Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

”Nicolae Testimițanu” din Republica Moldova

Igiena Apei
Student: Saharov Nicoleta
Grupa: M1916
Coordonator: Asist.Univ. Bivol Natalia
Cuprins
1. Obiective. Materiale și metode.

2. Apa și distribuția ei pe suprafața pământului. Curcuitul apei în natură.

3. Importanța fiziologică a apei.

4. Importanța igienică a apei.

5. Proprietățile organoleptice ale apei.

6. Proprietățile fizice ale apei.

7. Proprietățile chimice ale apei.

8. Indicii bacteriologici ai apei.

9. Rolul patogen al apei.

10. Aprovizionarea cu apă potabilă. Aprovizionarea cu apă în Republica Moldova.

11. Concluzii.
Obiective
• Evaluarea importanței apei atât pentru individ, cât și pentru societate
• Metodele de analiză a calității apei
• Descrierea rolului patologic al apei
• Metodele de aprovizionare cu apă
• Analiza aprovizionării cu apă a localităților din Republica Moldova

Materiale și Metode
Au fost studiate şi analizate problemele şi realizările internaţionale şi
autohtone, în domeniul sănătăţii şi mediului, efectuând o căutare
avansată a literaturii de specialitate. S-a acordat atenție primelor
realizări după principiul igienei mediului. S-au analizat cercetările
igienice efectuate pe parcursul timpurilor, după principiul sănătății în
relație cu mediul, cu implicarea în supravegherea stării de sănătate şi
a factorilor determinanți ei.
APA
Unul dintre factorii de mediu cu multiple
efecte atât pozitive, cât și negative pentru
sănătatea populației este cel hidric. Întrucât
apa prezintă mediul în care decurg toate
procesele vitale din organismul uman, de
starea fizico-chimică și biologică a ei depind
existența și siguranța societății umane.

Apa este un compus chimic al

hidrogenului și al oxigenului, având
formula chimică brută H2O. Apa este
una din substanțele cele mai răspândite
pe planeta Pământ, formând unul din
învelișurile acesteia, hidrosfera.
Distribuția apei pe suprafața pământului
Aproximativ 71% din suprafața
pământului e acoperită de apă, cu
un volum total al hidrosferei de
1386mln km3. Ea există în diferite
stări de agregare în oceane, lacuri și
râuri, ghețari, aisberguri, zăpada
munților, vapori din aer, ape
subterane, apa din sol, plante,
organismul animalelor, etc.
Apa sărată din totalul de apă de pe
Terra costituie 97,5%, pe când apa
dulce – 2,5%, dintre care doar 0,3%
se află la suprafață.
Circuitul apei în
natură
 Circuitul apei în natură
Toate apele naturale sunt strâns legate între ele, formând un circuit permanent.
1. Sub influența căldurii solare, apa de la suprafața mărilor și oceanelor,
fluviilor și râurilor, lacurilor și bălților se evaporă și trecând în atmosferă sub
formă de vapori formează apă atmosferică. Acești vapori alcătuiesc norii
care circulă sau sunt purtați de curenți de aer.
2. Ajungând în zone cu temperaturi mai scăzute, aceștia se condensează și cad
la suprafața pământului sub formă de pricipitații atmosferice.
3. Ajungând pe sol precipitațiile se depozitează, formând apa subterană, sau se
scurg pe suprafața pământului, constituind apele curgătoare, sau vor stagna,
alcătuind apele stătătoare.
4. Izvoarele, împreună cu apele de precipitații neinfiltrate în sol, dau naștere
râurilor și fluviilor care se varsă în mări și oceane.
5. De la suprafața lor, prin evaporare, apa revine în atmosferă, reluând ciclul
apei în natură.
 Importanța fiziologică a apei
• dizolvant universal al substanțelor solide, lichide și gazoase;
• mediul în care decurg toate reacțiile chimice și fizico-chimice
care au loc în natură și în organism;
• participă la procesul de termoreglare;
• menține structura normală și viabilitatea tuturor țesuturilor
organismului;
• transportă în organism materialele plastice și energetice;
• componentul principal al secrețiilor și excrețiilor
organismului;
• participă la asimilarea substanțelor nutritive și în procesele
metabolice.
Apa reprezintă unul din componenții de bază a organismului. Cu cât
organismul este mai tânăr, cu atât conținutul lui în apă este mai mare.
Astfel, embrionul uman de o lună conține 97% de apă, de 8 luni – 83%,
nou-născuții – 71,2%, iar adultul – 65%.
 Conținutul de apă din
produsele alimentare
Fructele
Pâine
70% - 90%
Necesarul 38% apă
zilnic de apă Lactatele Legumele
2,5 - 3 litri Brânza
Laptele
38% – 58%
90%
85% - 96%
Smântâna 48% - 79%

