STUDENT: NASTASE COSMIN

GRUPA: 10507 EFT

Tricotul

Imbracamintea este un produs vestimentar necesar omului cu scopul de a-si proteja corpul si
estetic.

Evolutia imbracamintei s-a datorat obtinerii de noi tipuri de materiale cu aspect placut,
rezistente la diferite solicitari, confortabile.

Produsele de imbracaminte sunt produse pentru toate tipurile de varsta si sex.

Oferta de imbracaminte este foarte diversa si executata din tesaturi sau tricoturi.

Piata produselor din tricot ofera o diversitate de modele de imbracaminte exterioara, lenjerie,
ciorapi si sosete, manusi, costume de sport, costume de baie, corseturi, produse din domeniul
tehnicii sau domeniul medical.

In prezent pentru consummator nu este important numai functia unui produs textile ci si
aspectul exterior, designul, tuseul, constructia fibroasa si calitatea materiei prime.

Pentru a satisface aceste cerinte, specialistii in domeniul textil trebuie sa gaseasca noi
tehnologii pentru fibrele textile, pentru prelucrarea acestora, fie in tesaturi si tricoturi cat si
transformarea acestora in confectii moderne, confortabile si de buna calitate.

Firmele care intra pe piata producerii tricotajelor trebuie sa cunoasca ce relatie exista intre
cerere si oferta, pentru a satisface cererea (consumatorii) vor retehnologiza productia si vor
creea produse care sa corespunda atat din punct de vedere al calitatii cat si al preturilor.

I. Tricotul

I.1. Definirea Tricoturilor:

Tricotul este un produs textile elastic, format din ochiuri legate intre ele, dispuse sub forma
de randuri si siruri. Elementul de baza al tricotului este ochiul. Acesta poate fi obtinut pri
procedee manuale sau mecanice, continand mai multe faze de formare intr-o anumita
succesiune. Dupa modul de formare a ochilor dintr-un rand se deosebesc:

v    tricoturi simple
v    Tricoturi din urzeala
La tricotul simplu un rand de ochiuri se obtine prin buclarea sucesiva a unuia sau mai multor
fire, uar la tricotul din urzeala un rand de ochiuri se obtine prin buclarea simultana a unuia
sau a mai multor sisteme de fire de urzeala.

I.2. Clasificarea tricoturilor

Tricoturile se pot clasifica dupa mai multe criterii: Dupa destinatie, forma, materie prima,
structra, etc..

Dupa destinatie:

tricoturi pentru articole de imbracaminte: imbracaminte exterioara, lenjerie, ciorapi, manusi,

basti pentru femei, barbate, copii;

tricoturi pentru uz casnic si decorative: predele, covoare, produce de tapiterie;

tricoturi pentru articole tehnice si medicale: filter, centuri, etc..

Duma materia prima:

tricoturi din fire de bumbac sau tip bumbac

tricoturi din fire de lana sau tip lana

tricoturi din fire dematase sau tip matase

tricoturi din fire chimice sau amestec

Dupa forma:

plane, metraj, panouri, semiconturate, conturate

tubulare, metraj, panouri, bucati (ciorapi si basti)

Dupa structura:

Din batatura : - cu legaturi simple (glat, ptent, lincs)

- cu legaturi combinate

- cu legaturi derivate (glat derivat, patent derivat, lincs derivat)

- cu legaturi desene (de culoare , de legatura)

Din urzeala: - cu legaturi simple (lantisor, tricot atlas)

- cu legaturi combinate (tricot atlas derivate)

- cu desene de lagatura, de culoare si combinate

I.3. Caracteristicile tricotului

Firele cu neuniformitate la finete, ingrosari si subtieri:

se prelucreaza defectuos, provocand ruperi care genereaza obtinerea unui tricot cu ochiuri de
marime neregulata, scapari de ochiuri, gauri, dungi transversale, vopsire neuniforma.

Firele cu torsiunea neuniforma:

genereaza de asemenea prelucrarea defectuoasa, scade productivitatea muncii si calitatea

produselor.

portinunile de torsiune prea mare a firului formeaza carcei, determinand ruperi de ac.

firul prea rasucit produce un aspect neregulat al tricotului, inclinat, exagerata a sirului de
ochiuri

torsiune mica duce la scaderea rezistentei firului, deci numar marede ruperi

rezistenta firului trebuie sa asigure conditiile de tricotare optime, rezistenta la eforturi si

solicitari repetate (datorate organelor producatoare de ochiuri)

impuritatile firului influienteaza procesul de formare a ochiurilor, impiedica buclarea normala

a acestora, provocand ruperi de ace, tricoturi necorespunzatoare, rebuturi.

este interzis amestecul de fire de natura diferita, finete diferita, culoare diferita. Acestea
genereaza tricoturi cu dungi transversale, neuniformitari de vopsire.

uniformizarea si egalizarea tensiunii firelor pe lugimea si latimea urzelii, cu efecte in

obtinerea unor formate cu densitate de infasurare constanta;

desfasurarea usoara a tuturor firelor care va influienta calitatea tricoturilor;

tratarea atistatica a firelor chimice si lubrifierea firelor care vor contribui la prelucrarea
usoara a firelor.

I.4. Proprietatile tricoturilor

Tricoturile pot fi caracterizate prin proprietati, fizico- mecanice si igienico- funtionale, dintre

proprietatile fizice ale tricoturilor, intereseaza dimensiunile lor:lingimea si grosimea.

Lungimea tricoturilor este determinate de utilaj, materie prima, structura si parametrii de

structura, precum si destinatia tricoturilor.

