GRUPUL

SPECIALIZAREA:TEHNICIAN IN INDUSTRIA TEXTILA

PROIECT

INDRUMATOR ABSOLVENT
CLASA A XIII A C

2010-2011
Tema Proiectului
REALIZAREA DECOMPOZITIEI
TESATURII DUPA O MONSTRA DATA .

CUPRINS
 Argument

Cap. 1 Tesaturi. Descriere si clasificare.

Cap 2. Decompozitia tesaturilor simple

2.1. Stabilirea felului tesaturii

2.2. Stabilirea fetei si dosului

2.3. Stabilirea urzeli si bataturii

2.4. Stabilirea legaturii sau a desenului

2.5. Stabilirea latimii si lungimii tesaturii finisate

2.6. Stabilirea materiei prime

2.7. Stabilirea desimii firelor in tesatura finisata

Cap. 3 Realizarea decompozitiei pentru mostra data

Cap. 4 Concluzii

Cap. 5 Masuri de igiena si protectia muncii

Cap.6. Bibliografie

Argument

România are o tradiţie deosebită în producerea articolelor textile din in, cânepă,
bumbac, lână şi mătase.
 La apariţie, de-a lungul istoriei, prelucrările textile organizate au fost considerate
activităţi selecte şi s-au desfăşurat pe lângă curţile domneşti, aceste activităţi fiind
semnalate în documentele româneşti încă din secolul al XV – lea. Astfel până în secolul
al XVII – lea se apreciază că în ţara noastră activităţile în domeniul textil au avut un
caracter casnic, desfăşurându-se la nivelul gospodăriilor.
Dezvoltarea industriei textile în Ţările Româneşti s-a produs odată cu dezvoltarea
industriei textile pe plan mondial, ca urmare a unor invenţii şi realizări tehnice importante
din domeniul industriei textile.
Toate aceste momente sunt etape importante ale dezvoltării industriei textile pe
întreg teritoriul ţării şi evidenţiază interesul deosebit pentru acest domeniu.
Dezvoltarea acestei ramuri a industriei s-a realizat cu specialişti români, pregătiţi în
ţară, ceea ce evidenţiază totodată şi o tradiţie în domeniul învăţământului textil din
România.
Tesaturile sunt una din materiile naturale cele mai confortabile si sanatoase,
indiferent daca intra in compozitia hainelor, a covoarelor sau a cuverturilor de pat.
Pastreaza caldura, datorita continutului de lanolina, dar lasa pielea sa respire, pentru ca
fibrele ei sunt poroase.
Modul de incrucisare ce produce diferite desene, efecte de suprafata, structura si calitate ,
se mai numeste legatura, armura sau compozitie.
Cele trei legaturi fundamentale ale tesaturilor sunt:
-legatura panza: firele din urzeala si din batatura sunt dispuse ca tabla de sah in
2 ite;
-legatura diagonal:in 3 sau mai multe ite,cu dungi continue oblige;
-legatura atlas:produce a suprafata cu luciu, de obicei 5si 8 ite. Are doua
suprafete una neteda si una lucioasa.
Industria textila din tara noastra realizeaza o diversitate de tesaturi care sunt
utilizate atat pentru confectionare imbracamintei cat si pentru alte destinatii.
Tesaturile de bumbac sunt in general tesaturi usoare care se produc pe latimi
de 70,80 si 90 cm.
Aceste tesaturi sunt destul de subtiri avand ungrad ridicat de higroscopicitate ceea
ce le recomanada la confectionarea lenjerie si imracaminte subtiri.
Tesaturile semigroase din bumbac se intrebuinteaza la confectionare
rochiilor,fustelor et.Se
Produc in culori diferite in functie de produsul la care se utilizeaza.
Tesaturile de in si canepa sunt tesaturi obtinute prin incrucisarea firelor de in cu
in,cu canepa sau bumbac. Se folosesc la confectionarea pentru femei si barbati.
Tesaturile din lana sunt materialele textile obtinute prin incrucisare firelor de lana
sau cu fire de alta mataura.Se produc de 90,140 si 150 cm,in culori si nuante diferite.
Inainte de a realiza efectiv o tesatura sunt necesare o serie de activitati prind
proiectarea modelului, stabilirea caracteristicilor pe care o va avea viitoarea tesatura, etc.
Exista situatii cand, se doreste realizarea unei tesaturi dupa un model realizat inainte. In
acest caz, prima activitate importanta este decompozitia tesaturii “mostra” pentru a stabili
modelul, aspectul fetei, dosului, latimea, lungimea tesaturii si alte caracteristici ale
acesteia. Acest lucru mi-am propus sa realizez in proiectul de fata.
Proiectul meu are 6 capitole dupa cum urmeaza:
Argument

