PROIECT

Epurarea apelor

STUDENT: FULGER ANDREEA

Apa este simbolul vietii. Lipsa apei inseamna pustiu, catastrofa, lipsa vietii sau a sansei la
viata. Societatea si insasi viata sunt de neconceput fara apa. S-ar putea spune că istoria este
cumva legată de apă, milioane de vieti s-au stins fie din prea putina apa, fie din prea multa
apa. Omul consuma apa pentru a isi potoli setea, pentru a prepara hrana, pentru necesitati de
igiena, pe timp de vara - pentru agrement, iarna - pentru incalzirea locuintelor, etc.
De fiecare dată când consumi apă, sub orice formă, întreaga cantitate care se scurge ajunge în
sistemul de canalizare. Tot aici ajunge apa utilizată de ceilalți consumatori, atât cei casnici, cât
și toate restaurantele, clădirile de birouri, spălătoriile auto și orice alt operator economic. Apele
produse din urma noastră ajung, prin rețeaua de canalizare, într-o stație de tratarea a apei.
In conditiile in care cantitatile de poluanti evacuate in apele de suprafata nu sunt prea mari,
in apele receptorului se desfasoara un proces natural de epurare (autoepurare). Acest proces
este in general lent si are loc in mod diferit in functie de debitul/volumul de apa uzata
evacuat, tipul si cantitatea/concentratia poluantilor, debitul/volumul receptorului si de
conditiile specifice pe care le prezinta receptorul.
Pentru protectia apelor de suprafata receptoare, evacuarea apelor uzate este permisa, in cele
mai multe cazuri, numai dupa ce acestea au fost epurate in instalatii speciale de epurare
numite statii de epurare.
Rolul ei este să filtreze apa, pentru a se asigura că eventualele elemente periculoase, care au
fost produse de către consumatori, nu ajung, mai departe înapoi în natură. Un tratament
corespunzător al apei înseamnă tratarea apelor urbane reziduale prin orice procedeu și/sau
sistem de evacuare care să permită, pentru apele receptoare de deșeuri, respectarea
obiectivelor de calitate reținute, precum și conformarea la dispozițiile corespunzătoare ale
prezentei directive și ale altor directive comunitare (Art. 2 din 91/271/CEE).
Epurarea apelor uzate poate sa fie realizata prin mijloace mecanice sau fizico-chimice
(epurare primara), biologice (epurare secundara) sau avansate (epurare tertiara). Pentru
indepartarea din apele uzate a unor poluanti specifici unor ape uzate industriale se folosesc
tehnologii de epurare specifice, care utilizeaza in general procese chimice. Fiecare astfel de
tehnologie foloseste instalatii specifice proiectate individual.
In multe cazuri, diversi poluanti care intra in componenta apelor uzate industriale pot
constitui inhibitori ai procesului de epurare biologica sau chiar pot impiedica complet acest
proces. In aceste cazuri se impune ca procesele industriale respective sa constituie subiectul
unui studiu in vederea prevenirii poluarii la sursa prin adaptarea/modificarea tehnologiei, iar
apele uzate industriale sa fie epurate intr-o statie de epurare individuala inainte de evacuarea
lor intr-un sistem de canalizare orasenesc.

Procedeele de epurare a apelor uzate, intalnite in acest proces tehnologic:

A) Epurarea mecanica - in care procedeele de epurare sunt de natura fizica;

Epurarea mecanica retine suspensiile grosiere. Pentru retinerea lor se utilizeaza gratare, site,
deznisipatoare, separatoare de grasimi si decantoare.
Gratarele retin corpurile grosiere plutitoare aflate in suspensie in apele uzate (carpe, hartii,
cutii, fibre, etc.). Materialele retinute pe gratare sunt evacuate ca atare, pentru a fi depozitate
in gropi sau incinerate. In unele cazuri pot fi maruntite prin taiere la dimensiunea de 0,5-1,5
mm in dezintegratoare mecanice. Dezintegratoarele se instaleaza direct in canalul de acces al
apelor uzate brute, in asa fel incat suspesiile dezintegrate pot trece prin gratare si pot fi
evacuate in acelasi timp cu corpurile retinute.
 
Deznisipatoarele sunt indispensabile unei statii de epurare, in conditiile in care exista un
sistem de canalizare unitar, deoarece nisipul este adus in special de apele de ploaie. Nisipul
nu trebuie sa ajunga in treptele avansate ale statiei de epurare, pentru a nu aparea
inconveniente cum ar fi:
 deteriorarea instalatiilor de pompare;
 dificultati in functionarea decantoarelor;
 reducerea capacitatii utile a rezervoarelor de fermentare a namolurilor si stanjenirea
circulatiei namolurilor.
 
