COLEGIUL TEHNIC ,,ANGHEL SALIGNY”

ROSIORII DE VEDE
TELEORMAN

PROIECT

Tema : Bluza pentru copii

CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE NIVEL 3

Domeniul : Textile – Pielarie
Calificarea : Tehnician in industria textila

Profesor îndrumător : Rada Maria

Elev :Marinica (Ivan) Mariana

Clasa : XIV B Seral Ruta Progresiva

IUNIE – 2012
 CUPRINS

o Argument……………………………………………………………pag. 3
o Materiale folosite in confectii……………………………………….pag. 4
o Fisa tehnica a produsului……………………………………………pag. 7
o Tipar…………………………………………………………………pag. 8
o Constructia tiparului………………………………………………...pag.10
o Sabloane…………………………………………………………….pag.13
o Incadrarea……………………………………………………….......pag.14
o Spănuirea……………………………................................................pag.16
o Croirea…………………………........................................................pag.20
o Confectionarea…………………………............................................pag.22
o Proces tehnologic de confectionare a produsului………………......pag.24
o Utilaje folosite la confectionarea produsului…………………........pag.25
o Bibliografie………………................................................................pag.26

2
 ARGUMENT

Produsele textile sunt materii prime, produse semifabricate,

semiprelucrate, prelucrate, semifinite sau finite, care sunt constituite exclusiv
din fibre textile, fară a se ţine seama de procesul de fabricaţie folosit. Fibra
textilă este o unitate a produsului textil caracterizată prin flexibilitate, fineţe şi
raport mare al lungimii la dimensiunea transversală maximă, ceea ce o face
adecvată pentru prelucrări în domeniul textil. Produsele textile au un număr
ridicat de utilizări: haine, prosoape, cuverturi, perdele, etc. Produsele textile
sunt utilizate şi în scopuri industriale. Indiferent de destinaţia lor - personală,
casnică sau industrială, produsele textile trebuie să îndeplinească şi standarde de
securitate. Produsele textile trebuie etichetate şi marcate în momentul
introducerii lor pe piaţă în scopul vânzării spre consumatori. Numele,
descrierea, conţinutul fibrelor, detaliile despre fibrele textile trebuie indicate pe
toate produsele oferite consumatorilor. Un produs textil alcătuit din două sau
mai multe fibre, care au compoziţie diferită, trebuie să aibă ataşate o etichetă ce
arată conţinutul în fiecare dintre tipurile de fibre componente. Sunt considerate
produse textile: produsele alcătuite exclusiv din fibre textile, produsele în care
fibrele textile reprezintă cel puţin 80% din greutatea produsului întreg (de
exemplu: stofa de mobilier, umbrelelor şi umbrare de plajă, covoarelor,
mochetelor şi carpetelor, saltelelor şi articolelor de camping din materiale
textile, căptuşelilor textile ale pantofilor, mănuşilor, căciulilor, dacă aceste părţi
sau căptuşeli constituie minim 80% din greutatea produsului întreg) şi textilele
încorporate în alte produse. Floarea europeană eco este simbolul etichetei
ecologice comunitare şi a fost creat de Comisia Europeană în anul 1993.
Eticheta ecologică este o marcă a Uniunii Europene introdusă în scopul de a
promova produsele care, pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă, au un impact
redus asupra mediului.
Produsele care poartă eticheta ecologică consumă mai puţină energie,
sunt făcute din materiale reciclabile, şi respectă natura. Aplicarea pe etichetă, pe
produs sau pe ambalaj a unui text scris ori imprimat sau a oricărei reprezentări
grafice a conţinutului de fibre încorporate în produsul textil, exprimat în
procente, reprezintă marcarea compoziţiei fibroase a acestuia. Etichetele care
însoţesc produsele textile destinate consumatorului final trebuie să conţină
elemente de identificare, caracteristici tehnice şi calitative, după cum urmează:
- denumirea şi/sau marca de fabrică a producătorului;
- sediul producătorului sau al importatorului;
- denumirea de vânzare a produsului;
- principalele caracteristici tehnice şi calitative.

3
 Materiale folosite in confectii

Pentru confecţionarea îmbrăcămintei se folosesc diferite materiale, însă

ponderea de bază o deţin materialele textile. Acestea pot avea rolul de materiale
de bază sau de materiale auxiliare, iar alegerea lor pentru îmbrăcăminte se face
în funcţie de destinaţia produsului şi de anotimpul în care se poartă produsul
confecţionat. Materiale de bază sunt materialele din componenţa produsului
care îndeplinesc funcţia principală în produs şi se folosesc ia confecţionarea
feţei produsului. Excepţie de la această regulă se face la unele pardesiuri, bluze
sau pufoaice la care dublarea poate fi făcută cu materialul de bază, utilizat
pentru faţa produsului. Pentru confecţionarea îmbrăcămintei pot fi utilizate
diverse materiale cu funcţia de materia de bază. Condiţie determinată de produs
şi destinaţia acestuia. Cele mai folosite materiale de bază sunt ţesăturile,
tricoturile, blănurile naturale sau artificiale, pielea naturală sau sintetică,
produsele caşerate. etc..

