Plăgile mecanice

Particularități
Student: Saharov Nicoleta
Grupa: M1916
Coordonator: Lisinschi Gabriela
Notă: Content grafic. Prezentarea poate conține imagini șocante.
Cuprins
Plaga mecanică. Definiție.
Clasificarea plăgilor mecanice.
Particularități:
Eroziune Plagă contuză
Escoriație Plagă tăiată zdrobită
Înțepătură (înjunghiere) Plagă lacerată
Plagă scalpată Plagă chirurgicală

Concluzii
 Plaga mecanică
Plaga mecanică reprezintă o intrerupere a
continuităţii tegumentelor, defect al pielii sau
mucoasei, determinat de acţiunea agentului
vulnerabil de origine mecanică.
 Clasificarea plăgilor mecanice
În funcție de caracterul agentului traumatic, plăgile mecanice se clasifică în:

Eroziune
Plagă tăiată zdrobită
Escoriație
Plagă contuză
Înțepătură (înjunghiere)
Plagă lacerată
Plagă scalpată
Plagă chirurgicală
Plagă prin tăiere
Plagă prin mușcătură
Plagă prin armă de foc
 Eroziunea
Eroziunile (abraziunile)
reprezintă o leziune
traumatică a pielii care
afectează doar epidermul şi
vârful papilelor dermice
survenind în evoluţia
veziculelor, bulelor şi
pustulelor și se pot manifesta
diferit în funcţie de aria
ocupată şi de gradul lor de
infectare.
Abraziunile apar atunci cănd persoana accidentată
cade pe o suprafaţă cu relief neomogen.

Eroziunile mici au manifestări clinice minimale, locale.

Eroziunile mari pot crea probleme de discomfort cât şi
altera starea generală a pacientului.

Asemenea plăgi reţin în memoria lor majoritatea

detaliilor suprafeţei obiectului care a provocat trauma.
De obicei se vindecă fără cicatrice lăsând doar o
maculă pigmentată reziduală.
 Escoriația
Defect post-traumatic ale tegumentelor ce ajunge până la straturile
superficiale ale dermei. Se poate referi la orice pierdere de substanţă
superficială sau profundă produsă de un traumatism, inclusiv zgărieturi,
tăieturi sau alte leziuni ale pielii dacă astea nu ajung prea adânc în dermă.
Poate fi accidentală – consecință a unei
zgârieturi printr-un corp străin, sau
simptomatică – în urma scărpinatului
(ex: eczemă, prurigo, pediculoza).

Nu prezintă dificultăţi din punct de

vedere diagnostic şi terapeutic, dar
prezintă un pericol real de migrare a
infecţiei exogene în organismul
pacientului, în special dacă preliminar
nu sunt luate măsuri de profilaxie.
Tratarea escoriațiilor simple include
aplicarea unui pansament împreună cu un
antibiotic tipic pentru a preveni infecțiile.
Plaga se va curăța folosid un agent netoxic,
se va debrida, după care se va aplica
pansamentul. Pansamentul are un rol
important în menținerea echilibrului de
umeditate.
Datorită naturii superficiale, plaga se va
vindeca în scurt timp, dar e posibil să
rezulte într-o cicatrice sau maculă reziduală
pigmentată.
 Plăga prin înțepare
Apare ca rezultat al unei compresiuni
și îndepartarea laterală a țesuturilor
cu un cuţit lung, baionetă, şurubelniţă,
pică, cui, andrea etc.
Dimensiuni mici, mărginile netede,
unghiurile ascuţite. Diametrul
orificiului este mai mic ca diametrul
instrumentului (retracția țesuturilor).
Plăgile înţepate sînt periculoase din
cauza unei eventuale penetrări în
cavităţile corpului uman, cu sau
fară lezarea organelor.

Pentru determinarea corectă a

diagnosticului în afară de
examenul clinic propriu zis se va
efectua revizia canalului plăgii şi
vom utiliza pe larg metodele
paraclinice de investigare.
Ultrasonografia poate depista prezenţa lichidului liber în cavitatea peritoneală,
întreruperea conturului organului lezat.
Radiografia abdomenului prezintă aer liber sub diafragmă, în caz de lezare a unui
organ cavitar, iar radiografia toracelui poate prezenta hemopnemotoracele, ce
apare ca cosecinţă a leziunilor bronhopulmonare.
Mărirea în volum a extremităţilor, tensionarea ţesuturilor, lipsa pulsului periferic
sint semne precoce ale leziunilor vasculare.
 Plăgi scalpate
Alunecarea și separarea unui strat de piele consecință a fricției, jupuierii și/sau a
unei lovituri puternice (de obicei mecanism ce se află în mișcare). Defect tisular
semnificativ, deseori sunt afectate nu doar pielea, dar și mușchii, tendoanele, etc.
 Plaga are formă neregulată,
mărginile ei sunt neregulate,
zimţate, se determină sufuziuni
masive în tegumente, ţesut
subcutanat,muşchi.