Deznisipatoarele trebuie sa retina prin sedimentare particulele mai mari in diametru de 0,2
mm si in acelasi timp, trebuie sa se evite depunerea materialelor organice, pentru a nu se
produce fermentarea lor.
 
Separatoarele de grasimi sau bazinele de flotare au ca scop indepartarea din apele uzate a
uleiurilor, grasimilor si, in general, a tuturor substantelor mai usoare decat apa, care se ridica
la suprafata acesteia in zonele linistite si cu viteze orizontale mici ale apei.
 
Decantoarele sunt constructii in care se sedimenteaza cea mai mare parte a materiilor in
suspensie din apele uzate. Se pot adauga in ape si diverse substante chimice cu rol de agent
de coagulare sau floculare, uneori se interpun si filtre. Spumele si alte substante flotante
adunate la suprafata (grasimi, substante petroliere etc.) se retin si inlatura ("despumare") iar
namolul depus pe fund se colecteaza si inlatura din bazin (de exemplu cu lame racloare
sustinute de pod rulant).
 
B) Epurarea chimica - in care procedeele de epurare sunt de natura fizico-chimica;
Epurarea chimica are un rol bine determinat in procesul tehnologic, prin care se indeparteaza
o parte din continutul impurificator al apelor reziduale.
Epurarea chimica prin coagulare - floculare conduce la o reducere a continutului de substante
organice exprimate in CBO5 de cca. 20 -30 % permitand evitarea incarcarii excesive a
namolului activ cu substanta organica.
 
Procesul de coagulare - floculare consta in tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, in
cazul de fata, sulfat feros clorurat si apa de var, care au proprietatea de a forma ioni comuni
cu substanta organica existenta in apa si de a se aglomera in flocoane mari capabile sa
decanteze sub forma de precipitat. Agentul principal in procesul de coagulare - floculare este
ionul de Fe3+ care se obtine prin oxidarea sulfatului feros cu hipoclorit de sodiu. Laptele de
var care se adauga odata cu sulfatul feros are rolul de a accelera procesul de formare al
flocoanelor si de decantare al precipitatului format.
 
Reactia de oxidare a FeSO4 si de precipitare a Fe(OH)3 este urmatoarea: 
 
2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH)3+2CaSO4+CaCl2
 
Indepartarea prin decantare a flocoanelor formate este necesara intrucat acestea ar putea
impiedica desfasurarea proceselor de oxidare biochimica prin blocarea suprafetelor de schimb
metabolic a biocenozei. Datorita variatiilor mari de pH cu care intra in statia de epurare apele
reziduale, se impune corectarea pH-ului in asa fel incat, dupa epurarea fizico-chimica, apele
sa aiba un pH cuprins intre 6,5-8,5, domeniu in care degradarea biochimica sub actiunea
microorganismelor din namolul activ este optima.
Corectia pH-ului se face cu ajutorul H2SO4 98% sau a NaOH 40% in bazinul de reglare a
pH-ului, destinat acestui scop. Totodata prin corectia pH-ului se reduce si agresivitatea apelor
reziduale asupra conductelor, constructiilor si utilajelor.
 
C) Epurarea biologica - in care procedeele de epurare sunt atat de natura fizica cat si
biochimica
Prin epurarea biologica se intelege complexul de operatiuni si faze tehnologice prin care
materiile organice existente in apele uzate provenind din cele mai diverse activitati antropice
sunt transformate cu ajutorul unor culturi de microorganisme, in produsi de degradare fara
nocivitate, (CO2, H2O, CH4 si altele) si o masa celulara noua (biomasa), inofensiva.

Procesul tehnologic de epurare biologica se poate organiza in trei modalitati:

 
1) Prin cultura microorganismelor noi dispersate in intregul volum al reactorului de epurare
2) Prin cultura noilor microorganisme pe un suport
3) Prin sistemul de cultura in intreaga masa de apa poluata
 
Al doilea sistem presupune dezvoltarea culturii in film (pelicula) biologic, iar procesul se
desfasoara in constructii cu filtre biologice speciale.
Namolul activ este un sistem dispers in care materialul aflat in suspensie trebuie sa fie separat
de efluentul epurat biologic. 
 