Peștele și fructele Carnea

de mare 50% - 70%
75% - 85%
Importanța igienică a apei
• în scopuri de toaletă: îngrijirea pielii, spălatul
lenjeriei, hainelor, etc.
• la canalizație;
• la udatul și stropitul culturilor agricole;
• la dereticarea în încăperi;
• la gătirea alimentelor;
• în călirea organismului;
• pentru construcție
• în industrie și agricultură;
• la întreținerea străzilor și spațiilor verzi.
 Proprietățile organoleptice ale apei

Gustul
Nu are gust specific.
Mirosul
Gustul este Apa este inodoră.
condiționat de Mirosuri specifice care indică
substanțele minerale starea deteriorată a apei:
și organice dizolvate • Miros de H2S
în apă. • mirosul de mâl
Culoarea • Miros de medicamente sau
clor
Apa este incoloră.
• alte mirosuri particulare
Apele ușor colorate
trebuie considerate
suspecte
 Proprietățile fizice ale apei
Turbiditatea
Temperatura

Apele din profunzime au o Apa potabilă trebuie să fie

temperatură practic constantă. limpede. De obicei apa tulbure
La 10-20m adâncime apa are este puternic poluată de
10-12 ⁰C și este potrivită pentru microorganisme și are o
consum. concentrație ridicată de
substanțe organice
Radioactivitatea

Radioactivitatea se determină în reziduul uscat

după evaporarea apei sau în mâlul aflat pe
fundul sursei de apă.
Concentrația maximă admisibilă a radioactivității
apelor este considerată a fi de 40 Bq/dm3 .
 Proprietățile chimice ale apei
În mod normal, apa nu trebuie să conțină substanțe chimice dăunătoare
organismului. Mai des, apa conţine săruri din cationii de Ca, Mg, Na, K, Fe, şi
anionii de HCO3, Cl, SO4. NO3, F. În unele cazuri, sursele de apă pot fi
contaminate cu substanțe toxice, iar datorită diversității acestora cercetarea
lor va fi posibilă doar în laboratoare speciale, conform unor norme stabilite.
Valori maxime admisibile pentru Republica Moldova a unor elemente chimice
din apa potabilă sunt indicate în Tabelul de mai jos.
Indicii bacteriologici ai apei
Din punct de vedere epidemiologic, o mare importanță la
aprecierea igienică a apei au microorganismele
patogene. Analiza apei pentru identificarea
microorganismelor este un proces laborios care necesită
mult timp, din care cauză pentru aprecierea calității apei
sunt folosiți indicii bacteriologici indirecți de poluare. Se
consideră că apa este cu atât mai puțin periculoasă cu
cât mai puțini microbi saprofiți conține, respectiv
indicatorul bacteriologic va fi nr. total de germeni.
 Rolul patogen al apei
Apa este unul din mediile de transmitere a bolilor contagioase. Întrucât
oamenii sănătoși pot fi purtători de microbi, apele reziduale întotdeauna
conțin agenți patogeni, chiar și în perioada de calm epidemiologic.
Deosebit de periculoase sunt apele reziduale din spitale. Apa poate fi
infectată și în procesul navigației, poluării malurilor cu reziduuri și deșeuri
de pe urma scăldatului, spălatului rufelor sau a altor obiecte în bazinele de
apă, pătrunderii în fântâni a murdăriilor din gropile de gunoi și closete,
utilizării căldărilor murdare, etc.

