COLEGIUL TEHNIC ,,ANGHEL SALIGNY”

ROSIORII DE VEDE
TELEORMAN

PROIECT
Tema : Realizarea tricoturilor glat, glat vaninat cu fir de captuseala si pluș pe
masini circulare cu diametru mare
CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE NIVEL 3
Domeniul : Textile – Pielarie
Calificarea : Tehnician in industria textila

Profesor indrumator :
Rada Maria

Elev :
Croitoru Iulian
Clasa : XIV B Seral Ruta Progresiva

IUNIE 2012
 Cuprins :

1. Argument
2. Elemente de structura a tricotului
3. Proprietatile tricotului
4. Parametrii de structura a tricotului
5. Metode de reprezentare a tricotului
6. Producerea tricoturilor pe masini circulare cu o fontura
7. Producerea tricotului glat
8. Producerea tricotului glat vanisat cu fir de captuseala
9. Producerea tricoturilor plus
10.Caracteristicile masinilor de tricotat circulare
11.Calculul productiei pe masini de tricotat
12.Norme de protectia muncii
13.Bibliografie

1
 1. Argument
Îmbrăcămintea este totalitatea obiectelor confecţionate din ţesături, tricoturi, blănuri
etc.,ce acoperă corpul uman. Îmbrăcămintea acoperă cca 80% din suprafaţa corpului uman,
scopul principal fiind cel utilitar - estetic, astfel îmbrăcămintea constituie mijlocul de protecţie
al corpului uman faţă de acţiunile nefavorabile a mediului, având şi rolul de a înfrumuseţa
corpul, de a atenua unele disarmonii de conformaţie şi în final de a întregi aspectul exterior al
purtătorului.
Îmbrăcămintea are o largă utilitate socială dar în acelaşi timp constituie un mijloc individual
al fiecărui purtător, de afirmare a personalităţii şi a simţului estetic. Pentru realizarea
bunurilor de larg consum materializate în produse de îmbrăcăminte, uz casnic şi gospodăresc,
articole sportive etc., industria de confecţii textile utilizează o gamă diversă de materiale.
Baza de materii prime pentru confecţii textile este constituită din materiale textile şi netextile.
Practic, noţiunea de materii prime şi materiale au semnificaţii asemănătoare datorită
elementelor comune de definire şi utilizarea a acestor definiţii în sfera produselor materiale.
Materii prime reprezintă produsele naturale sau semifabricate ce se pot constitui în materiale
de fabricaţie. Conform acestei definiţii materiile prime reprezintă o primă etapă de evoluţie, o
fază incipientă de realizare a diverselor bunuri materiale. Materiile prime în general se obţin
prin diverse procedee specifice mai mult sau mai puţin complexe sau costisitoare din punct de
vedere al cheltuielilor. Materiile prime sunt obţinute în general prin procese de producţie
semiindustriale sau industriale.
Materialele reprezintă totalitatea materiilor prime şi/sau a semifabricatelor (uneori
fabricatelor), din care se pot executa diverse bunuri.Se pot exemplifica câteva tipuri de
materiale: material plastic, metalic, lemnos, textil etc., fiecare tip de material fiind obţinut
printr-o tehnologie specifică.
Materialele textile reprezintă o grupă de materiale obţinute prin procedee specific
textile, ce prezintă anumite proprietăţi comune fizico- chimice, structurale şi de compoziţie şi
au calitatea de a putea fi prelucrate în bunuri de larg consum. Încă din cele mai vechi timpuri,
îmbrăcămintea a reflectat condiţiile sociale ale purtătorului şi raporturile dintre clasele
sociale. Înţelegerea modei implică cunoaşterea condiţiilor istorice şi politice dintr-o anumită
ţară şi o anumită epocă. De-a lungul istoriei omenirii, îmbrăcămintea s-a deosebit prin stil,
acest termen definind expresia artistică unitară a unei epoci.
Prin apariţia de noi forme, produsele vestimentare caracteristice unei perioade îşi pierd
valoarea estetică, acest lucru ducând la pierderi materiale. Devalorizarea estetică a unor forme
prin apariţia altora, impuse de modă, se numeşte uzură morală. Trăsăturile de bază ale modei
sunt schimbarea şi noutatea. Problema fundamentală a proiectării îmbrăcămintei o reprezintă
obţinerea celor mai avantajoase forme şi dimensiuni ale produselor de îmbrăcăminte în directă
corespondenţă cu particularităţile de conformaţie ale corpurilor purtătorilor, cu proprietăţile
materialelor, cu cerinţele estetice şi funcţionale impuse produselor, în condiţiile de utilizare
economică a materialelor şi a valorificării celor mai perfecţionate tehnologii.