Plăgile scalpante de dimensiuni

mari sunt periculoase din cauza
unei posibile hemoragii profuze
externe, apariţia stării de şoc şi
probalilitatea unei necroze ale
lambourilor tegumentare.
 Clasificarea plăgilor scalpate
Fără pierderi de piele Pierdere parțială de țesut Jupuiere totală a pielii

Porțiunea de piele răsfrântă Pierdere parțială de Stratul de piele este

poate fi repoziționată astfel încât țesut răsfrânt astfel jupuit total descoperind
să acopere plaga în întregime încât nu mai poate plaga în întregime
acoperi plaga
 Plăgi contuze (zdrobite)
Plagă închisă - lezare a
ţesuturilor cu soluţii de
continuitate a pielii (mucoasei).
Apar ca rezultat al acţiunii
asupra ţesutului a unui obiect
bont, cu o viteză mare. Agentul
traumatic poate cauza leziuni
suprafeţei şi adâncimi pielii.
Marginile plăgii sunt neregulate, rupte,
retractate, strivite, cu decolări de
lambouri cutanate de pe fragmentele
osoase şi pierderi de substanţă în funcţie
de agentul traumatic aplicat.
Pentru plaga zdrobită este caracteristic
„craterul plăgii”, aşa-numitul focar
traumatic. Ţesutul muscular este foarte des
afectat. În cavitatea plăgii putem întâlni:
ţesut muscular zdrobit, fascii, tendoane,
vase sangvine, corpuri străine, iar în jur
inervaţia şi vascularizarea ţesuturilor este
compromisă.
Plăgile contuze sunt însoţite de leziuni
ale vaselor şi nervilor magistrali,
glandelor, ducturilor glandelor, iar în
cazul în care se asociază cu fracturi ale
oaselor, aspectul plăgii determină
mutilări grave.
Distrugerea conturilor părţilor moi dă
plăgii un aspect mutilant, disfigurări
înspăimântătoare. Mai des plăgile
zdrobite sunt însoţite de pierderi de
substanţă.
Plăgi tăiate zdrobite
Pot fi o consecinţă a unei agresiuni cu
un obiect greu dar ascuţit: topor,
sabie, etc.

Plăgile au de regulă margini netede, se

caracterizează prin leziuni profunde
ale ţesuturilor cu strivirea marginilor
plăgii şi hemoragie în jurul lor.

Plăgile pot provoca hemoragii

puternice, lezuni ale organelor
interne, fracturi costale,
dezmembrarea membrelor.
 Plăgi lacerate
Apare la acţiunea unui obiect bont
asupra ţesuturilor, dar sub un unghi
ascuţit faţă de suprafaţa corpului.

În asemenea plăgi apare detaşarea

tisulară, uneori scalparea pielii, pe o
suprafaţă largă. În asemenea situaţii
porţiunea detaşată se lipseşte de
vascularizare şi se poate necrotiza.
Plaga chirurgicală
Plagă tăiată, incizie chirurgicală pe
tegumentul dezinfectat cu risc de
infecție minimă (2%).
Produsă de un obiect ascuţit (bisturiu,
lamă). Sub acţiunea acestor obiecte
ţesuturile sunt traumatizate pe o
suprafaţă îngustă, iar ţesuturile din jur
sunt traumatizate nesemnificativ.
Plagile chirurgicale, datorită condițiilor
speciale în care survin (mediu aseptic),
de obicei nu sunt infectate.
• Aspect alungit, margini perfect netede, lineare, fără abraziuni sau zone
de contuzie periferică, iar distrugerile tisulare sunt limitate, de aceea
se vindecă repede.
• Lungimea mai mare decat adâncimea.
• Adâncimea variază în cadrul aceleiași plăgi, fiind minimă, superficială
spre capete, cu maximum de adâncime atins spre mijlocul plăgii.
 Clasificarea plăgilor chirurgicale
CLASA I : Plăgi curate (sterile)
Plăgile chirurgicale neinfectate, fără semne clinice de inflamare şi care nu comunică cu tractul
gastointestinal, respirator, sistemul genital sau urinar.

CLASA II : Plăgile curate-contaminate (Plăgile condiţionat contaminate)

Plăgile chirurgicale care comunică cu tractul gastrointestinal, respirator, sistemul genital sau urinar.
Intervenţiile chirurgicale ce includ tractul biliar, apendicele, vaginul, regiunea orofaringiană sunt
incluse în această categorie.
CLASA III : Plăgile contaminate
Plăgile chirurgicale unde au fost comise din anumite considerente încălcări ale asepsiei (ex: masaj
direct al cordului) sau a avut loc o scurgere masivă intraoperatorie din tractul gastrointestinal
CLASA IV : Plăgi infectate / purulente
Plăgi posttraumatice vechi cu reţinere de ţesuturi devitalizate şi plăgile care sînt implicate în
procesul infecţios deja existent în organismul pacientului (agenţii patogeni ce au provocat infecţia
postoperatorie erau prezenţi în plagă pînă la intervenţia chirurgicală).
Concluzii
Patologia traumatică este a treia cauza de deces dupa cea cardio-vasculară si
cea neoplazică.
Principala cauză de mortalitate prin traumatism o reprezintă accidentele
rutiere.
Traumatismul de orice natură ar trebui să constituie principalul motiv de
solicitare a asistenței sanitare.
Identificarea și clasificarea corectă a plăgii în timp efectiv este primul pas către
alegerea corectă a tratamentului și potențiala salvare a unei vieți.
Managementul acut include:
• recunoașterea injuriei și repararea chirurgicală a acesteia
• controlul șocului (traumatic, termic, etc.) cu resuscitare fluidă, sangvină,
electrolitică, control al infecțiilor, suport organic (pulmonar, cardiac),
susținere nutrițională, compensare a problemelor gastro-intestinale, etc.
MULȚUMESC