Epurarea apelor uzate

Studenti:

Bobocea Marina
Grigore Laura
Manastireanu Ioana
Cuprins

I. Introducere
II. Datele staţiei de epurare şi alegerea tehnologiei de epurare
III. Impactul staţiei de epurare asupra mediului
IV. Bibliografie
I. Introducere
Epurarea apelor uzate constituie ansamblul procedeelor fizice, chimice, biologice şi
bacteriologice prin care se reduce încărcarea în substanţe poluante organice sau
anorganice şi în bacterii în scopul protecţiei mediului înconjurător.(aer, sol, emisar
etc.).
 Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele de
canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifică în aşa mod
calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise, de primire în emisar şi de
îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape.
Procesele de epurare se clasifică în 3 categorii :

a) procedeul de epurare fizică denumite în lucrările mai vechi şi mecanice

b) procedeul de epurare biologică

c) procedeul de epurare chimică

a) Tehnologii de epurare mecanică au ca scop reţinerea corpurilor şi

suspensiilor mari, flotarea (separarea) grăsimilor şi uleiurilor, sedimentarea sau
decantarea pentru separarea materiilor solide în suspensie din apa uzată,
prelucrarea nămolurilor;
b) Tehnologii de epurare mecano-chimică au ca scop epurarea mecanica,
coagularea suspensiilor din apă, dezinfectarea apelor uzate;
c) Tehnologii de epurare mecano-biologică au ca scop epurarea mecanica,
epurarea naturală a apelor uzate şi a nămolurilor, epurarea artificială a apelor
uzate şi a nămolurilor
 II. Studiu de caz: Tehnologia de epurare mecano – biologică

Epurare mecano-biologica:

G/S – gratare/site;
Dz – deznisipator;
D.P. – decantor primar;
B.N.A. – bazin cu namol activ;
D.S. – decantor secundar.

Procedeele de epurare
mecano – biologica se
bazeaza pe actiunea
comuna a proceselor
mecanice, chimice si
bilogice si pot avea loc in
conditii naturale (campuri
de irigare si de filtrare,
iazuri biologice etc.) sau in
conditii artificiale prin
filtrare biologica (filtre
biologice de mica sau
mare incarcare, filtre
biologice scufundate, filtre
turn, aerofiltre) sau in
bazine de aerare cu namol
activ de mica sau mare
incarcare, cu aerare
normla sau prelungita.
Epurarea mecano – biologica
naturala constituie o solutie
obisnuita pentru numeroase statii de
mica capacitate, deoarece in acest
scop se poate folosi emisar terenul
din apropiere sau depresiunea de
teren fara apa, in loc sa se
construiasca un canal lung pana la
receptor.
Dezavantajul principal al
acestui procedeu de epurare mecano
– biologica naturala il constituie
necesitatea scoaterii din circuitul
agricol al unor suprafete mari de
teren care in cazul localitatilor mici
sunt greu de obtinut
Gratarele si sitele, conformSTAS 12431/86, se prevad la toate statiile de epurare,
indiferent de sistemul de canalizare adoptat si indiferent de procedeul de intrare a
apei in statia de epurare. Scopul gratarelor este de a retine corpurile plutitoare si
suspensiile mari din apele uzate (crengi si alte bucati de material plastic, de lemn,
materiale moarte, legume, carpe si diferite corpuri aduse prin plutire) pentru a
proteja mecanismele si utilajele din statia de epurare si pentru a reduce pericolul de
colmatare a canalelor de legatura dintre obiectele statiei de epurare.