2
 2. Elemente de structura a tricotului

1. Noţiuni introductive

Tricotul este un produs textil elastic, format din ochiuri legate între ele
produse prin buclarea unui fir sau a unui sistem de fire.
După modul de tricotare se deosebesc două grupe de tricoturi: simple
(din bătătură) şi din urzeală.
Tricotul simplu (din bătătură) este format din rânduri de ochiuri obţinute
prin buclarea succesivă a unui fir sau a mai multor fire alimentate în paralel. în
acest caz tricotarea se execută transversal, extragerea unui fir din tricot
producând separarea acestuia în două părţi.
Tricotul din urzeală este obţinut prin buclarea simultană a unui sistem
de fire de urzeală. în acest caz tricotarea se execută longitudinal.
Elementul de bază al structurii tricotului este ochiul. Un ochi în structura
unui tricot simplu (din bătătură) este format din:
- semibucle de platină (1-2 şi 6-7) care asigură legătura între
ochiurile aceluiaşi rând.
- flancurile ochiului (2-3 şi 5-6). Flancurile ochiurilor
determină, prin lungimea lor, înălţimea ochiului.
- bucla de ac (3-4-5).
Se defineşte rândul ca fiind înşiruirea de ochiuri pe direcţie transversală
rândurile, în reprezentările tricoturilor, se numerotează în ordinea formării
acestora, de jos în sus, (I, II, III ş.a.m.d. sau R, ,R2,R3, ș.a.m.d.).
Şirul de ochiuri reprezintă succesiunea de ochiuri înlănţuite pe direcţie
longitudinală şi se numerotează cu cifre arabe de la stânga la dreapta.

Elementele ochiului din tricotul simplu Randul intr-un tricot simplu

3
 Succesiunea schimbărilor de poziţie a firului sau firelor pentru formarea
ochiurilor se numeşte iar ansamblul ochiurilor de numeşte
Numărul de ochiuri, pe direcţia rândului, după care se repetă evoluţia
firului reprezintă raportul pe orizontală, iar numărul de ochiuri care se repetă pe
direcţia şirului reprezintă raporturi pe verticala.
Raportul legăturii este partea caracteristică a structurii care se repetă în
tricot, pe suprafaţa.
În cazul tricoturilor cu desen (de legătură sau culoare) se stabileşte
raportul desenului care reprezintă partea caracteristică a desenului care se
repetă în tricot.
Aşadar, în structura oricărui tricot poate fi delimitat un raport (de
legătură sau de culoare) care se caracterizează prin lăţimea raportului exprimat
prin număr de şiruri şi înălţimea raportului ,,b” exprimat prin număr de rânduri
de ochiuri.

4
 3. Proprietăţile tricolorilor

Tricoturile, ca produse textile cu destinaţii multiple, prezintă o serie de

proprietăţi care depind de caracteristicile materiei prime, de structura şi
parametrii de structură şi procesul de fabricaţie.
Tricoturile pot fi caracterizate prin proprietăţi fizice, proprietăţi fizico-
mecanice şi proprietăţi igienico-funcţionale.
- Lungimea tricoturilor este determinată de utilaj, materia primă
utilizată, structura şi destinaţia tricoturilor. în cazul tricoturilor metraj, lungimea
maximă a tricoturilor este determinată de capacitatea de înmagazinare a acestora
pe maşina de tricotat. în cazul tricoturilor conturate sau semiconturate, lungimea
este determinată de articol, de modelul acestuia şi de linia modei.
- Lăţimea tricoturilor este determinată de dimensiunile fonturilor
maşinilor de tricotat, de forma tricoturilor, de materia primă, structura
tricoturilor şi de operaţiile de finisare la care sunt supuse tricoturile.
- Grosimea tricoturilor este determinată de natura, fineţea materiei
prime şi de structura tricoturilor şi se alege în funcţie de destinaţia articolelor
care se vor realiza.
- Stabilitatea dimensională a tricoturilor reprezintă proprietatea
acestora de a-şi păstra, în anumite limite, dimensiunile în timpul purtării şi după
operaţii de întreţinere casnice (spălare, călcare). Stabilitatea dimensională este
influenţată de un complex de factori, dintre care, cei mai importanţi sunt: natura
materiei prime, structura tricotului şi parametrii procesului de fabricaţie.