Bolile care pot fi contactate prin intermediul apei se grupează în:

• boli contagioase și parazitare;
• intoxicații;
• boli prin carență sau prin excesul unor substanțe prezente în apă.
Bolile contagioase de natură hidrică

01 Bolile bacteriene

02 Bolile virale

03 Bolile parazitare
 Bolile bacteriene
Bolile bacteriene transmise prin intermediul apei pot avea ca
factor etiologic un șir de bacterii (vibrioni) patogene și
condiționat patogene, care se păstrează și se multiplică în apă.
Printre acestea cele mai relevante sunt: febra tifoidă, febrele
paratifoide, dizenteria bacteriană, holera, colite, enterocolite,
bruceloza, etc.

Factorii principali de transmitere a agenților patogeni pe cale

hidrică sunt:
• apele din sursele locale (fântâni, izvoare);
• apa din apeduct;
• apele de suprafaț (lacuri, iazuri, râuri);
• (rar) apele îmbuteliate sau băuturile răcoritoare.
 Bolile virale
Bolile virale transmise pe cale hidrică sunt bolile
infecțioase cauzate cel mai adesea de virusuri
intestinale. Se manifestă clinic foarte polimorf, cu
simptome de intoxicație generală și afectare a
sistemului digestiv, respirator și nervos central.

Cele mai relevante boli virale de natură hidrică, care

pot evalua până la un sfârșit letal, sunt:
• Hepatita virală A;
• Poliomelita;
• Infecția rotavirală.
 Boli parazitare
Cu apa în organismul uman pot nimeri chisturi de lamblii, ouă de ascaride și tricocefali,
larve de anchilostome, circariile fasciolei hepatice, microfilariile de riștă, generând boli
parazitare.
Aceste boli parazitare se transmit prin intermediul apei infectate din bazinele mici care
este folosită pentru băut, spălarea rufelor sau scăldat. Parazitarea organismului uman
produce starea de boală, cunoscută sub denumirea de parazitoză.

Printre cele mai răspândite și relevante boli parazitare transmise pe calea apei sunt:
• Boli determinate de protozoare (amibiaza, giardioza, balantidoza, trihomoniaza);
• Boli determinate de cestode (cistecercoza, cchinococoza);
• Boli determinate de trematode (fascioloza hepatică, fascioloza intestinală,
bilharzioza intestinală, bilharzioza urogenitală, bilharzioza arteriovenoasă);
• Boli determinate de nematode (ascaridoza, trichocefaloza, enterobioza,
strongiloidoza, anchilostomiaza).
 Carența / Surplusul de Fluor
În organismul uman, fluorul este concentrat mai ales în oase și dinți. Sursele
principale de fluor pentru om sunt apa și diferite produse alimentare.
Concentrația optimă a fluorului constituie 0,35 – 0,7 mg/dm3

• Insuficiența fluorului în apă contribuie la dezvoltarea cariei dentare.

• Surplusul de fluor în apă poate determina o stare patologică denumită fluoroză.

 concentrații de peste 1,5- 2 mg/dm3: se observă în special la nivelul
dinților (opacitatea smalțului, pierderea netezimii, pete pe suprafața
smalțului, creșterea friabilității dinților, etc.
 concentrații mai mari de 5 mg/dm3: fluorul influențează și asupra oaselor,
poate duce la osteoscleroză sau osteofluoroză asimptomatică;
 concentrații de peste 20 mg/dm3 : apar manifestări de osteoscleroză
concomitentă cu exostoze, calcifierea ligamentelor, creșterea friabilității
oaselor, subțierea compactei, lărgirea cavității medulare, încurbarea
oaselor și fracturi spontane (osteoscleroză anchilozantă)
 Aprovizionarea cu apă potabilă
La etapa actuală de dezvoltare a societății, sistemele de aprovizionare cu apă a centrelor
urbane și rurale au luat deja o mare extindere și urmează a fi lărgite și mai mult în viitor,
tinzând spre generalizarea sistemului de aprovizionare centralizată (apeduct).

