Disponibilitatea sistemelor

Prin disponibilitate se înţelege aptitudinea unui sistem, sub aspectele

combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a acţiunilor
de mentenanţă, de a-şi îndeplini funcţia la un moment dat sau pe un
interval de timp dat. ea se defineşte şi prin probabilitatea ca un sistem
să fie apt de funcţionare în urma reparaţiilor impuse de căderea ce s-a
produs după o perioadă de bună funcţionare. În fapt, disponibilitatea
este dependentă de două probabilităţi: a) probabilitatea de bună
funcţionare, fără căderi, pe un anumit interval de timp; b)
probabilitatea căderii şi restabilirii capacităţii de bună funcţionare în
decursul unui interval de timp. Cantitativ disponibilitatea exprimă
probabilitatea ca sistemul să fie apt de funcţionare pe o anumită
perioadă de timp T cu D(t)=Prob[t>T]=R(t)+F(t)N(t), unde R(t) – funcţie
de fiabilitate; F(t) – funcţia de probabilitate a defectării; M(t)-
probabilitatea mentenabilităţii. Caracteristicile de disponibilitate permit
aprecierea calităţii produselor. Acestea sunt calitativ superioare dacă
sunt disponibile spre utilizare beneficiarului un timp îndelungat.
Utilizarea lor s-a impus datorită noilor instalaţii, echipamente cu o
complexitate tehnică ridicată şi un timp lung de utilizare
(autovehiculele cu calculator la bord – motor ABS etc.). Vechiul dicton
„sunt sărac sa iau un lucru ieftin” exprimă corect şi exact
disponibilitatea. Disponibilitatea, exprimată cantitativ, are mai multe
semnificaţii. Disponibilitate temporală – procentul de timp în care iun
sistem este în stare de funcţionare. Disponibilitate materială –
procentul de sisteme disponibile utilizării după un timp de funcţionare.
El se calculează pe baza produselor care continuă să funcţioneze (nu s-
au defectat) si al celor repuse în funcţiune întrun interval de timp de
întrerupere maxim prestabilit. Disponibilitatea misiunii – reprezintă
procentul de misiuni fără defecţiuni ce nu se pot remedia într-un
interval de întrerupere a funcţionării specificat, dintr-un timp alocat.
Disponibilitatea, atât de necesară utilizatorului se poate realiza prin 4
mijloace: fiabilitate, mentenanţă, utilizare corectă, înnoire.
Disponibilitatea prin fiabilitate – se exprimă plastic prin dictonul
menţionat mai sus cu ideea că este mai rentabil să cumperi ceva mai
scump pentru a avea mai puţine pene. Aspectele economice ale
acestuia arată că sistemele fiabile costă de 5… ori mai mult si adeseori
nu se poate obţine rentabilitatea pe această cale. Este dificil a preciza
limita până la care se poate accepta scumpirea produselor fiabile. În
practică se caută un compromis între costul de achiziţie, serviciul
solicitat si riscul acceptat. Se consideră că dacă costurile anuale de
întreţinere reprezintă 10% din costul de achiziţie se poate accepta
economic o majorare a preţului a produsului fiabil cu 10... 20%.

Disponibilitatea prin mentenanţă rezultă din faptul că fiabilitatea este

în esenţă o probabilitate si că este limitată tehnic si financiar.
Defectările sistemelor sunt numeroase în perioadele I, III si accidentale
în II. Prin acţiuni de mentenanţă preventivă sau de depanare se
stabileşte fiabilitatea sistemului. Mentenanţa nu corespunde
întotdeauna unei intervenţii reale asupra instalaţiei. Ea poate să existe
sub forma unei securităţi statice care dă o garanţie de calitate
eventualelor reparaţii. Disponibilitatea prin utilizarea corectă a
sistemelor are în vedere respectarea în exploatare a condiţiilor înscrise
în cartea tehnică deoarece, de cele mai multe ori, acestea sunt complet
depăşite fie prin montarea maşinilor în condiţii necorespunzătoare de
mediu ambiant, fie prin suprasolicitarea la depăşirea caracteristicilor
funcţionale. Din acest motiv proiectanţii trebuie să adopte măsuri astfel
încât echipamentele moderne să supravieţuiască acestor abuzuri prin
robusteţe, protecţie de siguranţă, controlul automat al parametrilor
funcţionali. Este o problemă ce trebuie abordată în faza de concepţie
care se rezolvă prin legătura directă dintre proiectant si utilizator cu
responsabilul de mentenanţă. Disponibilitatea prin înnoire apare ca
necesară atunci când, datorită, îmbătrânirii, sistemele suferă
numeroase pene, întreruperi ale funcţionării. Aceasta impune, prin
menţinerea stării de funcţionare, realizarea unor importante operaţii
de mentenanţă de cele mai multe ori oneroase economic. În această
fază este mai rentabil să se înlocuiască sistemul cu altul nou în scopul
obţinerii disponibilităţii necesităţii. Scopul acestor acţiuni vizează în
principal atenuarea efectului uzurii morale- comparativ cu mentenanţa
care vizează uzura fizică.

Student: MARICA BOGDAN C-TIN

Tel.:0770272370

Mail: bbgd21@yahoo.com