Proprietatile fizico – mecanice

- Rezistenţa la diferite solicitări: de tracţiune (întindere) pe diferite

direcţii, la frecare, la plesnire şi străpungere.
Rezistenţa la rupere a tricoturilor determină valoarea de întrebuinţare a
articolelor din tricoturi, în special a celor produse din fire foarte fine.
Rezistenţa la frecare se manifestă ca urmare a unor solicitări aplicate
tangenţial la suprafaţa tricoturilor şi care determină uzura la suprafaţa tricotului
şi prin care se diminuează rezistenţa la solicitările de întindere. Rezistenţa la
frecare influenţează durata de întrebuinţare a articolelor din tricoturi.
- Alungirea la întindere reprezintă deformarea tricoturilor sub
acţiunea solicitărilor. Valoarea alungirilor este în funcţie de structura
tricoturilor, de natura şi fineţea firelor folosite şi de parametrii de structură ai
tricoturilor. Tricoturile de deformează, alungindu-se, chiar la valori mici ale
solicitărilor la întindere, aceasta fiind una din deosebirile cele mai importante
dintre tricoturi şi ţesături.

5
 - Elasticitatea tricoturilor este proprietatea acestora de a-şi modifica
forma sub acţiunea unei forţe exterioare şi de a-şi reveni la forma iniţială când
acţiunea forţei încetează. Gradul de elasticitate a unui tricot depinde de structura
sa. în general, tricoturile din bătătură (simple) sunt mai elastice decât tricoturile
din urzeală.
- Extensibilitatea tricoturilor este proprietatea acestora de a-şi
modifica dimensiunile sub acţiunea unei forţe de întindere. Aceasta depinde de
caracteristicile firului, de structura şi desimea tricotului. Tricoturile din bătătură
(simple) au o extensibilitate mai mare decât a tricoturilor din urzeală.
- Apariţia fenomenului pilling este o proprietate negativă a
tricoturilor fiind în strânsă legătură cu rezistenţa la frecare a acestora. Acest
fenomen se manifestă prin migrarea spre exteriorul tricotului a unor fibre,
urmată de răsucirea lor în jurul altora, pe suprafaţa tricotului apărând mici
ghemotoace de fibre, influenţând negativ, aspectul tricotului. Intensitatea acestui
fenomen este determinată de coeficientul de frecare şi flexibilitatea fibrelor,
structura tricotului şi capacitatea de încărcarc cu electricitate statică.
- Deşirabilitatea tricoturilor este determinată de ruperea unui
element de structură a tricotului datorită unor forţe care depăşesc rezistenţa
firului sau datorită degradării prin uzură. Este o proprietate negativă, specifică
tricoturilor

Desirabilitatea tricoturilor

şi depinde in principal de structura acestora. Astfel, tricoturile din urzeală se

deşiră mai greu iar tricoturile glat (din bătătură) se deşiră cel mai uşor.
- Rularea tricoturilor la margini este o caracteristică negativă a
tricoturilor fiind datorată tendinţei de îndreptare a firului în ochiuri. Această
proprietate este influenţată, în special, de structura tricotului. Astfel, la
tricoturile glat, tendinţa de rulare este foarte puternică, pe când la tricoturile
patent ea nu se manifestă. Rularea tricoturilor la margini este influenţată şi de
desimea tricotului şi de caracteristicile firului folosit. Rularea se produce dinspre
spate spre faţă, în raport cu rândul de ochiuri, şi dinspre faţă spre spate, în raport
cu şirul de ochiuri. Acest fenomen de rulare creează dificultăţi în timpul unor
faze tehnologice cum sunt finisarea şi croirea tricoturilor.