Apeductele pot fi:

în funcție de metoda transportării • cu autoscurgere (cu gravitație);

01 apei populației: • cu instalații tehnice (pompe).

•  apeduct din sursele de suprafață;

02 în funcție de sursa de apă: •

•
 apeduct din sursele subterane;
 apeduct cu alimentare mixtă;

•  în scop potabil;
03 în funcție de destinație: •
•
 în scop industrial (tehnic);
 pentru agricultură.
 Aprovizionarea cu apă potabilă în
Republica Moldova
Pentru Republica Moldova este caracteristică aprovizionarea centrelor
populate cu apă potabilă prin două categorii de instalații: centrale și locale.
În cazul sistemului local de aprovizionare cu apă, aceasta se ia neapărat din
sursă (râu, lac, canal, izvor, fântână). În sistemul canalizat, apa se ia din surse
de suprafață sau subterane, la necesitate se supune unei tratări speciale și,
printr-o rețea de țevi, se adună la locul de folosire.
Populația rurală se alimentează preponderent din apele subterane, iar
populația urbană: 40% din râul Nistru, 12% din râul Prut, 3% din alte surse
de suprafață, 45% din apele subterane.
Aprovizionarea cu apă potabilă în
Republica Moldova
ODD 6 naționalizat vizează toate aspectele critice în
sectorul apei. Un aspect include aprovizionarea extinsă
cu apă curată și accesibilă și sanitație adecvată și
echitabilă pentru toți (în special, rezidenții din regiunea
rurală, femeile și persoanele în situație vulnerabilă).
Calitatea apei va fi îmbunătățită prin minimizarea
poluării apei cauzată de procesele industriale, sporirea
eficienței utilizării apei, reciclarea și reutilizarea sigură,
precum și îmbunătățirea protecției și restabilirea
ecosistemelor legate de apă (păduri, zone umede, râuri,
acvifere și lacuri). Implicarea comunităților locale și
regionale în gestionarea apei este de o importanță
crucială atunci când ține de accesibilitatea economică.
Concluzii
Apa este unul dintre cele mai importante elemente ale
mediului ambiant și, de departe, cel mai important
element pentru organismul uman. Aparte de importanța
fiziologică și igienică a apei, aceasta are un important rol
patologic, fiind una din cauzele principale ale
epidemiilor. Asigurarea calitativă a populației cu apă
potabilă trebuie să fie unul din principalele obiective de
dezvoltare a unei societăți.
 Bibliografie
1. Gheorghe Ostrofeț, Elena Ciobanu, Ovidiu Tafuni: ”Igiena apei. Curs. Volumul
1”. Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, USMF ”Nicolae Testimițanu”. CEP
Medicina, Chișinău, 2016. pag.51-75.
2. Grigore Friptuleac: ”Igiena Mediului. Volumul 1”. Ministerul Sănătății al
Republicii Moldova, USMF ”Nicolae Testimițanu”. CEP Medicina, Chișinău,
2016. pag.11-41.
3. Igor Shiklomanov: Capitolul 2 "World fresh water resources" în Peter H. Gleick
(editor): ”Water in Crisis: A Guide to the World's Fresh Water Resources”,
Oxford University Press, New York, 1993
4. Nutriționist sportiv Dr.Șerban Damian. ”Apa din alimentele de zi cu zi”. 2014.
https://nutritionist.info.ro/ . Accesat la 09 decembrie 2020.
5. N. Bivol, E. Ciobanu: ” Analiza igienică a conținutului de fluor în apa potabilă
din unele localități ale Republicii Moldova”. Arta Medica, 4, 2020. pag. 17-18.
6. UNPD Moldova. ”Obiectivul 6: Apă curată și igienă”. https://www.md.undp.org/
. Accesat la 09 decembrie 2020.
7. Anna Șeico, Ilie Anton, Dumitru Cheptea: ”Evaluarea comparativă a calității
apei din râurile Nistru și Prut”. Arta Medica, 4, 2020. pag. 20-22.
Mulțumesc pentru atenție!