Funcţiile placentei.

? Ce asta placenta, cum arată, ce cum și unde se formează:

Blastocitul e gata implantat. Trofoblastele de
pe blastocit încep să se adune și să formeze
cordoane. Aceste cordoane trofoblastice
atașează embrionul de uter. Între timp la
embrion se formează primele capilare.
Ziua 16, cordul (inima) embrionului cât de
cât format, tot începe a pompa sânge. În jurul
cordoanelor se dezvoltă sinusuri sangvine cu
sânge matern.
Apar tot mai multe prelungiri trofoblastice.
Ele devin vilozități placentare (se vede în
imagine). La nivelul lor se dezvoltă
capilarele fetale (se vede în interior) prin
care o să curgă sânge fetal. În jurul
vilozităților însă, se află sinusurile care
conțin sânge matern. Asta o să constituie
membrana placentară prin care va avea loc
schimbul de substanțe între mamă și făt.
Sângele fătului pătrunde în cele 2 Artere
Ombilicale → trece în capilarele vilozităților
unde are loc schimbul → este colectat de o
singură Venă Ombilicală fetală.
Sângele matern din Aa. Uterine → trece în sinusurile materne ce înconjoară vilozitățile → revine
în Vv. Uterine ale mamei.
? Care este funcția placentei:
 asigurarea transportului de substanțe nutritive și oxigen de la mamă la făt
 transportul produșilor de excreție de la făt la mamă
? Cum are loc acest transport și de ce depinde:
Prin DIFUZIUNE. Depinde de timp, cu cât evoluează sarcina cu atât mai intensă difuzia. Vezi
graficul cu Difuziunea placentară de mai sus.
La începutul sarcinii: placenta incomplet dezvoltată, membrana placentară groasă →
permeabilitate scăzută → capacitatea de difuziune e slabă (din care cauză hrana principală în
această perioadă o constituie nutriția trofoblastică).
Pe parcursul sarcinii, straturile membanare ale placentei care asigură difuziunea se subțiază și se
multiplică → permeabilitatea crește → se amplifică substanțial difuziunea.
? Cum are loc difuziunea oxigenului (O2) prin membrana placentară (mamă → făt):
Oxigenul din sângele matern, prin aa.uterine pătrunde în sinusurile materne. Prin DIFUZIUNE
SIMPLĂ, dependentă de gradientul de presiune dintre sângele matern și cel fetal, acest sânge
matern o să treacă în circulația fetală. La nivelul vilozităților. În imaginea de mai sus asta e arătat
prin săgeți negre.
Repet, difuziune simplă, dependentă (sau indusă dacă vreți) de gradientul de presiune.
Către sfârșitul sarcinii, gr. de presiune ce determină această difuziune ≈ 20mmHg fiindcă:
 Presiunea O2 (PO2) din sângele matern ≈ 50mmHg
 Presiunea O2 din sângele fetal (după ce a fost oxigenat) ≈ 30mmHg
? Cum obține fătul destul oxigen dacă PO2 ≈ 30mmHg (adică e prea puțin!!!):
La aceeași presiune, sângele fetal transportă o
cantitate mai mare de O2 decât cel matern. (Vezi
grafic. Arată disocierea hemoglobinei oxigenate în
cazul mamei și a fătului.)
Aceasta are loc din 3 motive:
1. Hemoglobina fetală – un tip special de
hemoglobină sintetizat de făt înainte de
naștere. La niveluri mici de PO2fetal această
hemoglobină poate transporta cu 20-50%
mai mult O2 decât cea maternă.
2. Concentrația hemoglobinei din sângele fetal
e cu aprox 50% mai mare decât cea din
sângele matern.
3. Efectul Bohr dublu. Hemoglobina are capacitatea de a transporta mai mult O2 atunci când
presiunea de CO2 are valori mici (decât când valori mari).
Sângele fetal care pătrunde în placentă e bogat în CO2. Cea mai mare parte din el trece în
sângele matern. Astfel, sângele fetal se alkalinizează → capacitatea de a se cupla cu O2
crește; sângele matern devine mai acid → capacitatea de a se cupla cu O2 scade. În
consecință: din sângele matern iese o cantitate mai mare de O2, iar sângele fetal devine
mai potent de a capta acest O2.
Astfel, chiar dacă PO2fetal destul de mică, fătul este capabil să primească prin membrana placentară
o cantitate mai mult decât suficientă de oxigen.
Capacitatea totală de difuziune pentru O2 a întregii placente ≈ 1,2ml O2 pe min pe mmHg a
grandentului de presiune dintre sângele fetal și matern (adică în cazul nostru 20mmHg).

? Cum are loc difuziunea CO2 prin membrana placentară (făt → mamă):
La fel: prin difuziune simplă, dependentă de gradientul de presiune dintre sângele matern și cel
fetal. Doar că în acest caz CO2 o să treacă din sângele fetal în cel matern, fiindcă presiunea CO2 e
mai mare la sângele fetal.
Gradientul de presiune (adică diferența dintre presiunea la mamă și la făt) e doar ≈ 2-3 mmHg.
Totuși e mai mult decât suficient să permită o difuziune adecvată. În plus, CO2 la nivelul
placentei are o solubilitate extrem de ridicată, din care cauză traversează membrana placentară de
20ori mai repede decât oxigenul.
? Cum are loc transportul substanțelor nutritive prin membrana placentară (mamă → făt):
Difuziune simplă, dar și facilitată.
 Glucoza. Pe la sfârșitul sarcinii, fătul are nevoie de aceeași cantitate de glucoză ca și un
matur (adică foarte foarte mult). Din această cauză are loc difuziunea facilitată a glucozei
de către trofoblastele din vilozități, de la mamă la făt. (Chiar și așa sângele fetal are cu
20-30% mai puțină glucoză decât cel matern.)
 Acizii grași. Au solubilitate crescută pentru a traversa membrana → difuziune simplă
(respectiv difuzează mult mai lent decât glucoza, din care cauză glucoza va fi mai mult
utilizată pentru nutriție)
 Corpi cetonici, ioni de K+, Na+, Cl- difuzează ușor prin membrana placentară.

? Cum are loc excreția produșilor de metabolism prin membrana placentară (făt → mamă):
Difuziune, dependentă de gradientul de concentrație (Concentrația produșilor la făt > C
produșilor materni). Produșii trec din sângele fetal în cel matern, după care sunt eliminați din
organismul mamei împreună cu produșii ei de excreție.
Principalele substanțe excretate sunt produșii azotați: ureea, acidul uric, creatinina.
Ureea e foarte puțin mai crescută la făt decât mamă (traversează ușor membrana placentară).
Creatinina e mult mult mai crescută la făt decât la mamă (străbate foarte greu membrana).