UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

”NICOLAE TESTEMIȚANU”

Departamentul Medicină Generală,

Disciplina de Biochimie

Șef de Disciplină,
conferențiar universitar,
Silvia STRATULAT

Referat

”Grăsimile Trans. Apariția și metabolizarea

lor în organism.”
Elaborat:
Nicoleta SAHAROV
Facultatea Medicina 1, Grupa M1916

Controlat:
Cristina MARTÎN,
Asistent universitar

NOTA:

CHIȘINĂU, 2021

1
Cuprins

 Introducere. Actualitatea temei.

 Grăsimile Trans. Apariția și metabolizarea lor în organism.
1. Structura Acizilor Grași Trans
2. Proprietățile Acizilor Grași Trans
3. Sursele și formarea Acizilor Grași Trans
4. Proprietățile biologice ale AGT și potențialele efecte adverse
5. Acizii Grași Trans și efectele lor asupra profilului lipoproteic
6. Acizii Grași Trans și Ateroscleroza
7. Acizii Grași Trans și Inflamația
8. Acizii Grași Trans și Disfuncția Celulelor Endoteliale
9. Potențialele mecanisme în inflamație și în funcția endotelială
10.Politici de reglementare și control ale nivelurilor AGT în alimente
 Concluzii
 Bibliografie

2
 Introducere. Actualitatea temei.
Structura lanțului de carbon al acizilor grași trans (AGT) este similară cu cea
a moleculelor de acizi grași saturați (AGS), care se manifestă prin puncte de topire
mai ridicate. Există două surse majore de AGT, cele care provin de la animale
rumegătoare și cele care sunt produse în timpul procesului tehnologic. Rezultatele
numeroaselor studii arată că aportul de grăsimi saturate sau de AGT crește nivelul
de colesterol LDL din sânge. Această fracțiune de colesterol este un factor de risc
imporant al bolilor cardiovasculare. În plus, pe lângă creșterea colesterolului „rău”,
AGT-urile reduc nivelurile de colesterol HDL din sânge, care protejează împotriva
bolilor cardiovasculare. Spre deosebire de AGT-urile hidrogenate, cele care provin
de la rumegătoare sunt componente sănătoase ale dietei.
În prezent, oamenii în Moldova consumă de zece ori mai multe grăsimi trans
față de limita zilnică recomandată de OMS. Acest fapt determină creșterea
numărului de cazuri de boli cardiovasculare și a obezității, ceea ce în contextul
pandemiei COVID-19, sporește considerabil riscul unor complicații severe.
Deși s-a dovedit științific o influență negativă a AGT asupra sănătății, UE nu
a adoptat încă nicio reglementare privind reducerea nivelurilor de AGT în alimente
(cu excepția Danemarcei), doar etichetarea conținutului de AGT. Cu toate acestea,
pe baza multor experimente, se observă o scădere vizibilă a nivelului de AGT în
alimente. Organizațiile pentru alimentație și nutriție recomandă ca aportul de AGT
de către toate grupurile de populație să fie menținut cât mai redus posibil, ceea ce
reprezintă aproximativ 1% din aportul de energie sau mai puțin.
Aceast referat se va focusa pe formarea acizilor grași trans, proprietățile lor
biologice și efectele negative, principalele surse din dieta umană și abordările de
reglementare pentru controlul conținutului de AGT din alimente.

3
Grăsimile Trans. Apariția și metabolizarea
lor în organism.

Structura Acizilor Grași Trans (AGT)

În dietele statelor dezvoltate, aproximativ 20-25% din totalul caloriilor

zilnice sunt furnizate de acizi grași care conțin una sau mai multe legături duble.
Atât proprietățile nutriționale, cât și cele tehnologice ale grăsimilor depind de
compoziția acizilor grași și poziția lor în moleculele de triacilgliceroli.
Acizii grași nesaturați prezintă două tipuri de izomerism: geometric și
pozițional (modificări ale poziției legăturii duble).
Configurația sterică (izomerism geometric) este caracteristică compușilor
chimici care conțin cel puțin o legătură dublă. Aceasta se referă și la acizii grași.
Legăturile duble asigură rigiditatea moleculei și duc la configurații moleculare
specifice. Acizii grași care apar în mod natural în alimentele au în mod obișnuit
configurație cis, în molecula având o formă „V”. În acizii grași trans (AGT),
atomii de hidrogen se află pe laturile opuse ale moleculei, iar molecula își asumă o
configurație aproape liniară similară cu cea a acizilor grași saturați (Fig.1; Fig.2).
Termenul trans se referă la toți acizii grași nesaturați în care există cel puțin o
legătură dublă în transconfigurare. (Żbikowska A., 2010)

4
 Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a declarat că „
Acizii grași trans sunt acizi grași nesaturați care au cel puțin o legătură dublă în
configurația trans. Unele AGT polinesaturate au o structură conjugată (de exemplu
acizii linoleici conjugați în grăsimea din lapte), adică au legături duble care nu sunt
separate de o grupare metilen, dar majoritatea au legături duble izolate
(neconjugate) ”(EFSA, 2004).

Proprietățile Acizilor Grași Trans

Consecința diferitor structuri terțiare a izomerilor cis și trans este structura

cristalină diferită care rezultă în diferite praguri de topire. Trigliceridele bogate în
acizi grași saturați se vor stoca cu ușurință într-o rețea de cristal și, prin urmare,
sunt solide la temperatura camerei. Legăturile duble nesaturate cis introduc în
moleculă îndoiri care împiedică formarea cristalelor, ceea ce explică de ce uleiurile
sunt lichide. Structura spațială a acizilor grași trans este între cea a acizilor grași
saturați și a acizilor grași nesaturați. Ca rezultat, acidul oleic sau cis-C18:109/n-9
se topește la 13°C; izomerul său trans – acidul elaidic (trans-C18: 1A9 / n-9) se
topește la 44°C; și acidul stearic (C18:0), care este drept și saturat, se topește la
72°C. (Katan M.B.,1995)

5
 Sursele și formarea Acizilor Grași Trans

Acizii grași trans prezenți în dieta noastră pot fi (Tab.1):

 Acizi grași trans naturali produși de animale rumegătoare
 Acizi grași trans produși industrial

Acizii grași trans naturali.

