Prof. Univ.

Emerit
Corneliu Neagu
STUDENT: MARICA BOGDAN C-TIN

Mărimea şi tipologia costurilor de

productie
În decursul dezvoltării gândirii economice, s-au constituit mai multe tipologii ale costurilor,
dar ne vom opri la tipologia propusă de G.A.Frois.

1. Costul global (total) reprezintă ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de

producţie dat, şi este format din:
2. costul fix - reprezintă cheltuiala care este relativ independentă de modificarea
volumului producţiei şi care este suportată în orice condiţii de o firmă (clădiri,
asigurări, dobânzi);
3. costul variabil - reprezintă cheltuiala care variază în funcţie de cantitatea de produse
obţinute (materii prime, materiale, combustibil);
4. costul total - generat de consumurile aferente întregii producţii, este suma costurilor
fixe şi variabile.
5. Costul mediu (unitar) reprezintă costul pe unitatea de produs sau pe unitatea de
efect util. El poate fi:
6. cost fix mediu - costul devine variabil scăzând pe măsură ce creşte cantitatea de
produse sau, invers, crescând atunci când producţia obţinută se micşorează;
7. costul variabil mediu - se determină raportând costul variabil total la cantitatea de
produse;
8. costul total mediu - se determină prin raportarea costului total la cantitatea de
produse, care reprezintă costul unei unităţi din producţie..
9. Costul marginal:

 reprezintă sporul de cost necesar obţinerii unei unităţi suplimentare de produs;

 se determină raportând creşterea costului total la creşterea producţiei;
 evoluţia sa depinde de costurile variabile, totale şi medii.

Nivelul şi dinamica costului de producţie relevă gradul de eficienţă al

activităţii unei firme, cu cât costurile sunt mai mici, nivelul producţiei păstrându-se la acelaşi
sau crescând, cu atât eficienţa este mai mare, iar profitul sporeşte.

Nivelul costurilor de producţie reprezintă mărimea absolută a cheltuielilor efectuate pentru

realizarea producţiei. Cunoaşterea funcţiilor îndeplinite de cost poate influenţa opţiunea
nivelului şi dinamicii sale, astfel:

 cunoaşterea reală a consumurilor de resurse materiale, financiare şi umane pentru

întreaga producţie şi pentru fiecare produs în parte;
 evidenţa şi controlul consumurilor factorilor de producţie;
 calcularea indicatorilor de eficienţă;
  influenţarea nivelului rentabilităţii (profitului);
 stabilirea preţului de vânzare a bunului pe piaţă.

Utilizarea factorilor de productie reprezinta consumarea lor nemijlocita pentru producerea

de bunuri materiale si servicii, proces in cadrul caruia resursele economice alocate se
regasesc, intr-o forma naturala concreta si/sau valorica, in preturilor rezultatelor obtinute.
Consumul factorilor de productie poate fi privit atat pentru inreaga productie –consumul
global-cat si pe unitatea de produs -consum unitar- avand un caracter dinamic, si fiind diferit
in timp in functie de volumul productiei, de nivelul progresului tehnico-stiintific care
determina perfectionarea factorilor de productie. Orice producator, in perioada de
prospectare a pietei, se preocupa de comensurarea cheltuielilor necesare pentru obtinerea
bunului respectiv, adica a costului de productie pentru a-si dimensiona profitul. De fapt,
toate actiunile agentilor economici sunt ghidate de costurile de productie.
Cunostintele despre costul de productie se imbogatesc continuu pe masura dezvoltarii
economiei, problematica sa suferind mutatii neincetate.
In primul rand, trebuie cunoscute deplasarile in structura costurilor de productie, acordandu-
se atentie minimizarii si limitarii consumului de resurse economice, economisirea lor in
conditiile in care, mai ales resursele naturale devin din ce in ce mai rare.
In al doilea rand, este necesara evidentierea distincta a mai multor feluri de cost, ca urmare
a utilizarii calculului economic pe domenii de activitate relativ restranse .
In al treilea rand, costul de productie se analizeaza si se urmareste in contextul dinamic al
interdependentei dintre activitati si dintre agentii economici, astfel incat, ceea ce intr-un loc
constituie pret de vanzare in altul este costul factorilor de productie achizitionati.
In al patrulea rand, costul de productie are un rol deosebit in relatiile de colaborare intre tari,
mai ales pentru evidentierea nivelului progresului tehnic si al gradului de inzestrare cu
factori de productie achizitionati.
Costul de productie este abordat si tratat nu numai ca expresie a consumului de factori de
productie utilizati, ci si ca sansa sacrificata, ca un cost al renuntarii la producerea sau
alegerea altui bun economic. Acesta este costul de oportunitate (costul sansei sacrificate)
sau, costul alegerii din mai multe variante posibile.
NOTIUNI GENERALE PRIVIND COSTURILE DE PRODUCTIE
Activitatea economica este intr-o permanenta nevoie de premise care se diversifica odata
cu avansarea societatii in diferite domenii. Premisele care stau la baza poarta denumirea de
factori de productie, acestia reprezentand ansamblul mijloacelor disponibile si succeptibile
de a fi valorificate in producerea de bunuri materiale si in prestarea de servicii.
Factorii de productie reprezinta premisa si conditia procesului de productie. Cheltuielile cu
factorii de productie utilizati si consumati in procesul obtinerii unor bunuri si servicii trebuie
sa se regaseasca in pretul de vanzare a bunurilor sau serviciului, pentru a putea fi
recuperate. Includerea acestor cheltuieli in pretul de vanzare al bunului sau serviciului se
efectueaza prin costul de productie. Acesta constituie ceea ce il costa, de fapt, pe
intreprinzator producerea unui bun sau prestarea unui serviciu, pana in stadiul în care
ajunge ca ofertă pe piata.
„Utilizarea factorilor de productie, respectiv a resurselor materiale (bunurilor de capital) si a
resurselor umane (munca), este diferita si diferit este si modul in care acestia participa la
costurile productiei respective. Astfel, o parte din resursele materiale (bunurile de capital
fix), participand la mai multe cicluri de exploatare, se consuma treptat, se depreciaza
(ireversibil) si treptat se recupereaza prin includerea in costuri a amortizarii lor. O alta parte
din resursele materiale (bunurile de capital circulant) se consuma, incluzandu-se in costul
productiei sub forma cheltuielilor cu materii prime, materiale consumabile, iar altele
(resursele umane) trebuie sa fie remunerate incluzandu-se in costuri sub forma cheltuielilor
cu remuneratii (salariile), contributia privind asigurarile si protectia sociala”.
Consumul factorilor de productie pentru obtinerea bunurilor si serviciilor poate fi considerat
la diferite nivele. Astfel, se disting:
• consumul global, care genereaza ceea ce reprezinta costul global al productiei;
• consumul sau costul la nivelul purtatorilor de costuri (produse, lucrari, servicii),
determinarea acestuia presupunand localizarea cheltuielilor de productie in timp, spatiu si
pe obiecte ale productiei materiale.
Factorii de productie pot functiona in activitatea economica doar simultan, prezenta lor fiind
necesara in orice moment al evolutiei, de aceea in ultimii ani s-a incercat sporirea
preocuparilor privind abordarea acestora, a preocuparii si utilizarii lor cat mai eficient.