Grătar plan cu curăţire manuală:

1. umplutură din beton;

2. 2. bară LT 60X8;
3. 3. traversă;
4. 4. pasarelă
Deznisipatoarele se prezinta sub forma
unor bazine speciale din beton armat unde
sunt retinute suspensiile granulare sub
forma de particule discrete care
sedimenteaza, indepedent unele de altele,
cu o viteza constanta. In compozitia acestor
depuneri predomina particulele de origine
minerala, in special nisipuri antrenate de
apele de canalizare de pe suprafata
centrelor poluante. Necesitatea tehnologica
a deznisipatoarelor in cadrul unei statii de
epurare este justificata de protectia
instalatiilor mecanice in miscare impotriva
actiunii abrazive a nisipului, de reducerea
volumelor utile ale rezervoarelor de
fermentare a namolului organic ocupate cu
acest material inert, precum si pentru a
evita formarea de depuneri pe conductele
sau pe canalele de legatura care pot
modifica regimul hidraulic al influentul
Separatoarele grăsimi se prevăd adeseori la staţiile de epurare şi la unităţile
care evacuează în reţeaua publică de canalizare ape cu concentraţii mari de
uleiuri minerale, acizi graşi, grăsimi şi alte substanţe plutitoare.
Scopul flotării este separarea din apele uzate, a uleiurilor, grăsimilor sau a altor
substanţe, mai uşoare decât apa, care se ridică la suprafaţa acesteia, în zonele
liniştite şi cu viteză orizontală mică.
Decantorul longitudinal este în, general, folosit ca decantor primar pentru
separarea particulelor din apele uzate brute, decantoare pentru ape de consum în
procese de tratare, se paratoare pentru apele uzate din industra petrochimică şi, cu
formă uşor modificată la deznisiparea apelor uzate.
Ele se construiesc astfel încât să funcţioneze în flux continuu şi au
scopul de a reţine suspensiile floculente din apele uzate.
Obiectivul principal al treptei biologice de epurare este îndepărtarea
substanţelor solide organice nesedimentabile, precum şi stabilizarea materiilor
organice din nămoluri.
Este un proces flexibil care se poate adapta uşor la o multitudine de
ape uzate, concentraţii şi compoziţii.Procesele biologice sunt precedate de o
treaptă fizică de epurare care are rolul de a reţine substanţele sedimentabile şi
sunt urmate de o decantare secundară destinată reţinerii produşilor rezultaţi din
epurarea biologică.
EPURARE BIOLOGICA - Este procesul tehnologic prin care impuritatile
organice din apele uzate sunt transformate , de catre o cultura de
microorganisme , in produsi de degradare inofensivi (CO2,H2O,alte produse) si
in masa celulara noua (biomasa). Cultura de microorganisme poate fi
dispersata in volumul de reactie al instalatiilor de epurare sau poate fi fixata pe
un suport inert. In primul caz, cultura se cheama , generic "namol activ" , iar
epurarea se numeste biologica cu namol activ. In al doilea caz , cultura se
dezvolta in film (pelicula) biologica , iar epurarea se realizeaza in constructii
cu filtre biologice , cu biodiscuri ect. Namolul activ fiind un material
in suspensie ,trebuie separat de efluentul epurat prin: sedimentare, flotatie,
filtrare , centrifugare etc. Cea mai aplicata este
separarea gravitationala(sedimentarea).

Decantoarele secundare sunt o parte componentă deosebit de importantă a

treptei de epurare biologică şi au scopul de a reţine nămolul, materiile solide în
suspensie, separabile prin decantare (membrana biologică sau flocoanele de
nămol activ, evacuate o dată cu apa uzată din filtrele biologice, respectiv din
bazinele cu nămol activ).
 III.Impactul staţiei de epurare asupra mediului

