TRATAREA APELOR UZATE

(Brăila Gabriel)

Apele uzate sunt ape care au avut o origine diferită și care au fost manipulate de oameni
într-un fel. Această manipulare a provocat o schimbare a caracteristicilor apei și au fost
introduse substanțe chimice și biologice. Indiferent de originea apei, toate apele care au fost
manipulate și care nu sunt adecvate consumului uman, sunt considerate ape uzate.

ORIGINEA APELOR UZATE

Apele uzate pot avea origini diferite. Fiecare dintre aceste origini este cea care va determina
caracteristicile pe care le poate avea apa. Apele uzate sunt clasificate în următoarele origini:

Apă uzată menajeră: Este apa reziduală a cărei caracteristică principală este aceea de a fi un
deșeu lichid care provine din case, zone rezidențiale, unități comerciale și instituționale. Apa pe
care o folosim pentru scăldat este considerată ulterior apă uzată. Această apă are urme ale
bacteriilor noastre, ale societății pe care o avem și ale substanțelor chimice, cum ar fi săpunul sau
șamponul pe care l-am folosit la duș.
Apele negre: apele negre sunt cele care sunt transportate după ce au fost folosite la toaletă.
Apă gri: Sunt acele ape cu săpun care conțin grăsime de la duș, mașină de spălat vase, spălătorie
1
și mașină de spălat.
Ape uzate municipale sau urbane: sunt apele a căror caracteristică principală este aceea de a fi un
deșeu lichid dintr-un conglomerat urban. În această zonă se desfășoară activități domestice și
industriale. Această apă este transportată de o rețea de canalizare în subteranul întregului oraș.
Scopul final este de a conduce această apă la stația de epurare.
Ape uzate industriale: sunt cele care se caracterizează prin faptul că au deșeuri lichide care
provin din zone industriale. De asemenea, pot fi de origine animală sau agricolă. Aceste ape
trebuie tratate deoarece au un conținut ridicat de substanțe chimice și biologice dăunătoare
sănătății umane.
Apa de ploaie: Acest tip de apă nu este considerată apă uzată, dar are unele caracteristici care fac
imposibilă consumarea de către oameni. Ele provin din scurgerile de suprafață din ploi și curg
peste acoperișuri, străzi, grădini și suprafețe de teren cu un grad de înclinare. În aceste ape găsim
substanțe poluante datorate fluxului de apă care trage gunoiul și a resturilor de materiale
acumulate pe suprafața orașelor. Apa de ploaie nu este o apă uzată ca atare, ci mai degrabă apa
duce toate particulele stocate pe suprafața orașului și se contaminează în proces.
Deșeuri lichide industriale: Sunt apă care se caracterizează prin faptul că are o origine
industrială. Compoziția sa poate varia foarte mult în funcție de procesul industrial din care
provine. Chiar și pentru același proces industrial există diferite tipuri de caracteristici care pot
face ca aceste lichide să aibă substanțe chimice sau biologice diferite.
Ape uzate agricole: sunt cele care se caracterizează prin venirea din scurgerea superficială a
ploii, dar care este târâtă de zonele agricole. Deoarece agricultura modernă folosește cantități
mari de pesticide, îngrășăminte cu azot, săruri și alte materiale chimice, aceste ape reziduale
conțin cantități mari de solide în suspensie și substanțe chimice nocive pentru sănătatea umană.
ETAPELE TRATĂRII APEI UZATE
Procesele de tratare în stațiile de epurare a apelor uzate pot fi împărțite în diverse etape:

PRIMA ETAPĂ: TRATAREA MECANICĂ

Aceasta îndepărtează circa 20 - 30% din substanțele solide conținute. În acest scop, apa uzată
este condusă într-o instalație de grătare, unde un grătar sau o sită cu tambur filtrează impuritățile
grosiere, cum ar fi frunzele, hârtia sau textilele. Diverse grătare, de la grătarele grosiere cu lățime
de câțiva centimetri între bare, până la grătarele fine cu lățime între bare de câțiva milimetri, prin
care apa trece cu viteze diferite, filtrează materialele grosiere pas cu pas. Deșeurile de grătar
recuperate mecanic sunt uscate și eliminate într-o instalație de incinerare.
Apa pre-purificată trece apoi în ceea ce se numește un colector de nisip. În tehnologia de tratare a
apelor uzate, se folosește un bazin de sedimentare, pentru a elimina particulele grosiere, cum ar fi
pietre, cioburi de sticlă sau nisip, ca și materiale organice grosiere care nu au fost separate de
către grătare. Aceasta se întâmplă cu o viteză relativ mare de curgere de aproximativ 0,3 m/s.
Colectorul rotund de nisip separă substanțele din apa uzată prin forța centrifugă și le aspiră,
dându-le afară. După curățarea în colectorul de nisip, deșeurile din colector sunt spălate și sunt
îndepărtate substanțele organice de pe ele. Acest lucru îmbunătățește deshidratarea materialelor 2
anorganice colectate, care pot fi reutilizate, de exemplu, în construcția de drumuri. Dacă nu mai
este posibilă o altă reciclare, deșeurile din colectorul de nisip trebuie eliminate în mod
corespunzător.
În medie, 30% până la 40% din impuritățile din apa uzată sunt eliminate în această fază. Pe
traseul său prin stația de epurare a apelor uzate, apa uzată ajunge acum la următorul stadiu de
tratare.

A DOUA ETAPĂ: PURIFICAREA BIOLOGICĂ

În majoritatea stațiilor de epurare a apelor uzate, apa pre-purificată în stadiul de tratare mecanică
ajunge acum la așa-numitele bazine de aerare, care sunt adesea numite și bazine de circulație.
Aici este locul unde are loc purificarea biologică.
Apa este pusă în mișcare prin alimentarea cu oxigen și cu ajutorul elicelor. Sunt create zone mai
mult sau mai puțin ventilate, în care sunt create diverse condiții de mediu pentru bacterii și
microorganisme. Aceste microorganisme se hrănesc din substanțele contaminante care sunt
prezente încă în apă și le transformă în substanțe anorganice. Bacteriile formează fulgi de nămol
activat care plutesc liber în apă. Alimentarea cu oxigen stimulează înmulțirea bacteriilor și astfel,
accelerează formarea nămolului activat. Acest proces de tratare biologică a apelor uzate este
numit și proces cu nămol activat.
Apa uzată cu nămol activat este descărcată în bazinul secundar de epurare a apelor uzate. Viteza
de curgere a curentului de apă uzată este redusă din nou aici. Are loc sedimentarea: Nămolul
activat se depune la fundul apei purificate, de unde poate fi separat de apa curată prin dispozitive
mecanice de curățare aflate pe fundul bazinului. O parte din acest nămol este transferat la turnul
de fermentație ca biomasă suplimentară. Cealaltă parte a nămolului, cunoscută și sub denumirea
de nămol de întoarcere este returnată în bazinul de aerare, pentru a se asigura că există suficiente
microorganisme în bazinul de aerare în vederea descompunerii murdăriei. După tratarea
biologică, aproximativ 90% din apa uzată este curățată de substanțele biodegradabile. Deoarece
oxigenul este furnizat de compresoare, stadiul de curățare biologică este faza cu cel mai mare
consum energetic din întregul proces de curățare. După ce apa a atins calitatea prescrisă de
legislație, aceasta poate fi readusă în circuitul hidrologic - de exemplu într-un râu.
În multe alte cazuri, purificarea biologică nu este suficientă. În aceste cazuri sunt necesare
procese ulterioare de tratare a apelor uzate - de exemplu pregătire sub forma unui tratament
chimic. Aici sunt folosiți și aditivi chimici.