A. Ţesăturile
Prin legătura şi desimea firelor, ţesăturile capătă rezistenţă şi o bună
stabilitate la purtare, în industria textilă se realizează o diversitate de ţesături cu
funcţie de material de bază care pot fi clasificate în funcţie de natura firelor
utilizate.
Ţesăturile din bumbac sunt ţesături uşoare care se produc pe lăţimi de
70, 80, 90 cm şi se livrează pliate; pentru lăţimi mai mari acestea se dublează şi
livrează sub formă de balot. Ţesăturile subţiri au o bună higroscopicitate şi se
produc în culori pastel şi imprimate. Acestea fiind uşoare şi comode la purtat
sunt recomandate pentru confecţionarea lenjeriei şi produselor de îmbrăcăminte
subţiri. Ţesăturile semigroase se produc în culori uni, cu dungi sau carouri şi se
recomandă la confecţionarea costumelor de vară sau unor produse de
îmbrăcăminte uşoare şi de protecţie; se produc pe lăţimi de 120 şi 140 cm şi se
livrează sub formă de balot. Ţesăturile din bumbac se pot produce integral din
bumbac 100% sau în amestec cu fire sintetice purtând denumirea de ţesături tip
bumbac. în cazul folosirii ţesăturilor din bumbac la îmbrăcămintea pentru
anotimpuri reci, se recomandă dublarea cu vată, vatelină, blănuri, pentru a păstra
căldura corpului.

4
 Diverse tesaturi de bumbac

Ţesăturile din in şi cânepă se pot obţine sub forma de ţesături pure de in

şi cânepă, sau în amestec cu fire sintetice, obţinându-se ţesături tip in şi cânepă.
Ţesăturile din in şi cânepă se produc atât în gospodăria casnică cât şi în
industrie. Cele din producţia casnică sunt utilizate la confecţionarea costumelor
tradiţionale. Ţesăturile obţinute în industrie se produc pe lăţimi de 80, 90 sau
130 cm. şi pot fi utilizate pentru confecţionarea îmbrăcămintei sau pentru
obţinerea decoraţiunilor interioare (tapiserii de mobilă, draperii şi huse pentru
mobilă). Ţesăturile destinate îmbrăcămintei se produc în culori uni sau înflorate
şi se folosesc la confecţionarea de rochii, fuste, costume pentru bărbaţi şi femei
sau alte produse.

Îmbracaminte din tesatura de in

Ţesăturile din lână folosite ca materiale de bază, sunt obţinute

asemănător ţesăturilor de bumbac. Acestea se produc pe lăţimi de 90, 140 şi 150
cm în funcţie de destinaţie. Culorile în care se produc pot fi uni, cu dungi, în
carouri, cu una sau ambele feţe utilizabile. Produsele de îmbrăcăminte la care
pot fi folosite aceste ţesături sunt fuste şi rochii, costume, pardesiuri şi paltoane
pentru femei, bărbaţi şi copii. Pentru anotimpurile calde se recomandă ţesături
subţiri şi în culori deschise care să respingă razele solare.
Ţesăturile din mătase se pot produce din fire de mătase naturală sau în
amestec cu fire sintetice, rezultând ţesături tip mătase, in culori uni, cu
5
imprimeuri florale, cu dungi sau in carouri. Se utilizează la confecţionarea
lenjeriei ce corp, la rochii, bluze, fuste . Un domeniu larg de întrebuinţare îl au
la căptuşirea produselor datorită costurilor ridicate se folosesc în amestec cu fire
sintetice, motiv pentru care ţesăturile pentru căptuşeli se produc din fibre de
acetat si vâscoză.

Ţesăturile sintetice sunt produse textile obţinute din fire sintetice, cu

lăţimi de 100, 130 şi 140 cm în funcţie de destinaţia utilizării. Au suprafaţă
netedă şi sunt mai rezistente la frecare faţă de ţesăturile din fire naturale; datorită
structurii firelor nu permit aerisirea corpului şi pot produce fenomenul de
sufocare a purtătorului. Ţesăturile sintetice sunt folosite la confecţionarea
îmbrăcămintei subţiri pentru femei, la produse ca rochii, bluze, fuste, jachete,
pardesiuri, paltoane şi la îmbrăcăminte pentru sportivi. O categorie importantă
de ţesături sintetice sunt utilizate la obţinerea căptuşelilor pentru produsele de
îmbrăcăminte.
B. Tricoturile sunt materiale textile care se produc prin buclarea
succesivă sau simultană a unuia sau a mai multor fire. Tricotul format prin
buclarea succesivă a unui fir, se numeşte tricot simplu, iar cel format prin
buclarea simultană a unui sistem de fire se numeşte tricot din urzeală. La
confecţionarea îmbrăcămintei, tricoturile sunt folosite ca materiale de bază sau
ca materiale auxiliare (pentru dublarea sau căptuşirea unor detalii). După forma
de prezentare, tricoturile pot fi: tricoturi metraj, tricoturi tubulare, tricoturi
semifasonate sau fasonate. După natura firelor din care se produc, tricoturile pot
fi: tricoturi din fire de bumbac, din fire de mătase, din fire de lână, din fire
sintetice. Lăţimile la care se produc sunt de la 100 la 180 cm.

