Ce este apa?

Apa este cea mai raspandita substanta de pe planeta noastra si are formula chimica
H2O si este singura substanta care se poate intalni in toete cele trei stari de
agregare:solida, lichida si gazoasa..
In natura exista mai malte feluri de apa:apa de ghetar,apa de izvor de munte,apa de
izvoare subterane,apa de robinet filtrata,iar in laborator s-au creat ape speciala(apa
Pi,apa grea, apa vie, apa distilata) .
Dintre toate acestea cea mai importanta pentru om este apa pe care o consuma
el,pentru ca de cantitatea si de calitatea ei depind sanatatea, viata si longevitatea
lui.
Importanta apei in lumea vie
Apa este necesara pentru fiecare functie a corpului omenesc si trebuie consumata
zilnic pentru a fi sanatosi. Continutul de apa din corpul omenesc este de
aproximativ 70% :

• sangele - 83%

• muschi - 75%

• creier -83%

• plamani - 86%

• rinichi - 83%

• ochi - 95%

Apa este necesara pentru digestie, absorbtia nutrientilor, circulatie, lubrefiere si

eliminare. Apa este un agent de spalare si curatare pentru organism. Ea usureaza
transportul toxinelor de la celule si tesuturi si in final eliminarea lor prin rinichi si
transpiratie. Ca o componenta majora a plasmei din sange, apa este necesara in
transportul nutrientilor catre fiecare celula din corp.

Daca organismul este deshidratat, apa va fi luata de la organele mai putin vitale si
transportata catre zonele critice cum ar fi sistemul cardiovascular, sistemul nervos
si sistemul muscular. Consumul unei cantitati insuficiente de apa va duce in timp la
deshidratare cronica afectand pH-ul corpului si cauzand grave probleme de
sanatate.
Cata apa ar trebui sa bem?

Consumand suficienta apa in fiecare zi nu este numai esential pentru viata, este
deasemenea o cerinta pentru mentinerea unei sanatati optime. Cand socotim
cantitatea de apa necesara consumului zilnic nu trebuie sa includem lichide cum ar
fi: cafea, ceai, sucuri, alcool, supe, apa carbogazoasa. Aceste lichide in ultima
instanta deshidrateaza corpul si cauzeaza o pierdere a rezervelor de apa ale
corpului. Cantitatea de apa pe care fiecare persoana ar trebui sa o consume depinde
de greutatea corpului, clima, activitate, regim alimentar si starea de sanatate. O
regula buna este sa bem 2 - 2,5 litri pe zi. Conform recomandarilor d-nei dr. Sue
Pollock, PGD.Nutr. D.Ay.M ar trebui sa consumam 1 litru de apa pentru fiecare 25
kg. greutate corporala, cantitate ce se dubleaza in cazuri de imbolnaviri. Este
sanatos sa ne incepem ziua consumand un pahar de apa care sa spele tractul
digestiv si sa ne rehidrateze corpul dupa odihna de noapte.

Apa este cel mai important si tipic compus chimic identificat la suprafata
pamantului. Apa constituie cel mai important produs alimentar si nu poate fi
substitui nici prin unul altul.
Volumul total de apa de pe intreg glob pamantesc constituie aproximativ 1,400
miliarde km3, din care numai aproximativ 36 milioane km3 sunt alcatuite din apa
proaspata. Din apa proaspata, numai aproximativ 0,02 la suta o constituie apa din
rauri si lacuri, si numai aproximativ 0,6 la suta - apele subterane. Volumul ramas
poate aparea ca o parte componenta a altor forme (spre exemplu, gheata polara,
etc.). Aceste mase de apa sunt subiectele procesului hidrologic, sistemului de
circulatie a apei terestre care, de fapt, este un proces continuu, incluzand schimbari
in aspectul fizic in functie de amplasarea geografica, care pot fi simtite de noi in
forma de precipitatii (ploaie, zapada, etc.), drenaj si evaporare.
Umiditatea adusa in aer din atmosfera, de asemenea, se intoarce pe pamant in
forma de precipitatii. Ulterior o parte din ea se evapora (prin transpirare,
interceptari, evaporari), pe cand cealalta parte se scurge ca drenaj. Drenajul are loc
atat la suprafata pamantului (rauri, lacuri, etc.) cat si in interiorul scoartei terestre
(ape subterane), si anume in straturile subterane ale rocilor.
Eventual apa subterana poate iesi la suprafata pamantului prin izvoare,
reincadrandu-se in circuitul general al apei. In lumina acestor fapte devine clar ca
apa, in varietatea starilor ei fizice, serveste drept mijloc de transport pentru o
diversitate mare de substante.
Apa subterana recreata este compusa din acea pondere de precipitatii si apa de la
suprafata solului, care se acumuleaza in rezultatul scurgerii (drenajului) subterane
si plus adaosurile de substante, care prin acviferele subterane, se scurg in apele
freatice.
Transferarea naturala a substantelor prin apa
In functie de tipul rocii din care este compus acviferul si durata circularii unei
cantitati concrete de apa prin acvifer se schimba si concentratia “substantelor
componente” sau a particulelor care intra in componenta apei. De aceea, este
imposibil de facut afirmatii generale aplicabile pentru toate tipurile de apa.
Informatia relevanta poate fi obtinuta numai de la autoritatile de resort, in
dependenta de domeniul de aplicare/utilizare (autoritatile resurselor de apa,
organizatiile de protectie a mediului inconjurator, serviciile comunale).
Substantele nedizolvabile si componentii tulburi sau turbizi, de asemenea, pot
aparea in compozitia apei, continand particule mici in stare de suspensie care pot fi
transportati prin sau cu apa.