 Cap. 1 Tesaturi. Descriere si clasificare.

 Cap 2. Decompozitia tesaturilor simple
 Cap. 3 Realizarea decompozitiei pentru mostra data
 Cap. 4 Concluzii
 Cap. 5 Masuri de igiena si protectia muncii
 Cap.6. Bibliografie

  

Cap. 1 Tesaturi. Descriere si clasificare

Ţesătura este produsul textil obţinut prin încrucişarea în unghi drept a două sisteme de
fire:
urzeala, situată longitudinal şi
bătătura, situată transversal
 bătătura

urzeala

Clasificarea tesaturilor
 Cap. 2 Decompozitia tesaturilor simple

Decompozitia este operatia prin care o tesatura deja realizata este facuta in elementele
ei componente, stabilindu-se toate caracteristicile ce le are. Aceasta operatie se executa
atunci cand trebuie reprodusa o tesatura dupa o montra data . Pentru executarea
decompozitiei unei tesaturi se folosesc ca instrumente de lucru: acul pentru decompus,
hartia de compozitie, lupa si forfecele.

2.1 Stabilirea felului tesaturii

Se face in functie de natura firelor din care este realizata, de destinatia articolului, de
numarul de elemente componente(cate urzeli si cate bataturi) si de operatiile de finisare
aplicate.

2.2 Stabilirea fetei si dosului

Fata este considerata intotdeauna partea cea mai frumoasa a tesaturii. Pentru aceasta
monstra este luata in mana si indoita astfel incat sa se vada si fata si dosul deodata.

2.3 Stabilirea urzeli si bataturii

Pentru a se determina care sunt firele de urzeala si cele de batatura, sunt luate in
consideratie urmatoarele:
- marginea tesaturii, in cazul in care monstra ce trebuie decompusa cuprinsa si margine;
- legatura ce are o anumita asezare sau directie;
- desimea firelor in urzeala si batatura;
- greseli de tesut ce sunt diferite in urzeala si batatura;
- torsiunea firelor folosite.

2.4 Stabilirea legaturii sau a desenului

Aceasta operatie se executa pe partea tesaturii pe care desenul se vede mai clar si in
directia in care firele se destrama mai putin.
Daca fata tesat urii este acoperita din cauza operatiilor de finisare(piuat, rafinat,
scamosat), stratul pslos se rade cu cutitul sau se parleste cu ajutorul unei lumanari.
Pentru a descompune o tesatura in directia urzelii se procedeaza astfel: se taie o portiune
de 10-12 cm lungime si latime din tesatura respectiva si se scot cateva fire de urzeala la
marginea din stanga a mostrei(fig 95), astfel incat capetele firelor de batatura sa ramana
libere pe o portiune de 5-10 mm. La stanga mostrei se separa un fir de urzeala si se
urmareste evolutiei de jos in sus. In locul in care firul de urzeala trece deasupra firului de
batatura se complecteaza un patratel de hartia de compozitie pregatita dinainte. In
punctele in care firul de urzeala trece pe sub firul de batatura se lasa patratelul gol.
Pentru executarea decompozitiei, mostra poate fi tinuta pe masa; firele de urzeala scoase
din tesatura se aseaza la dreapta desenului; mostra poate fi tinuta si in mana ca in figura
96, firele scoase fiind plasate ca in cazut precedent.
Desenul legaturii trebuie complectat cu desenul marginii. Daca mostra are margini, se
descompun si aceasta. Daca nu are margine, se deseneaza o legatura potrivita pentru
margine cu conditia sa fie sa fie corespunzatoare legaturii din fondul tesaturii ce a fost
determinata prin decompunerea mostrei.
Pentru ca desenul de montare sa fie complet, se deseneaza tragerea in spata si navadirea
potrivite pentru legatura obtinuta prin decompunere.

