Teste-SCSM L.rom 2021

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”
Catedra Filosofie și Bioetică
______________________________________________________________________________
Teste la disciplină: Științele comportamentului. Sociologia medicinei
A. COMPLEMENT SIMPLU (un singur răspuns corect este posibil)
1. Behaviorismul este un curent în psihologie care:

A. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul psihanalizei.
B. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul sociologiei.
C. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul antropologiei.
D. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul științelor biomedicale.
E. Consideră comportamentul o reacție de răspuns la un stimul din mediu.
2. Care este importanța practică a Științelor Comportamentului pentru activitatea medicală?

A. Creșterea calității vieții individuale, reducerea morbidității, promovarea sănătății.
B. Înțelegerea proceselor psihice.
C. Înțelegerea subconștientului.
D. Identificarea factorilor implicați în debutul și evoluția diverselor boli.
E. Studiul efectelor stării fizice precare.
3. Care este rolul Științelor Comportamentului și a Comunicării pentru mediciniști?

A. Să poată: defini și distinge o situație comunicațională eficientă, reorganiza propriul stil de
comunicare profesională scrisă și orală, descifra limbajul corporal, stabili relații constructive cu
destinatarii mesajului prin cunoașterea codului bunelor maniere și a regulilor de comunicare
interculturală.
B. De a determina factorii economici ce pot schimba paradigma în medicină.
C. De a determina factorii epidemiologici ce pot schimba paradigma în medicină.
D. De a determina factorii socio-culturali ce pot schimba paradigma în medicină.
E. De a determina factorii psihoemoționali ce pot schimba paradigma în medicină.
4. Care sunt obiectivele disciplinei Științelor comportamentului?

A. De a promova cultura morală comunității medicale, caracterul moral al relației medic-pacient-
societate, înțelegerea proceselor comportamentale, sociale și culturale în etiologia bolilor.
B. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din psihologia copilului.
C. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din medicina tradițională.
D. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din epidemiologie.
E. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din filosofie.
5. Medicina comportamentală este domeniu:
A. Interdisciplinar interesat de dezvoltare a cunoștințelor și tehnicilor comportamentale ce au
relevanță pentru înțelegerea sănătății și bolii, pentru prevenirea, tratamentul și reabilitare.
B. Ce studiază psihologia comportamentală.
C. Ce studiază eficiența serviciilor de sănătate.
D. Ce studiază eficiența sistemului de sănătate.
E. Ce studiază influența instituțiilor și organizațiilor asupra sănătății.
6. Întemeietorul behaviorismului este:

A. John Broadus Watson
B. Nicolae Miu
C. Sigmund Freud
D. Doina Cosman
E. Abraham Maslow
7. Determinați modelul integralist de conceptualizare a bolii:

A. Modelul biomedical.
B. Modelul psihologic.
C. Modelul biopsihosocial.
D. Modelul personalist.
E. Modelul individualist.
8. Paradigma biomedicală este bazată pe:

A. Studiul factorilor și proceselor psihologice.
B. Studiul demersului științific al medicinei, reducerea corpului uman la un obiect sau agregat de
organe și funcții.
C. Studiul în vederea înțelegerii sănătății și bolii cu implicarea cunoștințelor din științele umane.
D. Includerea pacientului și a atributelor sale ca persoană.
E. Includerea familiei pacientului și a atributele familiei.
9. Modelul psihologic constă în:

A. Studiul demersului științific al medicinei.
B. Cercetarea dimensiunilor biologice ale bolii.
C. Studiul factorilor și proceselor psihologice ce duc la apariția, accelerarea sau încetinirea bolilor.
D. Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor exacte.
E. Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor clasice ale naturii.
10. Modelul biopsihosocial promovează:

A. Reducerea corpului uman drept agregat de organe și funcții, fără raportul său cu lumea din jur.
B. Importanța apropierii de aspectele personale, interpersonale și sociale de fenomenele biologice.
C. Factorii și procesele psihologice ce au rol esențial în apariția și evoluția bolii.
D. Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor clasice ale naturii.
E. Cercetarea dimensiunilor biologice ale bolii.
11. Maladia / boala este o stare a organismului:

