PARAZITOZE CUTANATE

SCABIA
 Sarcoptes scabiae
 Sarcoptes scabiae un acarian parazit obligatoriu al
omului
 Femela adultă măsoară 400 μ în lungime şi 250 μ în
lăţime, masculul având dimensiuni mai mici decât
aceasta.
 Corpul este ovoid având pe partea ventrală patru
perechi de picioare scurte prevăzute cu gheare, iar
pe partea dorsală spini
 Un cap fără ochi, la extremitatea căruia se află un
rostru (trompă) prevăzut cu dinţi şi folosit pentru a
săpa tunelul acarian
Sarcoptes scabiae

 Femela depune în cele câteva săptămâni de viaţă

40-50 de ouă la capătul şanţului săpat în epiderm
unde, de altfel, şi moare
 Larvele apar după 3-4 zile, părăsesc şanţul,
transformându-se apoi în nimfe care devin mature
după 10 zile
 În afara gazdei sarcoptele adult nu trăieşte mai
mult de 24-36 de ore la temperatura mediului
ambiant, în schimb ouăle rezistă în medie 10 zile
 Scabia
 Scabia este o afecţiune parazitară foarte
contagioasă
 Scabia evoluează sub formă de epidemii ciclice
mai ales în focare de persoane în vârstă
 Transmitere:
 contact direct interuman,
 indirectă prin contactul cu hainele sau cu lenjeria
de pat ale persoanei infestate
 Perioada de incubaţie a scabiei este în medie de
14 zile, putând varia între 3 zile şi 4-6 săptămâni,
perioadă în care pacientul este contagios
Manifestări clinice
 Pruritul reprezintă simptomul principal al bolii:
 exacerbare nocturnă
 aspect epidemic - interesează mai mulţi membri
ai familiei sau ai colectivităţii
 Semnele obiective
 Specifice
 Vezicule perlate - la nivelul spaţiilor interdigitale de la
mâini
 Şanţul (tunelul) acarian – desen filiform, sinuos,
terminat cu o proeminenţă (eminenţa acariană)
 Nespecifice
 papulo-vezicule şi leziuni de grataj reprezentate de
escoriaţii şi cruste
Manifestări clinice

 Localizări de elecţie:
 spaţiile interdigitale ale mâinilor,
 încheietura pumnului,
 feţele anterioare ale axilelor,
 periombilical,
 pliul subfesier şi fesele,
 la femei zona mamelonară şi perimamelonară,
 la bărbaţi teaca penisului şi glandul,
 la copii palmele şi plantele.
Forme clinice particulare

 Scabia incognita – scabia diagnosticată şi tratată greşit

 Scabia nodulară
 noduli roşietici, bruni, f pruriginoşi, localizaţi pe fese,
flancuri şi organele genitale (scrot, teaca penisului)
 reacţie granulomatoasă la persoanele alergice
 Scabia crustoasă, hiperkeratozică generalizată
 foarte contagioasă, întâlnită la caşectici şi imunodeprimaţi
 leziuni scuamo-crustoase groase, dispuse pe mâini, picioare, coate, umeri,
pielea capului, intens pruriginoase.
 scuamele pe fond eritematos pot fi generalizate iar unghiile îngroşate,
hiperkeratozice
 Scabia piodermizată - suprainfectare cu streptococi şi stafilococi la
persoanele cu igienă precară
 Scabia eczematizată
Scabia nodulară
Scabia nodulară
Forme clinice particulare
 Scabia incognita – scabia diagnosticată şi tratată greşit
 Scabia nodulară
 noduli roşietici, bruni, f pruriginoşi, localizaţi pe fese, flancuri şi
organele genitale (scrot, teaca penisului)
 reacţie granulomatoasă la persoanele alergice
 Scabia crustoasă (hiperkeratozică generalizată,
norvegiană)
 foarte contagioasă, întâlnită la caşectici şi imunodeprimaţi
 leziuni scuamo-crustoase groase, dispuse pe mâini,
picioare, coate, umeri, scalp, intens pruriginoase.
 scuamele pe fond eritematos pot fi generalizate iar unghiile
îngroşate, hiperkeratozice
 Scabia piodermizată - suprainfectare cu streptococi şi stafilococi la
persoanele cu igienă precară
 Scabia eczematizată
Scabia piodermizată (suprainfectată)
Scabia eczematizată
 Tratamentul scabiei
 Tratamentul se adresează:
1. pacientului,
2. lenjeriei de pat şi corp ale acestuia,
3. persoanelor din colectivitate.
 Individul infestat şi contacţii trebuie trataţi concomitent
 Lenjeria de pat şi corp sunt decontaminate prin spălare cu
maşina la >60° C
 Hainele care nu se pot trata termic sunt ţinute în saci de
plastic cu o pudră antiparazitară 7-10 zile
 Produsul scabicid este aplicat pe toate regiunile corpului
inclusiv palmele, plantele, şanţurile retroauriculare, pliul
interfesier, unghiile şi chiar pielea păroasă a capului
(îndeosebi la copil şi în caz de scabie crustoasă generalizată)
 Tratamentul scabiei