Cantitati mai mari de turbizi pot fi gasite in apa de la suprafata in rezultatul ploilor
torentiale cand substantele sunt spalate din bazinul de acumulare a apei intr-un rau.
Aceasta poate sa produca mai multe consecinte negative, cum ar fi pierirea pestilor
dintr-un iaz, care nu este rezultatul unui comportament criminal.

Microorganisme
Toate apele contin un numar mare de microorganisme si virusuri. In caz de
necesitate identificarea prezentei microorganismelor trebuie sa fie efectuata de
laboratoare profesioniste cu specialisti calificati si versati in domeniul dat.
In afara de alge si bacterii, patogenii transportati de apa prezinta o preocupare
deosebita. Acesti patogeni pot include, spre exemplu, bacili care cauzeaza astfel de
maladii, cum ar fi holera, tifosul, dizenteria bacteriana, hepatita, dizenteria
amebica, tuberculoza si legioneloza.
Cand vorbim despre apa potabila este foarte important sa tinem cont de bacteriile
ce pot fi prezente in masele fecale (denumita - coliform bacteria). Aceste substante
pot penetra apa din mai multe surse, inclusiv scurgerea treptata a maselor fecale in
acviferele subterane sau eliminarea lor directa in apele de la suprafata solului, care
sunt legate de suprafetele la care se produce apa potabila.
Substantele introduse de om
Utilizarea diverselor tipuri si mase de apa, fie in calitate de sursa potabila, fie in
scopuri industriale sau ca spatii (bazine) de scaldat poate duce la poluarea apei de
catre om. Caracterul acestor infiltrari depinde de forma concreta de utilizare .
Tipuri de poluanti, caile posibile de distribuire si consecintele pentru starea
ecologica
De regula, poluarea apei (inclusiv a maselor de apa de la suprafata si celor
subterane) este rezultatul activitatii fiintelor umane (a omului), cu exceptia
cazurilor cand poluarea mediului inconjurator este consecinta dezastrelor naturale
sau furtunilor de mare.
Poluarea are loc mult sau mai putin intentionat, sau poate fi rezultatul unor
accidente. In majoritatea sistemelor ecologice unele nivele de poluare sunt
admisibile in conformitate cu normele stipulate in regulile de certificare, legile si
regulamentele privind mediul inconjurator. Insa daca sursa recunoscuta de poluare
a apei totusi produce un impact vadit asupra starii mediului inconjurator sau se
dovedeste a fi excesiva, atunci ea poate fi considerata drept o incalcare a legilor si
regulamentelor aplicabile, si astfel de cazuri devin obligatorii pentru investigare.
In multe cazuri poluarea lacurilor, iazurilor si fluviilor se observa deodata, spre
exemplu, dupa schimbari in culoare sau dupa nebulozitate, miros sau cazuri de
pierire abundenta a pestilor, etc., pe cand poluarea apelor subterane nu poate fi
depistata tot atat de usor (poluare in rezultatul pastrarii materialelor la aer liber sau
neprotejat; utilizarii incorecta a fluizilor, cum ar fi combustibilul sau alte substante
solubile; prezenta terenurilor sau regiunilor insuficient de asfaltate; scurgerii
substantelor daunatoare din instalatiile de productie si transmitere; infiltrarii cu ape
reziduale in rezultatul lipsei unui sistem necesar de drenaj si asanare, etc.).
Utilizarea apei si eliminarea/prelucrarea apei reziduale (cea ce se numeste
gestionarea resurselor de apa) trebuie sa fie efectuata cu ajutorul celor mai
moderne tehnologii, astfel incat si dupa scurgerea apelor reziduale sau uzate sa se
asigure posibilitatea extragerii si utilizarii in mai multe scopuri a “apei afectate” de
catre oamenii, care traiesc mai la vale de bazinul de apa, dar numai cu conditia
aplicarii tehnologiilor respective de prelucrare a acestei ape.
Principiului general prevede ca din punct de vedere tehnic si economic, indiferent
de situatie, mai bine ar fi ca apa reziduala sau uzata sa fie supusa unei prelucrari
primare la punctul ei de origine sau sa se evite scurgerea ei in straturile subterane,
astfel asigurand posibilitatea utilizarii ulterioare a apei de catre alti utilizatori.