A. Pur biologică.
B. Doar fenomen psihic.
C. Doar rezultatul acțiuni fenomenelor socio-culturale.
D. Un rezultat al acțiunii anilor asupra corpului uman.
E. În conceptualizarea contemporană a bolii se integrează aspectul biologic, psihologic și cel social.
12. Modelul bio-psiho-social definește boala ca:

A. Perturbarea funcțiilor biologice.
B. Experiență subiectivă rezultată din interacțiunea organismului ca biologic din perspectiva
emoționalității și mentalităților persoanei, în relație cu societatea și cultura din care face parte.
C. Perturbarea funcțiilor psihologice și cele sociale.
D. Consecință acțiunii factorilor economici.
E. Modul de comportare față de entitatea morbidă în organism.
13. Ce include comportamentul uman după complexitate?

A. Mișcările.
B. Acțiunile.
C. Operații și activități.
D. Doar acțiunile și mișcările.
E. Mișcările, acțiunile, operațiile și activitățile.
14. Factorii socio-culturali de importanță majoră în modelarea comportamentului uman sunt:

A. Afectele.
B. Sentimentele.
C. Familia și religia.
D. Nevoie de apărare.
E. Sistemul nervos.
15. Factorii biologici de influență asupra comportamentului uman sunt:

A. Ereditatea, sistemul nervos și hormonii.
B. Percepția.
C. Memoria.
D. Gândirea.
E. Motivația.
16. Factorii psiho-individuali de influență asupra comportamentului uman sunt:

A. Factorii genetici.
B. Procesele cognitive, procesele afective și motivațional-voliționale.
C. Hormonii.
D. Prietenii.
E. Familia, societatea, religia.
17. Ce reprezintă activitatea pentru comportamentul uman?
A. Acțiuni fizice.
B. Acțiuni intelectuale.
C. Acțiune morală.
D. Doar acțiuni intelectuale și morale.
E. Acțiuni fizice, intelectuale și morale.
18. Comportamentul uman după predominanța factorilor de geneză poate fi:

A. Conștiente sau inconștiente.
B. Adaptive sau deviante.
C. Sanogen.
D. Înnăscute sau dobândite.
E. Cu risc pentru sănătate.
19. În funcție de influența asupra sănătății comportamentul uman poate fi:

A. Adaptiv sau dezadaptat.
B. Sanogen sau cu risc pentru sănătate.
C. Mișcări, acțiuni, operații și activități.
D. Înnăscut.
E. Dobândit.
20. Normalitatea în comportamentul uman este explicată prin:

A. Comportament caracteristic pentru o anumită societate.
B. Comportament caracteristic unei anumite epoci.
C. Mod de viață pentru un individ.
D. Mod de viață pentru o comunitate.
E. Media statistică, norma socio-culturală, norma individual-colectivă, norma ca adaptivitate și
norma medicală.
21. Criteriile de stabilire a normalității sunt:

A. Perceperea incorectă a realității.
B. Standarde de comportament neacceptabil.
C. Nivelul inconstant de funcționare al unui individ de-a lungul timpului
D. Neadaptare la condițiile comunității.
E. Media statistică, norma socio-culturală, norma individual-colectivă, norma ca adaptivitate și
norma medicală.
22. Normalitatea comportamentală este stabilită de următoarele trăsături:

A. Neproductivitate și lipsa aptitudinii de a crea.
B. Incapacitatea de autogestiune și autoperfecțiune.
C. Perceperea incorectă a realității.
D. De a stăpâni mediul și de a face față cerințelor vieții, de a fi capabil să-și limiteze impulsurile, de
a conștientiza limitele proprii, de a crea relații cu alte persoane, să se autoperfecționeze etc.
E. Pierderea contactul cu realitatea retrăgând-se în propria lume și nu se mai poate adapta normelor
sociale, ocupaționale și culturale.
23. Doina Cosman afirmă că conceptul de normalitate poate fi:

A. Statistică și socio-culturală, subiectiv-individuală, norma ca adaptivitate și normă medicală.
B. Normă de comportament înnăscută.
C. Normă de comportament dobândită.
D. Normă de comportament cu risc pentru sănătate.
E. Normă de comportament sanogen.
24. Norma medicală este raportată la:

A. Echilibrul complex și dinamic al organismului la mediu, colaborarea armonioasă a diferitor
sisteme din organism și adaptivitatea acestora cu ambianța.
B. Condiția umană.
C. Condițiile modului nesănătos de viață.
D. Păstrarea entuziasmului de viață.
E. Ansamblul acțiunilor în scopul obținerii unui rezultat de semnificație.
25. Comportamentul sanogen este reprezentat de:

A. Capacitatea de conștientizare și acceptare a propriei persoane.
B. Aptitudinea de a crea relații încărcate afectiv.
C. Productivitatea și creativitatea activităților.
D. Cunoștințe, valori, convingeri, idealuri, acțiuni legate de menținerea, restabilirea sau
îmbunătățirea stării de sănătate.
E. Starea conflictuală a individului cu mediul social.
26. Ce este societatea?