 Sulful 10% - unguente şi mixturi în aplicaţii timp de trei

seri consecutiv, schimbarea zilnică a lenjeriei de pat şi
de corp şi urmate în a patra zi de baia finală
 Benzoatul de benzil în aplicaţie unică de 12 ore
 Piretrinele (Scabex cremă, Spregal spray) o singură
aplicaţie cu spălare după 12 ore, poate fi repetat după 1
săptămână
 Ivermectina administrată sistemic în scabia crustoasă şi
hiperkeratozică
 Tratamentul scabiei
 Prezenţa pruritului după tratament fără interval liber
sau acesta este mai mic de 48-72 de ore:
 iritarea tegumentului în urma tratamentului acaricid (de
multe ori tratamentul a fost excesiv),
 eczematizarea tegumentului (reacţie alergică),
 tratament insuficient,
 acarofobie,
 altă cauză a pruritului, mascată de scabie.
 Prezenţa pruritului după tratament la un interval mai
mare de 72 de ore:
 reinfestare precoce: subiecţi de contact netrataţi sau zone
tegumentare netratate precum pielea păroasă a capului,
noduli scabioşi persistenţi.
PEDICULOZA
 Pediculoza se defineşte ca infestarea corpului cu
păduchi
 Păduchii sunt insecte lipsite de aripi, aparţinând
ordinului Anoplura, familia Pediculidae
 Există 3 tipuri de păduchi care afectează omul:
 Pediculus humanus capitis afectează pielea
capului
 Pediculus humanus corporis infestează pielea
corpului
 Phtirius pubis infestează pilozitatea pubiană
PEDICULOZA CAPULUI
Pediculus humanus capitis