Tricot

6
 Fisa tehnica a produsului

BLUZĂ PENTRU COPII

TIPUL PRODUSULUI PRODUS CU SPRIJIN PE LINIA UMĂRULUI

MATERIALE UTILIZATE MATERIAL DE BAZĂ : ŢESĂTURĂ MATERIAL
AUXILIAR: AŢĂ DE CUSUT, FERMOAR

USTENSILE ŞI UTILAJE FOLOSITE

 ACE
 FOARFECE
 CENTIMETRU DE CROITORIE
 MAŞINĂ SIMPLĂ
 MAŞINĂ DE CĂLCAT
 MAŞINĂ TRIPLOC

CUSĂTURI UTILIZATE
 CUSĂTURĂ ÎNCHEIAT
 CUSĂTURA DE SULFILAT

7
 Tiparele bluzei

Prin procesul de proiectare a tiparului se determină forma şi

dimensiunile detaliilor îmbrăcămintei. Aceste detalii au forme şi dimensiuni
diferite în funcţie de caracteristicile modelului proiectat. Operaţia de construire a
tiparelor este impusă de necesitatea creării unui element cu formă şi dimensiuni
corespunzătoare corpului omenesc. In procesul de proiectare tiparele au forme şi
dimensiuni diferite în funcţie de rolul pe care îl au în etapa sau în faza de
realizare, fiind denumite: tipare clasice, tipare de bază, tipare multiplicate.
 Tiparul clasic este construit pentru produse cu linie clasică (simplă). Acest
tipar nu este prevăzut cu rezerve de cusături şi tivuri.
 Tiparul de bază se obţine din tiparul clasic căruia, odată cu transformarea
în model i se adaugă rezerve de cusături şi tivuri.
 Tiparul gradat (multiplicat) se obţine prin mărirea sau micşorarea tiparului
de bază, aplicând cote de gradare specifice fiecărui detaliu proiectat.
Construirea tiparelor clasice pentru detaliile produsului se poate face
separat, pentru fiecare detaliu în parte, sau pe grupe de detalii, în funcţie de
poziţia şi de legătura acestora în cadrul produsului.

Manseta

8
 Fața

Față Spate

Construcția tiparului

Bluza pentru copii

La construirea unui tipar clasic se disting trei etape de lucru şi anume:

1. Calculul dimensiunilor de bază
2. Trasarea liniilor de bază

9
 3. Trasarea liniilor de contur.
La tiparul clasic de bluză se aplică un buzunar cu dimensiunile 15 cm, la
partea inferioară 9 cm, la partea superioară 12 cm.
Buzunare

Constructia tiparului de baza

Pentru constructia tiparului se folosesc urmatoarele dimensiuni
principale:
IC=90cm
Pb=27cm
Ad=9cm
Al=40
Comstructia spatelui si fetei de bluza.
Tiparul se foloseste va construi pe cele trei erape de lucru:
1. Calcul dimensiunilor de baza. Lt,Lb,Lsp=Ltp,pentru care se
determina cu ajutorul dimensiunilor de baza principalele,asfel:
- Dimensiunile de baza in lungime: Lt=Ic_4=95/4=23,75
Lb=Ic/3=3=95
- Dimensiunile de baza in latime Lsp=Pb/3+2+29/3+2=11,6
Lpt=Pb/3+2=29/3+2=11,6
2. Trasarea liniilor de baza. Pentru trasarea liniilor de baza ia puctul A
din care se traseaza doua linice formeaza un ughi drept pe verticala din A vor fi
stabilate puctele de baza din care vor fi trasate lungimile
AB=Pb/4+8=29/4+8=16,25 AR=Lt=23,75
Latime se va face cu ajutorul puctelor de baza ce vor fi stabilite pe
orizontal din B BB1 =Lsp+Ad=11,6+9=11,6+3=14,6 BB2=Pb+Ad=29+9=38
B2B3=Lpt+Ad 3 B1 B4=B1 B3_2-0,
Din punctele B1, B2 si B4 se traseaza perpendicular, optinadu-se in
latimea tiparului.
3. Trasarea linilor de contur se efectueaza pe cele doua detali pornid
de sus in jos si de la dreapta la stanga spre dreapta
Rascroitura gatului la spate
Aa=Pb+Ad/8+0,5=25
aa1 =Aa_4+0,5=5,25.4+0,5=1,8
Linia umărului la spate
A1a2=1,5cm

10
 a2a3=1cm
Rascroitura gatului la fata bluzei A2A4=Aa+1 =5,25+1 =6,25
A2G=A4C1 =aa1 +0,5=1,8+0,5=23 .
Din puctul G1 se traseaza un arc de cerc cu centrul in G1 intre secţia
acestuia cu verticala din B2 se noteaza cu G2 A3A5=A1 a2=1,5cm b1A6=a1a3
Trasarea rascroieri braţului B3R=Pb_10=29_10=2,9 Se unesc puctele
a3R si A6 cu o linele arcuita continua tangenta la roscroitura a braţului.

