Igiena apei.

Sursele de apă potabilă și

estimarea lor
igienică.Componența chimică.

Apei i-a fost dată puterea

de a deveni seva vieții pe pămînt"

Leonardo da Vinci
 Oceanul planetar reprezintă un
înveliș unitar de apă al Pământului. Terra
are resurse naturale de apă foarte mari.
Aproape 74% din suptafața ei sunt
acoperite de apă, iar 4 % de ghețarii polari
și de munți.
Volumul total al rezervelor de apă pe
globul pământesc constituie aproximativ
1360 mil. km3, din care 97,2 % apă sărată
şi numai 2,8 % apă dulce.
Adâncimea medie a oceanului planetar
este de 3790 m, iar cea maximă – de
11516 m (Groapa Marianelor). Dacă
apa ar fi repartizată uniform pe
suprafața terestră, ea ar forma un strat
cu grosimea de 2700 m.
 Țările CSI sunt bogate în în resurse
acvatice circa 800 mii rîuri ce constituie
12 % apele curgătoare ale Terrei, 80%
din rîuri sunt situate în partea de nord și
Est cu densitatea de 15 % a populației,
iar 20 % din apele rîurilor aparțin
regiunilor cu o populație de 85 %.
Debitul anual al apei din rîu la un locuitor țările CSI ( mii M3)

UCRAINA
1,13
UZBECHISTAN
0,87

TURCMENISTAN
0,24

REPUBLICA MOLDOVA 0,23

REȚEAUA HIDROLOGICĂ RM

r. Nistru lungimea 1352 km

S bazinului 72, 1 km2

r. Prut lungimea 967 km

S bazinului 27,5 km2

Dunărea aderă la teritoriul

republicii pe o suprafață
de 900 m
 • 90 % au lungime pînă
a 10 km
3600 rîuri și • Vara seacă
rîulețe

• Lacul de acumulare
3500 lacuri și Costești-Stînca (Prut, 735
mil. m3)
rezervoare • lacul de acumulare
artificiale Dubăsari (Nistru, 490 m3 )
În natură, apa se găsește din abundență
în toate stările de agregare:

1.Stare lichidă (forma în care acopera 2/3

din suprafața pământului; sub forma de mări,
oceane, râuri, fluvii, ape subterane);

2. Stare solidă (formează calote glaciare);

3. Stare gazoasă (atmosfera conține o

cantitate considerabilă de apa, sub formă de
vapori de apă invizibili).
• Apa urmează un circuit în natură.

Căldura soarelui determină evaporarea apei de suprafață.

Vaporii rezultați se ridică în atmosferă. Dacă în atmosferă

saturată cu vapori de

apă apare o scădere a

temperaturii, o parte

din vaporii condensați

iau forma de nori, ceață,

ploaie, zăpadă sau grindină

 Rolul apei pentru
organismul uman
Procesul
de osmoză
și sinteză
Echilbrul
Termoreglare
acido-bazic

Absorbție Termoliză

Transport
Importanța fiziologică a apei
Toate procesele biochimice se produc în mediu lichid

Participă la reacțiile chimice

Asigură echilibrul acido-bazic

Participă la toate procesele de temoreglare

Este solvent pentru multe substanțe

Îndeplinește funcția de transport

Participă la eliminarea produselor metabolice și a

substanțelor toxice
Conținutul procentual al apei în corpul
uman în dependență de vârstă:
embrion (de 3 zile)
– 97%

foetus (de 3 luni) –

91%

sugar – 70-75%

adult – 60-65%

vârstnic –
50-55%
 Conținutul apei în diferite organe:

Țesutul adipos 20 %
Țesutul osos 25-30 %
Țesutul conjunctiv 60 %
Pielea 70 %
Mușchii striați 75 %
Plămînii, ficatul 80 %
Țesutul nervos 85 %
Plasma sangvină 90%
 Eliminarea apei din organism
este condiționată de:
Procesele fiziologice Procesele patologice
(ml/24 ore) (ml/24 ore)
Urina – 1500 ml (50 %) În timpul eforturilor fizice

Țesut cutanat – 500 ml(32 Hemoragii

%)
Aparatul respirator - 350 Diaree (în cazul unor boli
ml (13 %) infecțioase)
Aparatul dijestiv – 150 ml Vomă
(5 %)
 Pierderile de apă sunt considerate ca
stări critice pentru organism ( E. Adolf).
2% (1-1.5 l) apare senzația de sete