Cantități mici de acizi grași trans apar în primul stomac al animalelor

rumegătoare ca intermediari în hidrogenarea (saturația) acizilor grași nesaturați din
dietă de către hidrogenul produs în timpul fermentării bacteriene. Ca rezultat,
grăsimea din unt, brânză, lapte, carne de vită și carne de oaie conține – 2-8% acizi
grași trans.
În microflora tractului alimentar al rumegătoarelor poate fi găsită o enzimă
numită izomerază care determină izomerizarea configurației sterice a acizilor
nesaturați în jurul legăturii duble – respectiv forma cis se dezvoltă în trans. Acizii
grași trans generați de hidrogenarea enzimatică a acizilor grași polinesaturați din
rumenul rumegătoarelor sunt transportați în lapte și în grăsimile depozitate.
Biohidrogenarea acizilor linoleici (LA) și α-linolenici (ALA) se produce
predominant în izomerul trans al acidului vaccenic (C18: 1 t11). Rata producției
sale depinde în mare măsură de disponibilitatea LA și ALA în furajede exemplu.
Nivelul AGT în laptele de vacă este de aproximativ patru ori mai mare în timpul
verii decât în timpul iernii (aproximativ 4% vara, respectiv, 1% iarna). În Europa,
contribuția laptelui și a produselor lactate, precum și a cărnii la aportul alimentar
de AGT sunt de aproximativ 30%, respectiv 10%. Acidul trans-vaccenic (C18: 1
t11) reprezintă 67-86% din totalul de AGT. (Żbikowska A., 2010)

6
 Acizii grași trans produși industrial.

Acizii grași trans se formează în proporții mult mai mari în timpul prelucrării
industriale a uleiurilor vegetale sau uleiurilor de pește. Acizii grași trans produși
industrial rezultă fie din procesele industriale precum hidrogenarea, sau prin
tratamente termice cum ar fi rafinarea uleiurilor vegetale, procesul de prăjire, etc.

1. Hidrogenarea.
AGT sunt produși atunci când uleiul (lichid la temperatura camerei) este
transformat în grăsime solidă prin procesul chimic de hidrogenare. Aceasta
schimbă grăsimea dintr-o stare lichidă – într-o stare moale / solidă, simultan
generând și AGT. Grăsimile vegetale parțial hidrogenate (Vanaspati / margarină)
pot înlocui acizii grași saturați, solizi în mod natural (cum ar fi untul Ghee, untul
comun și untura) în alimentele coapte / prăjite, dulciurile indiene, precum și în
prăjirea la nivel comercial. Grăsimile hidrogenate sunt preferate în procesarea
comercială a alimentelor, deoarece sunt economice, oferă o durată mai lungă de
valabilitate și conferă alimentelor gustul, textura și forma dorită. (Bhardwaj S. et
al., 2011)

7
 Acest proces a fost dezvoltat la începutul acestui secol pentru a satisface
cererile tot mai mari în margarină. Grăsimile tari erau necesare pentru a produce
margarină care să semene cu untul, dar uleiurile vegetale și uleiurile de balenă
disponibile erau prea moi, iar aprovizionarea cu seu și untură de porc a fost
insuficientă. Hidrogenarea sau „întărirea” a oferit răspunsul la această dilemă. În
prezența unui catalizator de nichel, hidrogenul barbotat printr-un ulei va adăuga
sau „satura” dublele legături (Fig.3); în mod alternativ, formarea intermediarilor de
reacție metastabili permite rotirea legăturilor duble, transformând astfel
configurația cis în trans. Compoziția produsului final poate fi controlată prin
alegerea catalizatorului adecvat, a temperaturii, a vitezei de agitare și a presiunii
hidrogenului. Schimbarea acestor condiții permite crearea unei varietăți de uleiuri
parțial hidrogenate care posedă intervalul de topire, stabilitatea și simțul gustativ
necesare pentru încorporarea într-un anumit aliment. Dacă hidrogenarea este
finalizată, acest proces are ca rezultat o grăsime complet hidrogenată care nu
conține nici acizi grași cis, nici trans, dar este alcătuită complet din acizi grași
saturați, în special acid stearic. (Katan M.B.,1995)

2. Rafinarea uleiurilor vegetale.

Uleiurile comestibile sunt rafinate cu scopul de a elimina anumite impurități
/ atribute naturale prezente (acizi grași liberi, fosfolipide, carbohidrați și proteine/
produsele lor secundare de degradare) care pot modifica culoarea, gustul și aroma.
În timpul rafinării, uleiurile vegetale sunt de obicei încălzite între 60°C și
100°C; și apoi sunt supuse dezodorizării, care are ca scop îmbunătățirea
caracteristicilor organoleptice ale uleiului. În timpul procesului de deodorizare,
temperatura va fi ridicată la 180 - 270°C, ceea ce duce la formarea de AGT în
uleiul vegetal.