Definitizarea linei taliei si de terminatie la fata bluzei.

T1 T3=L1 L3=1 cm Se determina puctele T3si L3 apoi se unesc puctele
T3 cu T2 si cu L2 optinadu-se linia definita a taliei si a tivului.
Linia mediana si terminatiei spatelui suprapune cu linile bazei de
tipar.Pentru ajustarea pe talie ,pe linie laterala se pot inguta spatele si fata cu
0,5cm pana la 1,5cm rezerva de suprapunere so dublare a fetei C1 C3=L3L4=1,5
Se uneşte L4 cu G3 cu o line intrerupta optinadu-se marginea fata s
tiparului sau linia de indoire a dubluri daca acesta face detaliu comun cu fata
bluzei.Dublura sau bisetul se proiecteaza in latimae tiparului cu 4- 5cm la partea
de jos,iar la partea superioara avand latimea pana in cusătură umărului.
Cu o line arcuita se ubesc puctele G4 cu G3 si G5 cu L5 dupa trasarea
linilor de contur acesta stârnesc cu grosime de 0,4 0,6mm,iar linile de simţire a
spatelui (AL) si a pieselor (G2L3) se traseza cu linie puct avand aceias grosime
cu linile de contur.
Constructia mânecii.
Maneca se construieşte pe unghiul format cu vârful in A pe ale cărui
laturi se stabileste linile de baza Trasarea linilor de baza AB=Pb_4+1=29
AL=Lm-lm
in care lm=3cm cum este latimea acestei in faza finala
AL=34,5
AA1 –Pb/3+6=29/3+6=15,6 BB2=B1B2B3BB 2=15,6 2.
Prin puctele B si L se traseaza perpendiculare ce reprezintă linile de baza
in lungime iar verticale din A1 B2 si B3 sant linlie de baza in latime Trasarea
linilor de contur.Linia de contur a corpului de maneca se traseaza cu ajutorul
puctelor B2 a6,R a2 A2 R1 a7 si B3
AA2-AA12 BR=B1 R1=Pb/8 Ra=a1a3=1cm B2a4=B3a5B2R 2
a4a6=a5a7=0,5cm
Trasarea liniei de terminatie si interioara
IL=eL=AA2-1
LL2=L1 L3=aa2-1
Se unesc puctele B2 cu L2 si L3 optinadu-se linile interioare ale mânecii
Linaia deschieturi slitului
L1 L4=Pb=29_6=4,8
Pe linaia L1L4 se deschide Tiparul si se optine deschietura slitului

11
 Constructia mansetei.
Tiparul de manşeta are forma dreptunghiulara si
se construieşte pe un unghi drept cu vârful in puctul
Lungimea manşetei
AB=LM=16cm in care Lm este lungimea manşetei
AA1=BB1 =LM=3cm
AA2=B1 B2=LM=3bm
Puctele A1 A2 B2 si B3 se unesc cu linie continua optinad-se conturul
manşetei.Pentru trasarae liniei de indoire se unesc puctele A1 si B1 linie
intrerupta.

Șabloane

Sabloanele sunt elemente ale documentatiei tehnice care determina

constructia, forma si dimensiunea reperelor unui produs de îmbrăcăminte.
Şabloanele se executa pentru toate reperele care intra in compoziţia unui
produs.
Ele se clasifica dupa urmatoarele criterii:

12
 1) După modul de constructie:
- Şabloane principale
- Şabloane ajutatoare
- Şabloane derivate
2) După modul de utilizare;
- Sbloane etalon
- Şabloane de lucru
Şabloanele principale sunt şabloanele reperelor produselor de
îmbrăcăminte care se croiesc din materiale de baza si sunt copii fidele a
tiparelor de modul la care s-au adugat adaosurile tehnologice ( adaos de
lejeritate rezervei pentru cusături, rezervei pentru tivuri, adosuri de
costructie).
Şabloanele derivate se obţin pe baza şabloanelor principale si sunt
şabloanele unor repere care se executa din materialele de baza ( bizet, dos de
guler) a reperelorr care se croiesc din căptuşeli si o intarituri. Şabloanele
ajuatatoare sunt şabloanele folosite pentru stabilirea poziţiei unui element
( buzunar, nasture , capse)
Şabloanele etalon sunt definite ca fiind copii fidele ale tiparelor
tutuor reperelor care alcatuiesc un model. Aceste şabloane se folosesc
pentru verificări periodice ale şabloanelor de lucru.
Şabloanele de lucru se obţin prin copiere.
Materialele din care se executa şabloanele de lucru trebuie sa
indeplineasca o serie de condiţii:
- sa fie rezistent ela freacare
- sa aiba marginile tari
- sa fie dur materialul informaţiile care tebuie trecute pe
şabloane:
- tipul reperului si de cate ori se gaseste in produs
- tipul produsului
- materialul din care se confecţionează produsul
- marimea
- sensul de aşezare pe material
- rezervele de cusături si tivuri.