10 % dereglarea proceselor
metabolice
15%-20% ( la poate surveni moartea
temperatura 30 C)
25 % ( la se consideră mortal
temperature joase)
 Căile de recuperare ale apei:

• consumarea directă a apei

• consumarea alimentelor care conțin apă

• Recuperarea pierderilor de apa se

efectueaza în dependență de necesitate.
În condiții obișnuite cantitatea de apă consumată în
timpul rece al anului e de 1-1,5 l, iar în timpul cald
ajunge pînă la 3 l.
 În cazul eforturilor fizice obișnuite omul consumă 2,5-
3 l de apă pe zi.
 În cazul eforturilot fizice mari, cantiatea de apă care
trebuie recuperată crește pînă la 8-10 l și mai mult în
dependență de constituție, zona climaterică.
Odata cu apa se elimină substanțele minerale.
Carența și abuzul consumului de apă dăunează sănătății.
 Cantitatea de apa produsă la
metabolizarea unor trofine, la 100g:

proteine – 107,1 ml

lipide – 41,3 ml

amidon – 55,1 ml

alcool – 117,4 ml
 Importanța igienică a apei

• Apa este un element de bază pentru:

 satisfacerea igienei individuale,
a locuinței,
 prepararea hranei.
Cantitatea de apă necesară pentru nevoile
gospodărești este estimată între
40-280/l/om/zi.
Importanța igienică a apei

Sistemul de canalizare
Nevoi individuale(curățenie
corporală, spălarea alimentelor,
proceduri de călire)

Nevoi industriale

Nevoi zootehnice

Salubritatea localităţilor
 Importanța economică și
socială
• Dezvlotarea economică presupune consum de
apă în scopuri extrem de variate: ca materie
primă, ca solvent sau separator de substanțe, etc.
• Satisfacerea cerințelor de apă ale unei
comunității conduce la progres social:
posibilitate de dezvoltare economică, igienă și
salubritate la nivel înalt, prevenirea
îmbolnăvirilor.
 Apa potabilă prin conţinutul său de
elemente minerale naturale,poate
influenţa starea de sănătate a populaţiei,
participînd activ în procesele vitale.

Sărurile minerale naturale din apă

sunt variate şi concentraţia lor diferă de la
o localitate la alta în funcţie de condiţiile
geologice, meteorologice, de conţinutul
solului.
 Unele din sărurile minerale sunt
denumite macroelemente- săruri de calciu,
magneziu, potasiu cloruri etc. şi se găsesc
în cantităţi relativ mari( mg/l);
Denumirea de microelemente
defineşte elementele minerale aflate în
cantităţi mici atît în factorii de mediu
(apă,sol,alimente), cît şi în organismul
uman şi animal, influenţînd starea de
sănătate a populaţiei.
 Excesul sau carenţa unor
microelemente din apă şi din ceilalţi factori
de mediu, dintr-un teritoriu are acţiune
asupra florei, faunei, influenţează
nefastasupra sării de sănătae a populaţiei şi
apar îmbolnăviri neinfecţioase cu largă
răspîndire.
Asfel de regiuni se numesc
biogeochimice, iar îmbolnăvirile specifice
legate de excesul sau carenţa
microelementelor se numesc endemii
biogeochimice.
 Unele substanţe minerale care se află în
apă, deşi nu au nici o acţiune nocivă, transmit
apei unele particularităţi ce o fac nefvorabilă
pentru consum.
Elementele minerale iau parte la la
majoritatea proceselor metabolice ,
hematopoieză, formarea imunității, sintezaunor
enzime și hormoni, crelterea și dezvoltarea
organismului.
E important să cunoaștem proprietățile
chimice ale apei, indicii cărora necesită
monitorizare igienică.
• Duritatea apei se exprimă în grade sau în
miligram echivalenţi la 1 litru de apă.
(duritatea de 10 este conţinutul de 10 mg de
oxid de calciu în 1 L. de apă;
• 1 mg/ eciv./L. este conţinutul a 28 mg oxid de
calciu în 1 L. de apă,
• apa cu o duritate de până la 100 se consideră
moale,
• de la 10 până la 200 – de duritate medie,
• peste 200 – foarte dură.
 Duritatea totală

