Subiecte preturi si concurenta sesiune vara 2012

1. Functiile preturilor
2. Legaturile dintre preturi
3. Corelatiile dintre preturi
4. Formarea pretului in cadrul ciclului de viata al produselor
5. Ciclul de viata al unui produs
6. Costul. Concept economic
7. Clasificarea costurilor
8. Preturile bunurilor publice
9. Tarifele serviciilor
10. Obiectivul de investitii, obiectele de investitii, partile de obiecte de investitii,
elemente de constructuu
11. Preturile de deviz
12. Devizul general
13. Valoarea de intrebuintare a produselor
14. Corelarea preturilor si alegerea produselor etalon
15. Corelarea preturilor prin compararea costurilor
16. Corelarea preturilor in cadrul baremelor
17. Corelarea preturilor prin coeficienti de calcul
18. Corelarea preturilor in cadrul seriilor de preturi
19. Corelarea preturilor prin metoda agregarii
20. Pretul in cadrul schimbului economic international
21. Metoda determinarii pretului extern pe baza corelarii unitatii de materie prima
realizata de concurenta
22. Metoda determinarii pretului extern pe baza pretului de concurenta si a
pramatrilor tehnici calitativi
23. Determinarea pretului pe baza nivelului celor externe
24. Pretul intern complet al produselor de export
25. Pretul produselor importate
26. Masuri cu caracter financiar practicate pentru stimularea exportului si pretul
comunitar.







1. Functiile preturilor

Functia de instrument sintetic de masura a valorii marfurilor
Aceasta functie asigura:
- schimbul echivalent de marfuri
- evidenta cheltuielilor de productie si a rezultatelor productiei materiale
- analiza situatiei economico-financiare a agentilor economici
- exprimarea si repartitia produsului intern brut si prdusului intern net
- echilibrarea cererii cu oferta
- reglarea productiei sociale
Functia de parghie economica este data de faptul ca preturile se sprijina pe 4
argumente:
1. Realizarea elementelor valorice cuprinse in preturi (salariile, impozitul,
profitul si altele) este conditionata de realizarea pretului ca intreg.
2. Pretul unui produs nu se formeaza in mod izolat ci se incadreaza intr-un
sistem de preturi cu care se afla in raporturi de proportionalitate.
3. Preturile sun prezente in toate domeniile vietii economice si sociale , ele
insotind marfurile in tot circuitul lor , indifferent de natura beneficiarilor
si a consumului .
4. Preturile conditioneaza situatia economico financiara a agentilor
economici actionand atat in faza aprovizionarii , prin preturile intrarilor
factorilor de productie , cat si in faza desfacerii , prin preturile iesirilor
produselor livrate .


2. Legaturile dintre preturi

Legaturile dintre preturi reprezinta relatiile dintre diferitele categorii de
preturi din punctul de vedere al elementelor de structura . Sistemul de preturi
asigura precizia legaturilor dintre diferitele categorii de pret ale aceluiasi
produs , in functie de fazele circuitului economic pe carel parcurge un produs
preluat de la producator pana la consumul final.


3. Corelatiile dintre preturi

Corelatiile dintre preturi sunt raporturile dintre preturile din aceeasi categorie
si pot fi :
cu caracter general ,
intre preturile marfurilor alimentare si preturile marfurilor industriale
(cu ridicata sau cu amanuntul) ;
intre aceleasi preturi ale diferitelor marfuri nealimentare;
intre preturile produselor agricole si preturile produselor industriale ;
cu caracter special :
intre preturile marfurilor ce se pot inlocui reciproc ;
intre preturile marfurilor ce nu se pot inlocui reciproc, dar care pot fi
folosite unele la fabricarea celorlalte in anumite conditii;
intre preturile marfurilor ce pot fi folosite ca atare si cele care necesita o
prelucrare suplimentara .