Plus la bransamentul apei reziduale menajere, ramase neprelucrate sau prelucrate

insuficient, mai apar cazuri de contaminare ilicita a apei dupa utilizarea ei in
scopuri comerciale, fara aplicarea tehnologiilor de prelucrare a apei, sau, dat fiind
lipsa instalatiilor respective de prelucrare din cauza inexactitatilor in infrastructura
respectiva sau a deciziilor individuale neargumentate bazate pe niste eventuale
avantaje, care ar putea fi obtinute in rezultatul esecului intentionat de operare a
acestor instalatii de purificare, precum si in urma prelucrarii insuficiente sau
neinstalarii unor astfel de echipamente. Astfel de cazuri de incalcare a normelor
legislative cer luarea unor masuri de rigoare din partea organelor de drept.
Urmeaza o tabela, ce ilustreaza diverse situatii tipice in legatura cu poluarea apei,
ce au fost depistate in tarile industrial dezvoltate. Este imposibil de prezentat un
catalog universal aplicabil in orice situatii cu exemple concrete, descriind toate
cazurile posibile sau enumerand toate problemele cu care se confrunta tarile in curs
de dezvoltarea, dat fiind lipsa informatiei relevante despre caracterul exact al
situatiilor respective si circumstantelor locale. De aceea, in cazul in care se poate
atesta, banui (presupune) sau identifica prezenta incalcarilor prevederilor
legislatiei, ce reglementeaza utilizarea resurselor de apa devine foarte important sa
se asigure securitatea dovezilor colectate, iar masurile aplicate la persecutarea
infractorului depinde, intr-o mare masura, de competenta profesionala si experienta
anchetatorului respectiv din organele de drept. In acest context catalogul cazurilor
care sunt prezentate la acest capitol sunt utilizate doar ca exemple tipice si numai
in calitate de referinta.
Exploatatiile industriale elimina sau varsa reziduurile direct in masele de apa sau
indirect prin sistemele de canalizare centrale sau municipale de stat. In unele tari
acest proces este reglementat si statul controleaza scurgerile prin faptul ca apa
reziduala trece prin sistemul local de prelucrare a apei. Deja a fost demonstrat ca
scurgerile ilicite in acest sistem de canalizare prezinta o sursa primordiala de
poluare a apei.