3. Procesul de prăjire.
În procesul de prăjire în baie de ulei (150°C – 190°C sau mai mult), uleiul
fierbinte acționează ca mediu de transfer de căldură și contribuie la textura și
aroma alimentelor prăjite. În timpul acestui proces, uleiurile / grăsimile comestibile
suferă diverse reacții chimice, care includ oxidarea, hidroliza, izomerizarea,
polimerizarea și ciclizarea. Ca rezultat, se formează o multitudine de produse cum
ar fi acizii grași liberi, mono- și diacilglicerolii, monomerii oxidați, dimerii și
polimerii, care mai apoi se încorporează în alimente și sunt responsabili pentru
aspectul, aroma și gustul alimentelor prăjite. Studiile care evaluează calitatea
uleiului după prăjire utilizând spectroscopia cu infraroșu Fourier-transformat
(FTIR) au arătat o pierdere a legăturilor duble cis împreună cu o creștere a
nesaturării trans, confirmând astfel formarea AGT în timpul procesului. (Bhardwaj
S. et al., 2011)

8
 Proprietățile biologice ale AGT și potențialele efecte adverse (aspect
general)

Izomerii cis ai acizilor grași joacă roluri biologice importante, în timp ce

izomerii trans nu prezintă o astfel de activitate. AGT urmează toate căile
metabolice ca și ceilalți acizi grași. Izomerii trans absorbiți din alimente sunt
încorporați în membrane și alte structuri celulare, după care majoritatea AGT se
vor aduna în țesutul abdominal, plasma sanguină și grăsimea din laptele matern.
Acizii grași trans sunt transportați prin placentă și secretați în laptele matern în
cantități care depind de aportul alimentar al mamei.
Deși majoritatea studiilor efectuate pe acizi grași trans sunt observaționale,
au fost efectuate un număr substanțial de studii experimentale. Aceste studii
variază de la experimente pe celule cultivate și modele animale, până la studii
clinice la oameni. O mare parte a acestor studii au furnizat dovezi că anumiți acizi
grași trans influențează reglarea proceselor fiziologice, cum ar fi metabolismul
lipidelor, inflamația, stresul oxidativ, stresul reticulului endoplasmatic (ER),
autofagia și apoptoza.
Există dovezi puternice care susțin că AGT au o influență negativă asupra
nivelului de colesterol din sânge. Mai mult, interacțiunea lor este cel puțin la fel de
dăunătoare ca și cea a acizilor grași saturați (AGS). AGT-urile nu doar cresc
nivelurile de colesterol lipoproteic cu densitate scăzută (LDL-C sau colesterolul
„rău”) cum o fac AGS-urile, ci și scad nivelul colesterolului lipoproteic cu
densitate ridicată (HDL-C sau colesterolul „bun”) din sânge. Fracția LDL se poate
dispune apoi în vasele sangvine și poate duce la modificări aterogene, și anume la
arterioscleroză. Potrivit studiului lui Juttelstad (2004), aportul de grăsimi care
conțin niveluri rezonabile de AGT nu contribuie la modificările concentrației de
colesterol din sânge.
În experimentele efectuate în Olanda pe un grup de persoane de peste 64 de
ani, s-a confirmat că nivelurile de AGS din dietă ar putea avea o influență asupra
dezvoltării bolilor coronariene (Oomen et al., 2001). Cei a căror dietă a fost
bogată în grăsimi trans, nu numai produse industrial, dar și naturale, au suferit mai
des de boli cardiace ischemice și, prin urmare, mulți dintre ei au suferit un atac de
cord. În timpul acestui experiment, în dieta celor chestionați nivelurile de AGT au
scăzut din cauza scăderii nivelurilor de AGT din produsele disponibile în vânzare,
ceea ce, ca rezultat, a minimizat riscul incidenței bolilor cardiace ischemice.
Conform acestei observații, Oomen et al. (2001) a afirmat că reducerea cu
aproximativ 2-4% a cantității de energie provenită de la AGT are ca rezultat o
scădere cu 23% a ratei mortalității din cauza unui infarct.
Totodată, oamenii de știință cehi au raportat că persoanele care au mai mulți
AGT în țesutul adipos suferă mai frecvent de boli de inimă și arterioscleroză. Cu
toate acestea, ei au susținut că nivelul total al AGT consumați nu este important,
doar nivelul acidului elaidic joacă un rol vital, deoarece prezența sa afectează
evident apariția bolilor sistemului circulator. (Oteng A.B. et al., 2020; Dlouhy et
al., 2003)

9
 Deci, pentru a sintetiza, diversele efecte adverse asociate consumului ridicat
de AGT sunt:

 Consumul crescut de AGT crește nivelurile de VLDL-c și LDL-c și scade

HDL-c, provocând boli cardiovasculare. De asemenea, conduce la absorbția
redusă a trigliceridelor și la producerea crescută de acizi grași liberi.
 AGT cresc nivelurile de lipoproteine Lp (a) și reduce dimensiunea
particulelor LDL-c, ceea ce mărește și mai mult riscul de BCV. Aportul de
uleiuri vegetale parțial hidrogenate contribuie la riscul de infarct miocardic.
Există și alte mecanisme prin care AGT poate afecta atât factorii de risc
lipidici, cât și cei non-lipidici pentru bolile cardiovasculare.
 AGT poate induce inflamația sistemică prin creșterea nivelului de proteină
C-reactivă (CRP) ducând la îngroșarea arterelor (ateroscleroză), diabet și
moarte subită din cauza insuficienței cardiace.
 AGT cauzează disfuncție endotelială prin creșterea bio-markerilor circulanți,
inclusiv molecula solubilă de adeziune intercelulară 1 (sICAM1), molecula
solubilă de adeziune a celulelor vasculare 1 (sVCAM1) și E-selectina.
Disfuncția endotelială este un pas cheie în dezvoltarea aterosclerozei.
 AGT s-au dovedit a crește rezistența la insulină și par să aibă o amprentă
cardio-metabolică unică legată de căile de rezistență la insulină și sindromul
metabolic.
 S-a demonstrat că consumul de acizi grași trans-nesaturați crește riscul de
infertilitate ovulatorie la femei.
 AGT compromite dezvoltarea fetală. Există o relație negativă semnificativă
între greutatea la naștere și concentrația C18:1 (trans-9) în fosfolpidele
plasmatice materne în primele etape ale sarcinii. AGT-urile pot avea efecte
adverse asupra creșterii și dezvoltării prin interferența cu metabolismul
esențial al acizilor grași; efecte directe asupra structurilor membranei sau
metabolismului, sau secundare reducerii aportului de acizi grași esențiali cis
fie la mamă, fie la copil.
 Rezultatele studiilor epidemiologice prospective au arătat că aportul mai
mare de grăsimi saturate și trans de la vârsta mijlocie și un raport mai scăzut
de grăsimi polinesaturate la grăsimi saturate sunt asociate cu o rată mai
rapidă de declin cognitiv și, de asemenea, ar putea fi asociată cu boli
neurodegenerative.