Bicarbonații de
Sărurile de Apele dure nu se calciu și
calciu şi folosesc la magneziu
magneziu în prepararea formează o Apa subterană a
concentraţie culinară termică duritate raionelor de sud
prea mare a legumelor, ele temporară, iar este mai dură de
imprimă apei depun piatră pe clorurile de cît a raionelor
duritate, care o pereţii vaselor calciu și centrale
fac nepotrivită de magneziu
pentru spălat. bucătărie ,cazan duritate
e,conducte de permenetă
apă caldă.
 Reacția apei

Mai alcaline
Mai acide pH apelor sunt apele
sunt apele naturale 6,5- bogate în
mlaștinilor 9,0 bicarbonați

Dacă apele au pH mai mic de 6,5 sau mai mare de 8,5

însemnă că acest bazin acvatic a fost poluat cu ape reziduale.
 Rezidul fix

În RM mineralizarea crește de la nord spre sud.

La populație se înregistrează o creștere a maladiliilor:
aparatului
osteoarticular aparatului
genito-urinar gastrite,
duodenite
 Importanța bacteriologică a apei
Reducerea incidenței numeroaselor boli
transmise sau legate de apă prin creșterea
gradului de asigurare a populației cu apă potabilă
și sisteme de canalizare este unul din marile
succese ale ultimilor 150 ani.
Marea majoritate a îmbolnăvirilor asociate
apei sunt boli transmisibile, clasificate în general
după natura agentului patogen
Din punct de vedere al igienei îmbolnăvirii
sunt clasificate în funcție de situațiile în care
asupra apei intervine omul.
Astfel, imbolnavirile asociate apei sunt grupate
în patru categorii:
1. Îmbolnăvirile transmise de apă.
Ele rezultă din contaminarea apei cu bacterii
patogene eliminate de om sau animale infectate fiind
transmise direct prin folosirea apei la băut, prepararea
hranei sau în scop de îmbăiere, ca bolile diareice,
hepatita, parazitoze intestinale.
Holera și febra tifoidă sunt exemplele clasice de
astfel de îmbolnăviri (apa contaminată nu reprezintă
singura cauză de îmbolnăvire, alimentele și calea fecal-
orală sunt de asemenea căi de transmitere). Alte
îmbolnăviri precum leptospiroza (șobolani) pot fi
contractate prin contactul direct al pielii zgîriate cu apa
contaminată.
2. Îmbolnăvirile prin lipsă de apă.
Apa în cantitate insuficientă sau greu
accesibilă pentru satisfacerea nevoilor de igienă
individuală generează unele boli diareice sau boli
infecțioase ale pielii care, în asemenea situații, pot
deveni endemice.
Practic, toate îmbolnăvirile posibil transmise
prin apă pot fi induse prin lipsa sau insuficiența de
apă. Această categorie de boli cuprinde, de
asemenea, și boli parazitare, ca de exemplu variate
forme de tifos. Bolile prin lipsa de apă pot fi reduse
prin asigurarea unei cantități suficiente.
3. Îmbolnăvirile cu suport hidric.
În gazdele intermediare care trăiesc în
apă, se petrece o parte din ciclul de viață al
unor paraziți, putînd conduce direct sau
indirect la boli parazitare la om, prin
ingerarea de către acesta a
organismelor acvatice, vegetale sau animale
(crustacee, pește) infestate și consumate
crude sau insuficient preparate.
4. Îmbolnăvirile legate de apă.
Apa poate fi un habitat pentru insecte
acvafile vectore ale unor boli ca malaria,
filarioza, encefalita sau menigita virală.
5. Îmbolnăvirile propagate prin apă.
Cele patru categorii de boli asociate apei descrise mai
sus constituie o preocupare pentru țările în curs de dezvoltare,
în schimb, aceasta a cincea categorie apare în prezent în țările
dezvoltate.
Sunt îmbolnăviri infecțioase ai căror agenți pot
prolifera în apă și pot pătrunde în corpul uman pe cale
respiratorie: meningită generată de amoebe, pneumonia
produsă de bacteriile din genul Legionella (bacterii care
proliferează în sistemele de aer condiționat sau de încălzire a
apei).
Este previzibilă însă, apariția și a altor agenți patogeni
oportuniști care să găsească mediu favorabil de dezvoltare iîn
diverse noi dispozitive tehnologice în care se utilizează apa.
Alte infecții sunt cele cauzate de Cryptosporidium cu
semnificație clinică din cauza imunodeficienței pe care o
provoacă.
Patologiile infecțioase transmise prin apă