A. Un ansamblu unitar, complex, organic integrat, de relații între oameni, condiție și rezultat al
activității acestora de creare a bunurilor materiale și spirituale necesare traiului lor individual și
colectiv.
B. Suma indivizilor care o formează.
C. Reprezintă doi sau mai mulți indivizi care nuau un sentiment comun de identitate și se
influențează reciproc pe baza unui set comun de așteptări referitoare la comportamentul fiecăruia.
D. Totalitatea indivizilor care nu au o caracteristică comună, un statut similar sau nuse afla în
aceeași situație.
E. O parte componentă a universului.
27. Cine a propus noțiunea de sociologie?

A. Aristotel.
B. John Locke.
C. Auguste Compte.
D. Platon.
E. Max Weber.
28. Ce studiază sociologia?

A. Diferite aspecte și părți ale realității sociale: factorul uman, grupurile umane.
B. Caracteristicile generale, abstracte ale comportamentului social, ale relațiilor sociale, grupurilor,
colectivităților.
C. Societatea în totalitatea sa, natura și esența, structura și funcțiile ei, modul în care ea evoluează.
D. Viața culturală a omului așa cum este aceasta prezentă în societate și istorie, cu obiectele, ideile și
acțiunile sale.
E. Valorile sociale ale unei comunități speciale.
29. Ce studiază sociologia medicală?

A. Alcătuirea corpului uman din punct de vedere biologic, și trăsăturile distincte ale raselor umane,
modificarea acestor aspecte biologice pe parcursul evoluției omului.
B. Modelele de viață ale unei societăți.
C. Sănătatea și boala ca experiențe umane, instituțiile sociale din domeniul medical, natura profesii
medicale și relațiile medic-pacient.
D. Organismele din punct de vedere structural, al proceselor chimice, al interacțiunilor moleculare,
al mecanismelor fiziologice, al dezvoltării și al evoluției.
E. Problemele teoretice și practice ale medicinii legate de psihologie și problemele psihologice ale
oamenilor bolnavi care fac parte din sarcinile diagnosticului, tratamentului și profilaxiei bolilor.
30. Ce este statutul social?

A. Punerea în vigoare a drepturilor și îndatoririlor asociate statutului social al individului.
B. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup.
C. Un proces complex al devenirii omului ca ființă socială, de însușire a unor norme și valori, al
unor roluri sociale.
D. Proces de plasare a indivizilor în straturi sociale diferite, așezate pe o axa imaginară de la inferior
la superior.
E. Libertatea exprimării.
31. Ce este rolul social?

A. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup.
B. Un proces complex al devenirii omului ca ființă socială, de însușire a unor norme și valori, al
unor roluri sociale.
C. Punerea în vigoare a drepturilor și îndatoririlor asociate statutului social al individului.
D. Trecerea unui individ de la un grup la altul situat la același nivel în cadrul structurii sociale.
E. Dezvoltarea conștiinței sociale a unei persoane.
32. Enumerați 5 elemente ale rolului social al medicului (conform lui Parsons)
A. Competență tehnică, universalism, specificitatea funcțională, neutralitatea afectivă, orientarea
spre colectivitate
B. Orientarea spre sine, emotiv, competență managerială, specificitatea statică, curaj
C. Comportament moral, universalism, emotiv, orientare spre echipă, competență analitică
D. Neutralitatea afectivă, devotament, sacrificiu, orientare spre echipă, putere.
E. Putere, îngâmfare, comportament amoral, intolerant, emotiv.
33. Obediența din partea pacientului presupune:

A. Concordanță.
B. Ascultare sau supunere.
C. Cooperare.
D. Activitate.
E. Cooperare mutuală.
34. Conformitatea din partea pacientului presupune:

A. Ascultare sau supunere.
B. Concordanță.
C. Activitate și pasivitate.
D. Cooperare mutuală.
E. Supunere.
35. Negocierea este:

A. Proces prin care medicul și pacientul ajung la un compromis.
B. Proces prin care medicul și pacientul nu ajung la un compromis.
C. Proces de stabilire a diagnozei.
D. Stare psihologică.
E. Dezacord dintre pacient și medic.
36. Ce prezintă relația paternalistă dintre medic și pacient?