Încadrarea

În procesul de realizare a îmbrăcămintei prima etapă este croirea

materialelor textile care constituie într-o sucesiune de operaţii prin care
materialele textile sunt transformate in semifabricate, încadrarea reprezintă
trasrea pe foaia de span a conturului reperelor, sablonara unui produs.
Incadrarile pot fi: simple combinate

13
 Încadrarile simple se obţin prin încadrarea unui singur model, intr-o
singura mărime o singura data.
Încadrările combinate sunt ele mai eficiente la realizarea produselor de
îmbrăcăminte la scara industriala in timp ce incadrarile simple se utilizeaza in
secţie e creaţie la realizarea modelului etalon. Incadrarile pe toata latimea
materialului sunt mai avantajoase din punct e vedere a modului de utilizare a
suprafeţei materialului.
La încadrarea şabloanelor la mterialele dublate este posibila folosirea
şabloanelor pe jumatate reducandu-se astfel durata necesara trasarii conturului
şabloanelor. Restrictii la incadrarea şabloanelor:
 sabloanelele se dispun pe suprfata de încadrare in asa fel incat
direcţia nominala a acetora sa coincidă cu direcţia matima rezistenta a
materialului textil.
 la incadrarile combinate se ajusteaza pe suprafaţa e incadrare
sabloanele topodimensiunilare mai mari si apoi in funcţie de spatiile ramase se
aseaza şabloanele topodimensiunulare mai mici.
Stabilirea consumurilor specifice consumul specific reprezintă cantitatea
de materiale textile de baza, auxiliare si secundare necesare pentru
confecţionarea unui produs de imbaracaminte. Consumul specific este o
componenta a documentaţiei tehnice pentru un produs si constituie unul dintre
indicatorii principali in baz caruia se verifica reactionalitateaproiectarii
produsului de îmbrăcăminte. In urma operaţiei de încadrare se poate calcula
consumul specific cu una dintre relaţiile: Cs = Lina/n (m)

Spate

14
Buzunar Buzunar

Șpănuirea
15
 În general se întâlnesc trei metode de şpănuire a materialelor, şi anume:
şpănuirea materialelor îndoite, desfăşurate şi întoarse şi faţă la faţă. Schematic,
modul de stratificare al materialelor în şpan este reprezentat în figurile de mai
jos de unde rezultă aşezarea într-un sens, în ambele sensuri sau în zigzag, atât
pentru materiale desfăcute, cât şi pentru cele dublate. Şpănuirea materialelor
dublate se aplica la diferite produse cu detalii simetrice, în special în cazul
producţiei de serie mică sau la realizarea confecţiei individuale. Acest mod de
şpănuire duce la consumuri mari de material, apariţia unor defecte în produsul
finit, precum şi la greutăţi în ceea ce priveşte croirea pieselor mari. Şpănuirea
materialelor desfăşurate cu faţa în jos sau faţă la faţă se aplică la tot felul de
produse, modul de aşezare fiind influenţat de orientarea fibrelor de suprafaţă a
materialelor.

Reprezentări schematice ale modului de stratificare a materialelor:

a – aşezarea desfăcută a foilor de şpan, unde faţa impară, 1, 3, 5 etc. este opusă feţei
pare, 2,4,6 etc.;b – aşezarea desfăcută a foilor de şpan, unde direcţia fibrelor are
acelaşi sens, dar foile 1, 3, 5 sunt opuse foilor 2, 4, 6; c – aşezarea foilor de şpan,
dublate, cu sens opus de aşezare a acestora; d – aşezarea faţă la faţă a foilor de şpan,
fetele pare opuse celor impare, cu direcţii diferite; e – aşezarea faţă la faţă a foilor de
şpan cu direcţii diferite a fibrelor; f – aşezarea faţă la faţă a foilor dublate de material.

În timpul procesului de şpănuire se impun următoarele condiţii:

16
 • lungimea şpanului trebuie stabilită cu mare atenţie, în aşa fel încât
pierderile la capete să fie evitate;
• înălţimea şpanului, stabilită în număr de foi sau centimetri, cea mai
raţională este cea care face posibilă tăierea;
• pe una din părţile laterale ale şpanului, marginile tuturor foilor de
ţesătură trebuie să coincidă perfect, iar pe cealaltă parte a şpanului se admit
abateri mici în înălţime. Această abatere influenţează pierderile în lăţime, care
rezultă din indicaţiile date ..
În primul rând, se impune alegerea ţesăturilor de aceeaşi lăţime. Dacă
într-un lot oarecare există ţesături cu lăţimi diferite, încadrarea, calculul
suprafeţei de încadrare, suprafaţa utilă şi consumurile specifice se fac pentru
lăţimea cea mai mică.