Acizii Grași Trans și efectele lor asupra profilului lipoproteic

Colesterolul este transportat în sânge în principal ca parte a LDL și HDL.

Cantități mai mici de colesterol sunt, de asemenea, conținute în chilomicronii
bogați în trigliceride, VLDL și în particulele lor rămase. Concentrațiile crescute de
colesterol LDL, colesterol non-HDL sau particule care conțin apoB cresc riscul
bolilor cardiovasculare aterosclerotice.

10
 În 1990, Mensink și Katan au raportat că consumul unei mese ce conține
AGT echivalent cu 10,9% E (procent din aportul total de energie) a dus la creșterea
colesterolului LDL seric și a scăzut concentrațiile de colesterol HDL la subiecții
sănătoși. Ulterior, au fost efectuate o serie de studii de intervenție care au revelat
că un aport de AGT peste 4%-6% E a dus la creșterea concentrațiilor serice de
LDL. Mai multe studii epidemiologice au furnizat dovezi că consumul de AGT în
exces din surse industriale crește riscul bolilor cardiovasculare (BCV). Deși
influența aportului excesiv de AGT industriali asupra nivelurilor de lipide din
sânge și a riscului de boli cardiovasculare a fost deja bine stabilită, nu există dovezi
definitive cu privire la nivelul maxim tolerabil al aportului de AGT.
În corpul uman, AGT sunt metabolizați în același mod în care sunt
metabolizați acizii grași cis. AGT-urile par să afecteze nivelul colesterolului seric
prin multiple mecanisme, inclusiv producția, secreția și catabolismul hepatic a
lipoproteinelor circulante. Aportul de AGT a crescut secrețiile de colesterol și
apolipoproteină B-100 de către celulele hepatomului uman HepG2 in vitro. Aportul
de AGT crește activitatea plasmatică a proteinei de transfer a esterilor de colesterol
(CETP), care este responsabilă pentru transferul esterilor de colesterol din
lipoproteina cu densitate ridicată (HDL) în lipoproteinele cu densitate mică (LDL)
și foarte mică (VLDL). Aceste modificări metabolice pot explica cel puțin parțial
creșterea colesterolului LDL și scăderea colesterolului HDL de către AGT din
dietă.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca aportul de AGT să
fie de <1% E pentru a preveni bolile netransmisibile. Acest nivel a fost dedus
probabil din zona de siguranță din analizele de regresie multivariabilă între aportul
de AGT și raportul colesterolului LDL / HDL observat în studiile de intervenție.
Cu toate acestea, dovezile experimentale sunt limitate. De fapt, datele disponibile
referitoare la influența aportului scăzut de AGT (adică, aproximativ 1% E) asupra
nivelului colesterolului seric sunt insuficiente.
Fiindcă există posibilitatea ca AGT și AGS să fie asociați cu dezvoltarea
bolii ficatului gras non-alcoolic (NAFLD), această boală ar trebui, de asemenea,
considerată ca un marker practic pentru nivelurile maxim admisibile de AGT
dietetice. Nu există date certe disponibile cu privire la efectul unui nivel scăzut de
AGT asupra inducerii NAFLD. Dovezile actuale sunt calitative. Metabolismul
AGT în hepatocite poate fi, în mare parte, același cu cel al acizilor grași saturați
sau nesaturați, deși există unele diferențe în rata de oxidare. De exemplu, AGT
(acidul elaidic), comparativ cu acidul oleic, a fost raportat a fi un substrat mai bun
pentru oxidarea mitocondrială și peroxizomală, dar un substrat mai slab pentru
sinteza celulelară și sinteza triacilglicerolului din componența VLDL.
Deși nivelul colesterolului seric este un bun biomarker pentru riscul de BCV,
trebuie acordată atenție și biomarkerilor inflamației sistemice și disfuncției
endoteliale pentru a confirma efectul AGT. (Takeuchi H. et al., 2017)

11
 Acizii Grași Trans și Ateroscleroza

Ateroscleroza este inițiată de retenția subendotelială a lipoproteinelor cu

densitate mică (LDL), urmată de modificări fizico-chimice precum oxidarea.
Macrofagele situate în tunica intimă a arterelor posedă câțiva receptori care elimină
LDL-ul modificat. Acumularea progresivă de lipide de către macrofage duce la
formarea celulelor spumante. Macrofagele încărcate cu lipide eliberează mulți
chemoatractanți și mediatori inflamatori, ducând la o progresie a leziunilor.
Homeostazia lipidică a macrofagelor este determinată de echilibrul dintre absorbția
colesterolului și efluxul de colesterol în exces către acceptorii extracelulari, cum ar
fi lipoproteina cu densitate ridicată (HDL) și apolipoproteina A-I (apo A-I).
Particulele HDL sau apoA-I interacționează cu celulele pentru a promova efluxul
de colesterol din macrofagele arteriale prin legarea la transportorii de legare ATP
A-1 (ABCA-1) și G-1 (ABCG-1). Fournier et al. au raportat că acidul elaidic, dar
nu și cel vaccenic, a redus efluxul de colesterol mediat de ABCA1 de la
macrofagele libere sau încărcate cu colesterol, în mod similar cu acidul palmitic.
Un studiu recent efectuat pe șoareci, a arătat că acidul elaidic crește zona leziunii,
infiltrarea macrofagelor și conținutul de colesterol arterial total.