A. O relație de tip monolog, hotărârea este luată de către medic.
B. Bolnavul este un subiect responsabil și liber să ia decizii de importanță vitală.
C. Medicul oferă pacientului toate informațiile relevante privitoare la afecțiunea sa și la opțiunile
terapeutice, fără să țină cont de sistemul de valori ale pacientului.
D. Medicul se comportă ca un prieten al pacientului şi încearcă să îl convingă să aleagă calea “cea
mai bună”, ținând cont atât de informațiile şi raționamentul medical, cât şi de sistemul personal de
valori al bolnavului.
E. Interpretarea suferințelor bolnavului.
37. Care sunt stadiile actului medical?

A. Anamneza și explorarea simptomelor de către medic, precizarea diagnosticului și decizia în
legătură cu tratamentul, complianța la tratament.
B. Persuasiunea, negocierea, incertitudinea funcțională.
C. Analize de laborator, decizia în legătură cu tratamentul, noncoplianța la tratament.
D. Negocierea, comportamentul non-verbal, precizarea diagnosticului.
E. Acordul informat.
38. Ce este malpraxis?

A. Cunoștințe psihologice insuficiente în exercitarea profesiei de medic.
B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului.
C. Tratament incorect sau neglijent aplicat de către un medic unui pacient, care îi produce acestuia
un prejudiciu de orice natură.
D. Pacientul poate convingemedicul că un anumit tip de tratament este mai eficient pentru problema
sa decât altul.
E. Respectarea drepturilor pacientului.
39. Noncomplianța la tratament este:

A. Procesul prin care medicul și pacientul ajung la un compromis.
B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului.
C. Nerespectarea de către pacient, conștient sau inconștient, a recomandărilor terapeutice, sub aspect
calitativ sau cantitativ.
D. Determinarea naturii bolii.
E. Experiența de boală a pacientului.
40. Cine a propus modelul tranzacțional al sănătății?

A. Van Renssellar Poter.
B. T. Szasz și M. H. Hollender.
C. T. Parsons.
D. George Stone.
E. Hippocrates.
41. Ce este automedicația?

A. Trăsătură caracteristică modelului healht-belief (modelul credinței în sănătate).
B. Tratarea problemelor de sănătate cu medicamente destinate special acestui scop, fără
supravegherea unui medic.
C. Reacția individului la tratament.
D. Diagnosticarea greșită a unei boli.
E. Tratamentul greșit al bolii.
42. Ce este deontologia medicală?

A. Orientare științifică interdisciplinară, ce se situează la hotarele dintre filosofie, etică, biologie
medicină,
B. Ramură aplicativă a eticii medicale, care dă răspunsuri și soluții practice pentru rezolvarea
problemelor etice legate de activitatea medicală,
C. Știință ce studiază sănătatea și boala ca experiențe umane,
D. Competența, responsabilitatea profesională a medicului și înzestrarea lui cu înalte calități etico-
morale.
E. Domeniu al filosofiei.
43. Bioetica este:

A. Domeniu medical ce studiază problemele legate de sănătate și boală.
B. Domeniu interdisciplinar ce studiază probleme etice legate de sănătate/medicină, cercetare
biomedicală, biotehnologii, mediu etc. generate de progresul științific.
C. Domeniu biologic ce studiază viața din perspectivă etică.
D. Domeniu biologic ce studiază apariția vieții.
E. Domeniu ce studiază valorile morale ale omului.
44. Părintele bioeticii este considerat:

A. Van Rensselaer Miller
B. Van Rensselaer Potter
C. Robert Backer
D. Immanuel Kant
E. Socrate
45. Câte statusuri poate ocupa o persoană?

