COLEGIUL TEHNIC ,,ANGHEL SALIGNY”

ROSIORII DE VEDE
TELEORMAN

PROIECT PROTECTIA MEDIULUI

1/1/2018 TEMA: INDICATORII DE CALITATE
PENTRU APA

Profesor coordonator:
Dragusin Gabriela

Elev: Toma Sonia

Clasa: a-XII-a C
TEMA: INDICATORII DE CALITATE PENTRU APA

1
CUPRINS:

Cap. I – Apa – Generalitati ………………………………………..…. Pag. 3

Cap.II – Poluarea apei ……………………………………………….. Pag. 7
2.1 Poluantii apei ………………………………………………….Pag. 7
2.2 Surse de poluare ale apei .………………………………..……Pag.12
Cap. III – Determinarea indicatorilor organoleptici ai apei ……….... Pag.16
3.1 Determinarea mirosului ………………..………………………Pag.16
3.2 Determinarea gustului………………..…………………………Pag.16

Bibliografie ……………………………………………………………...Pag.19

2
 Cap. I. Apa – Generalitati

Multe secole apa a fost considerata ca un element. In 1781, fizicianul englez

H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen si
oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienta,
realizand pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de
hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.

 In natura, apa se gaseste din abundenta, in toate starile de agregare:

In stare lichida (forma in care acopera 2/3 din suprafata pamantului; sub forma de
mari, oceane, rauri, fluvii, ape subterane);

• in stare solida (formeaza calote glaciare);

• in stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa,
sub forma de vapori de apa, invizibili).

Apa urmeaza un circuit in natura. Caldura soarelui determina evaporarea apei

de suprafata. Vaporii rezultati se ridica in atmosfera. Daca in atmosfera saturata cu
vapori de apa apare o scadere a temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma
de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina. In anotimpurile calde, dar cu nopti
racoroase se depune roua, iar daca temperatura solului este sub 0 C, se depune
bruma. Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, in
parte umplu din nou lacurile, raurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate
straturile de pamant, la diferite adancimi, formand apele freatice. Apa subterana
poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fantani, puturi sau
sonde. 

In cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre

care, importanta deosebita prezinta circuitul biologic. Acesta consta in patrunderea

3
apei in organismele vii si redarea ei in circuitul natural prin respiratie, transpiratie si
moartea organismelor.

Distingem si un circuit apa-om-apa care se refera la interventia activitatii

omului in circuitul natural.In natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu
mediul ea contine gaze, substante minerale si organice dizolvate in
suspensie.  Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala
(devenita astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite
impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2 ca urmare a contactului
prelungit cu aerul. In regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare
foarte mare. Specialistii au calculat ca in peninsula Indochina, apa de ploaie ce cade
pe un hectar, pe parcursul unui an, contine 8 kg HNO3. In Brazilia, 50g apa la
m3 de ceata contine 15-18 mg H2CO3 si 9 mg HNO3. Este o apa acida ce ataca
rocile.

Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane.
Ele contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste
ape, formeaza izvoare de ape minerale. Prin radiestezie, termen intens studiat in
ultima perioada, se intelege capacitatea unei persoane de a percepe actiunea
campului electric si magnetic emis de o panza de ape subterane, de zacaminte in
special feroase.

  Dupa compozitie, apele minerale pot fi:

• acide (continut ridicat de CO2),

• alcaline (predomina sulfatii de magneziu si sodiu),
• sulfuroase (contin sulfuri alcaline),
• feruginoase (contin carbonati de fier di si trivalelente)

4
Tara noastra are un potential ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute statiunile
balneo-climaterice ca cele de la Buzias (ape carbogazoase si feruginoase),
Calimanesti, Govora, Caciulata (ape sulfuroase), Slanic Prahova, Ocna Sibiului .   

Factorii determinanti ai efectului terapeutic precum: termalitate, prezenta

gazelor dizolvate (O2, CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenta unor substante de
natura minerala sau organica (hormoni, antibiotice) permit utilizarea acestor ape in
tratarea unei game foarte largi de afectiuni ale aparatului cardio-vascular,
locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos si boli endocrine. Apele din rauri au o
−¿ ¿
compozitie variabila.  Sunt in general slab mineralizate.  Contin Ca 2+¿ ¿ si HCO 3   si
mai rar SO2−¿
4
¿
si Cl−¿¿.  
            Apele marilor si oceanelor sunt puternic mineralizate. 