6
 Rularea tricoturilor la margine

Proprietăţi igienico – funcţionale

- Capacitatea de izolare termică este proprietatea tricoturilor de a

împiedica degajările de căldură ale corpului omenesc către mediul înconjurător
şi de a proteja corpul împotriva radiaţiilor calorice exterioare. Este influenţată de
conductibilitatea termică a materialului, de porozitatea tricoturilor şi de
condiţiile atmosferice exterioare (temperatură, umiditate, viteza de circulaţie a
aerului).
- Permeabilitatea la aer este proprietatea tricoturilor de a permite
circulaţia aerului între corp şi mediu. Ea este influenţată de structura tricotului
prin mărimea spaţiilor libere dintre elementele de structură, dar şi de natura şi
structura firelor prelucrate. Această proprietate igienică se adaptează în funcţie
de anotimp, fiind mai mare la îmbrăcămintea de vară şi mai mică la cea de iarnă.
- Permeabilitatea la vapori sau apă reprezintă capacitatea tricoturilor
de a absorbi, reţine şi antrena umiditatea. Ea depinde de natura materiei prime,
structura tricotului, de finisare şi de croială. Din punct de vedere igienic sunt
preferate materiile prime hidrofile şi higroscopice (bumbac, lână etc.), mai ales
în cazul produselor de lenjerie care trebuie să creeze senzaţia de confort.

7
 4. Parametrii de structura a tricotului

Pentru caracterizarea dimensională a structurii unui tricot sunt necesari

parametri denumiţi parametri de structură ai tricoturilor. Principalii parametri
sunt: diametrul firului (F), pasul ochiului (A), înălţimea ochiului (B),
coeficientul desimilor (C), lungimea firului dintr-un ochi (l), masa tricotului pe
metru pătrat (Mg/m2), lungimea tricotului (Lt,) şi lăţimea tricotului (lt,).
a) Diametru- firului (F), exprimat in milimetri, se calculează în
funcţie de fineţea şi natura firului (masa specifică a acestuia). Relaţia de calcul
este:
c ∙ √ T tex
F= [ mm ]
31,6
unde: c - constantă dependentă de natura şi masa specifică a materiei prime (firului);
T tex - fineţea firului exprimată în tex.

b) Pasul ochiurilor (A) se defineşte ca fiind distanţa, în milimetri,

dintre axele a două şiruri de ochiuri vecine, în direcţia rândului de ochiuri. Se
determină cu relaţia:
A=K A ∙ F [ mm ]
unde: KA - coeficientul pasului ochiurilor şi reprezintă numărul de
grosimi de fir ce se cuprinde în pasul ochiurilor.

b) Înălțimea ochiurilor (B) este definită ca distanţa, în milimetri,

dintre centrele a două ochiuri vecine sau dintre tangentele la buclele de ac a
două ochiuri vecine, în direcţia şirului de ochiuri . Se calculează cu relaţia:

B=K B ∙ F [ mm ]

unde: KB - coeficientul înălţimii ochiurilor şi reprezintă numărul de

grosimi de fir ce se cuprinde în înălţimea ochiurilor.

d) Desimea pe orizontală (DO) sau în direcţia rândului de ochiuri,

reprezintă numărul de şiruri cuprinse în unitatea de lungime de 50 mm. Se
calculează cu relaţia:

50
DO = [ șiruri/50 mm ]
A
a) Desimea pe verticală (Dv) sau în direcţia şirului de ochiuri,
reprezintă numărul de rânduri de ochiuri cuprinse în unitatea de lungime de 50
mm. Se calculează cu relaţia:
50
D V = [ rânduri/50 mm ]
B

8
 b) Coeficientul desimilor (C) se defineşte ca fiind raportul dintre
desimea pe orizontală şi verticală.
DO
C=
DV
sau, înlocuind relaţiile de definiţie ale desimilor pe orizontală şi verticală se
obţine:

B
C=
A

Coeficientul desimilor are valori proprii pentru fiecare structură în parte.

c) Lungimea firului din ochi (l) este formată din suma lungimilor
elementelor ochiului (bucla de ac, flancurile şi semibuclele de platină).

l=l 1−2 +l 2−3+l 3− 4−5+ l5 −6 +l 6 −7 [ mm ]

Cotarea pasului si inaltimii ochiului

d) Masa tricotului (M) se exprimă în funcţie de parametrii prezentaţi

anterior. Pornind de la relaţia de definire a fineţii firului, exprimată in Ttex.,

M 6
T tex = ∙ 10
L
unde: M - masa în grame;
L - lungimea, în milimetri.