4. Formarea preturilor in cadrul ciclului de viata al produselor

In relatia produsului cu pretul, produsul este support material al pretului iar pretul
este support financiar al produsului.
Activitatile care alcatuiesc politica de produs sunt
a) cercetarea produsului , cuprinde atat cercetarea propriuzisa cat si analiza
calitatii produselor.
b) strategiile de produs reprezinta comportamentul si atitudinea agentului economic
fata de produsele sale . O companie poate opta pentru una din urmatoarele strategii
strategia stabilitatii gamei de produse
strategia restrangerii gamei de produse
strategia diversificarii gamei de produse
strategia diferentierii unui produs in cadrul gamei de fabricatie
strategia perfectionarii produselor
strategia innoirii gamei de produse
c) activitatea de inovatie reprezinta principalaa orientare a politicii de produs .
d) modelarea produsului reprezinta totalitatea activitatilor prin care un agent
economic confera identitate produselor sale .
e) asigurarea legala a produsului cuprinde actiunile juridice prin
care acesta este protejat impotriva aparitiei produselor contrafacute.
f) atitudinea fata de produsele vechi reprezinta atentia acrodata
marfurilor cu nivel scazut de rentabilitate .


5. Ciclul de viata al unui produs

Ciclul de viata al unui produs sau viata economica a produsului , reprezinta
perioada de timp cuprinsa intre momentul lansarii produsului nou pe piata si cel al
retragerii sale definitive de pe piata , ca urmare a disparitiei nevoilor pentru care a fost
creat sau a aparitiei altui produs nou , care satisface aceleasi nevoi dar intrun grad
superior.
Ciclul de viata cuprinde fazele : constituirea pietei produsului ( sau lansarea pe
piata ) ; cresterea ; maturitatea si saturatia ; declinul .
Corespunzator fiecarei etape din ciclul sau de viata produsul solicita o anumita
politica de marketing , o politica promotionala specifica si o anumita strategie de
preturi si de distributie . De asemenea , in functie de etapa pe care o parcurge ,
produsul atinge un anumit nivel al vanzarilor , ocazioneaza anumite costuri ,
inregistreaza un anumit pret si aduce un anumit profit .
In perioada actuala se inregistreaza o tendinta de reducere generala a ciclului de
viata al produselor , determinata de ritmul rapid al progresului stintific si tehnic in
lumea contemporana , de cresterea existentei utilizatorilor si diversificarea nevoilor de
consum .

6. Costul. Concept economic
Definirea costului presupune definirea finalitatii sale si a obiectivului sau, deoarece
procedeele de elaborare a costului reies din acesti doi vectori fundamentali .
Finalitatea costului este determinate contabil prin insumarea cheltuielilor cu ajutorul
contabilitatii analitice pentru a cunoaste nivelul costului efectiv al unui anumit produs
economic cand intreprinderea doreste sa-si continuie investigatiile.
Obiectivul costului reprezinta de fapt asieta calculului adica ansamblul
elementelor care au in vedere costul si anume: produsele , investitiile etc.
In acest calcul intervin costuri programate si costuri neprogramate .
Costul exprima de fapt insumarea resurselor utilizate pentru obiectul sau.

7. Clasificarea costurilor
1. dupa obiectul costului costuri pe bazele economice ( productie , distributie,
transport , stocare )
cost pe mijloc de exploatare ( magazine , uzine, sectii, ateliere )
cost pe activitate
cost pe responsabilitate ( director general director comercial ,sef sectie )
2. dupa perioada de analiza
grad de adaptare la structurile productiei
grad de adaptare la previziuni
grad de adaptare la inflatie
avem : cost pe termen scurt, cost pe termen lung, cost constant sau real sau cost istoric
cost prestabilit sau cost previzional: standard cost si bugetar cost calculat anterior
faptelor .
costul de inlocuire ( pentru cumpararea unui bun identic )
CONTINUTUL COSTULUI :
exhaustivitatea cost complet ( full cost )
cheltuielilor angajate : cost de revenire
exhaustivitatea traditionala: cost complet traditional
cost complet economic
exhaustivitatea adaptata : cost partial
grad de variatie : cost variabil
cost fix
grad de specificitate : cost direct cheltuieli directe
cheltuieli variabile
cheltuieli fixe
cost indirect cheltuieli variabile
cheltuieli fixe
8. Preturile bunurilor publice
Bunurile publice , sunt , in general , servicii prestate de institutii sau intreprinderi
publice . Unele dintre acestea sunt gratuite sau cvasigratuite ( invatamant , sanatate ) ,
altele se procura in conditiile pietei, dar sunt de interes general si cu preturile stabilite
de catre stat .
Din punct de vedere al formarii preturilor , preturile bunurilor publice sunt preturi ale
serviciilor publice neconcurentiale .
Teoretic , fixarea nivelului preturilor publice urmareste satisfacerea interesului general
al consumatorului , respectiv un pret cat mai avantajos .
Cercetarea interesuluio general trebuie atasata la teoria optimismului , astfel :
teoria optimismului economic , adesea folosit de Pareto , care distinge :
a) optimul distributiei , prin alocarea optionala a bogatiilor intre indivizii societatii ;
b) optimul productiei , prin organizarea optimala a producerii bogatiilor ;
c) optimul global , prin adecvarea perfecta a productiilor la gusturile indivizilor;
teoria optimului social , care poate defini notiunea de maximizare sociala a unei
functii F ( z ) , in care Z reprezinta ansamblul nivelurilor tuturor parametrilor ce
definesc starea societatii .
Folosind continutul unor astfel de teorii , se pot trata aspectele referitoare la preturi pe
baza principiilor :
principiul tarifarii la costul marginal
principiul affacement jours ou heures de pointe ;
principiul utilizarii bunurilor publice .