Latimea tricoturiloe este determinate de dimesiunile fanturilor masinilor de tricot, de forma

tricoturilor, material prima, structura, parametrii de structura si procesul de finisare.

Grosimea tricoturilor: este in functie de natura, finetea materiei prime si structura tricotului,
grosimea tricotului se allege in functie de destinatie.
Dintre proprietatile fizico-macanice ale tricotului ne intereseaza: rezistenta si alungirea la
intindere, la plesnire si strapungere.

Rezistenta la rupere a tricoturilor supuse unor solicitari de intindere determina in mare

masura valoare de intrbuintare a articolelor din tricoturi, in special a acelor produse din fire
foarte fine.

Rezistenta la frecare ca urmare a unor solicitari aplicate tangentiale suprafetei tricoturilor

determina atat uzura cat si solicitarea la intindere de diferite directii.

Rezistenta la plesnire sau strapungere se poate calcula teoretic numai in cazul structurilor
simple.

Rezistenta si alungirea la rupere a tricotului pot fi determinate practic cu ajutorul unor aparate
specializate cu diametrul pentru tesaturi sau tricoturi sau diametrul cu membrane sau bila
metalica.

O alta categorie de proprietati sunt propritatile igienico- functionale, cele mai importante
sunt: capacitatea de izolare termica si permeabilitate la aer, apa sau vapori.

Capacitatea de izolare termica este proprietatea tricoturilor de a mentine degajarile de

caldura corpului catre mediu si invers, de a proteja corpul de radiatiile calorice esterioare.

Permeabilitatea la aer sau viteza schimbului de aer intre corp si mediu depinde de anotimp,
trebuind sa fie mai mare la tricoturile destinate imbracamintei de iarna.

Permeabilitatea la apa este o alta proprietate igienica importanta care depinde de natura

materiei prime, structura si parametrii de structura al tricoturilor.

II. Materii prime textile

II. 1. Clasificarea materiilor prime textile

A. Fibre naturale

Vegetale: bumbac, in, canepa, iuta, cocos, sisal

Animale:   ▪ cu structura celulara ( lana, parul de animale)

▪ fara strutura celulara (matase naturala)

Minerale : azbest

B. Fibre chimice
Din polimeri naturali: vascoza, celofibra, cupro, acetate

Din polimeri sintetici: poliester, poliamida, poliacrilovinilice;

Alte fibre chimice: fibre de sticla, fibre metalice, fibre din roci.

II.2. Clasificarea materiilor prime utilizate in tricotaje

La prelucrarea fibrelor pentru tricotaje se folosesc toate tipurile de fibre naturale sau chimice,
organice sau anorganice.

Firele de bumbac – se folosesc in cantitati mari in industria tricotajelor.

Firele de lana – in stare pura sau alte paruri animale se folosesc tot mai putin in tricotaje,
datorita aparitiei unui numar mare de fire in amestc cu proprietatile deosebite.

Firele de in – se folosesc in cantitati mici in tricotaje din cauza neregularitatii si rigiditatii
mari a firului.

Firele poliamidice – se folosesc la prelucrarea ciorapilor si sosetelor pentru barbate, femei,

copii precum si la producerea unor articole de lenjerie pentru femei si de imbracaminte
exterioara.

Firele poliesterice – au o mare dezvoltare in domeniul tricoturilor pentru imbracamintea

exterioara.

Firele elastomer – sunt firele cele mai solicitate in domeniul tricoturilor pentru
imbracamintea exterioara.

Firele cu efect metalizat cunoscute si sub denumirea de fire speciale, simple sau colorate
diferit.

III. Reprezentarea si utilizarea tricoturilor suplimentare

Sunt tricoturi cu legaturi de baza sau derivate in structura carora se gasesc si elemente
netipice pentru tricoturi, cum ar fi segmente de fire de batatura sau fire ce evolueaza normal
in corpul ochiului si bucle de platina foarte mari care pot fi scamosate, taiate, defibrate etc..

Din grupa tricoturilor cu fire suplimentare fac parte tricoturile cu fire de batatura, tricoturile
cu fire de captuseala, tricoturile plus si altele.

A. Tricoturi cu fire de batatura - se caracterizeaza prin prezenta in masa tricotului a unor

fire care nu formeaza ochiuri, orientate in directia randurilor.
B. Tricoturi cu fire de captuseala – se caracterizeaza prin prezenta in masa tricoturilor a
unor fire suplimentare ce apar pe spatele tricotului si formeaza puncte de legatura cu
buclele de platina ale ochiurilor, intr-un raport dat. Frecvent se produc tricoturi glat cu
fire de captuseala prezinta o buna capacitate de izolare termica ceea ce le face utile la
confectionarea treningurilor, lenjeriei de corp, etc.
 C. Tricoturi plus – se caracterizeaza prin prezenta in structura a unor fire ce evalueaza
normal in corpul ochiului, formand insa bucle de platina mari, numite plus.

Tricoturile plus pot fi simple sau cu desene. La tricotul plus simplu toate ochiurile vor
prezenta bucle plus; la tricotul plus cu desene, bucle plus se dispun pe suprafata tricotului
conform unui desen.

Bibliografie

v    Manual pentru scoala de arte si meserii

Autori: Coordonatori : Romita Lupascu Tiglea; Costache Elisabeta Daniela

Editura: Oscar Print, Bucuresti 2006

v    Structura si proiectarea tricoturilor

Autori : Emil Hagiu; Constanta Comadar; Mihaela Olivia Andriuta

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1994