Marile interioare au concentratii in saruri, fie mai mari(Marea Mediterana),

fie mai mici (Marea Neagra in special NaCl) comparativ cu apele oceanelor. In
cazul Marii Moarte, concentratia de saruri este atat de mare incat viata nu poate
exista.

Totalitatea apei pe pamant este de aproximativ 1,46 miliarde km 3 din care 97

in oceane si mari, doua in calote glaciare si una in rauri, lacuri, panze subterane.
Apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale si vegetale si sa satisfaca
cerinte de calitate superioara privind indicatori fizico-chimici, biologici si
bacteriologici.
Alimentarea cu apa a centrelor urbane prezinta o mare importanta, caci apele
trebuie sa fie tratate inainte de a fi puse la dispozitia populatiei. Pentru epurarea
apei se folosesc: ozon, clor, hipoclorit de calciu (apa de Javel), cloramina. In cazul
clorului se utilizeaza aproximativ 0,1 mg clor la litru. O cantitate prea mare de clor
da insa apei un gust dezagreabil si chiar un miros urat.

  Importanta apei pentru viata, ca o componenta a ecosistemului global, este

din ce in ce mai clara. Este o resursa care nu numai ca serveste nevoilor primare ale
5
populatiilor umane, dar este si cheia pentru dezvoltarea si in particular pentru
generarea si mentinerea sanatatii prin agricultura, pescuit, generarea de electricitate,
industrie, transport, turism etc. In acelasi timp apa este vitala si pentru toate
ecosistemele de pe glob. Cu toate acestea, faptele arata ca ne confruntam cu o criza
mondiala a apei.

     

Situatia apei in Europa

• 20% din apele de suprafata ale Europei sunt amenintate foarte

serios de poluare
• resursele de apa subterane reprezinta aproximativ 65% din
resursele de apa potabila ale Europei.
• 60% din orasele europene isi supraexploateaza resursele de apa
subterane.
• 50% dintre zonele umede au statut de “zona amenintata”
datorita supraexploatarii resurselor subterane.
• suprafata zonelor din sudul Europei care sunt irigate a crescut cu
20% din anul 1985.

Tinand cont de numeroasele presiuni exercitate asupra propriilor resurse de

apa, este necesar ca instrumentele legislative sa fie adresate rezolvarii eficace a
problemelor si sa contribuie la mentinerea respectivelor resurse pentru generatiile
viitoare. Directiva Cadru privind Apa extinde scopul protectiei apelor catre toate
tipurile de apa si stabileste obiective clare pentru ajungerea la un stadiu bun al
acestora, obiective ce trebuie atinse pentru toate tarile din Europa pana in 2015 si
astfel, sa fie asigurata folosirea durabila a resurselor in toata Europa.

                    

6
 Cap.II. Poluarea apei

Apa este considerata de noi astazi ca fiind "inimabiosferei"
deoarece apa se gaseste totdeauna acolounde exista viata si formeaza substanta cea 
mairaspandita de pe  Terra.

Poluantii deversati contribuie in mare masura la reducerea cantitatii de oxigen

dizolvat.Rata oxigenului dizolvat in apa descreste chiar si in conditii normale,
proportional cu cresterea temperaturii.

  Oxigenul constituie in mediul acvatic un factor limitat pentru majoritatea

organismelor atat in apele dulci, cat si in apele marine.Din aceasta cauza rezulta ca
animalele acvatice au nevoie in procesul respirator de o circulatie bran 20320d316u
hiala extrem de intensa, care sa le asigure contactul acestora cu un mare volum de
apa pentru a extrage o cantitate suficienta de oxigen.Acest lucru face posibila
cresterea riscului absorbtiei unor cantitati crescute de poluanti cu efecte de multe
ori mortale pentru organisme.

  2.1 Poluantii apei

Poluarea apei este redusa de trei categori de poluanti de

natura:fizica, chimica si biologica

Poluarea fizica a apelor

7
   Principalii agenti fizici cu rol in poluarea apelor sunt reprezentati in mare
parte de substante radioactive si apele termale rezultate din procesele de racire
tehnologica a diverselor agregate industriale.

