Maturarea şi fertilizarea ovulului.

1. În ovar: ovulul se menține în stadiul de ovocit primar.

2. Înaintea expulzării din foliculul ovarian: ovocitul primar se transformă în ovocit secundar
(are loc meioza în nucleu – adica se divide pân la 23crs neperechi, și se elimină primul
corp polar din nucleu).
3. Ovocitul secundar (cu 23crs), înconjurat de corona radiata (strat de celule granuloase),
este expulzat prin ovulație în cavitatea abdominală unde este captat de fimbrii și
”înghițit” de trompa uterină.
? Cum pătrunde ovulul în oviduct (trompa uterină):
În timpul ovulației, adica când foliculul ovarian expulzează ovulul afară din ovar, ovulul
nimerește în cavitatea abdominală. Terminațiile trompei uterine, prevăzute cu fimbrii, înconjoară
ovarul. Pe aceste terminații – epiteliu ciliat (adică cu cili). Cilii sunt activați de estrogen să se
”încline” către ostiumul (către interiorul) trompei uterine, astfel acești cili ”ghidează” ovulul spre
ampula tubară. Acolo va avea loc fecundarea.
? Cum are loc fecundarea ovulului:
1. Bărbatul ejaculează sperma în vagin. Prostaglandinele din spermă și oxitocina din
hipofiza posterioară e femeii inițiază contracțiile uterului și trompelor uterine care ajută
spermatozoizii să ajungă la ampulele tubare în 5-10min. Acolo, doar câteva mii
spermatozoizi care totuși au ajuns, din totalul de 500mln, au întâlnire cu ovulul.
2. Spermatozoidul traversează corona radiata, zona pellucida (ambele înconjoară ovulul) și
pătrunde în ovul.
3. Ovocitul secundar se divide încă o dată, expulzează al doilea corp polar și formează
ovulul matur (23crs, unul din ei crs X). Spermatozoidul se transformă, formează
pronucleul masculin (tot 23crs, unul din ei o să fie sau X sau Y).
4. 23crs nepereche din pronucleul masculin + 23crs nepereche din ovulul matur = 46crs ai
ovulului fecundat.
? Cum e transportat ovulul prin trompa uterină:
Durează 3-5 zile. Factorii care determină transportul ovulului în uter:
 fluxul lichidian tubar (lichid secretat de celulele epiteliare ale trompelor)
 cilii de pe suprafața trompelor sunt îndreptați spre uter
 la nivelul istmului trompei se mențin contracții spastice timp de 3 zile după ovulație

Cum asta ajută?? :

1. Timp de 3 zile istmul se contractă și nu lasă încă ovulul să pătrundă în uter
2. În aceste 3 zile, fostul folicul ovarian se transformă în corp luteal și începe să
secrete progesteron la greu
3. Acestă creștere rapidă a nivelului de progesteron induce mărirea nr. receptori
pentru progesteron pe celulele musculare netede ale trompelor
4. Progesteronul activează receptorii și determină relaxarea tubară, istmul cela
inclusiv, astfel permițând pătrunderea ovulului în uter

?Pentru ce toată joaca asta cu 3zile? De ce nu deodată îi dă drumu în uter??

Ovulul nu poate așa pur simplu să intre în uter, el trebuie să se transforme mai întâi în
blastocist, să aibă aprox.100 celule. Lichidul acela secretat de trompă apropo mai e
 utilizat pentru nutriția ovulului / blastocistului pe tot parcursul trompei. Tot tripul ăsta a
ovulului durează 3-4, uneori chiar 5 zile.

? Cum are loc implantarea blastocistului (deja așa îl numim) în uter:

 1-3 zile poposește blastocistul în uter, mănâncă ”lapte uterin” (serios așa se numește. asta
de fapt sunt secrețiile endometriale. ămm.. endometru asta stratul intern, membrana
mucoasă a uterului)
 Între timp, pe suprafața blastocitului se dezvoltă bine celulele trofoblastice. acestea
secretă enzime proteolitice care digeră / lichefiază celulele endometrului.
 Blastocitul invadează endometrul. Odată implantat în endometru, în blastocil se dezvoltă
deja un embrion, iar trofoblastele și celulele adiacente proliferează rapid și formează
placenta și alte diferite membrane.