9. Tarifele serviciilor
Deosebirile dintre prt si tarif rezulta consta in faptul ca pretul exprima valoarea
de schimb a unei marfi in calitate de obiect , pe cand tariful se stabileste pentru o
activitate prestata .
Productia serviciilor nu se poate stoca sau inmagazina iar consumul de servicii nu
este separat de productia lor , astfe serviciul nu poate circula intre producator si
consumator , el consumandu-se dupa fiecare prestatie.
Serviciile dupa natura lor sunt : servicii productive si neproductive.
Astfel tarifele pot avea caracterul unor preturi cu ridicata , pentru serviciile
productive sau caracterul unor preturi cu amanuntul, pentru serviciile neproductive.
Cea mai importanta delimitare intre tarif si taxa se realizeaza dupa destinatia lor,
astfel:
- taxele se datoreaza bugetului statului si au caracter fiscal
- tarifele se incaseaza ca echivalent al valorii prestatiilor, in urma prestarilor
de servicii , asigurandule un profit



10. Evaluarea cheltuielilor pe subdiviziuni structurale ale obiectivului de
investitii
Obiectivul de investitii reprezinta o unitate spatiala cu functionalitate complexa
realizata prin lucrari de constructii montaj de utilaje si instalatii, dotari privind retele
de instalatii de energie electrica, canalizare, apa etc.
Obiectele de constructii sunt structuri de constructii bine delimitate spatial , cu
destinatii precise si cu functionalitate in cadrul obiectivului de investitii. De exemplu:
blocuri de locuinte , scoli, retele de alimentare cu apa etc.
Partile de obiecte de constructii reprezinta delimitari spatiale cu destinatii bine
determinate in cadrul functionalitatii obiectului de constructii. De exemplu
apartamente in bloc , clase , sali de curs etc.
Elementele de constructii au delimitare spatiala , dar functionalitatea lor este
determinata de functionalitatea obiectului sau a obiectivului. De exemplu: pereti ,
planse etc.

11. Preturile de deviz
In activitatea investitionala se cunosc 3 forme ale pretului de deviz :
a) pretul pe articolul de deviz
b) pretul de deviz pe categorii de lucrari , pe parti de obiecte de constructii
c) pretul de deviz general al obiectivului de investitii .

a) Pretul pe articolul de deviz se stabileste pe unitatea de articol de deviz cu ajutorul
urmatoarele elemente :
norma de deviz , privind consumurile de materiale , manopera , utilaje ,transport
preturile si tarifele practicate pe piata
In conditiile pietei concurentiale norma de deviz este diferentiata din cauza
sistemelor proprii de formare a muncii care difera de la o intreprindere la alta.

b) Devizul pe categorii de lucrari cuprinde 4 capitole :
Cap. I. : Cheltuieli directe
Subcapitolul A : Cheltuielile directe pe articole de deviz ,
Subcapitolul B : Alte cheltuieli directe
Cap. II : Cheltuieli indirecte
Se stabilesc prin aplicarea unei cote procentuale la totalul capitolului I .
Cap. III : Cheltuieli indirect. Se calculeaza prin aplicarea de cote procentuale la totalul
capitolelor I + II .
Cap. IV : Profitul constructorului. Se calculeaza prin aplicarea unei rate de
rentabilitate la totalul cumulat al capitolelor I+II + III .