9
 T tex ∙ L
Se determină masa, rezultând M = [g]
106

Dacă se consideră L ca fiind lungimea firului din care s-a produs 1 m 2

de tricot, No, numărul de ochiuri dintr-un m2 şi l, lungimea firului dintr-un ochi,
se poate scrie relaţia:

L=N o ∙ l [ mm ]

Numărul de ochiuri dintr-un m2 de tricot este dat de numărul de rânduri

şi de numărul de şiruri de ochiuri din acea suprafaţă:

N o =N ș ∙ N r

Numărul de rânduri şi de şiruri pe m2 este 1000/A, respectiv 1000/B (20

Do,respectiv 20 Dv).
Prin înlocuire, relaţia devine:
N o =20 D o ∙ 20 Dv =400 ∙ Do ∙ Dv

Înlocuind în relaţia L=N o ∙ l, se obţine: L=400 ∙ Do ∙ Dv ∙ l

Valoarea masei, exprimată în g/m2, se obţine prin înlocuire în relaţia

T tex ∙ L
M= [ g ]rezultând:
106

M =0,4 ∙ Do ∙ Dv ∙ l∙ T tex ∙10−3 [ g /m2 ]

Relaţia de mai sus se utilizează pentru determinarea masei pe m 2 pentru

tricoturile obţinute pe maşini cu o singură fontură. Pentru tricoturile realizate
pe maşini cu două fonturi, numărul de ochiuri pe unitatea de suprafaţă este de
două ori mai mare iar relaţia pentru calculul masei devine:

M =0,8 ∙ Do ∙ D v ∙ l∙ T tex ∙ 10
−3
[ g/ m2 ]

Masa tricoturilor sub formă de panouri sau bucăţi conturate sau

semiconturate se determină cu relaţia:

M g / buc=M g / m ∙ S buc [ m ] [ g /buc ]

2 2

e) Lungimea tricotului (Lt) este dată de numărul de rânduri de

ochiuri din tricot şi înălţimea ochiurilor:
Lt =N r ∙ B ∙10 [ m ]
−3

10
 f) Lăţimea tricotului (lt) se calculează în funcţie de numărul de şiruri
de ochiuri din tricot şi pasul ochiurilor:

l t =N s ∙ A ∙ 10 [ m ]
−3

Între parametrii de structură ai tricotului şi caracteristicile tehnice ale

maşinii de tricotat este o strânsă legătură.
Numărul de ace în lucru a maşinii de tricotat, N al, este egal cu numărul
de şiruri de ochiuri al bucăţii produse.

11
 5. Metode de reprezentare a tricoturilor

Reprezentarea grafică a tricoturilor constă în transpunerea în desen a

elementelor de structură ale acestuia, respectiv a legăturii şi raportului. Din
reprezentare poate fi urmărită evoluţia firului, forma şi poziţia ochiurilor.
Principalele metode de reprezentare grafică a tricoturilor sunt:
 reprezentarea structurală (analitică);
 reprezentarea în secţiune;
 reprezentarea prin semne convenţionale (schematică);
 reprezentarea aspectului coloristic al desenului.
g) Reprezentarea structurală (analitică) reproduce fidel evoluţia reală
a firelor din tricot, felul şi poziţia ochiurilor în cadrul legăturii.
Pentru a uşura executarea acestei reprezentări se foloseşte foaia cu
pătrăţele pe care se conturează echidistant semicercuri care vor reprezenta
buclele de ac. Distanta între şirurile cu semicercuri este de o pătrăţică iar între
rânduri de două pătrăţele . Celelalte elemente ale ochiului se trasează în funcţie
de legătură şi de aspectul tricotului, de faţă sau de spate.
h) Reprezentarea în secţiune constă în transpunerea pe hârtie a poziţiei
firelor faţă de ace în rândul respectiv. Punctele de pe hârtie sunt echidistante şi
plasate în rânduri paralele sau intercalate în funcţie de aşezarea acelor în fontură.
Astfel, pentru reprezentarea tricoturilor simple realizate pe o fontură sau pe două
fonturi cu acele aşezate faţă în faţă, punctele sunt aşezate pe aceeaşi linie în
direcţie orizontală şi verticală . Pentru reprezentarea tricoturilor simple produse
pe maşini cu două fonturi cu acele dispuse intercalat se reprezintă puncte
echidistante, plasate în rânduri paralele şi decalate.
i) Reprezentarea prin semne convenţionale constă în reprezentarea
prin anumite semne a firului, a ochiurilor şi a succesiunii ochiurilor.
Reprezentarea semnelor convenţionale se face pe foaie cu pătrăţele . Astfel,
ochiurile cu aspect de faţă se reprezintă prin două linii care se întretaie, iar
ochiurile cu aspect de spate, printr-un cerc. Dacă ochiul prezintă modificări,
acestea vor apare în desen.