A TREIA ETAPĂ: TRATAREA CHIMICĂ

În acest stadiu de tratare a apelor uzate, sunt folosite procese chimice pentru epurarea apelor
uzate. În acest scop, compușii chimici sunt folosiți pentru a obține valorile standard prescrise
prin legislație ale apei. Tratarea chimică în stațiile de epurare a apelor uzate
include neutralizarea, dezinfecția, precipitarea fosfaților, eliminarea
azotului, dejivrarea și eliminarea manganului.
Neutralizarea se folosește pentru a produce valoarea pH prescrisă, care se obține prin adăugarea 3
de acid, de ex. HCl, sau bază, de ex. lapte de var.
Agenții patogeni sunt eliminați prin adăugarea de clor sau dioxid de clor. Iradierea apelor uzate
cu lumină UV este o alternativă bună la adăugarea substanțelor chimice, dar este folosită mai
rar. Eliminarea fosfaților: Apa noastră uzată este contaminată adesea cu fosfați din detergenți,
fertilizatori, aditivi alimentari și fecale. Dacă aceștia rămân în apa uzată, ei duc la supra-
fertilizarea organismelor din apă.

A PATRA ETAPĂ: PROCESELE CU MEMBRANĂ / NANOFILTRAREA

Această etapă de purificare este combinată cu procesele chimice de precipitare și floculare.

Aceasta creează, de exemplu, metoda filtrării cu floculare. În apa uzată sunt adăugați precipitanți
și floculanți, care provoacă flocularea substanțelor care vor fi separate. Apa uzată cu materialul
floculat trece printr-un filtru de pânză sau de nisip. Aceasta trece ușor prin stratul de filtrare.
Chiar și cele mai mici suspensii organice solide sunt eliminate.

Nanofiltrarea funcționează într-un mod foarte asemănător. Spre deosebire de filtrarea normală,

apa este trecută sub presiune printr-o membrană care reține chiar și cele mai mici particule
dizolvate, de exemplu moleculele sau ionii de metale grele. Substanțele poluante reținute în
timpul filtrării, nanofiltrării și osmozei inverse, sunt filtrate în tratarea nămolului sub formă de
nămol de filtrare, prin intermediul bazinului primar de tratare a apelor uzate.
Apa ajunge acum la ultima zonă a stației de epurare a apelor uzate, bazinul de păstrare a apei
tratate. Se iau din nou probe de apă și este verificată calitatea acesteia. Apa purificată este
readusă în circuitul hidrologic după întrunirea parametrilor legali prescriși.

ALIMENTAREA CU APA A TIMISOAREI

Și încercările de a găsi atât apa potabilă necesară locuitorilor, cât şi sistemul de captare,
aducţiune şi distribuţie, au început abia în anul 1888 şi au durat până în 1912‐1914, atunci când
s‐a creat uzina de apă şi sistemul de canalizare.

Prima fântână adâncă a fostforată în acest an în curtea Parohieiromano‐catolice şi a avut o apă

bună.

În 1891, Inginerul Markovits din Budapesta propune primăriei timişorene folosirea filtrelor din
azbest, sistem Breyer, pentru îmbunătăţirea calităţii apei de aici.

Tot în acest an, primăria Timişoara decide că problema alimentării cu apă a oraşului trebuie să
devină o prioritate absolută a municipalităţii, pentru a îmbunătăţi calitatea apei şi a rezolva alte
probleme sanitare. Dr. Alexandru Stefanovits, medicul şef al oraşului, este însărcinat cu
alcătuirea unui detaliat memoriu asupra acestui proiect, memoriu bazat pe proiecte şi realizări.

În 1895, au început forajele pe Valea Măgheruşului. În stratul de nisip de 2‐3 m acoperit cu unul 4
de lut de aceeaşi grosime se află apă potabilă.

În 1897, forajele continuă în pădurea Moşniţa, între râul Bega şi afluentul său, Suboleasa.

https://www.renovablesverdes.com/ro/apa-de-canalizare /
https://www.filtre-apa-plata.ro/Documentatii-Info-epurarea-apei-uzate.php

https://www.aerzen.com/ro/aplicatii/tratarea-apei-si-apelor-uzate/sfat

-pentru-tratarea-apelor-uzate/procese-pentru-tratarea-apelor-uzate.html

https://wikicro.icu/wiki/sewage_treatment#Process_steps
5