Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Introducere
II. Datele staţiei de epurare şi alegerea tehnologiei de epurare
III. Impactul staţiei de epurare asupra mediului
I. Introducere
Epurarea apelor uzate constituie ansamblul procedeelor fizice, chimice, biologice şi
bacteriologice prin care se reduce încărcarea în substanţe poluante organice sau
anorganice şi în bacterii în scopul protecţiei mediului înconjurător.(aer, sol, emisar
etc.).
Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele de
canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifică în aşa mod
calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise, de primire în emisar şi de
îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape.
Procesele de epurare se clasifică în 3 categorii :
Epurare mecano-biologica:
G/S – gratare/site;
Dz – deznisipator;
D.P. – decantor primar;
B.N.A. – bazin cu namol activ;
D.S. – decantor secundar.
Epurarea mecano – biologica
Procedeele de epurare naturala constituie o solutie
mecano – biologica se obisnuita pentru numeroase statii de
bazeaza pe actiunea mica capacitate, deoarece in acest
comuna a proceselor scop se poate folosi emisar terenul
mecanice, chimice si din apropiere sau depresiunea de
bilogice si pot avea loc in teren fara apa, in loc sa se
conditii naturale (campuri construiasca un canal lung pana la
de irigare si de filtrare, receptor.
iazuri biologice etc.) sau
in conditii artificiale prin
filtrare biologica (filtre
biologice de mica sau
mare incarcare, filtre Dezavantajul principal al
biologice scufundate, filtre acestui procedeu de epurare mecano
turn, aerofiltre) sau in – biologica naturala il constituie
bazine de aerare cu namol necesitatea scoaterii din circuitul
activ de mica sau mare agricol al unor suprafete mari de
incarcare, cu aerare teren care in cazul localitatilor mici
normla sau prelungita. sunt greu de obtinut
Gratarele si sitele, conformSTAS 12431/86, se prevad la toate statiile de epurare,
indiferent de sistemul de canalizare adoptat si indiferent de procedeul de intrare a
apei in statia de epurare. Scopul gratarelor este de a retine corpurile plutitoare si
suspensiile mari din apele uzate (crengi si alte bucati de material plastic, de lemn,
materiale moarte, legume, carpe si diferite corpuri aduse prin plutire) pentru a
proteja mecanismele si utilajele din statia de epurare si pentru a reduce pericolul de
colmatare a canalelor de legatura dintre obiectele statiei de epurare.
Majoritatea staţiilor de epurare din ţara noastră dispun numai trepte de epurare
mecanică şi biologică.
În prezent, treapta de epurare biologică a devenit necesară, aproape în toate
staţiile de epurare, din cauza numărului mare de industrii şi creşterii numărului
pupulaţiei la oraşe.Pentru ca organismele să dezvolte o activitate maximă, biomasa
trebuie să fie alimentată ritmic şi în cantităti suficiente.
Procesul de epurare poate fi prejudiciat prin dezvoltarea peste măsură a
biomasei; astfel, prin îngroşarea membranei sau prin mărirea volumului de flocoane,
scade atât capacitatea de oxidare, cât şi gradul de epurare a apelor uzate şî de aici o
serie de influente negative asupra mediului.
Treapta mecanică permite reţinerea substanţelor în suspensie, decantabile şi
grăsimile, în timp ce treapta biologică asigură îndepărtarea parţială a substanţei
organice aflată fie sub formă dizolvată, fie sub formă coloidală. Din nefericire, nu
sunt reţinute o serie de substanţe denumite rezistente sau refractare, ca de exemplu
compuşi ai azotului (N), fosforului (P), metale grele, micropoluanţi organici
persistenţi, pesticide, anumiţi germeni patogeni, precum şi alte substanţe
nebiodegradabile.
Impactul descărcării apelor uzate
epurate mecano-biologic (conţinând
poluanţi reziduali de tipul celor
amintiţi anterior) în emisarii
naturali se manifestă pe planuri
diverse, de la afectarea sănătăţii Germenii patogeni, viruşii, compuşii
umane, până la probleme complexe azotului din efluentul epurat mecano-
de natură ecologică, tehnică şi biologic periclitează sănătatea oamenilor.
economică. Gazul amoniac este toxic, având efecte
cumulative sub-letale, încetinind creşterea şi
dezvoltarea copiilor şi a adolescenţilor. Cei
mai periculoşi sunt azotiţii, atât pentru
oameni (produce cancerul gastric), cât şi
Azotaţii reprezintă o formă mai puţin pentru fauna acvatică.
periculoasă, nederanjantă pentru adulţi
(poate determina anumite afecţiuni
gastrice); pentru nou-născuţi însă, provoacă
methemoglobinemia (boala albastră).
Efectele negative asupra mediului ale existenţei
poluanţilor reziduali în efluentul epurat mecano-biologic
• Se produce eutrofizarea
lacurilor şi a râurilor cu
curgere lentă (fenomen
datorat compuşilor de
azot şi de fosfor, substanţe
nutritive pentru alge şi
microplancton, constând
în dezvoltarea accelerată
şi masivă a
microplanctonului şi
vegetaţie acvatice);
• Consumă oxigenul dizolvat din apa lacurilor şi a râurilor cu curgere lentă, conţinututl în
oxigen al straturilor de adâncime fiind şi aşa foarte sărac. Nămolul căzut pe fundul lacurilor
intră în fermentaţie anaerobă şi la fluctuaţii de nivel se produc mirosuri neplăcute;
• Variaţia de pH modifică echilibrul ionic din apa emisarilor, apa devenind toxică pentru fauna
piscicolă;
• Se modifică culoarea apei emisarilor cu toate consecinţele (în special asupra peisajului) care
decurg din aceasta.;