Bolile transmise prin apă (boli hidrice):

- boli cu extindere în masă
- boli infecţioase

Condiţii în care apar bolile hidrice:

1. Eliminator de germeni (bolnav sau poluant)
2. Germenele care este rezistent la apă
3. Receptor
Principalele boli transmise prin apă

Febra tifoidă:
Provocată de
bacilul typhic, care
supravieţuieşte 20-
21 de zile
Bruceloza – surse
de răspândire =
3) Dizenteria:
bovinele şi
bacilul dizenteric
porcinele. Brucele
rezistă 4-7 zile
rezistă 40-60 de
zile Holeră: - Afecţiune
bacteriană digestivă -
Vibrionul – germen
puţin pretenţios şi
supravieţuieşte 50-60
de zile - Se manifestă
prin diaree, greţuri
vărsături 4) Leptospiroza –
Tularemia – se
leptospira
întâlneşte mai rar
icterohemoragică
şi este răspândită
şi provine de la
de şobolani.
dejecţii animale

Escherihioze
 Viroze

Hepatita
• epidemii hidrice, virală • adenovirus
• vaccinul reduce
• Evoluţie mai puţin sensibil la
considerabil apariția
• virusul rezistă 120 gravă dezinfectant
• virusul rezistă 150-
zile în apă
180 zile în apă.
Conjunctivita
Poliomelita
de bazin
 Parazitoze
Tricomoniaza Geardioza

Tricomonus cisticercoza
vaginalis

căile de
echinococoza
transmisie sunt
bazinele de înot și
lenjeria
Ascaridoza

enterobioza
Patologia neinfecțioasă produsă prin apă
Caria dentară.
Cauze: cantitatea
prea mică de
Fluor, alimentaţia
şi igiena.
Concentraţia de
Fluor din apă
trebuie să fie de 0,5
Mineralizarea excesiva mg/dm3
consta din continutul
ricat de sulfati, cloruri,
Guşa endemică –
hidrocarbonati, Ca, Na,
lipsa de iod.
Mn si duce la cresterea
moribiditatii prin
litiaza urinara. Patologia
neinfecțioasă
produsă prin apă
este determinată
Intoxicatii cu substanțe de compoziţia
toxice chimică a apei.
• nitrati, Pb, mercur,
cadmiu, arseniu, Fluroza dentară –
esticde, cianuri, crom, surplus de fluor
detergenti de difefită
origine
• hidrocarburi, bariu,
seleniu, cobalt Maladii
cardiovasculare si
renale – exces a
unor substanțe
minerale
 Sursele de apă:

Ape Ape de Ape

atmosferice și suprafață subterane
meteorice

 de ploi  curgătoare  de sol

 de zăpadă (rîuri,canale) (superficiale, de
 de ghețari mal, infiltrative)
 stătătoare
 freatice
(lacuri, mări,
 interstatale (fără
oceane)
presiune,cu
presiune,
arteziene)
 Dintre apele dulci în mod obișnuit se
utilizează apele subterane și de suprafață.
Primele pot fi ape freatice sau de mică
adîncime cu nivel liber și de profunzime sau
de mare adîncime, cel mai frecvent captive.
Apele subterane sunt mai pure decît cele
superficiale.
În RM 18% din populația rurală are
acces la apeducte din surse subterane din care
în 2000 funcționau doar 28%
 La alegerea sursei de apă se respectă cerințele
igienice din regulamentul igienic Cerințele privind
proiectarea construcția și exploatarea
apeductelor de apă potabilă, nr.06.6.3.16din
31.X 1995
La alegerea surse de alimentare cu apă e nevoie să
se țină cont de condițiile:
• Apa din surse nu trebuie să posede proprietăți ce nu
pot fi modificate
• Complexitatea condițiilor naturale și locale trebuie să
asigure protecția sursei
• Debitul sursei de alimentare trebuie să corespundă
necesităților cantitative a localitățilorținînd cont și de
perspectiva de dezvoltare
• Sursa de alimentare cu apă trebuie să permită
organizarea zonelor de protecție sanitară.

 Principala sursă de alimentare cu
apă potabilă a Moldovei sînt sursele de
ape subterane, din care se alimentează
100 % din populaţia rurală şi 30% din
cea urbană sau 65% din toată populaţia
ţării. Din sursele de suprafaţă cel mai
important este r. Nistru, căruia îi revin
32%, r. Prut – 2,8%, altor surse de
suprafaţă - 0,2 % .

