Academia de Științe Economie,Facultatea de Management

Proiect la disciplina
ecotehnologie
-Poluarea hifrosferei-
Tudorache Oana-Alexandra
Grupa 124
Seria D

București,2018
 CUPRINS
1.Hidrosfera și importanța acesteia
2.Poluarea hidrosferei,surse de poluare
3.Efectele poluării
3.1 Efectele poluării petroliere
3.2 Efectele poluării apelor subterane
3.3 Efectele poluării asupra sănătații umane
3.4 Efectele poluării asupra apelor maritime
3.5 Efectele poluării termice
4. Metode de combatere a poluării
5.Poluarea apelor in România
6.Bibliografie
 1.Hidrosfera și importanța acesteia
Hidrosfera reprezintă întreaga masă de apă liberă de pe Pământ, ce se găseşte în cele trei stări de agregare:
- lichidă (apa din Oceanul Planetar şi apa de suprafaţă şi subterană de pe continente);
- solidă (gheţarii);
- gazoasă (vaporii de apă din atmosferă).
Oceanul planetar cuprinde 97 % din volumul total al hidrosferei ,iar 3 % se găsesc pe continente sub formă de:
gheaţă, apă subterană şi apă de suprafaţă .
Hidrosfera, ca şi atmosfera formează un înveliş continuu al planetei constituindu-se ca un întreg. Râurile, lacurile,
mările şi oceanele toate sunt legate între ele prin
intermediul apelor de suprafaţă şi a celor subterane,
prin intermediul atmosferei care transportă apa dintr-un
loc în altul prin evaporare,condensare şi precipitaţii.
(http://www.referatele.com)
Definiție: Circuitul apei în natură (denumit
uneori și ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de
circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului
Acest proces este pus în mișcare de radiația solară și
de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă,
lichidă sau gazoasă. Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un
ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea.
(https://www.wikipedia.org/)
 Apa constituie unul din elementele indispensabile civilizaţiei, care pe lângă calitatea de element indispensabil vieţii
vegetale şi animale, intervine direct sau indirect în cele mai variate activităţi: energetice, irigaţii, alimentare cu apă
potabilă, industrie,acvacultură, transport, agrement, etc.
Fiecare tip de utilizator de resurse de apă prezintă o serie de
lucrări şi instalaţii pentru:
- captarea apei: baraje, prize de mal, drenuri,foraje, puţuri, etc.
- înmagazinarea apei: rezervoare de apă,lacuri de baraj, iazuri, etc
- transportul apei: staţii de pompare, pompe, conducte subterane
- îmbunătăţirea calităţii apei: uzine de apă pentru obţinerea apei
- potabile, staţii de tratare pentru apele utilizate
în scopuri industriale, staţii de epurare a apelor uzate.
2.Poluarea hidrosferei,surse de poluare
Poluarea apei reprezintă o alterare a călitaților fizice,chimice si biologice ale acesteia,produsă direct sau indirect de
o activitate umană,în urma căreia apa devine improprie pentru o folosire normală,în scopul în care această utilizare
era posibilă înainte de a interveni alterarea,afectând calitatea vieții la scară planetară.(Politici ecologice de mediu-
Virginia Ciobotaru,Oana Cătălina Țăpurică)
Principalele surse de poluare a apelor sunt:
a)Poluanți antropici
 Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar și deversări deliberate a unor poluanți
 Scurgeri de la rezervoare de depozitare și conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere;
 Pesticidele și ierbicidele administrate în lucrările agricole care se deplasează prin sol
fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigații până la pânza freatică;
 Ingrășămintele chimice și scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;
 Deșeurile și reziduurile menajere;
 Sarea presărată în timpul iernii pe șosele, care este purtată prin sol de apa de ploaie și zapadă topită;
 Depunerile de poluanți din atmosferă, ploile acide.
 Produsele petroliere şi compuşii fenolici datorită rafinăriilor;
 Îngrăşămintele minerale şi produsele pentru combaterea dăunătorilor în agricultură rezultate, fie în zona marilor
producători de astfel de substanţe, fie în câmp, prin administrarea incorectă a acestora;
 Produse rezultate în procesele industriale, în zona marilor platforme industriale;
 Produse menajere şi produse rezultate din activitatea zootehnică.(ecologic29.wordpress.com)
• b)Poluanți naturali
 Factorii climatici ce determină apariția de ape moi cu un conținut bacterian ridicat,din topirea zăpezilor;ape
dure cu un conținut mineral ridicat,în perioadele de secetă;ape noroioase în timpul inundațiilor,radiațiile
solare,vânturile,ciclurile îngheț-dezgheț atacă și sfărâmă rocile și ridică conținutul poluant al apelor cu
suspensii;
 Condițiile geografice ce fac ca apele de munte să difere de cele de șes prin viteză de transport și gradient termic
 Vegetația acționând prin procese mecanice sau biochimice ;
 Anotimpurile prin inundații și secetă (http://www.referatele.com)
3.Efectele poluării
3.1 Efectele poluării petroliere
Petrolul reprezintă unul din cei mai periculoși poluanți ai mediului marin și oceanic,intinzându-se la suprafața
apei,sub forma unor pelicule negre,plutitoare,care împiedică oxigenarea și pătrunderea luminii în apă,făcând
dificilă respirația organismelor și asimilația clorofiliană.Surse ale poluării petroliere:
-extracția petrolului:sondele de forare,prin intermediul platformelor marine;
-transportul petrolului

3.2 Efectele poluării apelor subterane

Poluarea apelor subterane se semnalează în dreptul conductelor sparte, a depozitelor de reziduuri,apare de la
irigații sau prin intermediul puțurilor și a injectări de soluții în sol.Ajungând în pânza freatică,poluanții
declanșează o serie de fenomene fizice,chimice si biologice.

