Noţiuni generale de fiabilitate

1.1. Fiabilitate. Definiţii şi indicatori

Fiabilitatea, denumită iniţial siguranţă în funcţionare (cei doi termeni

nefiind sincronici), conservarea în timp a performanţelor produselor.
Fiabilitatea nu poate fi separată de factorul timp. Astfel, performanţele
unui produs ieşit din uzină pot fi interpretate drept o calitate statică, în
timp ce performanţele obţinute în exploatarea curentă drept calitate
dinamică sau fiabilitate. Calitatea reală în general reprezintă ansamblul
celor două concepte. Fiabilitate unui produs este o garanţie a calităţii
acestuia. Sensul cuvântului fiabilitate este mult mai larg decât cel de
siguranţă în funcţionare. Ultimul se referă la acele defecţiuni care pot
avea consecinţe materiale grave (accidente, explozii, incendii). Se poate
vorbi de siguranţă în funcţionare a unui avion, autovehicul, a
centralizării electrodinamice de la calea ferată sau a oricărui dispozitiv-
instalaţie ale cărei defecţiuni pot avea consecinţe periculoase.

Fiabilitatea reprezintă probabilitatea ca un echipament, instalaţie sau

chiar proces să-şi îndeplinească funcţiile pentru care a fost creat, la
parametrii estimaţi cel puţin un timp t dat în condiţiile prevăzute de
exploatare. În limba română termenul de fiabilitate provine de la
echivalentul din franceză „fiabilitate” mărime ce caracterizează
securitatea funcţionării unei instalaţii. În engleză termenul de
„reability” are accepţiunea de demn de încredere, trainic, solid, pe care
te poţi bizui. Definiţia fiabilităţii ia în considerare trei elemente
principale: a. funcţionarea echipamentului în regim permanent; b.
parametrii de exploatare sunt cei prevăzuţi în proiectare; c. precizarea
duratei de timp în funcţionare neîntreruptă.

Fiabilitatea reprezintă probabilitatea ca un sistem (element, bloc,

ansamblu, aparat, echipament) să-și îndeplinească funcția
intenționată, în condiții de utilizare determinate, pe o perioadă de
timp precizată. Termenul fiabilitate provine din cuvântul de origine
franceză "fiabilité" care se referă la studiul defectărilor sistemelor
și care este o componentă esențială a siguranței în
funcționare..După Dicționarul LAROUSSE, fiabilitatea este o
"mărime caracterizând securitatea funcționării unui mecanism;
măsură a probabilității de funcționare a unei aparaturi conform
normelor prescrise". Fiabilitatea are corespondent în limba
engleză prin termenul "reliability" (reliable -demn de încredere,
sigur, trainic) și în limba rusă prin "нaдёжнoсть" (citește:
nadiojnost) care înseamnă siguranță, securitate, soliditate. În
literatura de specialitate din limba română s-au folosit inițial, ca
sinonime, atât termenul de "fiabilitate" cât și termenul de
"siguranță în funcționare", însă în prezent se consideră
că siguranța în funcționare(engl.dependability) înglobează în
principal patru componente:
fiabilitate, mentenabilitate , disponibilitate și securitate.Fiabilitatea
este o funcție de timp R(t), definită drept probabilitatea ca, în
condiții operaționale specificate, obiectul (componenta, procesul,
sistemul) să funcționeze fără defecte, menținându-și parametrii
prestabiliți în intervalul de timp [0,t). Fiabilitatea se notează cu
simbolul R, de la termenul englez reliability, notație însușită de
întreaga literatură de specialitate. Practic, fiabilitatea este
o probabilitate (de bună funcționare) , cu o valoare cuprinsă între
0 și 1.
La sistemele mai complexe, cunoscând fiabilitatea fiecărei
componente în parte, se poate calcula fiabilitatea (siguranța în
funcționare) a întregului sistem.
Noțiunea de fiabilitate se aplică nu numai la
produse/aparate/echipamente, ci și cu referire la procese
tehnologice. Fiabilitatea unui proces tehnologic reprezintă
capacitatea acestuia de a asigura execuția produselor la volumul
de producție dat, menținând în timp cerințele stabilite pentru
calitatea produselor.

Student: Marica Bogdan C-tin

Referat: Fiabilitate si metenanta

Tel: 0770272370

Mail: bbgd21@yahoo.com