Desenul legaturii

Reprezentarea grafica a legaturilor se executa pe hartie speciala, numita hartie de

compozitie , pe care sunt testate doua feluri de patrate :
- patrate mici , realizate prin intersectia liniilor verticale cu cele orizontale , numite
patrate elementare ;
- patrate mari ce delimiteaza grupe de patrate mici si sunt trasate cu linii mai
pronuntate ; acestea se numesc dezine .In practica se folosesc hartii de compozitii la
care dezina cuprinde 8 sau 10 patrate elementare .
Impartirea in dezine usureaza urmarirea punctelor de legare . Hirtia de compozitie cu
impartirea 10 : 10 este aceea la care dezina are , atat pe orizontala , cat sip e verticala ,
cate zece patrate elementare .
Hartia de compozitie folosita in reprezentarea grafica a legaturilor este de doua feluri :
- cu impartirea egala ( 6 : 6, 8 : 8, 10 : 10 ) folosita la reprezentarea grafica a
tesaturilor simple realizate din fire de urzeala si de batatura ce au finete si desime
egale sau apropiate ;
- cu impartire neegala ( 8 : 6, 4 : 10, 14 : 8 ) folosita la reprezentarea grafica a
tesaturilor la care finetea si desimea celor doua sisteme de fire ( urzeala si batatura )
difera substantial .
Intre hartia de compozitie si tesatura propriu-zisa exista o asemanare perfecta .
Comparand figurile 7,a si 7,b se costata urmatoarele:

- un fir de urzeala plasat in lungimea tesaturii se reprezinta grafic printr-un rand

vertical de patratele. Firele de urzeala se numeroteaza sub desen de la stanga la
dreapta ;
- un fir de batatura plasat in latimea tesaturii se reprezinta grafic printr-un rand
orizontal de patratele . Firele de batatura se numeroteaza in stanga desenului, de jos
in sus ;
- locul in care firul de urzeala se incruciseaza cu firul de batatura se numeste punct de
legare ; se reprezinta grafic printru-un patratel al hartiei de compozitie .
Analizand desenul din figura 7,b se observa ca punctele de legare sunt de doua feluri :
- puncte in care firul de urzeala trece pe deasupra firului de batatura ; se reprezinta
grafic printr-un patratel plin sau cruciulita si se citeste “ luat “.
Exemplu : A1 din desenul grafic arata ca firul de urzeala 1 trece peste firul de batatura 3
- puncte in care firul de urzeala trece pe sub firul de batatura , deci firul de batatura
este deasupra ; se reprezinta grafic printr-un patratel gol si se citeste “ lasat “
Exemplu : A2 din desenul grafic arata ca firul de urzeala 3 trece pe sub firul de batatura
2.
Dintr-o succesiune de patratele pline si goale reprezentate pe hartia de compozitie
rezulta legatura tesaturii , deci reprezentarea grafica a acestea , iar modul de imbinare a
unui fir cu firele din celalalt sistem exprima felul cum acest fir leaga in tesatura .

Raportul de legare

Urmarind modul de legare a firelor intr-un desen de structura se observa ca in cadrul