A. 2 statusuri.
B. 4 statusuri
C. Un număr de statusuri egal cu numărul de grupuri sociale la care este parte.
D. Un status.
E. 3 statusuri.
46. Statutul dobândit este:
A. Între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană.
B. Cel la care individul ajunge prin propriile eforturi.
C. Cel deținut de individ în cadrul unei societăți, indiferent de calitățile lui.
D. Un proces protectiv.
E. Un proces formal, inconștient și neintenționat.
47. Statutul atribuit este:

A. Cel deținut de individ în cadrul unei societăți, indiferent de calitățile lui.
B. Un proces protectiv.
C. Un proces formal, conștient și intenționat.
D. Statutul cheie
E. Exercitarea privilegiilor și îndatoririlor.
48. Primele teorii ale sociologiei medicale au fost elaborate de către:

A. T. Parsons, R. K. Merton, Diana Kendall.
B. Platon, Aristotel, Democrit.
C. Johanes Kepler, Galileo Galilei, Nicolaus Copernicus.
D. T. Hobes, J.Loke, B. Spinoza.
E. B Russel, L. Wittgenstein, K. R. Popper.
49. Sociologia medicală apare odată cu publicarea operei:

A. „Al doilea sex” de Simone de Beauvoir.
B. „Le Suicide” de E. Durkheim.
C. „Principele” Machiavelli.
D. „Ciuma” A. Camus.
E. „Noul Organon” F. Bacon.
50. Noțiunile de statut prescris și statut dobândit au fost dezvoltate de către:

A. Montesquieu.
B. Weber.
C. Merton
D. N. Miu
E. R. Linton
51.Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită drept...
A. o stare a unui organism neatins de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele
funcţionează normal (organism în homeostazie).
B. armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii asimilate

de individ, reprezentând starea organismului în care capacitatea sa de a munci, a studia sau a
desfăşura activităţile preferate este optimă.
C. o stare a organismului în care capacităţile individuale sunt optime pentru ca persoana să îşi
îndeplinească în mod optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetăţean, soţ, părinte,
cetăţean etc.).
D. capacitatea optimă a unui individ de a îndeplini eficient rolurile şi sarcinile pentru care a fost
socializat.
E. o stare de echilibru a organismului dată de adaptarea individului la mediul de viaţă.
52. Din punct de vedere psihic, sănătatea poate fi înţeleasă drept....

cetăţean etc.).
socializat.
53. Din punct de vedere social sănătatea poate fiînțeleasă...

cetăţean etc.).
socializat.
54. Din ce sistem medical fac parte modelele medicale Sovietic, Francez, American?
A. Tolerant.
B. Inclusiv.
C. Integrativ.
D. Exclusiv.
E. Interacționist.
55. Din ce sistem medical fac parte modelele medicale Britanic, German?
A. Tolerant.
B. Inclusiv.
C. Integrativ.
D. Exclusiv.
E. Iinteracționist.
56. Din ce sistem medical fac parte modelele medicale Indian, Chinez și modelele medicale din
țările „lumii a treia”?
A. Tolerant.
B. Inclusiv.
C. Integrativ.
D. Exclusiv.
E. Interacționist.
57. În ce model medical este posibilă crearea de asociații profesionale pentru reprezentanții oricărui
sistem medical, precum și crearea unor colegii speciale?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Chinez.
58. În ce model medical a fost creat un sistem medical de stat și mixt în care Statul acorda licențe
numai școlilor medicale calificate?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Indian.
59. În ce model medical au fost interzise toate grupurile de vindecători ai medicinei tradiționle,
rămânând o singura asociație profesională - Uniunea Lucrătorilor Medicali?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Sovietic.
60. În ce model medical osteopatia ca sistem alternativ de tratament a fost parțial lăsată sub auspiciile
bisericii?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Chinez.
61. În ce model medical statul licențiază medicii care reprezintă medicina tradițională și ei trebuie
doar să susțină examene de stat pentru cunoașterea legislației cu privire la reglementarea practicii
medicale?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Chinez.
62. În ce model medical aproape toate sistemele medicale de vindecare se dezvoltă pe bază
religioasă?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Indian.
63. În ce model medical medicina tradițională a fost recunoscută și integrată în medicina