Etapele iniţiale ale nutriţiei embrionului

În a doua jumătate a ciclului sexual, progesteronul continuă să fie secretat masiv de câtre corpul
luteal. De data asta el deja acționează preponderent în uter.
?Cu ce se ocupă progesteronul în uter:
Pe scurt: Pregătește endometrul ca acesta să poată hrăni ovulul / blastocistul / embrionul.
Pe lung: Transformă celulele stromale ale endometrului în celule mari, edemațiate, care conțin
mult glicogen, proteine, lipide, minerale și ce mai treb pentru embrion (apropo celulele
transformate deja o să se numească deciduale, iar masa lor totală o să formeze decidua).
? Cum are loc procesul de nutriție a blastocistului:
Se implantează blastocitul. Progesteronul e încă
în flow. Se formează celulele deciduale.
Amintesc, ele conțin substanțe nutritive în
cantități enorme. Și asta tot se întâmplă în
endometru. (Apropo precizez încă o dată, în
endometru asta nu în lumenul uterului, dar chiar
în peretele lui intern).
Trofoblastele de pe suprafața blastomerului
digeră decidua (o mănâncă cum ar fi) și absorb
substanțele nutritive. Așa de fapt și are loc
invazia.
În acest mod embrionul se va ”hrăni” până la 8
săptămâni. Cam la 1 săptămână de la implantare de fapt (16 zile de la fecundare), placenta e deja
formată și o să înceapă să asigure hrana principală pentru embrion concomitent, dar pân atunci –
nutriția embrionară va depinde numai de trofoblaste cu decidua. (Vezi grafic. El treb și la
următoarele puncte. El arătată difuziunea placentară. Se vede cum la începutul dezvoltării
embrionului, acesta ”mănâncă” preponderent din nutriția trofoblastică, iar pe măsură ce crește,
nutriția asta e înlocuită complet cu difuziunea placentară. Despre asta în punctele următoare.)
Funcţiile placentei.
? Ce asta placenta, cum arată, ce cum și unde se formează:
Blastocitul e gata implantat. Trofoblastele de
pe blastocit încep să se adune și să formeze
cordoane. Aceste cordoane trofoblastice
atașează embrionul de uter. Între timp la
embrion se formează primele capilare.
Ziua 16, cordul (inima) embrionului cât de
cât format, tot începe a pompa sânge. În jurul
cordoanelor se dezvoltă sinusuri sangvine cu
sânge matern.
Apar tot mai multe prelungiri trofoblastice.
Ele devin vilozități placentare (se vede în
imagine). La nivelul lor se dezvoltă
capilarele fetale (se vede în interior) prin
care o să curgă sânge fetal. În jurul
vilozităților însă, se află sinusurile care
conțin sânge matern. Asta o să constituie
membrana placentară prin care va avea loc
schimbul de substanțe între mamă și făt.
Sângele fătului pătrunde în cele 2 Artere
Ombilicale → trece în capilarele vilozităților
unde are loc schimbul → este colectat de o
singură Venă Ombilicală fetală.
Sângele matern din Aa. Uterine → trece în sinusurile materne ce înconjoară vilozitățile → revine
în Vv. Uterine ale mamei.
? Care este funcția placentei:
 asigurarea transportului de substanțe nutritive și oxigen de la mamă la făt
 transportul produșilor de excreție de la făt la mamă
? Cum are loc acest transport și de ce depinde:
Prin DIFUZIUNE. Depinde de timp, cu cât evoluează sarcina cu atât mai intensă difuzia. Vezi
graficul cu Difuziunea placentară de mai sus.
La începutul sarcinii: placenta incomplet dezvoltată, membrana placentară groasă →
permeabilitate scăzută → capacitatea de difuziune e slabă (din care cauză hrana principală în
această perioadă o constituie nutriția trofoblastică).
Pe parcursul sarcinii, straturile membanare ale placentei care asigură difuziunea se subțiază și se
multiplică → permeabilitatea crește → se amplifică substanțial difuziunea.
? Cum are loc difuziunea oxigenului (O2) prin membrana placentară (mamă → făt):
Oxigenul din sângele matern, prin aa.uterine pătrunde în sinusurile materne. Prin DIFUZIUNE
SIMPLĂ, dependentă de gradientul de presiune dintre sângele matern și cel fetal, acest sânge
matern o să treacă în circulația fetală. La nivelul vilozităților. În imaginea de mai sus asta e arătat
prin săgeți negre.
Repet, difuziune simplă, dependentă (sau indusă dacă vreți) de gradientul de presiune.
Către sfârșitul sarcinii, gr. de presiune ce determină această difuziune ≈ 20mmHg fiindcă:
 Presiunea O2 (PO2) din sângele matern ≈ 50mmHg
 Presiunea O2 din sângele fetal (după ce a fost oxigenat) ≈ 30mmHg
? Cum obține fătul destul oxigen dacă PO2 ≈ 30mmHg (adică e prea puțin!!!):
La aceeași presiune, sângele fetal transportă o
cantitate mai mare de O2 decât cel matern. (Vezi
grafic. Arată disocierea hemoglobinei oxigenate în
cazul mamei și a fătului.)
Aceasta are loc din 3 motive:
1. Hemoglobina fetală – un tip special de
hemoglobină sintetizat de făt înainte de
naștere. La niveluri mici de PO2fetal această
hemoglobină poate transporta cu 20-50%
mai mult O2 decât cea maternă.
2. Concentrația hemoglobinei din sângele fetal
e cu aprox 50% mai mare decât cea din
sângele matern.
3. Efectul Bohr dublu. Hemoglobina are capacitatea de a transporta mai mult O2 atunci când
presiunea de CO2 are valori mici (decât când valori mari).
Sângele fetal care pătrunde în placentă e bogat în CO2. Cea mai mare parte din el trece în
sângele matern. Astfel, sângele fetal se alkalinizează → capacitatea de a se cupla cu O2
crește; sângele matern devine mai acid → capacitatea de a se cupla cu O2 scade. În
consecință: din sângele matern iese o cantitate mai mare de O2, iar sângele fetal devine
mai potent de a capta acest O2.
Astfel, chiar dacă PO2fetal destul de mică, fătul este capabil să primească prin membrana placentară
o cantitate mai mult decât suficientă de oxigen.
Capacitatea totală de difuziune pentru O2 a întregii placente ≈ 1,2ml O2 pe min pe mmHg a
grandentului de presiune dintre sângele fetal și matern (adică în cazul nostru 20mmHg).