Majoritatea staţiilor de epurare din ţara noastră dispun numai trepte de

epurare mecanică şi biologică.
În prezent, treapta de epurare biologică a devenit necesară, aproape în toate
staţiile de epurare, din cauza numărului mare de industrii şi creşterii numărului
pupulaţiei la oraşe.Pentru ca organismele să dezvolte o activitate maximă, biomasa
trebuie să fie alimentată ritmic şi în cantităti suficiente.
Procesul de epurare poate fi prejudiciat prin dezvoltarea peste măsură a
biomasei; astfel, prin îngroşarea membranei sau prin mărirea volumului de flocoane,
scade atât capacitatea de oxidare, cât şi gradul de epurare a apelor uzate şî de aici o
serie de influente negative asupra mediului.
Treapta mecanică permite reţinerea substanţelor în suspensie, decantabile
şi grăsimile, în timp ce treapta biologică asigură îndepărtarea parţială a substanţei
organice aflată fie sub formă dizolvată, fie sub formă coloidală. Din nefericire, nu
sunt reţinute o serie de substanţe denumite rezistente sau refractare, ca de exemplu
compuşi ai azotului (N), fosforului (P), metale grele, micropoluanţi organici
persistenţi, pesticide, anumiţi germeni patogeni, precum şi alte substanţe
nebiodegradabile.
 Impactul descărcării apelor uzate
epurate mecano-biologic (conţinând
poluanţi reziduali de tipul celor
amintiţi anterior) în emisarii naturali
se manifestă pe planuri diverse, de
la afectarea sănătăţii umane, până la  Germenii patogeni, viruşii, compuşii
probleme complexe de natură azotului din efluentul epurat mecano-
ecologică, tehnică şi economică. biologic periclitează sănătatea oamenilor.
Gazul amoniac este toxic, având efecte
cumulative sub-letale, încetinind creşterea şi
dezvoltarea copiilor şi a adolescenţilor. Cei
mai periculoşi sunt azotiţii, atât pentru
oameni (produce cancerul gastric), cât şi
 Azotaţii reprezintă o formă mai puţin pentru fauna acvatică.
periculoasă, nederanjantă pentru adulţi
(poate determina anumite afecţiuni gastrice);
pentru nou-născuţi însă, provoacă
methemoglobinemia (boala albastră).
 Efectele negative asupra mediului ale existenţei
poluanţilor reziduali în efluentul epurat mecano-biologic

• Se produce eutrofizarea
lacurilor şi a râurilor cu
curgere lentă (fenomen
datorat compuşilor de
azot şi de fosfor, substanţe
nutritive pentru alge şi
microplancton, constând
în dezvoltarea accelerată
şi masivă a
microplanctonului şi
vegetaţie acvatice);
• Consumă oxigenul dizolvat din apa lacurilor şi a râurilor cu curgere lentă, conţinututl în
oxigen al straturilor de adâncime fiind şi aşa foarte sărac. Nămolul căzut pe fundul lacurilor
intră în fermentaţie anaerobă şi la fluctuaţii de nivel se produc mirosuri neplăcute;

• Variaţia de pH modifică echilibrul ionic din apa emisarilor, apa devenind toxică pentru fauna
piscicolă;

• Se modifică culoarea apei emisarilor cu toate consecinţele (în special asupra peisajului) care
decurg din aceasta.;

• Se impun tehnologii de tratare a apei pentru potabilizare, complicate tehnic şi costisitoare

din punct de vedere economic;
• Apele sunt îmbogăţite cu uleiuri eterice care imprimă gust neplăcut şi sunt foarte greu de
îndepărtat în procesele de tratare pentru potabilizare;

• Din cauza eutrofizării sunt împiedicate activităţile legate de navigaţie şi agrement.

 Tehnologia de tratare a nămolului

Scopul tratării nămolurilor este mineralizarea materiilor organice din

acestea, pentru a obţine, astfel, atât reducerea volumului, respectiv posibilitatea de
tratare mai uşoară a acestora, precum şi cantităţi importante de gaz metan, folosind în
principal la nevoile staţiei de epurare. Nămolurile fermentate sunt aproape lipsite de
miros şi pot fi folosite ca atare sau în diferite scopuri, după ce sunt tratate.

Principalele obiective ale tratării nămolului sunt:

-reducerea volumului acestuia, în continuare, prin deshidratare;

-stabilizarea, micşorarea sau reducerea completă a pericolului prezentat de nămolul
fermentat, din punct de vedere sanitar;
-realizarea unor condiţii corespunzătoare utilizării lui.
O apa curata, o viata sanatoasa!