  Poluarea radioactiva

 Una din consecintele nedorite ale extinderii folosirii energiei nucleare este
poluarea radioactiva a apei.Exista trei surse de contaminare radioactiva a apelor.
Prima este reprezentata de depunerile radioactive care ajung in apa odata cu ploaia,
dar capacitatea lor poluanta este redusa. A doua sursa este reprezentata de apele
folosite in uzinele atomice, in special pentru refrigerarea reactoarelor, care pot
deveni radioactive si transportoare de substante periculoase, dupa ce au fost
deversate in apele curgatoare. A treia sursa o constituie deseurile atomice.

Acestea sunt introduse in recipiente sigilate si incluse in blocuri de beton

inainte de abisurile oceanelor.S-a stabilit ca si la aceste adancimi exista curenti
puternici care pot transporta la mari distante substantele radioactive si accidentale
sa fie aduse din nou la suprafata.

Numeroase cercetari la nivel national, ca si organizarea unor reuniuni

internationale pe tema poluarii radioactive,evidentiaza ingrijorarea oamenilor de
stiinta si preocuparea unor organizatii specializate pentru limitarea poluarii
radioactive care ameninta viitorul omenirii.Incheierea in anul 1963 a Acordului de
la Moscova privind interzicerea exploziilor in cosmo in apa si in aer a avut drept
urmare o scadere a concentratiei radioactive in ecosfera si deci si in hidrosfera.

  Poluarea termica

  Apare in urma deversarii in apa a lichidelor calde ce au servit la racirea

instalatiilor industriale sau a centralelor termoelectrice si atomoelectrice.Se
apreciaza ca in momentul de fata peste 20% din debitul apelor curgatoare din lume
este afectat de poluarea termica.
8
   Efectele ecologice se manifesta prin modificarea unor factori abiotici si
afecteaza toate nivelele trofice.Incalzirea apei exercita o influenta negativa asupra
gradului de oxigenare a apelor, pe de-o parte din cauza caracterelor solubilitatii
acestui gaz(la temperaturi ridicate solubilitatea lui O 2 scade), iar pe de alta parte
temperatura ridicata determina accelerarea fenomenelor de degradare a substantelor
organice din bazinul respectiv.Acest efect are drept efect dezvoltarea unui mare
numar de microorganisme aerobe si reducerea oxigenului din apa.

Poluarea chimica a apelor

  Principalii poluanti chimici ai apelor sunt:plumbul, mercurul, azotul,

fosforul, hidrocarburile, detergentii si pesticidele.

  Plumbul(Pb)

  Poluarea apei cu plumb are loc mai ales din evacuarile inteprinderilor
industriale unde poluarea se produce prin diverse procese tehnologice, dintre care
unele au loc in mediul lichid(flotatii, galvanizari,raciri etc.)precum si prin apele
reziduale lichide care spala terenurile inteprinderilor.

  Mercurul(Hg)

  Poluarea hidrosferei cu mercur merita o atentie deosebita datorita cresterii

continue a folosirii acestui metal, precum si datorita toxicitatii lui.Productia
mondiala de mercur depaseste cifra de 10000 t/an.Apa de mare contine concentratii
de ordinul a 30 mg/l la suprafata, cu tendinta de crestere spre adancime.In total, in
apa de mare Hg se estimeaza la 108 t.Ca urmare a biodegradarii reduse a derivatiilor
sai, Hg tinde sa se concentreze in diferite categorii de organisme.Algele il pot
acumula in celulele lor de peste 100 de ori mai mult decat exista in apa.Pestii
pelagici, ca tonul, capturati la mari distante de surse de poluare pot acumula Hg
pana la 120 ppb.

9
 Azotatii

  Problema poluarii apelor folositi ca ingrasaminte chimice in agricultura a

devenit foarte importanta in zilele noastre.

  Din studiile efectuate de B.Commoner (1970),rezulta ca in ultimii 25 de ani

cantitatea de azotati deversati in mediu de diferite surse a crescut in mod
considerabil.Astfel, cei rezultati din deversarile urbane au crescut cu 70%, cei
proveniti din eliminarile motoarelor cu ardere interna, au crescut cu 300%, iar cei
aparuti in urma folosirii ingrasamintelor chimice azotate au atins valoarea de
1400% in aceeasi perioada de timp.