unei lagaturi pot exista atat fire de urzeala , cat si de batatura ce leaga identic . In figura
8,a se vede ca firele de urzeala 3 si 5 leaga la fel cu firul de urzeala 1 , iar firele de
urzeala 4 si 7 leaga la fel cu firul de urzeala 2 . Firele de batatura 3 si 5 leaga identic cu
firul de batatura 1 , iar firele de batatura 4 si 6 leaga la fel cu firul de batatura 2 . In
figura 8,b firul de urzeala 1 leaga identic cu firul 4 , firul de urzeala 2 leaga la fel cu firul
5 , iar firul de urzeala 3 leaga cu firul 6 . Firul de batatura 4 leaga la fel cu firul 1 , firul
de batatura 5 leaga identic cu firul 2 , iar firul 6 , identic cu firul de batatura 3 . In figura
8,a modul de legare a firelor incepe sa se repete identic dupa doua fire de urzeala si doua
fire de batatura . In figura 8,b legarea firelor se repeata identic dupa trei fire de urzeala si
trei fire de batatura .
In concluzie , in cadrul fiecarei legatiri exista un anumit numar de fire de urzeala si de
batatura , dupa care modul de legare a firelor se repeta identic ; acest numar de fire
formeaza raportul de legare .
Raportul de legare R reprezinta numarul de fire de urzeala si de batatura dupa care felul
de legare a firelor se repeta identic .
Raportul de legare in urzeala se noteaza Ru , iar raportul de legare in batatura Rb .
Legatura din figura 8,a are un raport de doua fire in urzeala si doua fire in batatura . Se
noteaza astfel :
Ru= 2 ; Rb= 2 ; R= 2/2
Legatura din figura 8,b are un raport de trei fire in urzeala si trei fire in batatura , notate :
Ru= 3 ; Rb= 3 ; R= 3/3
Deci , raportul de legare se exprima printr-o fractie al carui numarator indica raportul de
urzeala , iar numitorul , raportul in batatura .
Cand Ru= Rb se obtin rapoarte de legare egale ( figura 8,a,b,c )
Cand Ru este diferit de Rb se obtin rapoarte de legare neegale ( figura 8,d,e)
Notiunea de legare nu trebuie confundata cu notiunea de raport , raportul fiind o portiune
de legatura , care se repeta atat in lungimea , cat si in latimea tesaturii . Pentru a
evidential raportul de legare dintr-o legatura , primul raport din stanga desenului se
reprezinta cu alte semne decat restul legaturii sau se incadreaza in ambele directii fie cu
linie groasa , fie cu linie rosie . Stabilirea raportului de legare al unei tesaturi trebuie
facute exact , deoarece raportul determina modul de calcul al tuturor elementelor
necesare prelucrarii pe masina de tesut .

2.5 Stabilirea latimii si lungimii tesaturii finisate

Aceste dimensiuni se stabilesc in functie de destinatia tesaturii. Pentru determinarea

latimii tesaturii se tine ama si de dimensiunea marginii, iar lungimea bucatii este in
functie de tipul masinii pe care se obtine tesatura si de articolele care se vor confectiona
din aceasta. De exemplu, la stofa pentru costumele barbatesti lungimea bucatii de
tesatura se recomanda a fi un multiplu de 3, deoarece pentru un costum barbatesc sunt
necesar 3 m de tesatura.

2.6 Stabilirea materiei prime

Firele scoase din tesatura in timpul decompunerii dau indicatii complete asupra materiei
prime folosite. Natura urzelii si cea a bataturii se pot determina cu ochiu liber, prin
arderea sau prin probe la microscop. Determinarea cu ochiu liber cere o mare experienta;
in cazul firelor din amestecuri de fibre nu se recomanda folosirea acestei metode; se
recomanda celelalte doua metode ce sunt sigure. Pentru firele din amestecuri din fibre se
recomanda si identificari pe cale chimica.
Se stabileste apoi tehnologia prin care a fost obtinut firul respectiv: daca este simplu,
rasucit, cablat, de efect etc.
Finetea firelor de urzeala si de batatura poate fi determinata prin comparatie. Pentru ca
aceasta matoda sa dea rezultate exacte, nu se recomanda compararea firelor de culori
diferite, deoarece firele mai inchise la culoare par mai subtiri. Se procedeaza astfel: se ia
un fir A a carui finete este necunoscuta si se compara cu un fir B cu Nm=100. Se ia din
cele doua fire cate o suvita compuse din 10 fire, se indoaie la mijloc, prinzandu-se una
de alta si se rasucesc ca in figura 97. Daca cele doua suvite au aceasi grosime, inseamna
ca firele au aceeasi finete. Daca suvita A este mai subtire decat suvita B, i se mai adauga
fire pana cand cele doua suvite sunt egale ca grosime. Calculul fineteii se face astfel:
daca, de exemplu, suvita B, mai groasa, are nB=10,iar suvita A s-au mai adaugat 5 fire
nA=15 fire pentru ca aceasta sa aiba grosimea egala cu suvita B, firul A va avea finetea:
Nm=100xnA/nB=100x15/10=150.
Determinarea mai precisa a finetei firelor se face cu balanta analitica sau cu
microbalanta. Determinarea exacta a finetii firelor trebuie sa se tina seama de umiditatea
acestora si de operatiile de finisare la care este supusa tesatura. In urma aceastor operatii,
firele se intind sau se scurteaza, unele castiga masa(la apretat), iar altele pierd(la albire,
mercerizare, ferbere). Determinarea finetii firelor rezultate la decompozitie este o
operatie care necesita multa pricepere si competenta.
Identificarea materiei prime folosind aparatura de laborator