12
 Hârtii pentru reprezentările tricoturilor a - hârtie cu semicercuri; b, c- hârtii cu puncte; d -
hârtie cu pătrăţele

j) Reprezentarea aspectului coloristic al desenului constă în indicarea

pe hârtie a dispunerii culorilor în raportul desenului. Hârtia folosită este cu
pătrăţele iar spaţiul cuprins între două linii orizontale reprezintă un rând de
ochiuri care apare pe faţa tricotului iar spaţiul dintre două linii verticale
reprezintă un şir de ochiuri pe faţă. Principalele tipuri de ochiuri şi reprezentările
lor grafice sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 2.1.
Reprezentarea tipurilor de ochiuri pentru tricoturi simple

6. Producerea tricoturilor pe masini circulare cu o fontura

Maşina circulară cu ace mobile cu cîrlig Harghita fabricată în ţara

noastră este destinată producerii tricotului vanisat cu fire de căptuşeală, folosit
pentru lenjerie şi îmbrăcăminte exterioară. Numărul mare de sisteme de lucru
asigură maşinii o producţie mărită.

13
 Organele producătoare de ochiuri la această maşină sînt: acele 1 a),
conducătoarele de ac 2, platinele 3 şi presa 4. Călcîiele 5 şi 6 servesc pentru
acţionare.
Acele sînt dispuse vertical în cilindrul maşinii şi sînt acţionate de camele
lacătelor iciliiirudnulmii prin intermediul conducătoarelor de ace. Deci, pentru
fiecare ac este prevăzut cîte un conducător de ace. Conducătoarele de ace au
două călcîie, şi pot fi:
 ou ambele călcîie scurte;
 cu călcâiul scurt superior şi călcîiul înalt inferior;
 cu călcîiul înalt superior şi călcîiul scurt inferior .
Cînd camele lacătelor cilindrului acţionează călcîiul scurt al
conducătoarelor de ace, toate acele se ridică pentru depunerea firului de fond, iar
cînd camele acţionează asupra călcîielor înalte ale conducătoarelor de ac, se
ridică numai acele respective pentru depunerea firului de căptuşeală. De regulă
raportul firului de căptuşeală este de 3 : 1.
La maşina Harghita, platinele au rolul de a bucla firul şi de a reţine
tricotul în faza retragerii ochiului vechi pe tija acului. Ele sînt aşezate în poziţie
orizontală şi au o mişcare de înaintare şi retragere printre ace. Ele înaintează la
depunerea firului pe care îl buclează printre ace cu ajutorul bărbiei platinelor.
La depunerea firului de căptuşeală, platinele prind firul cu gîtul lor, astfel
încît firul de căptuşeală trebuie să fie depus pe ace în raportul stabilit, ceva mai
jos de şanţul frezat pentru vîrful cîrligului. De asemenea, la ridicarea acelor
pentru faza închiderii (cu ajutorul gîtului) împiedică ridicarea ochiului vechi o
dată cu acele.

În faţa fiecărui ac se găseşte cîte o presă care, în partea superioară are un

profil mai lat pentru buna presare a cîrligului acului.
În partea inferioară presa are o proeminenţă cu ajutorul căreia oscilează
în locaşul respectiv. Presa este acţionată în faza presării de o camă a lacătelor
platinelor. După terminarea fazei, presa este îndepărtată de ac cu ajutorul unui
arc, care trece peste partea superioară a profilului de oscilare a presei.

14
 La raportul 3:1, pentru firul de căptuşeală, conducătoarele de ace sînt
repartizate astfel:
- 864 conducătoare de ace cu ambele căleîie scurte,
- 432 conducătoare de ace cu călcîiui înalt superior,
- 432 conducătoare de ace cu călcîiui înalt inferior.

7. Producerea tricotului glat

Tricotul glat se poate executa pe o singură fontură sau pe ambele fonturi

(tricotul tubular).
Tricotul glat pe o singură fontură se execută în general pe fontura din
spate, in acest caz se vor ridica în cîmpul do acţionare a camelor de ridicare cu
ajutorul limitatoarelor numai acele din fontura din spate. Pentru ca acele din
fontura din faţă să nu fie acţionate, se poate proceda în două feluri: fie că acele
nu sînt ridicate manual cu ajutorul limitatoarelor în cimpul de acţionare a
camelor de ridicare, fie că se scot din funcţiune camele de ridicare a lacătului
din faţă.
Pentru începerea tricotării pe o singură fontură se va proceda în felul
următor:
- Se cuplează caseta conducătorului de fir cu care urmează să se
lucreze, apăsînd pe capătul pistonului respectiv.
- Se slăbeşte firul cu mina stingă, iar cu cealaltă se conduce sania
maşinii astfel încît tensionarea din fir la formarea primelor bucle să fie redusă.
- Se coboară cu ajutorul dispozitivului de coborîre fontura din faţă şi
apoi se introduce pieptenele de început 1 de jos în sus. Pieptenele care are
introdusă o sîrmă 5 în orificiile