12. Devizul general
Devizul general reflecta cheltuielile ocazionate de obtinerea obiectivului de
investitii , de la faza de proiectare , pana la darea in folosinta.
Devizul general evalueaza aceste cheltuieli la parametri maximi iar depasirea
lor genereaza pierderi pe care le suporta constructorul . Prin continutul sau,
devizul general reflecta relatiile dintre beneficiarul obiectivului de investitii si mai
multi parteneri constructori, proiectanti, furnizori etc
Devizul general evalueaza cheltuielile in 4 parti:
Partea I : Cheltuieli pentru pregatirea noului obiectiv :
cheltuieli de proiectare ( cercetari , studii , experimentare ,proiectare)
cheltuieli privind aplasamentul (despagubiri , expropiere , demolari )
investitiile pentru capacitatea de productie ( constructii , instalatii, utilaje ,
transporturi, alimentare cu apa , energie )
investitii pentru obiecte neproductive
cheltuieli neprevazute
Partea a IIa : Cheltuieli pentru functionarea conducerii , pregatirea cadrelor,
supravegherea lucrarilor de investitii.
Partea a IIIa : Cheltuieli privind organizarea santierului care se evalueaza prin
aplicarea unei cote procentuale la valoarea totala a lucrarilor de constructii .
Partea a IVa : Cheltuieli pentru efectuarea probelor tehnologice


13. Valoarea de intrebuintare a produselor factor important de
formulare a preturilor

Valoarea de intrebuintare a produselor este data de o serie de insusiri tehnice,
fizice, chimice, economice si psihosenzoriale. Aceste insusiri se impart in 2 grupe:
- Insusiri functionale de exploatare: capacitatea utilajelor, randamentul
masinilor, rezistenta etc
- Insusiri estetico-ergonomice: aspectul produselor, cromatica, finisajul
Relectarea valorii de intrebuintare in pretul produsului se poate realize astfel:
1. Fundamentarea preturilor noilor produse pe baza raportului optic dintre
costuri si parametrii valorii de intrebuintare in functie de importanta
parametrilor in totalul functionalitatii produsului.
2. Corelarea pretului noului produs cu pretul produsului etalon prin
compararea parametrilor tehnici-functionali
3. Functionarea preturilor in cadrul grupelor omogene de produse in care
parametrii variaza uniform.

14. Corelarea preturilor si alegerea produselor etalon
Prin corelare se stabilesc preturi in apropierea preturilor existente , al caror nivel
si structura au fost confirmate de piata .
Prin corelare se urmareste :
incadrarea preturilor produselor noi in scara preturilor produselor
similare existente, al nivelului general al preturilor in economie ;
respectarea corelatiilor necesare din interiorul preturilor , asa incat acestea sa
exprime cat mai fidel raporturile dintre valorile de intrebuintare si ale produselor si
dintre costurile lor de productie .
Comparatiile se efectueaza in mod obligatoriu atat pentru valoarea de intrebuintare
prin parametrii tehnici functionali si constructivi , cat si pentru
elementele structurale ale pretului noului produs , separate pentru costuri , pe
elemente primare de cheltuieli sau pe articole de calculatie , separate pentru venitul
net, la toate formale lui de manifestare si asezare in preturi .
Produsele etalon sunt produse similare existente in productia indigena sau provenite
din import , cu care se pot compara noile produse in vederea fundamentarii si stabilirii
preturilor acestora .
Trasaturile produsului etalon se urmaresc dupa cum acesta este din productia interna
sau din import.

15. Corelarea preturilor prin compararea costurilor

Aceasta metoda de corelare este cea mai frecvent utilizata in fundamentarea
preturilor si are ca scop determinarea eficientei noului produs , pe baza diferentelor de
cheltuieli de productie antecalculate , fata de produsul etalon .
Ea ar trebui folosita in paralel cu metodele compararii caracteristicilor care determina
valoarea de intrebuintare a produselor .
Principala conditie pentru asigurarea unei corelari corespunzatoare pe baza circulatiei
consta in corecta determinare a celor doua niveluri ale costurilor care se compara si
care reflecta intrun fel raportul dintre valorile de intrebuintare ale produselor
comparate . Astfel se vor obtine suficiente temeiuri pentru a se aprecia oportunitatea
executarii noului produs si introducerea lui pe piata la pretul propus prin corelare .


