Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Numai 2,8 % (39,2 milioane km3) din cantitatea totala de apa este
prezenta sub forma de apa dulce, din care, gheturile polare
reprezinta 2,15 %, apele subterane - 0,63 %, apele de suprafata -
lacuri, fluvii, râuri – 0,019 % si restul, de 0,001 %, apa existenta in
atmosfera sub forma de vapori
• Principalele surse de apa utilizabile de
om sunt lacurile, râurile, apa existenta in
granulele solului si apele subterane mai
putin profunde.Toate acestea
reprezinta in jur de 200 000 km3 –
mai putin de 1 % din apa dulce si
numai 0,01 % din cantitatea totala
de apa existenta pe Glob. O mare parte
din apa disponibila este risipita in timpul
utilizarii de catre om, ceea ce accentueaza
deficitul de apa dulce in unele regiuni ale
lumii.
• Refacerea rezervelor de apa dulce depinde de
intensitatea proceselor de evaporare care au loc
la suprafata oceanelor; in fiecare an se evapora
din oceane in jur de 505 000 km3 (un strat de
1,4 m grosime).
• In acelasi timp,72 000 km3 se evapora de la
suprafata solului. In privinta precipitatiior, 80 %
dintre acestea (in jur de 458 000 km3/ an) cad
pe ocean si restul de 119 000 km3/an deasupra
solului.
• Diferenta intre aceasta cantitate si 72 000 km3
care se evapora de la suprafata solului –
reprezionta apele de siroire si reconstituie apele
subterane, in jur de 47 000 km3/an.
Dupa origine
Ape meteorice
• Apele meteorice provin din precipitatiile
atmosferice (apele de ploaie si cele rezultate din
topirea zapezilor). Aceste ape sunt pure in
momentul formarii dar se impurifica strabatând
atmosfera; in momentul caderii sub forma de
ploaie sunt antrenate din atmosfera diverse
impuritati (pulberi, germeni microbieni) si sunt
dizolvate diverse gaze cum ar fi amoniac,
hidrogen sulfurat, oxizi de sulf si de azot etc.
Ape subterane
• Apele subterane pot avea origine exogena daca
se acumuleaza in urma infiltrarii apelor de
precipitatii prin straturile solului, a infiltrarii apei
lacurilor si râurilor prin albiile lor si prin
condensarea vaporilor de apa din aerul teluric.
• Apa subterana mai poate rezulta si din
condensarea vaporilor care se degaja din
magmele aflate in profunzimea solului - originea
endogena a apei subterane.
• Apele exogene, de infiltratie contribuie in
cea mai mare masura la acumularea apelor
subterane.
Ape de suprafata
• Grupa 4
– miros de mlasina/de fosa septica/de sulf
– poate fi de origine naturala sau
artificiala; este foarte respingator.
• In reteaua de distributie a apei potabile sunt identificate
4 surse de gust si miros a apei:
• compusi de origine biologica - cresterea numarului
de microorganisme in diferite puncte ale retelei;
• produsii de dezinfectie reziduali si subprodusii de
oxidare – clorul rezidual sau compusi formati prin
actiunea clorulu asupra substantelor organice din apa;
• compusi rezultati din instalatiile de depozitare si
din reteaua de distributie – ioni metalici (plumb, cupru,
fier, zinc) antrenati din materialele din care sunt
construite instalatiile;
• difuzia unor poluanti din materialele plastice din
care sunt construite instalatiile – hidrocarburi si compusi
fenolici
Temperatura apei
• Temperatura apei este un parametru
important pentru fenomenele biologice
care au loc in apa, pentru compozitia
chimica a apei (solubilitatea gazelor
variaza semnificativ cu temperatura apei si
presiunea atmosferica) si pentru procesul
de prelucrare al apei in scop potabil.
Caracteristicile fizice ale apei depind
de temperatura sa.
• Conductivitatea apei depinde de
temperatura in momentul masurarii.
Turbiditatea apei
Turbiditatea apei, proprietate inversa limpiditatii
(limpezimii) este determinata de prezenta în
apa a unor substante in suspensie stabila, care
confera un aspect mai mult sau mai putin
tulbure.
Altfel spus, turbiditatea este un efect vizual
care se traduce prin tulbureala apei.
Tehnic, turbiditatea corespunde proprietatii
optice a apei de a permite luminii incidente de
a fi deviata (difractie) sau absorbita de
particule in suspensie.
• Turbiditatea apei este cauzata de
prezenta unor particule sau coloizi,
componente ale namolului acvatic, ale
argilelor, a planctonului si a altor
organisme. Originea acestora poate fi
naturala (acizi humici, particule
provenind din degradarea resturilor
vegetale si animale sau din eroziunea
solului) sau antropica (deseuri
industriale, agricole sau urbane).