In procesul de epurare biologica a apelor uzate cu incarcatura de materii organice, rol
principal ii revine grupului de bacterii organofage, (mancatoare de substante organice).
Aceste bacterii, in functie de predispozitia lor de a trai in prezenta sau absenta oxigenului se
clasifica in trei grupuri:
 
 Bacterii obligat aerobe;
 Bacterii facultativ aerobe;
 Bacterii anaerobe.
 
Bacteriile, grup heterogen de organisme microscopice, microcelulare sau grupate in colonii
cu nucleu simplu, majoritatea fara clorofila, heterotrofe (care sunt obligate sa-si preia singure
hrana sub forma de substante organice din mediu) indeplinesc rolul esential in acest tip de
epurare a apelor cu incarcatura de materii organice.
 
Bacteriile aerobe sunt microorganisme care intr-o proportie insemnata se pot dezvolta si
reproduce numai in mediile care contin oxigen.
 
Bacteriile obligat aerobe ca cele saprofite, nitrificatoare, o parte din sulfobacterii si microbii
patogeni traiesc numai in prezenta oxigenului molecular.
 
Bacteriile facultativ aerobe, grupeaza la un loc unele drojdii, bacterii denitrificatoare s.a.
 
Bacteriile anaerobe sunt organisme capabile sa traiasca fara prezenta oxigenului liber.
 
Dintre acestea remarcam infuzoriile, clostridium pasteurianum si clostridium sporogenius.

 
Ca urmare, in legatura cu necesarul de oxigen pentru dezvoltarea culturilor de bacterii
organo-fagiste vom intalni doua tipuri de procese tehnologice pentru epurare biologica:
 
 Proces aerob, utilizat cu prioritate la indepartarea poluantilor din apele uzate;
 Proces anaerob aplicat la prelucrarea namolurilor fermentate si la epurarea apelor
uzate foarte concentrate in poluanti.
  
Procese de transformare bacteriana:
Bacteriile folosite in procesul de epurare biologica preiau din mediul inconjurator in care sunt
cultivate, energia si materia nutritiva folosindu-le pentru:
 biosinteza si dezvoltare;
 activitati fiziologice secundare ca spre exemplu mobilitatea, luminescenta, si altele. 
 Procesele metabolice se clasifica astfel:
 Consumatoare de energie;
 Producatoare de energie.
 
Procesele de catabolism, de dezasimilatie, de degradare a substantelor din mediu sunt
exogene.
Procesele in care se sintetizeaza componentii celulari corespund anabolismului si sunt
consumatori de energie.
 
Ambele tipuri de procese metabolice se produc in acelasi timp astfel incat diversele reactii
biochimice care alcatuiesc metabolismul realizeaza urmatoarele functii esentiale pentru viata
celulei:
 asimilarea substantelor nutritive si producerea substantelor folosite la constructia
edificiilor celulei;
 eliberarea de energie si stocarea acesteia;
 ansmiterea energiei stocate catre substantele de constitutie a edificiilor celulare;
 constituirea de nou material celular, prin care folosirea materiei organice poluante.
De asemenea s-a observat ca potentialul metabolic al microorganismelor dintr-un hectar de
teren arabil, analizat pe o lungime de 25cm este echivalent cu al catorva zeci de mii de
oameni. Se utilizeaza prin aceste date capacitatea deosebit de mare a bacteriilor de a efectua
operatiuni biologice in folosul omului. 
Dar ceea ce este si mai important este faptul ca aceste microfiinte dispun de o capacitate cu
totul deosebit de a supravietui in cele mai deosebite conditii.
Organismul uman pentru a atinge un asemenea nivel metabolic ar avea nevoie de mii de tone
de alimente pe care sa le consume orar.
  
Metabolismul bacterian are la baza utilizarea celor mai diverse substante nutritive din mediul
in care acestea se dezvolta si anume:
 azot molecular;
 dioxid de carbon;
 sulf si combinatiile sale;
 substante organice simple;
 substante organice complexe;
 hidrocarburile titeiului brut;
 substante organice naturale;
 asfalt (bitum);
 substante anorganice;
  acid oxalic si sulfuric;
 fenoli;
 chitina;
 piele;
 cauciuc, polimeri, lemn, mase plastice;
 substante antibiotice.
 