16. Corelarea preturilor in cadrul baremelor
Baremele de preturi sunt tabele in care preturile se gasesc corelate pentru toata
gama de sortimente sau dimensiuni ale aceluiasi produs, inclusiv pentru acelea care se
vor introduce in fabricatie in perioada urmatoare .
Elaborarea unui barem necesita un volum mare de munca care se justifica din punct
de vedere economic doar daca este mai mic decat volumul de munca.
Nu se recomanda construirea unui barem in cazul produselor al caror numar de
sortimente este mic , iar propunerile de stabilire a preturilor se fac o data sau de doua
ori pe an .
Pentru elaborarea unui barem trebuie sa se tina seama de 2 parametri esentiali la
construirea unei serii de preturi , in care sa se calculeze primul si ultimul termen al
seriei urmand sa se determine ratia de crestere .


17. Corelarea preturilor cu ajutorul coeficientilor de calcul
Coeficientii de calcul reprezinta o forma simplificativa si operativa de stabilire
a preturilor prin corelare , care se deosebeste de baremele de preturi prin faptul ca nu
contine preturi gata calculate , ci numai niste coeficienti sau formule pe baza carora se
calculeaza preturile cu usurinta.
Acesti coeficienti servesc la calcularea pretului pe fiecare sortiment in parte dar
si la mentinerea nivelului de pret si a corelarii intre preturile diverselor sortimente.
Coeficientul se determina pe baza relatiei :

K = Pe , iar Pi = Ci x K
Ce
K coeficientul de proportionalitate
Ce costul produsului etalon
Pe pretul produsului etalon
Pi pretul produsului i din serie
Ci costul produsului i din serie

Coeficientul de calcul au mai multi parametri care pot aparea sub forma de
formule de calcul sau cuprind coeficientii de calcul pentru elementele principale ce
caracterizeaza valoarea de intrebuintare a noilor sortimente.

18. Corelarea preturilor cu ajutorul seriilor de preturi
Corelarea preturilor cu ajutorul seriilor de preturi consta in incadrarea pretului
noului produs in seria de preturi existenta. In cazul incadrarii noului pret in interiorul
seriei , operatiunea se numeste interpolare, iar cand acesta prelungeste seria,
extrapolare.
Formulele de calcul sunt:
a) pentru interpolare :
Pn = P0 + P1 P0 / x1 x0 * ( xn x0 )
b) pentru extrapolare :
Pn = P1 + P1 P0 / x1 x0 * (xn x1 )
Pn = pretul sortimentului nou ;
P1 , P0 = preturile sortimentelor vecine cu sortimentul nou ;
xn , x1 , x0 = parametrii celor 3 sortimente
Aceasta metoda are urmatoarele avantaje :
a) permite corelarea pretului noului produs nu numai cu pretul unui singur
produs , ci cu doua sau mai multe preturi reale din grupa respectiva .
b) prin aceasta metoda se iau in considerare , intr-o mre masura interesele
beneficiarului, punanduse accent pe valoarea de intrebuintare a produselor;
c) se asigura si o mare operativitate in stabilirea preturilor , intrucat nu mai este
necesara operatiunea de determinare a fiecarui element din structura pretului .

19. Corelarea preturilor prin metoda agregarii
Aceasta metoda consta in faptul ca unele produse noi sunt compuse din
subansamble si repere care au preturi stabilite, iar formarea pretului noilor produse se
face prin insumarea peturilor subansamblelor si reperelor componente.
Pretul produsului nou se determina prin adaugare sau scadere din pretul produsului
etalon a costurilor, a impozitului indirect, a profitului , si a adaosului comercial, pe
care acesta le are in plus sau in minus , fata de produsul etalon .
Formula de calcul este urmatoarea :
Pn = Pie + Cm

Pn = pretul noului produs ;
Pie = preturile produselor componente comparabile cu cele ale produsului
etalon ;
Cm = cheltuielile privind montajul

Aceasta metoda se utilizeaza in stabilirea preturilor la unele produse industriale , care
se fabrica intr-o varietate de combinatii.