a. Comportarea fibrelor textile la ardere :

b. Aspectul la microscop al fibrelor textile

a) Fibra normală de bumbac se prezintă ca o bandă

răsucită (fig. nr. 1);
Fig. nr. 1
Aspectul fibrei de bumbac
la microscop în secţiune longitudinala.

b) Fibra de in are o formă fusiformă, ascuţită la capete şi

cu striaţii longitudinale şi transversale care în multe locuri au formă
de ,,X” (fig. nr. 2).
Fig. nr. 2
Aspectul fibrei de in
la microscop în secţiune longitudinala.

c) Fibra de cânepă se prezintă cu un diametru mai

neregulat, iar vârful este mai rotunjit sau ramificat, prezentând şi
striaţii longitudinale şi transversale (fig. nr. 3)

Fig. nr. 3
Aspectul fibrei de cânepă
la microscop în secţiune longitudinala.
c) Fibra de lână are un aspect solzos (fig. nr. 4). Fibrele de
calitate superioară (merinos) sunt mai subţiri şi un singur rând de
solzi îmbracă întreaga ei circumferinţă.
Fig. nr. 4
Aspectul fibrei de lână
la microscop în secţiune longitudinala.

d) Fibra de mătase se prezintă sub forma a două filamente

paralele şi cu impurităţi de sericină (fig. nr. 5).

Fig. nr. 5
Aspectul fibrei de mătase
la microscop în secţiune longitudinala.

e) Fibrele chimice celulozice se prezintă astfel la

microscop:
• Viscoza – diametru regulat, cu striaţii longitudinale
continue bine marcate (fig. nr. 6).
Fig. nr. 6
Aspectul fibrei de viscoză
la microscop în secţiune longitudinala.
f) Acetat – diametru regulat, cu mai puţine striaţii
longitudinale continue (fig. nr. 7).
Fig. nr. 7
Aspectul fibrei acetat
la microscop în secţiune longitudinala.

g) Celofibra polinozică – diametru regulat, cu puţine

şanţuri longitudinale (fig. nr. 8).
Fig. nr. 8
Aspectul fibrei celofibra polinozică
la microscop în secţiune longitudinala.

Fibrele sintetice se prezintă astfel la microscop:

h) Poliesterice – suprafaţă netedă, formă cilindrică,

foarte fină şi cu aspect foarte regulat şi omogen (fig. nr. 9).
Fig. nr. 9
Aspectul fibrei poliesterice
la microscop în secţiune longitudinala.
 i)Poliamidice – suprafaţă netedă, fără striaţii longitudinale
continue dar pot apărea unele striaţii scurte, intermitente, longitudinale
(fig.nr. 10).
Fig. nr. 10
Aspectul fibrei poliamidice
la microscop în secţiune longitudinala.

j) Polinitrilacrilice – aspect mai mult sau mai puţin plat,

cilindric pentru anumite tipuri, adesea cu striaţii scurte
longitudinale (fig. nr. 11).
Fig. nr. 11
Aspectul fibrei polinitrilacrilice
la microscop în secţiune longitudinala.