Acizii Grași Trans și Inflamația

Inflamația vasculară este un eveniment primar în patogeneza aterosclerozei.

Mai mult, o activare a inflamației poate provoca sindroame coronariene acute. Unii
markeri inflamatori sunt factori de risc cheie pentru ateroscleroză. Unele studii au
arătat că markerii bolilor inflamatorii, cum ar fi proteina C reactivă (CRP), sunt
predictori mai buni ai evenimentelor cardiovasculare viitoare decât nivelul
lipidelor și lipoproteinelor.
Atât studiile observaționale cât și cele randomizate au arătat că AGT au
efecte pro-inflamatorii. Consumul crescut de AGT a fost asociat cu creșterea
concentrației circulante a markerilor inflamatori, cum ar fi factorul de necroză
tumorală (TNFα), interleukina 6 (IL-6) sau CRP. La pacienții cu boală cardiacă
deja stabilită și niveluri mai ridicate a markerilor inflamatori, concentrația de AGT
din membrană eritrocitară (un biomarker al aportului alimentar) a fost asociată cu
un nivel mai ridicat de IL-6, TNFα, receptori TNFα solubili și proteina
chemoatractantă monocitară 1. Un studiu randomizat care a implicat pacienți cu
hipercolesterolemie a arătat o producție mai mare de IL-6 și TNFα în celule
mononucleare cultivate, recoltate de la participanții care au consumat timp de o
lună o dietă foarte bogată în AGT, comparativ cu celulele luate de la membrii
grupului de control.
Monocitele / macrofagele prezente în modificările aterosclerotice sunt o
sursă majoră de citokine inflamatorii în ateroscleroză. Se poate specula că
tratamentul pro-inflamator cu AGT este rezultatul efectului de modulare a acestor
acizi grași asupra activității monocitelor și macrofagelor.

12
 Cu toate astea, adipokinele sintetizate în țesutul adipos devin de fapt
recunoscute ca mediatori importanți ai căilor inflamatorii din motiv că sunt o sursă
vitală de mediatori inflamatori în cadrul procesului aterosclerotic. Prin urmare,
presupunând că AGT-urile sunt depuse într-un țesut adipos, este posibil ca această
modificare a compoziției acizilor grași să poată influența sinteza adipokinelor și, ca
rezultat, orice acțiuni inflamatorii legate de aterogeneză.

Mecanismele celulare și moleculare, prin care consumul de AGT

influențează răspunsul inflamator, nu sunt încă bine elucidate (Fig.4). NF-κB este
factorul de transcripție care joacă un rol important în dezvoltarea răspunsurilor
inflamatorii prin upregulation-ul expresiei multor mediatori inflamatori. Rolul
acestui factor de transcripție în patogeneza aterosclerozei a fost indicat de studii
care arată că forma sa activă este prezentă în leziunile aterosclerotice. S-a sugerat
că NF-κB este un factor de transcripție redox-sensibil, deoarece speciile reactive de
oxigen (ROS) îi pot regla activitatea. Recent s-a demonstrat că AGT au un efect
pro-inflamator direct în celulele endoteliale prin activarea NF-κB dependentă de
ROS. Rezultatele studiilor indică, de asemenea, că AGT cresc producția
intracelulară de ROS. După cum sugerează studiile realizate de Cassagno și colegii
săi (2005), o dietă bogată în AGT poate intensifica stresul oxidativ. La șoarecii
hrăniți cu dietă bogată în AGT, s-a observat o reducere a concentrațiilor plasmatice
de vitamina E odată cu creșterea concomitentă a izoprostanilor F2 (un marker al
stresului oxidativ in vivo). Această observație poate explica, de asemenea, riscul
ridicat de boli cardiovasculare asociate cu aportul de AGT, deoarece stresul
oxidativ a fost asociat cu o dezvoltare a aterosclerozei cel mai probabil prin
răspunsul inflamator vascular. (Zapolska D.D. et al., 2015)