20. Pretul in cadrul schimburilor economice internationale
In cadrul schimburilor economice internationale se cunosc
a) cotatiile la bursa care se utilizeaza la marfurile fungibile tranzactionabile la
bursa (petrol, cafea, zahar, cereale, bumbac etc)
b) preturile la licitatie , se stabilesc prin licitatii organizate in cadrul unor
organizatii comerciale autorizate sau in centre comerciale autorizate.
Preturile de licitatie se pot forma prin metoda pretului minim de strigare ,
stabilit de vanzator in acord cu societatea de licitatie care cunoaste tendinta
pietei.
c) Pretul de tranzactie se stabileste prin tratative intre parteneri , pentru fiecare
partida de marfuri ce face obiectul contractarii
d) Pretul de catalog se stabileste de catre producatori in urma analizei
cheltuielilor de productie si in comparatie cu preturile firmelor concurente .
e) Pretul de acord are la baza acorduri internationale incheiate pe produse intre
tarile exportatoare si cele importatoare.


21. Metoda determinarii pretului extern pe baza pretului pe unitatea de
materie prima realizat de concurenta

Relatia de cuantificare este :

Pex = Pcc Pcc X cota / 100
Pex pretul produs exportat
Pcc pretul practicat de concurenta
Cota/ 100 expresia diferentierii complexitatii produsului exportat fata de
produsul concurentei

22. Metoda determinarii pretului extern pe baza pretului de concurenta
si a parametrilor tehnici calitativi

Etapele de aplicare a metodei sunt :
se inscriu intrun tabel comparativ parametrii principali si pretul practicat de
concurenta , actualizat .
se raporteaza fiecare parametru al produsului concurentei la parametrii
produsului pentru export si se obtin coeficientii tehnici de corectare a pretului .
cu ajutorul coeficientilor se determina pretul produsului destinat exportului in
raport cu preturile practicate de concurenta .
Daca exista mai multe firme concurente se calculeaza un pret mediu de export ,
prin aducerea preturilor concurentei la nivelul coeficientului de corectare.
Coeficientul de corectare ( Kj ) al preturilor firmelor concurente se calculeaza ca
medie aritmetica a raporturilor dintre dimensiunile parametrilor .

23. Determinarea pretului pe baza nivelului celor externe

Modificarea preturilor in functie de cerere nu mai depinde de costuri . In aplicarea
metodei se au in vedere oscilatiile cererii , conform carora pretul urca sau coboara . Se
are in vedere totodata fixarea pretului si in functie de diversitatea clientilor, calitatea
produsului , locul si momentul vanzarii .
Relatia de calcul este :

r = (c * x /v) , in care :

r rata modificarii preturilor
c cererea pe termen scurt
x oferta curenta
v vanzarile
coeficientul de dezechilibru intre cerere , oferta si vanzari
Concret , se are in vedere ca pretul sa fie cel mai avantajos in raport cu
conjuctura pietei mondiale din momentul negocierii si cu preturile produselor
comparabile ale concurentei . In acelasi timp , echivalentul in lei la cursul in vigoare al
pretului in valuta franco frontiera romana sa asigure acoperirea pretului intern
complet de export , comisionul societatilor comerciale de exportimport , dupa caz ,
alte cheltuieli de export.

24. Pretul intern complet al produselor de export

Pretul intern complet al produselor de export , cuprinde urmatoarea structura :
a) Cheltuieli materiale defalcate pe principalele subgrupe ( CMAT):
materii prime si materiale
produse din colaborare
materii recuperabile ( se scad )
combustibil si energie
amortizare
reparatii si intretinerea utilajelor
b) ( S ) cheltuieli cu salariile .
c) CAS plus contributia pentru ajutor de somaj ( AS)
d) Impozite, taxe si alte cheltuieli prevazute de lege ( I )
e) Profit ( )
f) Pret intern ( Pi )
g) Cheltuieli suplimentare de export ( CSE ) , din care sunt evidentiate
separat cele de transport si cele cu ambalajul pentru export ( neinglobate in pretul
intern ) .
PICE = ( C MAT + S + CAS + I + ) + CSE = PI + CSE

25. Preturile produselor importate

Sunt preturi care se comporta pe piata precum preturile de productie autohtona, cu
ridicata sau cu amanuntul. Acest comportament este dat de destienatie si de structura
importului.
In cazul importului de materii prime (combustibil, utilaje, energie) preturile de
import se considera preturi cu ridicata iar in cazul importurilor de bunuri de consum
preturile se considera cu amanuntul.
Formulele de calcul pentru aceste preturi sunt
Prt cu ridicata = prt extern * curs de schimb + taxa vamala + commission importator
+Impozit indirect (TVA)
Pret cu amanuntul= prt extern * curs de schimb + taxe vamale + commission + adios
commercial + impozit indirect (TVA)
Impozitul indirect pentru produsele din import se calculeaza prin aplicarea
cotei egale asupra valorii in vama , iar pentru produsele din import revandute la intern
, asupra pretului de vanzare.