  Nivelul azotatilor din apa este foarte variat, de la valori mici, putin deasupra
limitei admise in apa potabila (45 mg/l), pana la sute  de mg/l.

  Fosfatii

  Contaminarea apei cu fosfati este destul de ingrijoratoare in tarile

industrializate.Fosforul este adesea un factor limitat in mediul limnic sau oceanic,
ca urmare a ratei sale reduse de dezvoltare.

  Apele uzate la iesirea din statiunile de epurare contin in medie 9 mg

fosfor/litru.Acesta provine de la mineralizarea substantelor organice la care se
adauga fosforul continut in detergenti biodegradabili.

  Hidrocarburile

  In hidrosfera, hidrocarburile ajung mai ales din scurgerile de titei sau ale
produselor de prelucrare a lui, la care trebuie adaugate cantitatile de titei provenite
din accidente ale vaselor petroliere.Se precizeaza ca din aceasta ultima sursa,
patrunde anual in oceane circa 200000 tone titei.Mari cantitati de petrol provin si
din operatiile normale legate de extractia titeiului(prin sonde terestre si marine), de
incarcarea, transportul si descarcarea lui etc.O alta cantitate de produse petroliere
10
patrunde in apa, din scurgerile industriale si rafinarii.Pe toate aceste cai ajung in
apele oceanice, annual o cantitate de 5-10 milioane tone petrol.

  Dintre zonele  marine, cea mai grav impurificata cu petrol este Marea

Mediterana, prin care trec toate vasele petroliere care vin din Orientul
Apropiat,Atlanticul rasaritean, Canalul Manecii si Marea Nordului.  Suprafata
afectata pe aceasta cale este foarte mare, deoarece numai o tona de titei brut pate
acoperi cu o pelicula aproape moleculara 12 kmp de apa.

 Poluarea biologica a apelor 

  Poluarea biologica a apelor este produsa de diversi agenti

biologici(microorganisme si substante organice fermentescibile).Acesti poluanti
ajung in apa odata cu deversarile industriale sau menajere care contin detritus
organic, detergenti, reziduuri de la fabricile de produse alimentare.

  Extinderea poluarii microbiologice a apelor continentale si litorale a

determinat cresterea frecventei unor afectiuni(colibaciloza, hepatita virala, holera,
dezinterie etc.)

  In functie de gradul de poluare, apele se grupeaza in trei

categorii:polisaprobe(foarte puternic poluate ), mezosaprobe(impurificate puternic
pana la moderat) sioligosaprobe(considerate practic curate).

  Eutrofizarea-reprezinta poluarea organica, mai ales a apelor continentale,

datorita itroducerii unor cantitati excesive de nutrienti, ca urmare a activitatilor
umane.

  In conditii naturale procesul de imbogatire a apelor in substante organice se

face foarte lent(la scara geologica) si corespunde cu evolutia normala a
ecosistemului, determinand succesiunea sa ecologica, cu trecerea de la tipul
oligotrof la cel eutrof.

11
   Omul acceleraza acest proces prin evacuarea in ape a unor mari cantitati de
substante organice fermentescibile bogate mai ales in fosfor si azot

2.2 Surse de poluare ale apei

Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei sau calităţii ei, astfel încât
aceasta să devină mai puţin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale sale.

Protecţia calităţii apei = păstrarea, respectiv îmbunătăţirea caracteristicilor

fizic-chimice şi biologice ale apelor pentru gospodărirea cât mai eficientă a
acestora.
Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii:
1. după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator:

a. permanentă sau sistematică;

b. periodică;

c. accidentală.

2. după concentraţia şi compoziţia apei:

a. impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;

b. murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei;

c. degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii;

d. otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.

3. după modul de producere a poluării:

a. naturală;

b. artificială(antropică). Poluarea artificială cuprinde: poluarea

urbană, industrială, agricolă, radioactivă şi termică.
4. după natura substanţelor impurificatoare:

a. poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);

b. poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli,

12
 detergenţi, pesticide, substanţe cancerigene, substanţe chimice
specifice diverselor industrii );
c. poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene,

protozoare patogene, viermii paraziţi, enterovirusurile, organisme

coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc.);
d. poluarea radioactivă.

Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:

- la suprafaţă (ex. poluare cu produse petroliere);

- în volum (apare la agenţi poluanţi miscibili sau în suspensie).

Deoarece poluanţii solizi, lichizi sau gazoşi ajung în apele naturale direct,
dar mai ales prin intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei sunt
multiple.

Clasificarea surselor de poluare a apei se face după mai multe

criterii:

1) Acţiunea poluanţilor în timp; după acest criteriu distingem

următoarele surse :
a) continue (ex. canalizarea unui oraş, canalizările instalaţiilor

industriale etc)
b) discontinue temporare sau temporar mobile (canalizări ale unor

instalaţii şi obiective care funcţionează sezonier, nave, locuinţe,

autovehicule, colonii sezoniere etc.)

c) accidentale (avarierea instalaţiilor, rezervoarelor, conductelor

etc.)
2) Provenienţa poluanţilor. Acest criteriu împarte sursele de poluare a

apei în: a) surse de poluare organizate, şi b) surse de poluare

13
 neorganizate (tabelele 3.7 şi 3.8).

a) sursele de poluare organizate sunt următoarele:

 surse de poluare cu ape reziduale menajere;

 surse de poluare cu ape reziduale industriale.

b) sursele de poluare neorganizate sunt următoarele:

 apele meteorice;
 centrele populate amplasate în apropierea cursurilor de apă ce
pot deversa:
a) reziduuri solide de diferite provenienţe;
b) deşeuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare.

Categoria Sursa Procesul generator de Agenţii poluanţi

poluare
Prepararea minereurilor -săruri de metale
metalifere şi grele;
nemetalifere; -particule în
Preparaţiile de cărbune; suspensie (argilă,
Flotaţiile; praf de cărbune);
Industria Extracţia şi prelucrarea -produşi organici
minieră
minereurilor radioactive. folosiţi ca agenţi de
flotaţie;
-deşeuri radioactive.
Procedee -suspensii insolubile;
pirometalurgice şi - ioni de metale
Industria Hidrometalurgice; grele;
Ape uzate metalurgică Procese de răcire; - fenoli;
industriale Procese de spălare. - cianuri;
- sulfaţi;
Apa de răcire, dizolvare - acizi;
şi reacţie din procesele - baze;
Industria tehnologice de fabricare - săruri;
chimică
a substanţelor organice - cenuşă;
şi anorganice - suspensii;
- coloranţi;

14
 - detergenţi.

Tabelul 1.1. Surse de poluare a apei şi procesele de provenienţă a acestora

Sursa Procesul generator de Agenţii poluanţi

poluare
Extracţia ţiţeiului, -petrol;
Industria transpotul şi depozitarea -produse petroliere;
petrolului şi ţiţeiului şi fracţiunilor - compuşi fenolici şi
petrochimică sale, transportul naval, aromatici;
accidentele tancurilor -hidrogen sulfurat;
- acizi naftenici.
petroliere

Deversarea lichidelor - lichide calde

Industria calde din sistemele de (poluare termică)
termoenergetică răcire a instalaţiilor sau
centralelor electrice
Procese de fabricare şi -substanţe organice;
Industria prelucrare -germeni patogeni.
alimentară

Procesele de fabricare şi - acizi organici;

- răşini;
Ape uzate prelucrare - zaharuri;
industriale Industria - coloranţi;
celulozei şi -compuşi cu sulf;
hârtiei -suspensii;
-celuloză.
Locuinţe Folosirea apei ca agent -produse petroliere;
- detergenţi;
Înstituţii de spălare şi curăţare - pesticide;
publice - microorganisme;
Ape uzate Băi spălători
menajere -paraziţi;
Spitale şcoli - substanţe minerale.
Hoteluri
Unităţi
comerciale şi
de alimentaţie

15
 Ape uzate Irigarea terenurilor - îngrăşăminte;
agrozoo- - pesticide;
tehnice Agricultura agricole - suspensii.

Zootehnia Adăparea animalor; -suspensii organice;

Salubrizarea - agenţi patogeni.
crescătoriilor de
animale.
Ape Ploaia Contactul precipitatiilor - ploi acide;
meteorice Zăpada - îngrăşminte;
- pesticice;
-reziduuri animale.
Cap. III. Determinarea indicatorilor organoleptici ai apei

Indicatorii de calitate ai apelor potabile sunt: mirosul, gustul, reactia apei,

culoarea,turbiditatea, compusii azotosi, clorul, duritatea, fierul, reziduul fix,
substantele organice,radioactivitatea, caracteristicile bacteriologice, caracteristicile
biologice.