Conditia esentiala pentru producerea reactiilor biochimice metabolice este ca in mediul
natural sau cultura artificiala sa existe toate materiile necesare formarii constituentilor
celulari si producerii de energie.
In aceste instalatii pentru epurare biologica in mediile de cultura trebuie sa existe in primul
rand materiale care sa contina: C, H, O, N, P, S, si in cantitati mai mici sursa de: K, Mg, Mn,
Na, Ca, Fe, Cl-, PO43-, SO42-, si in concentratii foarte reduse oligoelementele: Zn, Ca, Mo.
 
Dezasimilatia, procesele catabolice, determina transformarea oxido-reducatoare a
substantelor organice complexe preluate din mediu, in substante simple, cu eliberarea de
energie.
La organismele procariote cat si la cele eucariote, in protoplasma apar in decursul
dezasimilatiei substante diverse si energie care sunt apoi folosite pentru obtinerea
constituentilor celulari proprii.
 
D) Treapta tertiara - are rolul de a inlatura compusii in exces
Treapta tertiara nu exista la toate statiile de epurare. Ea are de regula rolul de a inlatura
compusi in exces (de exemplu nutrienti- azot si fosfor) si a asigura dezinfectia apelor (de
exemplu prin clorinare). Aceasta treapta poate fi biologica, mecanica sau chimica sau
combinata, utilizand tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este
adsorbtia pe carbune activat, precipitarea chimica etc.
Eliminarea azotului in exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului in
azotit si apoi azotat) urmata de denitrificare, ce transforma azotatul in azot ce se degaja in
atmosfera. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologica, sau chimica.
In urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie sa aiba o calitate acceptabila, care sa
corespunda standardelor pentru ape uzate epurate.
Daca emisarul nu poate asigura dilutie puternica, apele epurate trebuie sa fie foarte curate.
Ideal e sa aiba o calitate care sa le faca sa nu mai merite numite "ape uzate" dar in practica rar
intalnim asa o situatie fericita. Pe de o parte tehnologiile de epurare se imbunatatesc, dar pe
de alta parte ajung in apele fecaloid-menajere tot mai multe substante care nu ar trebui sa fie
si pe care statiile de epurare nu le pot inlatura din ape.
In final apa epurata este restituita in emisar - de regula raul de unde fusese prelevata amonte
de oras. Ea contine evident inca urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul
emisarului sa fie mare pentru a asigura dilutie adecvata.
Alte solutii propun utilizarea pentru irigatii a apelor uzate dupa tratamentul secundar,
deoarece au un continut ridicat de nutrienti. Acest procedeu este aplicabil daca acele ape nu
contin substante toxice specifice peste limitele admise si produsele agricole rezultate nu se
consuma direct. In acest caz nu mai este necesara treapta a III-a si nu se mai introduc ape in
emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece
apele epurate nu sunt niciodata cu adevarat de calitate apropiata celor naturale nepoluate
antropic). Se experimenteaza si utilizarea apelor uzate ca sursa de apa potabila, desigur cu
supunerea la tratamente avansate de purificare.
 
 Surse de poluare ale apei:
Apele uzate afecteaza calitatea apelor de suprafata (receptorul) in care sunt evacuate direct
proportional cu debitul de apa uzata si cu concentratia poluantilor pe care aceasta le contine.
Influenta asupra apelor receptorului este cu atat mai mare cu cat debitul/volumul receptorului
este mai mic. In cazul evacuarii apelor uzate in lacuri sau in Marea Neagra trebuie tinut cont
de faptul ca evacuarea apelor uzate asupra receptorului are si un caracter cumulativ, cantitatea
de poluanti evacuata acumulandu-se in timp.
Principalele materii poluante sunt dizolvate sau se afla in suspensie. Acestea sunt de natura
anorganica (saruri minerale) sau organica (diverse substante organice) si pot sa fie toxice,
inhibitoare pentru procesele naturale, favorizante pentru unele procese naturale cauzatoare de
efecte nedorite pentru apele receptorului in care au fost evacuate (rauri sau lacuri).
Evacuarea de ape uzate in receptorii naturali poate conduce la degradarea sau distrugerea
faunei si/sau florei receptorului, la scaderea cantitatii de oxigen dizolvat in apa receptorului
avand efecte negative asupra organismelor ecosistemului acestuia si/sau asupra fenomenului
de epurare naturala (autoepurare) care are loc in apa receptorului. Aceasta poate favoriza
producerea unor efecte negative asupra receptorului si formelor de viata pe care le contine
(intoxicare, eutrofizare etc.).
 