3.3 Efectele poluării asupra sănătații umane

-epidemii;apar în mod brusc în special în jurul unei surse de apă,însumând un număr mare de cazuri,indiferent de
vârstă și care încetează la fel de repede;
-boli infecțioase digestive;care implică un număr mic de persoane,în condițiile unor defecțiuni în alimentarea
populației cu apă captată din râuri care prezintă poluare; (Politici ecologice de mediu-Virginia Ciobotaru,Oana
Cătălina Țăpurică)
3.4 Efectele poluării asupra apelor maritime
Poluarea maritimă se remarcă prin scăderea producției de pești :contaminarea unor specii sau chiar
dispariția acestora,proliferarea algelor microscopice otrăvitoare,afectând totodată flora și fauna.

3.5 Efectele poluării termice

Creșterea temperaturii apei,cu câteva grade,într-un bazin hidrografic,influențează
negativ evoluția sistemului ecologic prin:creșterea sensibilitații organismelor acvatice,
afectarea fitoplanctonului,înlocuirea algelor verzi cualge monocelulare albastre,
distrugerea populațiilor de pești ;
4. Metode de combatere a poluării
o Construirea de baraje și zone de protecție a apelor
o Interzicerea aruncării și depozitării la întâmplare pe malurile sau albiile râurilor a
deşeurilor de orice fel
o Realizarea controlului depozitării și evacuării deşeurilor solide, astfel încât substanţele
nocive să nu se infiltreze în pânza freatică
o Construirea de bazine speciale pentru colectarea deșeurilor și reziduurilor, pentru a
împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafață
o Organizarea corectă a sistemelor de apă potabilă și canalizare la nivel local
o Construirea de staţii sau sisteme de epurare a apelor uzate ale localităților
o Distrugerea prin dezinfecție a germenilor patogeni conținuți în ape reziduale ale unor
instituții (spitale), abatoare, unități ale industriei cărnii
o Echiparea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din apele
reziduale ale unităţilor industriale în vederea reținerii și neutralizării substanțelor
chimice potențial toxice.( www.didactic.ro)
o Întreținerea curată a luciilor de apă(a lacurilor,șanturilor) din parcuri,zone de agrement
și de interes turistic;
 5.Poluarea apelor in România
Peste 28% din râurile de la noi din ţară se încadrează în categoriile inferioare de calitate a apei, sub limitele
stabilite la nivel european. Principalul factor de poluare rămâne lipsa staţiilor de epurare a apei din marile oraşe.
Raportul privind calitatea resurselor de apă din România, realizat de Administraţia Naţională. Monitorizarea s-a
făcut pentru şase subsisteme, respectiv râuri, lacuri naturale şi artificiale, ape subterane, ape tranzitorii, ape
costiere şi ape uzate. Apele de munte, cele mai curate, împreună cu sursele de poluare creează câteva particularităţi
la nivelul resurselor de apă de suprafaţă din bazinele hidrografice. De aceea, apele de munte se încadrează în
categoria «foarte bună». Potrivit reprezentanţilor ANAR, aceleaşi caracteristici se aplică şi apelor de suprafaţă din
Dobrogea, unde temperaturile ridicate şi debitele scăzute duc la scăderea nivelului de oxigen din apă. „Fenomenul
este şi mai acut în cazul lacurilor din sud-estul ţării, a căror capacitate de regenerare este mult redusă”, spune
purtătorul de cuvânt al ANAR. Bazinele hidrografice unde se regăsesc sectoare de râuri de categoria slabă şi
proastă sunt în bazinele hidrografice Siret, Ialomiţa-Buzău, Argeş-Vedea, Olt, Mureş, Someş-Tisa, Crişuri, Prut,
Jiu.Cauzele ţin de activităţile industriale şi de lipsa staţiilor de epurare a apei. „Dâmboviţa rămâne însă cu cele mai
mari probleme. Aici este vorba, pe de o parte, de lipsa staţiei de epurare pentru apele menajere ale Bucureştiului,
iar, pe de altă parte, de apele uzate ale localităţilor din jur, care sunt deversate în Dâmboviţa sau în afluenţii
ei Totodată, o mare problemă a apelor de suprafaţă din România rămâne cea a salubrizării, suprafeţe întinse din
luciul de apă al lacurilor fiind acoperite de peturi şi alte deşeuri de ambalaje. 70% din apele uzate din România nu
sunt epurate. Aproximativ 40 de oraşe din ţara noastră, printre care şi Bucureştiul, deversează apele uzate direct în
râuri, fără epurare prealabilă, contribuind masiv la poluarea apelor de suprafaţă. Potrivit reprezentanţilor ANAR,
România este printre ultimele ţări la epurarea apelor uzate, după noi fiind Bulgaria şi Grecia.Bucureştiul rămâne
pentru moment singura capitală europeană care nu are staţie de epurare a apelor uzate. Pe fondul lipsei unei staţii
de epurare, capitala este una dintre marile surse de contaminare a Dunării. Conform datelor de monitorizare a
calităţii apei realizate de Administraţia Naţională , 98,7% din lungimea fluviului Dunărea se încadrează în categoria
a doua de calitate, respectiv „bună”, având o stare ecologică satisfăcătoare şi conformă cerinţelor europene.
6.Bibliografie
https://adevarul.ro/news
www.didactic.ro
http://www.referatele.com
https://www.wikipedia.org
Politici ecologice de mediu-Virginia Ciobotaru,Oana Cătălina Țăpurică