13
 Acizii Grași Trans și disfuncția celulelor endoteliale

Disfuncția celulelor endoteliale joacă un rol cheie în patogeneza

aterosclerozei. Un semn distinctiv al disfuncției endoteliale este o afectare a
vasodilatației, care este cauzată de sinteza și eliberarea diminuată de NO și
prostaciclină. Vasodilatația arterei brahiale mediată prin flux (FMD) este o
măsurare funcțională a capacității endoteliului de vasodilatație NO-dependentă.
Un studiu randomizat, efectuat pe 29 de voluntari sănătoși supuși unei diete
de 4 săptămâni care conțin fie acizi grași trans, fie acizi grași saturați, a arătat că
AGT au contribuit la reducerea relaxării vasculare dependente de endoteliu. O
comparație a celor două diete a arătat că dieta care conține acizi grași trans a
condus la o reducere cu 29% a FMD. S-a demonstrat că atât acizii elaidici cât și
acizii lino-elaidici au afectat semnalizarea insulinei endoteliale și producția de NO
în celulele endoteliale cultivate. Pe de altă parte, acidul transvaccenic nu a fost
asociat cu un astfel de răspuns. În celulele endoteliale cultivate, AGT-urile au
inhibat conversia acidului linoleic în acid arahidonic, rezultând în suprimarea
sintezei prostaciclinelor.
Disfuncția endotelială se manifestă și prin schimbări, de la fenotipul anti-
adeziv la pro-adeziv, fapt esențial atât pentru progresia aterosclerozei, cât și pentru
procesul inflamator care are loc în peretele vasului. Această caracteristică a
disfuncției endoteliale este asociată cu apariția moleculelor de aderență pe
suprafața pereților ca mediatori ai interacțiunilor dintre celulele peretelui vascular
și leucocite. Astfel, aceste interacțiuni sunt esențiale pentru aderența și migrația
trans-endotelială a leucocitelor. Familia moleculelor de adeziune endotelială
include: selectinele E și P, molecula de adeziune intercelulară-1 (ICAM-1), ICAM-
2, molecula de adeziune a celulelor vasculare-1 (VCAM-1). Concentrațiile
formelor solubile ale acestor molecule în ser sunt markeri adecvați ai disfuncției
endoteliale și activității procesului inflamator.
Într-un studiu efectuat pe femei supraponderale, aportul mai mare de AGT a
fost asociat cu nivelurile plasmatice mai ridicate de formă solubilă de ICAM și
VCAM-1. Există de asemenea un studiu in vitro, care demonstrează că AGT joacă
un rol esențial în inducerea efectului proinflamator al AGT asupra celulelor
endoteliale. S-a demonstrat că tratamentul cu AGT a indus expresia ICAM-1 și
VCAM-1 în celule endoteliale cultivate.
Disfuncția endotelială este, de asemenea, asociată cu activarea protrombotică
a celulelor endoteliale. Recent s-a arătat că un nivel ridicat de AGT induce
modificări fenotipice protrombotice în celulele endoteliale. Și anume, în celulele
endoteliale cultivate, AGT-urile au scăzut nivelul de expresie al moleculelor
antitrombotice, cum ar fi trombomodulina, precum și inhibitorul căii factorului
tisular, în timp ce viceversa a crescut nivelul de molecule protrombotice.

14
 Potențialele mecanisme în inflamație și în funcția endotelială

Deși mecanismele moleculare care stau la baza efectelor AGT asupra

inflamației și funcției celulelor endoteliale nu sunt bine elucidate, căile de influență
ale altor acizi grași din dietă sugerează că foarte importante sunt efectele atât
asupra membranei celulare cât și asupra transcrierii genelor. Acizii grași alimentari
sunt încorporați în fosfolipidele tuturor membranelor celulare. Compoziția de acizi
grași a membranei poate influența puternic asupra caracteristicilor sale biofizice. În
special, acizii grași nesaturați și saturați pot acționa ca importanți regulatori ai
fluidității membranei datorită acțiunilor diferențiate ale fosfolipidelor asupra
afinității și încorporării colesterolului. Conținutul de colesterol din membrana
celulară afectează multe proprietăți importante ale membranei, cum ar fi
permeabilitatea, funcțiile de transport, activitatea enzimatică a membranei și
disponibilitatea componentelor membranare ca substraturi, precum și modificările
conformației proteinelor din membrană.
Colesterolul prezent în membrana celulară afectează formarea „plutelor”
lipidice care constau din ansambluri dinamice ale colesterolului, lipide cu lanțuri
acilice saturate precum sfingolipidele și glicosfingolipidele din prospectul
exoplasmatic al bistratului membranar. Ele apar acum ca un important mecanism
de semnalizare celulară în reglarea unei varietăți de funcții celulare. De exemplu,
activarea LPS-indusă a macrofagelor are ca rezultat traficul tranzitoriu a
receptorilor Toll-like 4 (TLR4) către plutele lipidice, împreună cu proteinele-
adaptor corelate și secreția ulterioară a citokinelor și chemokinelor inflamatorii.
Alți stimuli pro-oxidativi pot activa oxidarea NADPH prin asamblarea sau
agregarea componentelor sale legate de plutele lipidice cu componentele prezente
în citoplasmă.
S-a sugerat că AGT-urile pot altera căile subcelulare prin încorporare în
membranele celulare și prin schimbarea fluidității acestora. Conform unor studii, o
incubație a celulelor endoteliale cu acizi grași trans 18:2 și cis 18:2 duce la
încorporarea acelor acizi în fosfolipidele membranei celulare. Incorporarea
acidului trans a fost de două ori mai mare decât cea a formei cis. Alte studii indică
faptul că fosfolipidele care conțin lanțuri acilice în forma trans adoptă o
configurație care permite interacțiuni mai bune cu colesterolul. Într-adevăr, s-a
arătat că nivelul colesterolului în fosfolipidele membranare care conțin AGT a fost
cu 40-80% mai mare decât în cele care conțin acizi grași cis. Fiindcă nivelurile de
colesterol din membrană și receptorii de membrană sunt implicați în reglarea
homeostaziei colesterolului, creșterea conținutului de colesterol din membrană și
activarea mai mică a receptorilor indusă de prezența AGT în membrană ar putea
reprezenta mecanismul responsabil pentru creșterea colesterolului LDL în dietele
bogate în AGT.
Acizii grași saturați induc inflamații și disfuncții endoteliale prin activarea
TLR4, efect care pare a fi cauzat de recrutarea TLR4 în plute lipidice. După cum a
fost menționat mai sus, AGT induce fenotipurile protrombogene ale celulelor
endoteliale. Rezultatele studiilor implică faptul că AGT afectează funcțiile