2.7 Stabilirea desimii firelor in tesatura finisata

Aceasta operatie se poate face folosind lupa textila sau lupa-carucior. La tesaturile cu
desime mare(tesaturile de matase), se taie o fasie cu latimea de 14-15 mm. Din cele doua
margini se scot fire pana cand fasia ajunge la latimea de 1 cm, apoi se scot firele unu
cate unu, numarandu-le. Cifra rezultata reprezinta desimea pe un cm.
Dupa decompunerea mostrei, pe baza datelor obtinute, se fac calculele necesare realizarii
practice a tesaturii pe masina de tesut si anume:
- determinarea lungimii de urzeala necesara;
- calculul latimii urzelii in spata;
- calculul cantitatii necesare de fire de batatura;
- determinarea masei tesaturii;
- precizarea caracteristicilor masinii de tesut folosite;
- precizarea operatiilor de finisare la care trebuie supusa tesatura.

Cap. 3 Realizarea decompozitiei pentru o mostra data

1 Stabilirea felului tesaturii

Tesatura poarta denumirea” Barbu -II-”
Destinatia: Articole decorative
. 2 Stabilirea fetei si dosului
Fata tesaturii este imprimata, asa ca se recunoaste usor.
3 Stabilirea urzelii si bataturii
-se stabileste dupa desimea in urzeala si batatura, in urzeala fiind un numar mai mare de
fire pe 10 cm.
Du=177cm;
Db=148 cm;
4 Stabilirea legaturii sau a desenului

5 Stabilirea materiei prime

Compozitia: 46% bbc, 54% in;
Finetea firelor:
 Urzeala: Nm= 40/2; fir rasucit
 Batatura: Nm= 14/1; fir simplu
Masa tesaturii: M= 210+/- 21 g/m2
III. 6 Stabilirea desimii firelor in tesatura finisata
 Desimea in urzeala: Du=177+/- 10 fire/10cm;
 Desimea in batatura: Db= 148+/- 10- fire/10cm;
 Cap. 4 Concluzii

Pentru a intelege mai bine misterele acestei indeletniciri, tesatoria, va propun ca si

concluzie, sa ne intoarcem in timp si sa va descriu cine erau cei care teseau. Ei bine, acest
mestesug a fost practicat de femei. Ele erau cele care cultivau, pe suprafete mici de
pamant, inul si canepa. De la semanat si pana la recoltat, tarancile erau cele care ingrijeau
aceste culturi. 
O alta materie prima este lana, care odata tunsa de pe oi (treaba aflata in principal in
sarcina barbatilor, dar la care puteau participa si femeile), era toarsa si apoi colorata, pana
se ajungea la firul bun pentru lucrul in razboi. Torsul parului de capra (mai aspru decat
cel de oaie) se facea cu o roata speciala, roata si tehnologie care se intalneau in Iran,
Turcia, Azerbadjan, Bulgaria si numai in unele sate din sudul Romaniei, ceea ce ne
indreptateste sa credem ca mestesugul a fost adus din sudul Dunarii. 
Dupa ce materia prima a fost adunata, prelucrarea acesteia era tot sarcina femeilor: lana
era pusa in furca si toarsa. In cea mai mare parte a tarii se toarce tinand furca intre
genunchi, fixata in brau sau de un scaunel. Din caierul de lana sau de canepa se trage cu
mana stanga firul care se rasuceste apoi cu mana dreapta si se invarte pe fus. Grosimea
firului si gradul de rasucire este in functie de destinatie. Firele erau folosite fie in coloritul
lor natural, fie vopsite. Cunoscatoarele acestui mestesug erau majoritatea tarancilor din
satele romanesti. Culesul plantelor nu insemna numai aprovizionarea cu leacuri naturale,
ci si o importanta sursa de inspiratie cromatica. Alegerea si combinarea culorilor
presupuneau nu numai pricepere, ci si simt artistic si temeinice cunostinte botanice.
Traditiile trecutului ne amintesc de taranii care ieseau singuri sau mai multi laolalta,
strabatand pajisti si paduri, pentru a culege plante; era si o zi hotarata pentru aceasta, ziua
Sfantului Ion din luna iunie, dar nu numai. Buruienile erau stranse si pentru leacuri,
recomandate de medicina traditionala, dar si pentru culori. Cantitatile de plante nu erau
totdeauna suficiente pentru a vopsi toate firele, asa ca se strangea o noua recolta. Aceasta
vopsire succesiva da de fiecare data alte tonuri firelor. Tesaturile astfel colorate capata un
farmec aparte care, rezultat din nuantele sterse ale vopselelor vegetale, caracterizeaza
cele mai frumoase dintre scoartele noastre, ca si cele mai valoroase covoare orientale, de
pilda. 
Simion Florea Marian, cercetand culorile cunoscute de tarani si denumirile acestora,
inregistreaza incredibilul numar de 230! Taranii stiau plantele de pe camp, cand trebuiau
sa fie culese, si ce parte a plantei genera o anumita culoare. Femeile, cu priceperea lor,
sarguinciose, in zilele de lucru, la vatra sau sub cerul liber, preparau din coaja de rachita
si anin, din coji de zarzar, foi de ceapa, frunze de gutui, din flori de liliac si alte
amestecaturi, cu zeama de varza si piatra acra, culori de o rara frumusete. 
Pentru colorarea tesaturilor se foloseau: menta, anin, urzica pentru culoarea neagra; coji
de zarzar si nuc pentru maron; vine de salcie pentru visiniu inchis; coji de visin si de dud
pentru vernil; radacina de paducel pentru albastru inchis; nalba pentru gri deschis; foi de
ceapa pentru galben si crem; crin, pentru violet; sunatoare pentru culoarea nisipului.
Prepararea firelor trebuia incheiata la anumite termene, respectate colectiv in sate. Asa ca
femeile se adunau si lucrau in claca, fie muncind pentru ele, fie pentru cea in casa careia
se adunasera.
 Cap. 5 ELEMENTE DE PROTECTIA MUNCII IN TESATORII