spitalicească de stat?
A. German.
B. Francez.
C. Chinez.
D. American.
E. Britanic.
64. În ce model medical vindecătorii din medicina populară încearcă să se organizeze în asociații
profesionale și să se integreze ca personal medical auxiliar în sistemul medical spitalicesc?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Modele medicale din țările „lumii a treia”.
65. Etnoiatriaeste:
A. Domeniu, care redăcunoștințeleşipracticilemedicaleempirice, arhaice. tradiționale, preștiințifice
ale popoarelordesprevindecare.
B. Domeniu, care studiazăprocesele culturale și sociale, ce se aflăînlegăturăcuboala.
C. Domeniu, care studiazăprocesele culturale și sociale, ce se aflăînlegăturăcusănătatea.
D. Știință care studiazămedicinasauterapeuticamodernă, cuansamblulnesfârșit al
diagnosticelorşiremediilorexperimentate, izvorâtedinexperiențapractică a științelor.
E. Toatevariantele.
66. Biomedicinaeste:
A. Sistem medical occidental sauoramură a științeimedicale, care aplică principii
biologiceșifiziologiceînpractica clinic.
B. Sistem, care îmbinămetode de tratamentconvenționalecucelecomplementare.
C. Sistemul local de credințeșipractici indigene însănătateșiboală.
D. O ramură a medicineipopulare, care aplică principii tradiționaleînpractica clinic
E. Sistem medical occidental care combină principii biologiceșitradiționaleînpractica clinic.
67. Etnomedicina se referă la:

A. Sistemul local de credințeșipractici indigene însănătateșiboală.
B. Ramură a științeimedicale, care aplică principii biologiceșifiziologiceînpractica clinic.
C. Sistem, care îmbinămetode de tratamentconvenționalecucelecomplementare.
D. Medicinatradiționalăchineză.
E. Nici o variantă.
68. Sistemulbiomedical include:

A. Instituțiileformale ce au la bazăcunoaștereașipracticilespecificemedicale.
B. Toateatitudinileprivitoare la boalășisănătate.
C. Mijloacelelaice de identificareșiinterpretare a simptomelorcunoscute de biomedicină.
D. Automedicațiafolosităînanumitecazuri.
E. Toatevariantele.
69. Caracteristicasistemelormedicale ale societățilorcomplexe include:

A. Medicina popular.
B. Medicinaprofesionistă.
C. Medicina folk.
D. Toatevariantele.
70.Caracteristicasistemelormedicale locale (conform clasificăriilui Frederick L. Dunn) sunt:

A. Răspânditeînregiuniculturalegeograficemari (Ayrveda, medicinatradiționalăchineză).
B. Caracteristicecomunităților de culegători, agricultorișipăstori.
C. Reprezentate de așa-numita „medicinăștiințifică” sau „biomedicină”, care aapărutîn Occident.
D. Toatevariantele.
E. Nici o variant.
71. Caracteristicasistemelormedicaleregionale (conform clasificăriilui Frederick L. Dunn) sunt:

C. Reprezentate de așa-numita „medicinăștiințifică” sau „biomedicină”, care aapărutîn Occident.
D. Nici o variantă.
E. Toatevariantele.
72. Caracteristicasistemelormedicale cosmopolite (conform clasificăriilui Frederick L. Dunn) sunt:

C. Reprezentate de așa-numita „medicinăștiințifică” sau „biomedicină” care aapărutîn Occident.
E. Toatevariantele.
73. Sindemiaeste:
A. Metodă de terapiemedicamentoasă a medicineiclasice, prin care se utilizează doze active

farmaco-dinamicece combat cauzele, modificărilepatogeniceșisimptomelebolilor.
B. Complexul a douăsau mai multeepidemiiconcurentesausecvențiale.
C. Extindereauneibolicontagioase într-un timpscurt, princontaminare, la un număr mare de
persoanedintr-o localitate, regiune etc.
D. epidemie, care se extindepe un teritoriufoarte mare, într-o țară, în mai multețărisau continente.
74. Hegemoniamedicalăpoate fi caracterizatăprin:
A. Conducerea (gestionarea, manipularea) indivizilorprinimpunereaanumitornorme, valori,