15
endoteliale antitrombogene printr-o cale mediată de TLR. După cum s-a discutat
anterior, AGT a indus producția intracelulară de ROS în celule endoteliale
cultivate prin activarea NADPH oxidazei. Se speculează că pentru activarea
NADPH oxidazei pot fi responsabile modificările structurii membranei celulare.
Factorul de creștere transformator TGF-β este o citokină pleiotropă care se
implică în protecția împotriva aterosclerozei. Studiile efectuate pe șoareci hrăniți
cu o dietă bogată în grăsimi trans au demonstrat că această dietă provoacă
ateroscleroză prin suprimarea răspunsurilor TGF-β în celulele vasculare prin
încorporarea unui AGT în fosfolipidele din membrana plasmatică, ce rezultă într-o
integrare crescută a colesterolului în membranele plasmatice. Acest proces poate
provoca o acumulare a complexelor de receptori TGF-β – TGF-β în plutele lipidice
de la suprafața celulei, facilitând o degradare rapidă a acestor complexe, și
respectiv atenuând semnalizarea TGF-β.
Similar altor acizi grași, AGT se pot lega de receptorii nucleari, inclusiv
receptorul proxizomal activat de proliferare (PPAR), receptorul ficatului X și
proteina-1 de legare a elementului reglatoare de steroli, care reglează o genă ce
afectează factorii de risc cardiovascular printr-o acțiune lipidică și non-lipidică. În
adipocite AGT modifică, de asemenea, expresia genei pentru PPARγ, rezisitină și
lipoprotein lipaza.
Cu toate acestea, mecanismele celulare și moleculare prin care AGT
afectează riscul de ateroscleroză și boli cardiovasculare merită investigații
suplimentare. (Zapolska D.D. et al., 2015)

Politici de reglementare și control ale nivelurilor AGT în alimente

În zilele noastre UE nu a introdus încă reglementări referitoare la nivelurile

AGT din alimente. Danemarca, ca primă țară, a recomandat restricționarea și
eliminarea treptată a utilizării AGT-urilor produse în industria alimentară.
Începând cu 2003, în Danemarca, nivelurile de izomeri trans din alimente sunt
controlate prin reglementări corespunzătoare, conform cărora AGT-urile produse
industrial, cele din uleiuri parțial hidrogenate, ar trebui limitate la 2% din cantitatea
totală de grăsimi sau uleiuri din alimente. Pe de altă parte, produsele care nu conțin
mai mult de 1% din AGT ar trebui etichetate ca „fără AGT”. Conform acestei
directive, CLA-urile (acizii linoleici confugați) nu sunt incluse în totalul
conținutului de AGT-uri.
O altă metodă de reducere a consumului de AGT este etichetarea alimentelor
cu informații despre conținutul de izomeri trans, ceea ce va permite consumatorilor
să aleagă produse cu conținut scăzut de AGT. Prima țară care a aplicat o astfel de
soluție a fost Canada. Obligația etichetării alimentelor procesate și ambalate a
intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003 și se aplică porțiilor mici de produse în care
nivelul AGT nu este mai mare de 0,2 g. Urmând exemplul canadian, SUA au
introdus reguli similare, în funcție de care nivelul AGT nu trebuie să fie mai mare
de 0,5 g per porție. AGT trebuie să fie declarate pe eticheta nutrițională a

16
alimentelor convenționale și a suplimentelor alimentare pe o linie separată, imediat
sub linia pentru declarația AGS. Food and Drug Administration (FDA) a decis să
nu separe AGT-urile produse industrial și AGT-urile de origine rumegătoare. În
consecință, produsele lactate vor fi etichetate doar cu ”Conținut de AGT”.
Spre deosebire de Danemarca și Canada, unele țări precum Olanda, au optat
împotriva reglementărilor guvernamentale, dar au făcut progrese semnificative în
reducerea AGT-urilor în aprovizionarea cu alimente.
La momnetul actual, în Australia guvernul nu reglementează AGT-urile în
aprovizionarea cu alimente, deși a emis o declarație de susținere a colaborării
naționale recent înființate privind grăsimile trans, care va propune inițiative ce
vizează reducerea cantității de AGT-uri în alimentele vândute în Australia.
În 2006, Parlamentul European a emis Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al
Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile
nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, care a intrat în vigoare
în iulie 2007. Conform acestor regulamente, producătorii pot declara în eticheta
nutrițională că produsele sunt sărace în acizi grași saturați cu condiția ca conținutul
total de AGS și AGT să nu depășească 1,5 g / 100 g de produs solid sau 0,75 g /
100 mL de lichid și, în ambele cazuri, AGT și AGS să nu realizează mai mult de
10% din aportul de energie. (Żbikowska A., 2010; Regulamentul CE
nr. 1924/2006).
În Republica Moldova, bolile cardiovasculare au o rată a mortalității aproape
dublă față de media europeană, iar până la o jumătate din populația adultă a țării
are tensiune arterială crescută, fără diferențe între sexe. Totodată, fiecare a doua
persoană 56% din populația cu vârsta de peste 18 ani este supraponderală și din
aceasta – 23% este obeză.
Conform Programului național în domeniul alimentației şi nutriției pentru
anii 2014-2020, unul din obiective prevede reducerea consumului de acizi grași
trans la mai puțin de 1% ca pondere din consumul total de energie. (MSMPS,
2020)