Utilaje pentru realizarea şpănuirii

17
 Şpănuirea se poate realiza prin procedee manuale, manual-mecanice sau
mecanice.
Şpănuirea manuală se realizează de către executant, acesta participând
efectiv la realizarea tuturor fazelor. Reducerea efortului poate fi realizată prin
utilizarea dispozitivelor de fixare şi tăiere a capetelor de şpan şi a derulatorilor
pentru balotul de material. Dispozitivele au în componenţă o şină, 1, de-a lungul
căreia poate fi deplasat instrumentul de tăiere, 2. Dispozitivul se fixează la una
sau la ambele extremităţi ale şpanului, distanţa dintre acestea fiind egală cu
lungimea şpanului. Ultimul strat de material se depune peste şina 1, după care
are loc tăierea. Prin acţionarea manetei M, sau coborârea pedalei P, şina va primi
mişcare de ridicare, iar capătul tăiat se va plasa dedesubt, la eliberarea manetei
(pedalei) realizându-se fixarea materialului sub greutatea şinei.
Şpănuirea manual-mecanică se realizează cu ajutorul unor cărucioare pe
care se plasează materialul textil, antrenarea în mişcare a utilajului realizându-se
de către muncitor.
Deplasarea căruciorului se realizează prin intermediul a patru role, pe
şine plasate pe marginea mesei de şpănuit. Fixarea capetelor de şpan se
realizează mecanic, prin dispozitive de fixare plasate pe masa de şpănuit. Dacă
modul de depunere a straturilor impune tăierea extremităţii foii de şpan, maşina
poate fi dotată cu dispozitiv de tăiere. Cărucioarele sunt prevăzute cu cilindri de
depunere, care îşi modifică poziţia o dată cu creşterea înălţimii şpanului,
dispozitiv de realizare a peretelui drept etc.

Dispozitive de derulare a balotului şi de fixare a capătului de şpan.

Cărucior de şpănuit cu acţionare manuală.

18
 Materialul textil poate fi alimentat la cărucioarele de şpănuit sub formă
pliată sau întrucât dispozitivele menţionate anterior şi modurile de alimentare a
materialului textil se regăsesc şi la utilajele cu acţionare mecanică, acestea vor fi
prezentate concomitent pentru cele două tipuri de utilaje.
Şpănuirea mecanică. Un pas înainte în perfecţionarea utilajelor pentru
realizarea şpănuirii îl constituie cărucioarele cu acţionare mecanică. Aceste
utilaje sunt concepute cu sau fără a impune deplasarea concomitentă a
muncitorului.
Aceasta se poate face de către maşină pe o platformă, în poziţia în
picioare, sau pe scaun.
În oferta constructorilor de utilaj se pot regăsi cărucioare de şpănuit cu
grade diferite de automatizare şi acestea pot fi diferenţiate în funcţie de:
1. modul de încărcare a utilajului şi alimentare a materialului în timpul
operaţiei de şpănuire;
2. tipul depunerii straturilor de material;
3. dimensiunile şpanului obţinut şi a balotului de material alimentat;
4. caracteristici tehnice (viteza de depunere a stratului de material, de
tăiere a foii de şpan, dimensiuni de gabarit, consum de energie);
5. alte facilităţi (contorizarea numărului de foi de şpan depuse şi oprirea
automată în momentul atingerii numărului programat, posibilitatea interfaţării cu
sistemele automate de realizare a încadrării, localizarea defectelor pe suprafaţa
încadrării, posibilitatea calculului indicatorilor de eficienţă ai şpanului etc.).

Croirea

Croirea este faza de fabricaţie în care materialele textile sunt

transformate în semifabricate. Croirea este o fază importantă a procesului de
producţie, având un rol determinant atât asupra calităţii produsului cât şi asupra
preţului de cost şi al economiei de material. Procesul de croire poate fi influenţat

19
de calitatea materialelor întrebuinţate, de corectitudinea operaţiei de şablonat
efectuată în preparaţie, de modul în care sunt executate şpanurile şi de precizia
calculării baloturilor.
Metode de croire

