitatea oferita dintr-un produs pe piata
constituind legea generalã a ofertei.

Reprezentarea grafică a legii ofertei

Factorii care influenteaza oferta sunt:

- Costul de productie - reducerea acestuia determinã cresterea
cantitatii de produse oferite si invers
- Pretul altor produse - o cantitate determinata de resurse economice
poate fi utilizata în aceleasi conditii de eficienta pentru obtinerea a
doua produse X si Y. Daca pretul produsului X scade, o parte mai
mare din volumul de resurse va fi folosita pentru producerea
produsului Y al carui pret nu s-a schimbat sau este în crestere
- Numarul firmelor care realizeaza aceleasi produse - cand în
industria respectiva apar noi producatori, oferta de produse va
creste
- Taxele si impozitele
- Previziunile privind evolutia pretului (piata evolueaza)
- Evenimentele sociale, politice si naturale - au efecte de
perspectivă asupra modificării directe a ofertei.

Elasticitatea ofertei reprezintă gradul de sensibilitate al ofertei

la variatiile factorilor care o influentează si se măsoară prin
coeficientul elasticitătii ofertei, dat de urmatoarea expresie:
 Comportamentul elasticitătii legii ofertei se poate observa si in
figura urmatoare
 Cererea

Cererea reprezinta relatia dintre cantitatea totala a unui produs

care poate fi cumparata de pe piata, într-o perioada determinata de
timp la pretul existent. Aceasta este influentata de capacitatea de
cumparare si de vointa de cumparare a consumatorilor. Vointa de
cumparare este influentata de: structura si intensitatea nevoilor,
anticiparile evolutiei veniturilor, existenţa sau inexistenţa bunurilor
substituibile, evolutia preturilor, moda, gusturile, atitudinile si
obiceiurile consumatorilor, etc.
Cererea poate sa fie: individuala, de piata, totala. Marimea
cererii depinde de nivelul pretului (P) si de venitul cumparatorului
astfel ca, la scaderea pretului creste cantitatea (Q) de marfuri,
ceruta, asa cum se observa si din figura urmatoare.
 Cresterea pretului unui produs determina reducerea cantitatii
cerute din acel produs, într-o anumita perioada, iar reducerea
pretului determina cresterea cantitatii cerute din acel produs.

Reprezentarea grafică a legii cererii

Factorii care influenteaza cererea sunt:

- Modificarea veniturilor consumatorilor – aceste modificari influenteaza
cererea de produse în functie de natura acestora
- Preferintele cumparatorilor - daca preferintele cumparatorilor pentru un
produs se accentueaza, cererea pentru acel produs creste.
- Numarul de cumparatori

- Previziunile privind evolutia pretului si a veniturilor - daca vor creste

veniturile va creste si cererea si invers.
 Elasticitatea cererii reprezintă gradul de sensibilitate al cererii
la schimbarea factorilor care o influentează. Aceasta se măsoară cu
ajutorul coeficientului elasticitătii cererii:

În functie de marimea absoluta a acestui coeficient, elasticitatea cererii

pentru diferite produse poate fi:
 Comportamentul elasticitătii legii cererii se poate observa si in figura
urmatoare:

Interactiunea dintre cerere si oferta determina nivelul pretului la care

vanzatorii sunt dispusi sa ofere acea cantitate de produs, pe care
cumparatorii doresc si sunt dispusi sa o cumpere. Pretul de echilibru se
determină atunci când cantitatea de produse cerută este egală cu cantitatea
oferită.

Echilibrul pietei unui produs