17
 Concluzii
Studiile epidemiologice au indicat că un aport mai mare de acizi grași trans
industriali este asociat cu un risc mai crescut de boli cardiovasculare. Studiile
clinice efectuate pe oameni au arătat că această asociere se explică probabil printr-
o creștere a concentrațiilor colesterolului total și LDL și a scăderii concentrațiilor
colesterolului HDL de către acizii grași trans industriali. Studiile preclinice la
șoareci și celule cultivate au clarificat parțial mecanismele moleculare de acțiune
ale acizilor grași trans industriali. În celulele cultivate, acizii grași trans industriali
stimulează inflamația, stresul ER și stresul oxidativ, deși mai puțin intens decât
AGS-urile. Pe lângă impactul asupra inflamației și a căilor legate de stres, acizii
grași trans industriali au o influență profundă asupra metabolismului lipidelor. La
șoareci, acizii grași trans industriali promovează stocarea preferențială a grăsimilor
în ficat în detrimentul țesutului adipos.
În general, efectele distincte in vitro și in vivo ale acizilor grași trans
industriali și a celor naturali împiedică gruparea tuturor acizilor grași trans ca o
singură entitate. Dintr-o perspectivă evolutivă, anumite animale și-au păstrat
capacitatea de a sintetiza endogen anumite tipuri de acizi grași trans, ceea ce face
să nu fie surprinzător faptul că acești acizi grași trans rumegători pot avea anumite
beneficii. În prezent, există încă o înțelegere limitată a mecanismului de acțiune al
acizilor grași trans. În consecință, sunt necesare studii suplimentare pentru a
clarifica pe deplin atât proprietățile definite, cât și nedefinite ale acizilor grași trans
industriali și naturali. Obținerea unei înțelegeri mai profunde a mecanismului
molecular de acțiune a acizilor grași trans poate crea noi ferestre terapeutice pentru
tratamentul bolilor caracterizate de perturbarea metabolismului lipidic.
O discuție constantă cu privire la rolul nutrițional al AGT a contribuit la
faptul că mai multe țări au introdus etichetarea conținutului de AGT în produsele
alimentare sau au emis reglementări privind reducerea conținutului de AGT. Unele
țări nu au adoptat nicio recomandare, dar au făcut progrese semnificative în
reducerea AGT-urilor în aprovizionarea cu alimente. Ca urmare, a fost observată o
scădere a aportului de AGT.
Populația Republicii Moldova însă, trece printr-o fază de tranziție
alimentară; părăsind obiceiurile alimentare tradiționale, oamenii au început acum
să opteze mai mult pentru alimente ambalate, alimente de preparare rapidă sau fast-
food. Aceasta duce la o incidență crescută la noi în țară a obezității și a altor boli
legate de stilul de viață, cum ar fi diabetul, hipertensiunea, bolile cardiovasculare și
sindromul metabolic. Situația actuală impune necesitatea armonizării legislației
naționale cu cea europeană, privind normativele AGT, oficializării metodelor de
control, activităților comune ale organelor de stat cu reprezentanții industriei
alimentare, în vederea ameliorării situației pe problema respectivă.

18
 Referințe bibliografice
1. Katan M.B., Zock P.L.: Trans fatty acids and their effects on lipoproteins in
humans. În: Annual Review of Nutrition, 1995. 473-493
2. Żbikowska A.: Formation and properties of trans fatty acids – a review. În:
Polish Journal of Food and Nutrition Sciences vol.60, nr.2, 2010. 107-114
3. EFSA, Opinion of the scientific panel on dietetic products, nutrition
and allergies on a request from the commission related the presence of
trans fatty acids in foods and the effect on human health of the consumption
of trans fatty acids. În: EFSA Journal, nr.81, 2004. 1–49.
4. Bhardwaj S., Passi A.J., Misra A.: Overview of trans fatty acids:
Biochemistry and health effects. În: Diabetes & Metabolic Syndrome:
Clinical Research & Reviews, vol.5, nr.3, 2011. 161–164
5. Oteng A.B., Kersten S.: Mechanisms of Action of Trans Fatty Acids. În:
Advances in Nutrition, vol. 11, nr. 3, 2020. 697–708
6. Oomen M.C., Ockë M.C., Feskens E.J.M., et al.: Association between trans
fatty acids intake and 10-year risk of coronary heart disease in the Zutphen
Elderly Study: a prospective population-based study. În: The Lancet, nr.357,
2001. 746–751
7. Juttelstad A.: The marketing of trans fat-free foods. În: Food Technol.,
vol.58, nr.1, 2004. 20–22
8. Dlouhy P., Tvrzická E., Staòková B., et al.: Higher content of 18:1 trans
fatty acids in subcutaneous fat of persons with coronorographically
documented atherosclerosis of the coronary arteries. În: Ann.Nutr.Metab.,
vol.47, 2003. 302–305.
9. Mensink RP, Katan MB: Effect of dietary trans fatty acids on high-density
and low-density lipoprotein cholesterol levels in healthy subjects. În: N Engl
J Med., vol.323, nr.7, 1990. 439-445.
10.World Health Organization: Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic
Diseases: Report of a joint WHO/FAO expert consultation. În: WHO
technical report series 916. Geneva, 2003. 54–60
11.Takeuchi H., Sugano M.: Industrial Trans Fatty Acid and Serum
Cholesterol: The Allowable Dietary Level. În: Journal of Lipids, vol.2017,
2017.
12.Zapolska D.D., Bryk D., Olejarz W.: Trans Fatty Acids and Atherosclerosis
–effects on Inflammation and Endothelial Function. În: Journal of Nutrition
and Food Sciences, vol.5, nr.6, 2015.
13.Cassagno N., Palos-Pinto A., Costet P., et al.: Low amounts of trans 18:1
fatty acids elevate plasma triacylglycerols but not cholesterol and alter the
cellular defence to oxidative stress in mice. British Journal of Nutrition,
vol.94, nr.3, 2005. 346-352
19
14.Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al
Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de
sănătate înscrise pe produsele alimentare
15.Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. „Alege ce mănânci!”, o
campanie de informare despre consumul de grăsimi trans (grăsimi
artificiale). 11/06/2020

20