15
 Începerea tricotării:
a - pe o fontură; b - tricot tubular pe doua fonturi; c - modul de aşezare a acelor
în cele două fonturi; d - evoluţia firelor pe ace; e - reglarea camelor.

dinţilor va fi astfel introdus incit acele 2 din fontura din spate să poată
trece uşor printre dinţii acestuia.
Se recomandă ca orificiul 3 al dintelui 4 să se ridice la o înălţime de
aproximativ 1 cm faţă de marginea superioară a dinţilor de aruncare ai fonturii
din spate. Sc trece încet sania din stingă spre dreapta împreună cu conducătorul
de fir; în felul acesta, acele pe care s-a depus firul coboară printre dinţii
pieptenului prin fir şi formează bucle. Se trage încet pieptenele în jos, pentru ca
sîrma să se sprijine pe bucle.
Se verifică dacă toate acele au format bucle; în cazul cind există ace care
n-au prins bucle, ele sie vor forma prin depunerea firului pe aceste ace cu
ajutorul acului de îngustare sau cu ajutorul cîrligului de deschidere a limbilor.
Se prind greutăţi de pieptenele de început în aşa fel încît să întindă în
m,od egal buclele formate. După aceste operaţii se consideră terminat începutul
tricotului. Se introduce firul prin dispozitivul de frînare şi apoi se execută
tricotarea propriu-zisă.
Tricotul cu o faţă mai poate fi executat şi în formă tubulară . în acest caz,
ochiurile se formează în mod alternativ pe cele două fonturi. Pentru aceasta,
camele var fi reglate astfel; se scoate din funcţiune cama de ridicare din dreapta
lacătului din faţă şi cama de ridicare din stînga lacătului din spate.

8. Producerea tricotului glat vanisat cu fir de captuseala

16
 Tricoturi vanisate. Vanisarea este operaţia de tricotare simultană a două
fire de culori sau de naturi diferite (bumbac cu lină, bumbac cu celofibră etc.), în
care un fir apare pe o parte a tricotului, iar al doilea fir apare pe cealaltă parte.
Pe maşinile rectilinii tricoturile vanisate se obţin cu ajutorul unor
conducătoare de fire speciale cu două orificii . Prin orificiul 1 trece firul de
vanisare 3, iar prin orificiul 2, firul de fond 4. Orificiul 2 are forma unui arc de
cerc, deoarece, aLît la deplasarea spre dreapta cît şi spre stînga a conducătorului
de fir, firul de fond 4 trebuie să rămînă în urma firului de vanisare, depunîndu-se
mai aproape de cîrligul acului. Aceasta este necesară, deoarece, in faza
aruncării, firul care se găseşte mai aproape de marginea de aruncare (marginea
de lucru a fonturii), respectiv firul de vanisare, se va deplasa pe faţa tricotului,
iar firul de fond se va plasa pe dosul tricotului .
Pentru realizarea unei vanisări (acoperiri) cît mai corecte este necesar să
se ţină seama de următoarele:
- firul de vanisare trebuie să fie mai gros decît firul de fond;
- firul de fond trebuie să fie mai tensionat decît firul de vanisare;
- marginea inferioară a orificiului 1 trebuie să se găsească mai jos
cu circa 0,5 mm decît marginea orificiului 2.

Obţinerea tricotului vanisat: a - conducătoare de fire de vanisare; b - dispunerea firelor în

ochiuri.

9. Producerea tricoturilor plus

Tricot realizat din trei urzeli ce sunt alimentate prin trei bare cu pasete pe
maşini circulare de tricotat din urzeală cu două fonturi. Două urzeli pentru
tricotul de bază, alimentate acelor de tricotat, şi a treia cu firele de pluş,
alimentate sub formă de bucle unor tije (pieptene de reţinere temporară), cu care
este dotată cea de-a doua fontură. Firele de pluş formează puncte de legătură în
tricotul de bază, fără a forma ochiuri. În cazul în care maşina de tricotat din
urzeală are o singură fontură cu ace, pentru obţinerea buclelor de pluş însăilate
cu întoarcere în tricotul de bază, aceasta este prevăzută cu un mecanism special,

17
dotat cu presă căzătoare. Pluşul tricotat din urzeală cu flor scurt, dens(gros),
tinde să fie denumit catifea. Se foloseşte pentru rochii de ocazie, mantouri
pentru femei şi în scopuri decorative.