In filatura si tesatorie exista utilaje si instalatii cu multe angrenaje si piese in

miscare, cu reale posibilitati de accidentare a muncitorilor, daca nu se cunosc si nu se
respecta normele de tehnica si securitatii muncii si de prevenire si stingere a incendiilor.
Normele de protective a muncii si de prevenire si stingere a incendiilor trebuie
respectate de tot personalul care lucreaza in filatura si tesatorie, in mod deosebit de
muncitorii care lucreaza la masini.
In continuare, vor fi prezentate cateva obligatii care revin muncitorilor care
lucreaza direct la masini:
 sa-si insuseasca temeinic sis a aplice normele de protective a muncii, atat la locul
de munca cat si in cadrul sectiei
 sa participle la toate instructajele de protective a muncii si de prevenire si stingere
a incendiilor
 sa foloseasca permanent echipamentul de protective (halat, basma sau basc,
incaltaminte comoda|)
 sa cunoasca bine constructia si functionarea masinilor la care lucreaza. Precum si
locurile periculoase
 sa cunoasca pornirea si oprirea masinii, alimentarea cu material si debitarea
 sa preia schimbul in timp util (5 minute inainte de ora fixata)
 sa verifice starea de functionare si de curatare a masinilor
 sa porneasca masina numai daca s-a convins ca toate capacele si aparatorile de
protective sunt montate correct, iar langa masina nu se afla personae care pot fi
accidentate
 sa execute lucrarile de intretinere si curatenie numai dup ace au interrupt
alimentarea cu energie electrica
 sa scoata deseurile numai cu masina oprita si nu cu mana, ci cu ajutorul unui
carlig
 sa mentina culoarele libere sis a nu arunce deseuri, scule sau alte obiecte sub
masina sau pe jos
 sa nu paraseasca locul de munca fara sa lase masinile in supravegherea altul
lucrator
 Cap. 6 BIBLIOGRAFIE

1. Cornelia Spantu- TEHNOLOGII TEXTILE. Manual pentru clasa a XI-a,

Editura Economica Preuniversitaria, iunie 2002.

2. Adriana Ionescu- STRUCTURA SI PROIECTAREA TESATURILOR.

Manual pentru clasele a XI-a si a XII-a, profil industrie usoara, EDP
Bucuresti 1990.

3. Site-uri de profil de pe internet.

4. http://images.google.ro/imgres?imgurl
5. Merticaru, V., MATERII PRIME TEXTILE, Editura Economică,
Bucureşti, 2001