3.1 Determinarea mirosului

Mirosul se datoreste substantele minerale (H2S din pirite, de exemplu),
substantelor organicein descompunere (putregaiuri, mucegaiuri, namol etc.) si
microorganismelor vii (alge, protozoare etc.).

3.2 Determinarea gustului

Gustul se datoreste gazelor culese din atmosfera sau din pamant si

substantelor minerale siorganice dizolvate. Proba gustului se face la temperatura de
7….12 grade celsius, la locul captarii.

Reactia apei este proprietatea apei de a fi acida, bazica sau neutra,

in functie de substantele minerale dizolvate.

Culoarea  este data de substantele minerale si organice in solutie (culoarea

permanenta) sau insuspensie (culoarea trecatoare) si se determina in grade de

16
culoare GC (un grad de culoare in scara platino-cobalt corespunzand solutiei de 1
mg/platina).

Turbiditatea  este data de substantele minerale si organice in suspensie si se

determina ingrade de turbiditate GC, unui continut in suspensii in cantitate
echivalenta cu 1mg/dm3 SiO2 corespunzandu-i un grad de turbiditate.

Compusii azotosi pot avea:

- provenienta anorganica, cand rezulta din procese mecano-chimice;

- provenienta organica, cand rezulta din actiunea unor microorganisme
asupra substantelor organice din apa. Compusii de provenienta organica
indica existenta contactului apei cu focare de infectie sau cu ape de canalizare.

Clorul in cantitati mari poate da apei gust amarui, fiind daunator si fierului pe
care il ataca, in special cand duritatea temporara este mica.

Duritatea se datoreste sarurilor de calciu si magneziu si poate fi temporara

sau permanenta,suma acestor duritati dand duritatea totala.

Duritatea temporara  este data de sarurile acidului carbonic cu calciu sau

magneziu, inspecial de bicarbonatii solubili, care se transforma in carbonati
insolubili atunci cand apa este fiarta.

 Duritatea permanenta  este data de sarurile acizilor tari: clorhidric, sulfuric,

azotic saufosforic, cu calciu sau magneziu

Fierul  se gaseste in apa sub forma de bicarbonati solubili sau sub forma de
saruri ale acizilor sulfuric si humic. Apa cu mult fier se tulbura la contactul cu
aerul, are gust neplacut, produce depuneri de sedimente pe peretii conductelor si
pateaza in galben. Acesta se obtine incalzind o proba de apa filtrata pana la
evaporare si uscand in continuare, in etuva, ceea ce ramane.

17
 Substantele organice sunt de natura animala sau vegetala.

Radioactivitatea este propretatea apei de a emite spontan radiatii

corpusculare (α, β,) sauelectromagnetice ( γ ) datorita dezintegrarii unor elemente cu
atomi grei de ea.

Caracteristicile biologice  sunt determinate de prezenta unor organisme si

particule abioticecare impreuna alcatuiesc sestonul.

Caracteristicile bacteriologice  sunt determinate de bacteriile din apa, care pot

fi patogenesau nepatogene. Nu se admit in apa potabila bacterii patogene, deoarece
pot produce boli ca: febra tifoida, holera, dezinteria etc.

STAS-urile folosite

Modul de luare si conservare a probelor de apa pentru determinarea caracteristicilor

fizice, chimice si biologice sunt stabilite de STAT 28 852 -87; Determinarea
caracteristicilor apei potabile -STAS 1342-91.

18
 Bibliografie

 https://www.scribd.com/document/347402842

 www.google.ro

 http://tpp.upgploiesti.ro/attachments/article/89/
apa_poluare_depoluare.pdf

19