10. Caracteristicile masinilor de tricotat circulare

1. Finetea masini – reprezinta numarul de ace pe unitatea de lungime.

Se foloseste sistemul englez (unitatea este 1 tol).
1 tol = 2,54 cm.

2. K <8=2,54 cm−8 ore

Dimensiunea fonturilor – latimea pentru masinile rectilinii; diametrii pentru
marimile circulare.

3. Numarul de sisteme (S) reprezinta numarul de zone de tricotat care

pot realiza cate un rand de ochiuri la o deplasare a saniei de tricotat S=3≥ 3
randuri.

4. Viteza de tricotare (m) reprezinta viteza de deplasare a saniei pe

minut sau m/s.

5. Numarul de ace (Na) se calculeaza in functie de latimea fonturilor si

finetea marimilor.
L7
Na= ∗K
2,54

K – finetea
L7 - latimea fonturilor

18
 6. Ponul arcului – distanta dintre 2 ace.
2,54
P= ( mm ]
K

11. Calculul productiei pe masini de tricotat

Calculul producţiei. Maşinile circulare cu ace cu cîrlig produc tricot

metraj în formă tubulară. Producţia acestor maşini se exprimă in Kg/T, m/T,
m2/T şi mr/T (metri - rînd/min).
Elementele care determină producţia teoretică Pt şi producţia practică Pp
a acestor maşini sînt:
N - numărul acelor din fontură;
S - numărul sistemelor de lucru;
n - turaţia fonturii cu ace, în rot/min ;
l - lungimea firului dintr-un ochi. în mm ;
Ttmet - fineţea medie a firelor, în tex;
A - pasul ochiului, în mm;
B - înălţimea ochiului, în mm;
T - timpul de lucru, în min;
tm - timpul neproductiv, în min;
D - diametrul fonturii, în mm.
Structura tricotului influenţează direct asupra producţiei prin ca-
racteristicile dimensionale 1, A, B, tex, felul ochiurilor şi repartizarea lor pe
suprafaţa tricotului. Elementele N, S, n şi T nu depinid direct de structura
tricotului.

19
 12. MASURI DE PROTECȚIE A MUNCII LA
MAŞINILE CIRCULARE DE TRICOTAT

Corpul maşinilor de tricotat circulare fiind deschis, muncitorul lucrează

în vecinătatea imediată a organelor în mişcare. Maşinile au următoarele locuri
periculoase: roţile dinţate, instalaţia de forţă, fonturile cu ace, curelele de
transmisie etc.
În timpul funcţionării maşinilor se interzice cu desăvirşire curăţirea,
ungerea organelor de lucru în mişcare sau intervenţia la diferite piese.
Angrenajele cu roţi dinţate, curelele de transmisie şi în general toate
piesele în mişcare trebuie să fie prevăzute cu apărătoare.
Înainte de pornirea maşinii se vor lua măsuri ca pe maşină să nu existe
scule sau instrumente care ar putea fi aruncate de pe maşină. Manevrarea cu
neglijenţă a sculelor, acelor etc. poate da naştere la accidente. De aceea se cere o
atenţie deosebită la manevrarea lor.
Este interzis să se umble în timpul funcţionării maşinii la furnizoarele de
fir, la maieze, la fontura cu ace, la dispozitivele de tragere sau colectare a
tricotului etc.
Bobinele cu fir se vor aşeza corect pe suporturi pentru a evita căderea
lor.
Scoaterea tricotului din maşină este permisă numai după deconectarea
motorului electric de la sursa de curent electric.
Este interzisă atingerea furnizoarelor de fir în timpul funcţionării
maşinii.

20
 13.Bibliografie

 Manual pentru Scoala de Arte si Meserii, clasa X-a. Procese de obtinere a

tricoturilor simple. Editura Oscar Prim

 Proiectarea produselor textile. Editura Oscar Prim. Autor Floarea Catalan

si Ana Lucian

 Tehnologia tricoturilor. Editura Didactica si pedagogica. Editura Mircea

Mateescu

21