Pericolul pentru sanatatea omului si mediul ambiant

Substantele capabile de a pune in pericol sanatatea omului, de regula, trec in forma
solida, lichida sau gazoasa. De regula, exista doua cai prin care substantele chimice
pot dauna si hazarda corpul sau integritatea fizica a omului. Aceste substante sau
vin in contact cu corpul omului (numit CONTAMINARE), sau penetreaza corpul
omului (numit INCORPORARE). Substantele chimice pot infiltra corpul omului
prin inhalare, inghitire sau in rezultatul contactului cu pielea omului.
Infiltrarea prin inhalare are loc in cazul cand apa se afla in stare gazoasa, in forma
de vapori si aerosol. Consecintele se constata in functie de solubilitatea si
reactivitatea substantelor date, dar in primul rand afecteaza ochii, regiunea nazala,
laringala sau bronhiile, si in ultima instanta - alveolele plamanilor.
Ingestia in rezultatul inghitirii are loc in cazul cu colbul si fluizii (de regula, se
produce neintentionat in orele de lucru din cauza mediului murdar la locul de
munca). In functie de reactivitatea substantelor vizate, consecintele pot aparea in
cavitatea gurii (spre exemplu, la ingestia unor compusi sau solutiilor caustice
foarte puternice cum ar fi acizii sau acizii bazici), in esofag si stomac sau absorbtia
ulterioara a lor in tracul gastrointestinal.
Substantele in orice stare agregata pot fi incorporate prin piele, i.e. substantele
gazoase, lichide sau solide in rezultatul contactului cu pielea. Un exemplu bun este
hidratarea pielei cu ajutorul cremelor, lotiunilor cosmetice sau a unguentelor
medicinale, ce patrund in piele intr-o perioada foarte scurta de timp.
In cazul altor substante efectul poate fi simtit doar dupa expirarea unui termen
foarte indelungat. Spre exemplu, in cazul substantelor cancerigene perioada latenta
adesea variaza de la 20 la 30 ani, ceea ce inseamna ca dupa expirarea unui atare
termen de indelungat de la momentul de contact pana la aparitia simptoamelor
respective cancerul cauzat de incorporarea substantelor respective nu poate fi
atribuit unei expuneri concrete la substante concrete.
Actiunile substantelor chimice asupra corpului uman
Interactiunea dintre substante si corpul omului conditioneaza, in primul rand si in
cele mai dese cazuri, reactii toxice sau contaminari. Termenul toxicitate este
utilizat pentru a descrie propensitatea substantelor de a afecta sanatatea omului si,
de regula, determina substantele chimice si factorii lor fizici (spre exemplu,
caldura, radiatia).