• Turbiditatea apei din instalatiile de
depozitare sau din reteaua de
distributie a apei potabile (in cazul
apelor supuse procesului de coagulare,
floculare, filtrare) poate fi cauzata de
post-coagularea substantei coagulante
reziduale dizolvate, de dezvoltarea unor
microorganisme, de antrenarea
suspensiilor depuse pe peretii
rezervoarelor sau a conductelor si chiar de
coroziunea materialelor din care sunt
construite instalatiile.
Turbiditatea influenteaza proprietatile
organoleptice ale apei dar si alti parametri de
calitate bacteriologici sau chimici:
- proprietatile bacteriologice ale apei:
microorganismele (virusuri, bacterii, protozoare)
se adsorb pe particulele responsabile de
turbiditate; aceasta le permite sa se dezvolte
mai repede, deoarece substratul nutritiv pentru
microorganisme este la rândul sau adsorbit la
nivelul particulelor in suspensie si devine mai
usor mobilizabil.
In acelasi timp, formatiunile nou formate
prin adsorbtie protejeaza microorganismele de
actiunea substantelor dezinfectante utilizate in
tratamentul apei.
- proprietatile chimice ale apei:
• particulele in suspensie au o anumita capacitate
de adsorbtie a unor ioni metalici (cupru, mercur)
sau a unor compusi organici (pesticide etc).
Determinarea turbiditatii apei nu consta in
masurarea directa a cantitatii de particule
in suspensie, ci in aprecierea efectului de
difuzie al acestora asupra luminii.
Masurarea turbiditatii permite evaluarea
“limpiditatii relative” a apei.
• Exprimarea turbiditatii se realizeaza prin
unitati de masura diferite, dependente sau nu de
metoda aplicata:
• JTU (Jackson Turbidity Unit) – unitati de
turbiditate Jackson – metoda empirica ce
corespunde inaltimii coloanei de apa de la care
flama unei lumânari privita vertical nu mai este
vizibila;
• FTU (Formazin Turbidity Unit) - unitati
formazin de turbiditate- - compararea probei
cu o solutie martor de sulfat de hidrazina si de
hexametilentetramina; aceasta unitate nu
depinde de metoda de masurare aplicata;
NTU (Nephelometric Turbidity Unit) -
unitati nefelometrice de turbiditate –
aplicabile numai pentru determinearilr
nefelometrice;
FNU (Formazin-Nephelometric Unit) -
unitati formazin-nefelometrice de
turbiditate – uniati acceptate de ISO
norma 7027 sI aplicabile numai pentru
determineari nefelometrice.
Compararea acestor unitati intre ele nu este
totdeauna posibila, deoarece nu fac apel la
aceeasi metoda de determinare; pentru
ultimele trei tipuri de unitati se poate scrie
relatia: 1 FNU = 1 FTU = 1 NTU.
Limita de detectie obisnuita pentru
nefelometrele utilizate frecvent in
laboratoarele de analiza a apei este de
ordinul 0,1 UNT, ceea ce corespunde la in
jur de 20 particule/mL. ; o turbiditate de
0,5 UNT echivaleaza cu aproximativ 1 000
particule/mL iat 5 UNT corespunde unei
turbiditati de 20000 particule/mL.
Turbiditatea mai mare de 5 UNT este, in
general, vizibila cu ochiul liber.
• Reducerea turbiditatii si aducerea sa la
valori acceptate pentru apa potabila
reprezinta o masura de apreciere a
eficacitatii procesului de prelucrare a
apei in scop potabil ; de asemenea,
turbiditatea este considerata indicator al
prezentei chistilor de Giardia si
Cryptosporidium
CULOAREA APEI
Culoarea apei poate fi culoare reala -
determinata de prezenta substantelor
dizolvate (minerale sau organice) si culoare
aparenta influenţată de materiile în
suspensie. La apele cu turbiditate scăzută
culoarea reală şi culoarea aparentă sunt
practic identice.
Apele a căror turbiditate est mai mare de 3
JTU (unităţi Jackson de turbiditate) au, în
general, o tentă galbenă, roşie sau brună.
• In mod normal apele pot avea o culoare
slab galbena datorita prezentei acizilor
fulvici si humici proveniti din sol; materiile
organice (alge, protozoare) produşi
naturali proveniţi din descompunera
vegetaţiei (substanţe humice, taninuri,
lignine - componente rezistente la
acţiunea bacteriilor).
• Prezenta unor substante minerale poate
imprima apei o anumita culoare. Astfel,
sarurile de mangan imprima o culoare
bruna, cele de fier o culoare portocalie, iar
compusii vanadiului o coloratie galbena.