? Cum are loc difuziunea CO2 prin membrana placentară (făt → mamă):
La fel: prin difuziune simplă, dependentă de gradientul de presiune dintre sângele matern și cel
fetal. Doar că în acest caz CO2 o să treacă din sângele fetal în cel matern, fiindcă presiunea CO2 e
mai mare la sângele fetal.
Gradientul de presiune (adică diferența dintre presiunea la mamă și la făt) e doar ≈ 2-3 mmHg.
Totuși e mai mult decât suficient să permită o difuziune adecvată. În plus, CO2 la nivelul
placentei are o solubilitate extrem de ridicată, din care cauză traversează membrana placentară de
20ori mai repede decât oxigenul.
? Cum are loc transportul substanțelor nutritive prin membrana placentară (mamă → făt):
Difuziune simplă, dar și facilitată.
 Glucoza. Pe la sfârșitul sarcinii, fătul are nevoie de aceeași cantitate de glucoză ca și un
matur (adică foarte foarte mult). Din această cauză are loc difuziunea facilitată a glucozei
de către trofoblastele din vilozități, de la mamă la făt. (Chiar și așa sângele fetal are cu
20-30% mai puțină glucoză decât cel matern.)
 Acizii grași. Au solubilitate crescută pentru a traversa membrana → difuziune simplă
(respectiv difuzează mult mai lent decât glucoza, din care cauză glucoza va fi mai mult
utilizată pentru nutriție)
 Corpi cetonici, ioni de K+, Na+, Cl- difuzează ușor prin membrana placentară.

? Cum are loc excreția produșilor de metabolism prin membrana placentară (făt → mamă):
Difuziune, dependentă de gradientul de concentrație (Concentrația produșilor la făt > C
produșilor materni). Produșii trec din sângele fetal în cel matern, după care sunt eliminați din
organismul mamei împreună cu produșii ei de excreție.
Principalele substanțe excretate sunt produșii azotați: ureea, acidul uric, creatinina.
Ureea e foarte puțin mai crescută la făt decât mamă (traversează ușor membrana placentară).
Creatinina e mult mult mai crescută la făt decât la mamă (străbate foarte greu membrana).

Factorii hormonali din sarcină.

Principalii hormonii care se sintetizează la nivelul placentei în timpul sarcinii și funcțiile lor pe
scurt:
 Gonadotropina corionică umană:
Împiedică involuția corpului luteal la sfârșitul ciclului sexual lunar, astfel încât acesta va
continua să producă în masă estrogen și mai ales progesteron.
 Estrogeni (placentari):
- determină creșterea dimensiunilor uterului matern
- mărirea glandelor mamare și dezvoltarea structurilor ductale ale sânilor
- mărirea organelor genitale externe ale femeii
- relaxarea ligamentelor pelviene ale mamei, pentru ca fătul să iasă mai ușor.
 Progesteron (placentar):
- induce dezvoltarea celulelor deciduale
- inhibă contractilitatea uterului gravid, împiedică contracții car pot duce la avort
spontan
- contribuie la dezvoltarea blastocitului înainte de implantare
- facilitează acțiunile estrogenilor de pregătire a glandelor mamare pentru alăptare
 Somatotropină corionică umană:
- implicații în dezvoltarea glandelor mamare și în lactație
- efect slab de hormon de creștere (seamănă cu GH-ul, dar are efecte mult mai slabe)
- determină scădea sensibilității la insulină și reducerea utilizării glucozei în țesuturile
mamei, astfel încât să fie disponibilă mai multă glucoză pentru făt.
Aceștia 4 sunt principalii, fără ei nu are loc o sarcină normală.