Importanta apei pentru creierul uman

Aproximativ trei sferturi ale creierului tau sunt compuse din apa. Indiferent de cat
de solicitat intelectual in viata de zi cu zi, va trebui sa te hidratezi pentru a suplini
lipsurile de apa.
Concentrat asupra sarcinilor specifice activitatilor tale, ai putea sa omiti aceasta
nevoie cruciala a organismului. Lipsa hidratarii in cantitati adecvate nu poate decat
sa conduca la efecte negative.
Numeroase studii au aratat legatura dintre consumul insuficient de apa si functiile
cognitive ale creierului.
Persoanelor deshidratate cu cel putin 2% din totalul greutatii corpului lor le-au fost
afectate: atentia, capacitatea aritmetica si memoria pe termen scurt si lung.
De asemenea, deshidratarea usoara poate, in cazul copiilor, rezulta in probleme de
dispozitie precum: neliniste, agitatie, letargie, confuzie.
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o
problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.
Prin poluarea apei, se înţelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice
ale apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să
devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă
înainte de a interveni alterarea. Momentan, în atmosferă există tone de impurităţi
pe care ploaia le antrenează şi le aduce pe pământ, iar anii de dezvoltare tehnică a
industriei şi agriculturii au intensificat poluarea surselor de apă. Efectele poluării
resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia
substanţelor impurificatoare. Substanţele poluante introduse în ape din surse
naturale şi artificiale sunt numeroase, producând un impact important asupra apelor
de suprafaţă şi subterane. Acestea pot fi clasificate, după natura lor şi după
prejudiciile aduse astfel: 
   substanţele organice, de origine
naturală sau artificială reprezintă pentru
apă poluantul principal. Substanţele
organice de origine naturală (vegetală şi
animală) consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare, cât şi după moarte, într-
o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de cantitatea de substanţă organică
evacuată, provocând distrugerea fondului piscicol şi, în general, a tuturor
organismelor acvatice. În acelaşi timp oxigenul mai este necesar şi proceselor
aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxidează substanţele
organice şi care, în final, conduc la autoepurarea apei. Concentraţia de oxigen
dizolvat normată, variază între 4 - 6 mg/dm3, în funcţie de categoria de
folosinţă, coborârea  sub această limită având ca efect oprirea proceselor aerobe, cu
consecinţe foarte grave. Cele mai importante substanţe organice de origine naturală
sunt ţiţeiul, taninul, lignina, hidraţii de carbon, biotoxinele marine ş.a.
Substanţele organice – poluanţi artificiali, provin din prelucrarea diferitelor
substanţe în cadrul rafinăriilor (benzină, motorină, uleiuri, solvenţi organici ş.a),
industriei chimice organice şi industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi
halogenate, detergenţi, ş.a.;
   substanţele anorganice în suspensie sau
dizolvate sunt mai frecvent întâlnite în apele
uzate industriale. Dintre acestea se menţionează,
în primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn,
Cr), clorurile, sulfaţii etc.; sărurile
anorganice (Ca, Mg) conduc la mărirea salinităţii
apelor, iar unele dintre ele pot provoca creşterea
durităţii; clorurile în cantităţi mari  fac
apa improprie alimentărilor cu apă potabilă şi
industrială, irigaţiilor etc. Prin bioacumulare
metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhibând în acelaşi
timp şi procesele de autoepurare. Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea
rapidă a algelor la suprafaţa apelor. Apele cu duritate mare produc depuneri pe
conducte, mărindu-le rugozitatea şi micşorându-le capacitatea de transport şi de
transfer a căldurii;
  materialele în suspensie, organice sau anorganice, consumă oxigenul din apă dacă
materiile sunt de origine organică şi determină formarea unor gaze urât
mirositoare. Substanţele în suspensie plutitoare, cum ar
fi ţiţeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorată detergenţilor, produc
prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust şi miros neplăcut, împiedică
absorbţia oxigenului la suprafaţa apei şi deci autoepurarea, se depun pe diferite
instalaţii, colmatează filtrele, sunt toxice pentru fauna şi flora acvatică şi fac
inutilizabilă apa pentru alimentarea instalaţiilor;
   substanţele
radioactive, radionuclizii, radioizotopii şi i
zotopii radioactivi reprezintă unele dintre
cele mai   periculoase substanţe toxice.
Evacuarea apelor uzate radioactive în
apele de suprafaţă şi subterane prezintă
pericole deosebite, datorită acţiunii
radiaţiilor asupra organismelor vii;
   agricultura intensivă duce la poluarea
rezervelor de ape subterane din regiunile
respective cu nitraţi şi
pesticide, insecticide, fungicide, substanţe extrem de periculoase;
coloranţii, proveniţi îndeosebi de la fabricile de textile, hârtie, tabăcării etc,
împiedică absorbţia oxigenului şi desfăşurarea normală a fenomenelor de
autoepurare şi a celor de fotosinteză;
   energia calorică, caracteristică apelor calde de la termocentrale şi de la unele
industrii, aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă şi industrială şi
împiedică dezvoltarea florei şi faunei acvatice. Datorită creşterii
temperaturii apelor scade concentraţia de oxigen dizolvat, viaţa organismelor
acvatice devenind dificilă;
   microorganismele de orice fel, ajunse în apa receptorilor, fie că se dezvoltă
necorespunzător, fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a
organismelor vii. Microorganismele provenite de la tăbăcării, abatoare, industria de
prelucrare a unor produse vegetale sunt puternic vătămătoare;    ploaia acidă este o
formă de poluare atât a aerului cât şi a
apei în care acizii din aer, produşi de
uzine de producere a energiei electrice şi
alte surse, cad pe Pamant în diferite
regiuni. Acţiunea corozivă a ploii acide
provoacă pagube incomensurabile
mediului înconjurator. Problema începe
cu producerea dioxidului de sulf şi
a oxizilor de azot produşi prin arderea
combustibilului fosil (carbune, gaz
natural şi petrol). Dioxidul de sulf şi
oxizii de azot reactionează cu apa, şi alte substante chimice din aer, pentru a
forma acidul sulfuric, acidul azotat şi alţi poluanţi. Aceşti acizi poluanţi ajung până
în atmosferă, unde călatoresc sute de kilometri, şi, în cele din urmă, se întorc pe
pământ sub formă de ploaie, zăpadă sau ceaţă. Urmări ale ploii acide pot fi
observate mai ales în estul Americii de Nord, în Europa, Japonia, China şi Sud-
Estul Asiei. Ploaia acidă îndepărtează substanţele nutritive din pământ, încetineşte
dezvoltarea copacilor şi transformă lacurile într-un mediu care nu poate întreţine
viaţa. În oraşe, acizii poluanţi corodează aproape tot ce intră în contact cu
ei, accelerând acest proces asupra structurilor cum ar fi blocuri şi statui. Acizii în
combinaţie cu alte substanţe chimice formează praful de fum urban care atacă
plamânii, cauzând boli şi decedări premature. Chiar daca în prezent se iau măsuri
de prevenire, până la 500.000 de lacuri din America de Nord şi peste 118 milioane
metrii cubi de copaci din Europa se vor distruge probabil, înainte de sfârşitul
secolului XX din cauza ploii acide.
 