Poluarea apei - orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei, peste o
limita admisibila, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate produsa direct sau
indirect de activitati umane, care o fac improprie pentru o folosire normala, in scopurile in
care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996).
Poluarea apei inseamna introducerea directa sau indirecta (ca rezultat al activitatii umane), a
unor substante sau a caldurii, care pot dauna sanatatii umane precum si calitatii ecosistemelor
acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, activitati care pot conduce la pagube
materiale ale proprietatii, sau care pot dauna sau obstructiona serviciile, precum si alte
folosinte legate de apa.
Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, orasenesti, industriale, pluviale si de
drenaj) sunt cele colectate intr-un sistem de canalizare si evacuate in receptor natural prin
conducte sau canale de evacuare.
Surse difuze de poluare reprezinta emisii evacuate in mediu in mod dispers (care nu descarca
efluenti uzati in apele de suprafata prin intermediul unor conducte in puncte localizate).
 
Pe ansamblu se disting urmatoarele surse majore de poluare difuza:
 Agricultura;
 Depunerile atmosferice;
 Materialele de constructii;
 Industria;
 Traficul auto;
 Populatia din mediul rural.
 
 Fig. 1-Circuitul apei

Uniunea Europeană, încă din 1991, a formulat Directiva privind apele urbane reziduale
(91/271/CEE) pentru standardizarea și monitorizarea apelor urbane uzate.

Directiva 91/271/CEE a Consiliului privind tratarea apelor urbane reziduale a fost adoptată la
21 mai 1991 pentru a proteja mediul acvatic de efectele negative ale evacuărilor de ape
urbane reziduale și de anumite evacuări industriale.

Raportul de țară al României

Dacă pe plan european, în jur de 90% din apele urbane uzate sunt colectate și tratate în acord
cu Directiva 91/271/CEE, lucrurile în România au avansat mai lent.

În România, gospodăriile și anumite industrii din 1849 zone urbane generează 20 milioane
p.e. de apă uzată în fiecare zi, ceea ce reprezintă o cantitate echivalentă cu aproximativ 40 de
milioane de căzi sau 3.99 milioane de metri cubi.

Cu toate acestea, apele reziduale urbane trebuie tratate înainte de deversare, pentru a evita
poluarea mediului. În România, apele uzate urbane sunt tratate în 642 de stații din toată țara
înainte de a fi evacuate.

Care sunt țintele pentru colectarea și tratarea apelor uzate urbane în România?

Potrivit UWWTD, România este obligată să furnizeze în zonele urbane:

 Colectare de 20 milioane p.e. de ape uzate

 Tratament biologic la 19.6 milioane p.e. de ape uzate
 Tratament biologic cu eliminarea azotului și fosforului la 13.1 milioane p.e. de ape
uzate

Pentru 0,4 milioane p.e. de ape uzate urbane, România folosește sisteme individuale (de
exemplu, stații de epurare menajeră; fose septice), în locul sistemelor centralizate de
colectare și stații de epurare. Aceste alternative sunt permise de legislație, atâta timp cât
mediul este protejat în mod adecvat.

Acesta este motivul pentru care cantitatea de apă uzată urbană care necesită epurare biologică
(19,6 milioane p.e.) este mai mică decât apa uzată urbană colectată (20,0 milioane p.e.).

În plus, cantitatea de apă uzată urbană care necesită epurare biologică cu eliminarea azotului
și fosforului (13,1 milioane p.e.) este mai mică decât apa uzată urbană colectată (20,0
milioane p.e.), deoarece acest tip de epurare este necesar doar pentru zonele urbane mai mari
(peste 10 000 p.e.), deversarea în zone sensibile.

Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a oferi:

 Colectarea a 7,16 milioane p.e suplimentar de ape uzate urbane (35,9%)

 Tratarea biologică la 12,87 milioane p.e de ape uzate urbane (65,7%)
 Tratament biologic cu eliminarea azotului și fosforului la 7,72 milioane p.e. de ape
uzate urbane (58,8%)

Fig. 2-Nivelul apelor tratate

Între 2014 și 2018, România:

 și-a mărit distanța față de ținta necesară pentru colectarea apelor uzate urbane
 și-a mărit distanța față de ținta necesară pentru tratarea biologică a apelor uzate
urbane
 și-a mărit distanța față de ținta necesară pentru tratarea biologică a apelor uzate
urbane cu eliminarea azotului și fosforului

România a generat peste 247.760 de tone de nămol de apă uzată în 2018:

 18,7% au fost refolosite în agricultură

 53,5% au fost depozitate
 0,3% au fost incinerate
 27,5% au fost eliminate în alt mod