26. Masuri cu caracter financiar practicate pentru stimularea exportului
si pretul comunitar
Principalele categorii de masuri care se aplica de catre stat exportatorilor sai sunt:
avantajele fiscale - scutirea de la plata impozitului pe cifra de afaceri ,
restituirea impozitelor aferente treptelor de prelucrare anterioare ale produsului
exportat ; generalizarea TVA cu cota zero .
avantajele valutare acordate exportatorilor sunt legate de cursul de schimb al
produselor destinate exportului
prime de export/import se acorda sub forma de subvenctii sau adaosuri de
pret, prin acestea statul urmareste o remunerare stimulativa a eforturilor
financiare efectuate pentru producerea si livrarea de bunuri pe piata externa sau
o cointeresare mai puternica pentru desfacerea acestora pe piata externa.
subventionarea targurilor , expozitiilor in strainatate , infiintarea de
misiuni diplomatice si consulare
Pretul in conditiile pietelor comunitare este pretul care se obtine in pietele
extinse care cuprin spatii economice mai largi definite prin:
politici de piata pentru produse unitare : sunt piete unde se desfac aceleasi
produse sau familii de produse, respectiv piete pe care pretul se formeaza prin
aducerea la numitor comun a mai multor preturi realizate de producatori din
state diferite dar pentru produse de acelasi tip.
politici de piete generale sunt piete comune in care mai multe state isi creaza
un spatiu de liber schimb pentru toate produsele pe care le produce fiecare
economie in parte.







Subiecte posibile in afara de cele 26!

1. cotatiile la bursa
- se utilizeaza la marfurile fungibile tranzactionabile la bursa (petrol, cafea,
zahar, cereale, bumbac etc)
Formarea cotatiilor la bursa consta in stabilirea punctului de
echilibru dintre totalitatea ofertelor si totalitatea cererilor prezentate de
catre vanzatori si cumparatori.
Preturile cu care se opereaza la bursa sunt:
- preturi de oferta si de cumparare
- preturi la livrarile immediate
- preturi la livrarile la termen
Cotatiile la bursa pot fi effective si nominative. Cele effective se
stabilesc pe baza tranzactiilor incheiate in mod efectiv in perioada
considerate iar cele nominative se stabilesc pt preturile care in mod
obisnuit sunt cotate la bursa dar pt care in perioada considerate din
lispa de cecere sau oferta nu se incheie tranzactia.


2. preturile la licitatie
- se stabilesc prin licitatii organizate in cadrul unor organizatii comerciale
autorizate sau in centre comerciale autorizate.
Preturile de licitatie se pot forma prin metoda pretului minim de
strigare , stabilit de vanzator in acord cu societatea de licitatie care
cunoaste tendinta pietei sau prin metoda de scadere a pretului cand
pretul este redus succesiv pana cand cumparatorii il accepta.
Aceste preturi se aplica cel mai frecvent la vanzarea unor marfuri
generale cu grad mare de perisabilitate la care se formeaza stocuri mari
in intervale scurte de timp (fructe proaspete)


3. Pretul de tranzactie sau negociabil
- se stabileste prin tratative intre parteneri , pentru fiecare partida de
marfuri ce face obiectul contractarii si va fi consemnat in contract ,
pentru evaluarea in suma absoluta , totala a tranzactiei .
Evaluarile se fac pe baza documentatiei tehnice privind produsul si
nivelul
preturilor practicate de firmele concurente .

4. Pretul de lista sau de catalog
- se stabileste de catre producatori pe baza analizei cheltuielilor de
productie si in comparatie cu preturile firmelor concurente . Se inscriu in
cataloage si se comunica cumparatorilor potentiali .
Se aplica marfurilor fabricate intro larga gama sortimentala si
tipodimensionala

5. Pretul de accord
- are la baza acorduri internationale incheiate pe produse intre tarile
exportatoare si cele importatoare . Se aplica la marfurile cu pondere
mare in schimburile internationale .