Ștanţarea. Se înţelege operaţia de deformare plastică şi tăiere a unui

material plat, într-o stanţă, care imprimă o anumită formă unei porţiuni din
material şi separă această porţiune de rest, sub acţiunea forţei produsă de o presă
sau de o maşină de stanţat.
În industria de confecţii textile se aplică la: tăierea întăriturilor pentru
gulere, manşete, buzunare, detalii mici etc. şi chiar la tăierea pieselor
componente ale unei încadrări simple. Procesul de producţie în industria
confecţiilor se desfăşoară pe faze de fabricaţie în care sunt grupate operaţii şi
lucrări specifice fiecărei etape de lucru. Una din aceste faze ale fabricaţiei
îmbrăcămintei este pregătirea materialelor pentru croit. în cadrul acestei faze se
execută lucrări pregătitoare croirii care cuprind operaţii în funcţie de materialele
ce se prelucrează. Ca operaţii principale ale acestei faze de fabricaţie deosebim:
decatarea ţesăturilor, călcarea materialelor textile, controlul şi sortarea
materialelor, şablonarea şi calculul loturilor.
Secţionarea. După şpănuirea ţesăturii urmează secţionarea spânului cu
ajutorul maşinilor mobile de secţionat. Secţionarea este de fapt o reducere a
dimensiunilor de lungime a spânului, in scopul manipulării mai uşoare în timpul
operaţiei de decupare a detaliilor. Şpanul se secţionează şi longitudinal la lăţimi
mari, numărul secţiunilor depinzând de lungimea, lăţimea şi volumul său.
Secţiunile de şpan sunt transportate la maşina de tăiat cu ajutorul cărucioarelor.
Operaţia de secţionare trebuie să se efectueze cu respectarea unor
condiţii tehnice:
 respectarea liniei de trasaj şi evitarea abaterilor de la conturul
stabilit prin şablonare;
 păstrarea poziţiei foilor în şpan şi evitarea înclinării acestuia
când are înălţimea maximă;
 secţiunile rezultate din şpan să aibă mărimea accesibilă
transportului optim la maşina de decupat.
Forfecarea. Aceasta operaţie constă în detaşarea prin tăiere a detaliilor
conturate pe şpan şi se efectuează de către personal cu calificare
corespunzătoare pe maşinile speciale. Operaţia de forfecare trebuie făcută cu
mare precizie, impunându-se următoarei econdiţii:
 tăierea să se facă exact pe linia de cretă sau creion cu care s-a
făcut conturarea şabloanelor;
 foile din span să fie suprapuse perfect pentru a ezita deplasarile
care pot duce la micșorarea dimensiunilor.

20
 Confecționarea

Procesul tehnologic de confecţionare reprezintă totalitatea operaţiilor din

care piesele croite se transformă în produse confecţionate. Structura procesului
de confecţionare este:
1. Prelucrarea detaliilor:
- operaţii de întărire
- operaţii de pregătire

21
 - operaţii de tratament umidatermic
- operaţii de coasere
2. Asamblarea detaliilor:
- operaţii de pregătire -operaţii de coasere
- descălcare (operaţii de tratament umidatermic)
3. Finisarea produsului-executarea tivului
- coaserea nasturelui şi butonierei
- curăţire de aţe, controlul calitătii produsului – etichetare –
ambalare.

Maşini si utilaje folosite la confecţionarea produsului

Procesul de producţie al interprinderilor de confecţii se desfăşoară cu

ajutorul utilajelor modernespecifice secţiilor de producţie şi sortimentului
vestimentar ce se prelucrează. Pentru confecţionarea pantalonului sport pentru
adolescenţi se folosesc următoarele utilaje:maşini pentru pregătit şi croit
materiale textile, maşină de cusut, maşini de călcat şi finisat produsul.
Maşini de pregătire şi croire sunt utilizate pentru efectuarea operaţiilor
de controlat, şpănuit, tăiatstraturile de material. Maşinile de controlat materialele
sunt alcătuite din rampe de control, mecanizate şi maşini de metrat ţesături.
Masa de control manuală are ca dimensiuni principale; lungimea 400 cm,
lăţimea 100-150 cm iar înălţimea 80 cm. Scheletul metalic este acoper4it cu
osuprafaţă din lemn bine lustruită şi cu toate laturile gradate în centimetri.
La capetele meselor sunt aplicate dispozitive de desfăşurare şi înfăşurare
a materialului textil. Maşina de cusut reprezintă utilajul principal în producţia de
confecţii. Este întrebuinţată la majoritatea operaţiilor din procesul confecţionării
datorită cusăturii elastice pe care o realizează. Maşina simpla de cusut este
folosită pentru obţinerea cusăturii tighel. Ea funcţionează cu două fire de aţă
înfilate unul la ac iar altul al suveică. Maşina se compune din doua părţi
principale: masa de lucru şi corpul maşinii. La masa de lucru în partea inferioară
sunt montate motorul electric şi două pedale: una care prin pârghia dublă
transmite mişcarea de rotaţie motorului la roata montata pe arborele principal al
maşinii iar cealaltă pedala prin pârghia dublă ajută la întărirea cusăturii.
Decuplarea maşinii se face de către arcul care acţionează în sens
invers pârghia dublă, capul maşinii reprezintă partea superioară în care sunt
montate mecanismele funcţionale si organele de lucru. Organele de lucru
participa direct la realizarea cusăturii fiind încontact cu firele de aţa sau cu
materialul ce se coase. Maşina este dotată cu următoarele organe de lucru: acul,
conducătorul de fir, apucătorul, suveica, transmiţătorul şi picioruşul. Acul are
rolul de a transporta firul de la ac prin straturile de material cu firul de la
suveică. Este format din butuc care se montează în tijă. Vîrful este prevăzut cu