Conform celor mai recente planuri de management al bazinului hidrografic (RBMP) din
România:
 - Evacuările de ape uzate urbane contribuie în mod semnificativ la o calitate mai puțin
decât bună a apei în:
 5,5% din corpurile de apă ale râului
 0,8% din corpurile de apă ale lacului
 75,0% din corpurile de apă de coastă
- Evacuările de ape uzate din locuințe neconectate contribuie în mod semnificativ la o
calitate mai puțin decât bună a apei în:
 25,4% din corpurile de apă ale râurilor
 9,2% din corpurile de apă ale lacului
 100,0% din corpurile de apă de coastă
 13,5% din suprafața corpurilor de apă subterană
- Deversările de ape pluviale revărsate contribuie semnificativ la o calitate mai puțin
decât bună a apei în:
 0,0% din corpurile de apă ale râului
 0,8% din corpurile de apă ale lacului

Raportul de țară al României cu privire la tratarea apelor urbane reziduale (12%) are o
diferența față de vecinii noștri din vest (76%), iar faptul că în perioada 2014-2018 au fost
înregistrare regrese în atingerea țintelor de conformitate, cu siguranță este o veste deloc
îmbucurătoare.

O foarte bună parte din apa reziduală pe care o producem ajunge direct în fluxurile de apă
sensibile, unde chimicalele și toți ceilalți compuși organici și anorganici pot afecta mediul în
moduri pe care nu le putem estima, dar care, de cele mai multe ori, vor fi negative.

Acest lucru se datorează, printre altele, subdimensionării rețelelor de canalizare, racordării

insuficiente la stațiile de epurare, numărul stațiilor de epurare ș.a.m.d.

Circuitul apei uzate este în general dirijat prin legislație (inclusiv ce putem scurge și ce nu
putem scurge în canalizarea publică) și susținut de infrastructura specifică , atât privată (stații
de pre-tratare a apei, diverse instalații de filtrare), cât și publică (stații de tratarea apei).

Prin urmare, la nivel de gospodărie, pentru a reduce impactul pe care apele uzate îl au asupra
mediului, putem să:

 nu aruncăm chimicale periculoase în canalizare (sunt multe produse de curățare

prietenoase cu mediul)
 curățăm fosa septică odată la câțiva ani (unde se aplică)
 nu aruncăm cantității mari de ulei prin canalizare
 limităm utilizarea excesivă a apei
 folosim electrocasnice care folosesc eficient apa

La nivel de operator economic, legislația este suficient de clară încât simpla ei respectare, ar
reduce mult impactul asupra mediului. Conform Art. 15 din Lege 107/1996 Poluarea în orice
mod a resurselor de apă este interzisă.

Contaminarea apei în general, indiferent prin ce metode, poate avea efecte și asupra calității
apei potabile. Recorder a realizat un reportaj în 2019 cu privire la calitatea apei potabile din
România. În urma reportajului au realizat o hartă interactivă a apei contaminate din
România. 

Concluzii

 Societatea si insasi viata sunt de neconceput fara apa. S-ar putea spune că istoria este
cumva legată de apă, milioane de vieti s-au stins fie din prea putina apa, fie din prea
multa apa.

 In procesul de epurare biologica a apelor uzate cu incarcatura de materii organice, rol

principal ii revine grupului de bacterii organofage, (mancatoare de substante
organice).

 Conditia esentiala pentru producerea reactiilor biochimice metabolice este ca in

mediul natural sau cultura artificiala sa existe toate materiile necesare formarii
constituentilor celulari si producerii de energie.

 Evacuarea de ape uzate in receptorii naturali poate conduce la degradarea sau

distrugerea faunei si/sau florei receptorului

 O foarte bună parte din apa reziduală pe care o producem ajunge direct în fluxurile de
apă sensibile, unde chimicalele și toți ceilalți compuși organici și anorganici pot
afecta mediul în moduri
Bibliografie:
 https://institutulverde.ro/tratamentul-apelor-uzate-la-nivel-european/?
gclid=Cj0KCQiAtICdBhCLARIsALUBFcEDy0UeTbg6U0ChjjfpozQOimCYJf3wA
CZOKJQm9K53iVFOSPE2QYMaAuIqEALw_wcB
 https://www.filtre-apa-plata.ro/Documentatii-Info-epurarea-apei-uzate.php
 Planurile de management al bazinului hidrografic (RBMP)