Apele curgătoare în teritoriul R.M sînt

predominant de tranzit. Frontierele de
stat între Ucraina, România şi Republica
Moldova le marchează principalele artere
- rîurile bogate în apă Nistru şi Prut.
 Caracteristica comparativa
Surse subterane
avantaje
Nu implică transport prin canale sau
conducte prin terenurile terţilor
Surse de suprafaţă
dezavantaje
Implică transport prin canale sau
conducte prin terenurile terţilor

Pierderi prin evaporare reduse sau absente Pierderi prin evaporare mari chiar la
climat umed

Ocupă puţin teren Ocupă mult teren

Siguranţă faţă de contaminare Contaminare radioactivă imediată

radioactivă rapidă rapidă

Temperatură uniformă a apei Temperatură fluctuantă a apei

6. Puritate biologică înaltă Uşor contaminabil

 Caracteristica comparativa
Surse subterane Surse de suprafaţă
dezavantaje avantaje
1. Apa trebuie pompată 1. Apa de regulă vine gravitaţional

2. Utilizabil numai pentru stocaj 2. Utilizări multiple

3. Risc de mineralizare a apei 3. De regulă mineralizare redusă

4. Contribuţie minoră la prevenirea 4. Contribuţie majoră la prevenirea

inundaţiilor inundaţiilor
5. Debit redus indiferent de punct de 5. Debite mari
priză
6. Utilizabilitate hidroenergetică de 6. Utilizabilitate hidroenergetică
regulă absentă prezentă
 Caracteristica comparativa
Surse subterane
dezavantaje
8. Reîncărcarea de regulă dependentă
de surplusurile scurgerii în apele de
suprafaţă
9. Apa de reîncărcare poate necesita
tratare scumpă
10. Necesară întreţinere continuă şi
scumpă de puţuri pentru reîncărcare
Surse de suprafaţă
avantaje
8. Reîncărcarea dependentă de
precipitaţiile anuale
9. Apa de reîncărcare nu are nevoie de
tratare
10. Necesară puţină întreţinere
• Omul poate folosi în scop potabil apa
atmosferică, apa subterană şi apa de
suprafaţă.
• Pentru a fi dată în consumul populaţiei,
apa poate fi distribuită prin instalaţii
centralizate sau locale.
• Instalaţiile centralizate cuprind
captarea apei subterane sau de
suprafaţă, prelucrarea, înmagazinarea şi
apoi distribuirea ei.
 Tipurile de alimentare cu apa
Sistemul centralizat
În mod centralizat apa este
pompată la stațiile de tratare a
apei.
Acolo este supusă tratarii cu
diverse substante solubile și
insolubile, se dezinfectează și
ulterior prin apeduct, se distribuie
consumatorilor.
Acest sistem prezintă o serie de
avantaje:
Asigură cantitatea
necesară populaţiei, datorită
cunoaşterii exacte a debitului
distribuit;
Oferă posibilitatea de
tratare a apei atunci cînd
acesta nu corespunde
normativelor și condițiilor de
potabilitate;
Permite o bună
protecţie a sursei și instalaţiilor
și un control permanent asupra
calitaţii apei distribuite;
 Clasificarea apeductelor
Dupa metoda de transportare apei la
consumator:
• Apeduct cu autoscurgere;
• Apeduct cu instalații tehnice
(pompe);
Dupa sursa de apă:
• Ape de spurafață;
• Ape subterane;
• Sistem mixt;
După destinație:
• Scop potabil
• Scop industrial
• Pentru agricultură
• La sisitemul centralizat este conectată circa 56% din
populație urbană.
• În condiții rurale le apeduct este conectată doar 18 % din
localitățiși acest sistem funcționează doar în 5 % din sate.
• Sursa principală de alimentare la sate sunt fîntînile
Dezavantajele acestui sistem:
• Nu întotdeauna asigură cantitatea necesară de apă
• Apa nu este tratată suficient
• Monitorizarea redusă din cauza multitudinii de instalații

Regulament igienic: cerințele privind calitatea apei potabile

la aprovizionarea decentralizată. Protecția surselor.
Amenajarea și menținerea fîntînilor, cișmelelor din
23.02.1996, nr.06.6.3.18-96.
• Multumesc pentru atenție.