Apa urmeaza un circuit in natura.
Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati se ridica
in atmosfera. Daca in atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a
temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada
sau grindina.
In anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca temperatura
solului este sub 0 C, se depune bruma.
Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, in parte
umplu din nou lacurile, raurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate
straturile de pamant, la diferite adancimi, formand apele freatice. Apa subterana
poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fantani, puturi sau
sonde.
In cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care,
importanta deosebita prezinta circuitul biologic. Acesta consta in patrunderea apei
in organismele vii si redarea ei in circuitul natural prin respiratie, transpiratie si
moartea organismelor. Distingem si un circuit apa-om-apa care se refera la
interventia activitatii omului in circuitul natural.
In natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu mediul ea contine gaze,
substante minerale si organice dizolvate in suspensie.
Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala (devenita
astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite impuritati de
tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2- ca urmare a contactului prelungit cu aerul.
In regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte mare.
Specialistii au calculat ca in peninsula Indochina, apa de ploaie ce cade pe un
hectar, pe parcursul unui an, contine 8 kg HNO3. In Brazilia, 50g apa la m3 de
ceata contine 15-18 mg H2CO3 si 19 mg HNO3. Este o apa acida ce ataca rocile.
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele
contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste
ape, formeaza izvoare de ape minerale. Se spune ca, atunci cand evreii insetati au
traversat desertul Sinai, Moise a lovit cu toiagul sau o stanca si apa a tasnit. De la
Moise la radiestezisti a fost un drum extrem de lung.
Prin radiestezie, termen intens studiat in ultima perioada, se intelege capacitatea
unei persoane de a percepe actiunea campului electric si magnetic emis de o panza
de ape subterane, de zacaminte- in special feroase.
Inainte chiar de invazia romana, galii cunosteau calitatea apelor minerale; s-au
gasit mici altare construite de acestia in preajma unor astfel de izvoare. In
statiunile termale din Masivul Central, Alpi sau Pirinei s-au gasit urme ale vechilor
captari galo-romane si piscine uriase.

Dupa compozitie, apele minerale pot fi: acide (continut ridicat de CO2), alcaline
(predomina sulfatii de magneziu si sodiu), sulfuroase (contin sulfuri alcaline),
feruginoase (contin carbonati de fier di si trivalent).
Tara noastra are un potential ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute statiunile
balneo-climaterice ca cele de la Buzias (ape carbogazoase si feruginoase),
Calimanesti, Govora, Caciulata (ape sulfuroase), Slanic Prahova, Ocna Sibiului
(saline).
Factorii determinanti ai efectului terapeutic precum: termalitate, prezenta gazelor
dizolvate (O2, CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenta unor substante de natura
minerala sau organica (hormoni, antibiotice) permit utilizarea acestor ape in
tratarea unei game foarte largi de afectiuni ale aparatului cardio-vascular,
locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos si boli endocrine.
Apele din rauri au o compozitie variabila. Sunt in general slab mineralizate. Contin
Ca2+ si HCO3- si mai rar SO42- si Cl-.
Apele marilor si oceanelor sunt puternic mineralizate. Marile interioare au
concentratii in saruri, fie mai mari (Marea Mediterana), fie mai mici (Marea Neagra-
in special NaCl) comparativ cu apele oceanelor. In cazul Marii Moarte, concentratia
de saruri este atat de mare incat viata nu poate exista.
Sarurile apei de mare contin 89 cloruri, 10 sulfati, 0,2 carbonati.
Totalitatea apei pe pamant este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97 in
oceane si mari, 2 in calote glaciare si 1 in rauri, lacuri, panze subterane.
Apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale si vegetale si sa satisfaca
cerinte de calitate superioara privind indicatori fizico-chimici, biologici si
bacteriologici.

Alimentarea cu apa a centrelor urbane prezinta o mare importanta, caci apele

trebuie sa fie tratate inainte de a fi puse la dispozitia populatiei.
Pentru epurarea apei se folosesc: ozon, clor, hipoclorit de calciu (apa de Javel),
cloramina. In cazul clorului se utilizeaza aproximativ 0,1 mg clor la litru. O cantitate
prea mare de clor da insa apei un gust dezagreabil si chiar un miros urat.
Serviciile americane adauga apei potabile putina fluorura de sodiu, pentru a
combate cariile dentare.