22
un orificiu pentru conducerea firului. Şanţurile au rolul de a proteja firul în
timpul coaserii.
Conducătorul de fir are rolul de a conduce firul de la ac şi de a-l tensiona
după ce a fost împletit cu firul de la suveică. Apucătorul îndeplineşte funcţia de
a prinde bucla formată de către ac şi de a împleti cu firul de la suveică. Este
alcătuit din corp, cârlig de prindere şi axul corespunzător pentru susţinerea
suveicii. Suveica are rolul de a purta firul inferior si de a-l tensiona pentru
formare cusăturii. Este alcătuită din: corp, lăcaşul de stabilizare în carcasă,
suportul bobinei cu fir, peniţa de tensionare a firului şi dispozitivului şi
dispozitivul de asigurare în carcasă. Transportorul transportă materialul în
timpul coaserii, fiind compus dintr-o cremalieră prevăzută cu doua sau trei
rânduri de dinţi. Efectuează o mişcare complexa compusă din ridicare, înaintare,
coborâre şi retragere, de unde ciclul este reluat. Picioruşul presează straturile de
material pe transportor în vederea realizării transportului.
Este alcătuit din talpa asigurata la suport, orificiul şi lăcaşul de motoare.
Picioruşul maşinii are talpa asigurată la suport ceea ce permite o bună presiune a
materialului atât pe straturile simple cât şi pe straturile cusute.
Fierul de căcat electric. Este interzis muncitorilor neinstruiţi să lucreze
cu fierul de călcat electric. Este interzis muncitorilor sa lucreze cu fierul de
călcat al cărui conducător de alimentare cu energie electrică este făcut din mai
multe bucăţi sau al cărui strat izolator este făcut din mai multe bucăţi. Este
interzis muncitorilor sa lucreze cu fierul de călcat electric daca acestea nu
este prevăzut cu conducător electric cu trei fire, cu priza şi ştecher tip ŞUCO.
Partea metalica a mesei va fi legata la centura de împământare, iar
picioarele mesei vor fi prevăzute cu papuci de cauciuc (pufere).
Este interzis muncitorilor neinstruiţi să lucreze cu fierul de călcat electric
fără a avea sub picioare un grătar de lemn sau un covor electroizolant pentru a se
evita pericolul de electrocutare în cazul intrării accidentale sub tensiunea
instalaţiei pentru călcat.
Muncitorii vor urmări ca talpa cu carcasa si minerul fierului de călcat sa
fie bine asamblate, pentru a se evita accidentele prin dezasamblarea acestora.
Este interzis muncitorilor neinstruiţi să lucreze cu fierul de călcat electric care
are manerul de manevrare deteriorate. Pentru evitarea pericolului de incendiu,
fierul de călcat electric va fi aşezat numai pe un suport necombustibil.
Deplasarea fierului de călcat electric de la un loc la altul, se poate face
numai după ce a fost scos de sub tensiune. Deconectarea fierului de călcat
electric de la sursa de alimentare cu energie electrica se face trăgându-se cu
mina de ştecher si nu de cablul electric al acestuia.

Proces tehnologic de confectionare a produsului

Etapele procesului tehnologic de realizare sunt:

23
  Prelucrarea detaliilor
 Asamblarea detaliilor
 Finisarea produsului
Prelucrarea detaliilor:
 se sulfilează toate detaliile,
 se aplică buzunarul;
Asamblarea detaliilor:
 se încheie faţa şi spatele pe linia umărului,
 se aplică mâneca,
 se încheie pe lateral,
 se aplică gulerul,
 se aplică fermoarul;
Finisarea produsului:
 se curăţă de aţe,
 se calcă,
 se controlează C.T.C;

Utilaje folosite la confectionarea produsului

 
 
Confecţionarea produselor
Este etapa cea mai complexă a procesului de fabricaţie cuprinzând un
ansamblu de operaţii aplicate semifabricatelor pentru obţinerea produsului în
forma cerută de documentaţia de proiectare.
În secţiile de confecţii, in funcţie de tipul produsului confecţionat
operaţiile se grupează după reperele principale, astfel încât la sfârşitul grupei de

24
operaţii să rezulte: piepţi prelucraţi, mâneci prelucrate, spate prelucrat, guler
prelucrat. Pentru realizarea prelucrării detaliilor se utilizează operaţii de coasere,
de termolipire, de tratament umidotermic, dar şi operaţii manuale specifice.
Operaţiile mecanice se realizează cu ajutorul maşinilor pentru
cusături rigide, a maşinilor pentru cusături elastice, a maşinilor pentru
butoniere, a preselor de termolipit, a preselor şimaşinilor de călcat.

Bibliografie

 Manual pentru Scoala de Arte si Meserii.Clasa X-a. Tehnologii de

confectionare a produselor din tesaturi si tricoturilor. Editura Oscar Print.

25
 Procese si masini in confectii. Editura Tehnica 1985. Autori : Ion Potoran
si C. Constantin Predoiu.

 Proiectarea produselor textile. Clasa a – XI – a. Editura Oscar Print.

Bucuresti 2007.

 Croitoria pentru toti. Florica Ciuca, Eugenia Galben. Editura Tehnica –

1988.

 www.scribe.com

26