 Masculul de culoare gri măsoară în medie 1,6 mm

lungime şi 0,7 mm lăţime; femela este mai mare
măsurând 2,7 mm lungime şi 1 mm lăţime
 Abdomenul parazitului este turtit dorso-ventral, și
prezintă 3 perechi de picioare prevăzute cu
gheare folosite pentru a se prinde de firul de păr
 Aparatul bucal prezintă o trompă (rostru) scurtă şi
puternică cu care înţeapă pielea şi aspiră sângele
Pediculus humanus capitis
 Femela se prinde de un fir de păr aproape de
emergenţa acestuia şi depune 8-10 ouă (lindine) pe zi
 Păduchii sunt în general puțini, în mod obişnuit
găsindu-se 10 paraziţi, în schimb lindinele pot fi foarte
numeroase
 De obicei există o singură lindină pe firul de păr
localizată la emergenţa acestuia
 Lindinele sunt ovale, cu dimensiuni de 1 mm, incolore
sau gri, având un opercul cu mici orificii pe unde
respiră larva.
 Larvele ies din ouă a 6-a zi după pontă devenind
adulţi a 18-a zi, după ce au năpârlit de 3 ori.
Pediculoza capului
 afecţiune contagioasă larg răspândită în lume
 mai frecventă în oraşe şi în timp de război
 Transmitere
 contact direct de la omul parazitat la cel sănătos
 indirect prin şepci, pălării, perii, piaptăne.
 Pediculoza capului afectează îndeosebi copiii
 Păduchii se localizează mai ales în regiunile
occipitale şi retro-auriculare ale scalpului
 Păduchele de cap nu transmite nici un germene
patogen
Manifestări clinice
 Prurit de intensitate variabilă, difuz sau localizat în
regiunea retro-auriculară şi regiunea occipitală
 Papulo-vezicule pruriginoase la locul înţepăturii
parazitului datorită hipersensibilităţii la saliva
păduchelui
 Dacă numărul păduchilor este mare eritemul şi pruritul
se pot extinde pe ceafă şi rădăcina membrelor
superioare realizând un „prurit în pelerină”
 Gratajul intens se traduce prin escoriaţii cu exsudat
abundent conducând la eczematizare şi piodermizare
secundară cu prezenţa la copii a adenopatiei occipitale
PEDICULOZA CORPULUI
Pediculus humanus corporis
(Pediculus vestimenti)
 Colectivităţile defavorizate care trăiesc în condiţii de
mizerie şi promiscuitate.
 Trăieşte pe haine şi trece pe piele doar atunci când se
hrăneşte
 Este puţin mai mare decât păduchele capului, având o
culoare alb murdară.
 Numărul de paraziţi este mai mic de 10, iar ouăle
supravieţuiesc până la o lună în haine
 Ponta se face pe îmbrăcămintea în contact cu pielea
dar lindinele pot fi prezente şi pe părul pubian şi axilar
 Transmiterea se face prin haine şi lenjeria de corp
Manifestări clinice
 Pruritul localizat pe zonele acoperite, dar mai ales
pe regiunile scapulare şi lombare
 Papulo-vezicule, escoriaţii acoperite de cruste
hematice
 Dacă parazitarea este masivă şi de lungă durată 
escoriaţii, cicatrici depigmentate, lichenificări şi o
pigmentare a pielii denumită „melanodermia
vagabondului” cu localizare în pelerină (umeri, gât,
regiunea interscapulară, centură).
 Poate transmite tifosul exantematic şi febra de
tranşee
PEDICULOZA PUBIANĂ
FTIRIAZA
Phtirius pubis (păduchele lat)

 culoare alb-palid, uneori gălbuie, dimensiuni mai

mici decât ceilalţi păduchi, masculul măsurând în jur
de 1 mm lungime, iar femela 1,5 mm.
 Trăiesc de obicei pe părul din regiunea pubiană şi
perineului, dar se pot extinde şi pe părul de pe
coapse, torace, abdomen, axile, mustaţă, barbă,
gene, sprâncene. În schimb pielea capului nu este
afectată.
 Transmiterea se efectuează prin contact sexual, dar
şi indirect prin lenjerie de corp şi pat
Manifestări clinice

 Pruritul regiunii pubiene, mai intens noaptea decât

ziua, cu prezenţa de escoriaţii post grataj care se
pot suprainfecta
 Papulo-vezicule cu sau fără prezenţa unor pete
albăstrui hematice rotunde sau lenticulare
denumite „pete umbrite” la locul înţepăturii
 Prezenţa lindinelor la rădăcina firelor de păr pubian
confirmă diagnosticul, dar trebuie controlate toate
zonele piloase
Tratamentul pediculozelor
 Substanţe pediculicide şi lenticide:
 Malationul
 Piretrinele şi piretridinele
 Lindanul
 Forme farmaceutice: loţiuni, creme, aerosoli,
şampoane, pudre
 1 sau 2 aplicaţii pe cărările părului timp de 10-20
minute până la 12 ore în funcţie de tipul preparatului
 Ulterior produsul este îndepărtat prin spălare cu
şampon neterapeutic
 Părul este pieptănat (periat) cu un piaptăn des, tratat
în prealabil cu oţet încălzit şi purtat de la extremitatea
distală a părului spre pielea capului
Tratamentul pediculozelor
 Decontaminarea piaptănelor, perilor, pălăriilor, şepcilor
şi lenjeriei (cearşafuri şi perne) prin pudrarea cu
hexaclorciclohexan sau spălare la 60 în maşina de
spălat
 Pediculoza pubiană
 tratarea pacientului şi a partenerului sexual
 tratarea în întregime a zonelor păroase ale trunchiului şi
coapselor.
 hainele trebuie dezinfectate
 În caz de lindine numeroase este necesară raderea
părului
 Eventualele boli cu transmitere sexuală concomitentă
sunt depistate şi tratate