concepteșicredințedespresănătateșiboală.
B. Domeniu de cercetareînștiințelebiomedicale.
C. Tendințamedicineide a se plasadreptliderprintreștiințele exacte.
D. Privareapacienților de dreptulla autonomieîncontextuldeciziilorcuprivire la tratament.
E. Dreptulmedicului de exercitare a profesieipecontpropriu, fără a fi angajat al
uneiinstituțiimedicale.
75. Medicalizarea se referă la:
A. Aprovizionareainstituțiilormedicale cu medicamente.
B. Procesul de răspândire a controluluimedicalasupraviețiiindividuluișisocietății.
C. Controlul strict al producerii, distribuțieișiutilizăriimedicamentelorînsocietate.
D. Utilizareaconcomitentăîntratamentulbolilor a douăsaumaimultepreparatefarmaceutice cu
acelașiefect therapeutic.
76. Etnomedicinaestedomeniul care studiază:
A. Corpulcunoștințelordesprecredințeleșipracticile de sănătateînsocietățiletradiționale.
B. Studiulbolilormintaleînraport cu faptelesocialepropriiculturilor primitive şisocietăţilor industrial.
C. Ramură a medicine, care se ocupă de supraveghereasănătățiipopulației din
zoneleruraleșicomunitățile isolate.
E. Toatevariantele.
77. Etnofarmacologiaeste:
A. Domeniu al chimiei, care studiazămedicamentul din perspectivadefiniriiacestuia ca substanță,
utilizatăpentruprofilaxia, tratamentulsaudiagnosticareabolilor.
B. Direcție de cercetare, care se concentreazăasuprautilizăriimedicamentelor de cătrepopoare ale
cărorpercepțiiasuprasănătățiișiboliidiferă de celebazate pe principiileștiinței occidentale și ale
biomedicinei.
C. Un domeniuce nu are legătură cu botanica medicală, fitochimie, sistematicaplantelor etc.
D. Analiza filosofică a plantelormedicinalece include studiulacestora ca obiecte ale culturii.
78. Pluralismulmedical se referăla:
A. Coexistența mai
multorsubsistememedicaleîncadrulsistemuluimedicalsauposibilitateaexistențeiconcomitente a
sistemelor locale, regionaleși cosmopolite încadrulaceluiașisistem.
B. Existențaconcomitentăatât a serviciilormedicalepublice, câtși a celorprivate.
C. Utilizareaconcomitentă a conceptelorbiomedicaleși a celorcomplementare / alternative
despreboalășivindecare.
E. Toatevariantele.
79. Cine din autori a formulat pentru prima dată conceptul de „comunicare interculturală”:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. T. H. Hall
E. Samuel C. Serto.
80. Bifați anul în care a fost formulat conceptul de „comunicare interculturală”:

A. 1879
B. 1897
C. 1903
D. 1932
E. 1959
81. În afară de sintagma „comunicare interculturală”, în literatura de specialitate se folosește ce noțiune?:

A. Comunicare interstatală,
B. Comunicare interetnică,
C. Comunicare interumană,
D. Comunicare internațională,
E. Comunicare intercomunitară.
82. Ca disciplină, comunicarea interculturală face parte din cadrul căror ştiinţe?:
A. științele sociale,
B. științele politice,
C. științele juridice,
D. științele umanistice,
E. științele culturii,
83. Cine din autoriau descoperit 164 de definiţii ale culturii, aparţinând diferitor filosofi, antropologi,
culturologi, istorici etc:
A. Clyde Kluckhohn, Alfred Kroeber.
B. William Haviland, Denis McQuail.
C. Michael Howard, Samuel C. Serto.
D. Shanon, Weaver
E. Leonard Saules,Fernando Ortiz,
84. Cine din autori abordează cultura ca un „mod obişnuit în care grupurile umane învaţă să-şi organizeze
comportamentul şi gândirea în relaţia cu mediul lor înconjurător”:
A. Leonard Saules.
B. Shanon-Weaver.
C. Samuel C. Serto.
D. Michael Howard
E. Fernando Ortiz,
85. Cine din autori abordează cultura drept „o serie de reguli sau standarde împărtăşite de membrii unei
societăţi şi care acţionează asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt considerate potrivite sau
acceptabile”:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. William Haviland
D. Samuel C. Serto.
E. Michael Howard.
86. Ce se înțrelege prin noțiunea de multiculturalitate?:

A. convieţuirea unor culturi diferite în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această con-vieţuire este
paşnică sau conflictuală,
B. convieţuirea paşnică a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
C. convieţuireaconflictuală a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
D. convieţuirea unor culturi complementare în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această
convieţuire este paşnică sau conflictuală,
E. convieţuirea unor culturi identice în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această
convieţuire este paşnică sau conflictuală.
87. În ce an și unde a fost formulat pentru prima dată termenul de multiculturalitate ?:

A. 1848, Franța,
B. 1865, Anglia,
C. 1893, Germania,
D. 1904, Italia,
E. 1941, SUA.
88. În ce an și unde a fost formulat pentru prima dată termenul de societate multiculturală ?:
A. 1844, Franța,
B. 1875, Anglia,
C. 1912, Germania,
D. 1936, SUA,
E. 1964, Canada,
89. Indicați modelele de societate multiculturală:

A. Modelul integrativ, Modelul interactciv, Modelul transcendental,
B. Modelul asimilaţionist, Modelul transcultural, Modelul Apartheid,
C. Modelul policultural, Modelul intercultural, Modelul intracultrural
D. Modelul cosmopolit, Modelul intercilizațional, Modelul acultural,
E. Modelul extracultural, Modelul intracivilizațional, Modelul extracivilizațional.
90. Precizați intervalul cronologic când a fost formulat termenul de transculturalitate:

A. Începutul aa. 50 ai sec. XIX,
B. Mijlocul aa. 60 ai sec.XIX,
C. Sfârșitul aa. 90 ai sec.XIX,
D. Începutul aa. 20 ai sec. XX,
E. Începutul aa. 40 ai sec. XX.
91. Bifați autorul care a formulat termenul de transculturalitate:

A. Denis McQuail,
B. Leonard Saules,
C. Fernando Ortiz,
D. Shanon-Weaver,
E. Samuel C. Serto,
92. Ce percepție se remarcă printr-o importanță deosebită în comunicarea interculturală?

A. percepţia culturală,
B. percepţia rasială,
C. percepţia etnică,
D. percepţia socială,
E. percepţia axiologică,
93. Enunțați cea mai des invocată formă de comunicareinterculturală nonverbală în literatura de
specialitate:
A. gestica,
B. prosodica și exralingvistica,
C. takezica,
D. mimica,
E. proxemica,
94. Notați autorul care a formulattermenul de proxemică:

A. A. Gilgen,
B. Leonard Saules,
C. Fernando Ortiz,
D. Edward T. Hall
E. Larry Samovar.
95. Disciplina care studiază utilizarea timpului în comunicarea intercultrurală nonverbală se numește:
A. oculezica,
B. prosodica și exralingvistica,
C. takezica,
D. cronemica,
E. proxemica,
96. Evidențiați două modele de bază de utilizare a timpului în diferite culturi:

A. monocronă, policronă,
B. monocronă,bicronă,
C. bicronă,tricronă,
D. tricronă,policronă
E. monocronă,tricronă.
97. Cărui model de utilizare a timpului aparțin europenii?:

A. monocron,
B. bicron,
C. tricron,
D. cvadricron,
E. pentacron,
98. Cărui model de utilizare a timpului aparțin africanii?:

A. monocron,
B. bicron,
C. tricron,
D. cvadricron,
E. policron,
99. Ce țări se referă la societățile monocronice moderate?:

A. Marea Britanie, SUA,
B. Franţa, Italia,
C. Grecia, Serbia,
D. Turcia, Siria
E. Olanda, Belgia.
100.Ce țări se referă la societățile monocronice cu o componenta policronică destul de prezentă?:

A. Germania, Franţa, Elveţia, Spania,
B. Iran, Azerbajan, Armenia.
C. Argentina, Brazilia, Peru,
D. Mexic, SUA, Canada,
E. Japonia, India, China.
101. În ce țară în multe dintre universitățile de medicină se predă din primul an de facultate un curs
obligatoriu de competență comunicațională interculturală?:
A. Marea Britanie,
B. Franţa,
C. SUA,
D. Italia.
E. Spania.
102. Cine din marii medici constatacă „dacă conferi hindusului natura slavului, apoi hindusul se va
îmbolnăvi sau chiar va muri?:
A. Hippocrate,
B. Avicena,
C. Galenus,
D. Paracelsius,
E. Rhazes,
103. Bifați recomandarea ce nu trebuie utilizată în comunicarea medicului cu pacienți de altă etnie:
A. medicul urmează să ia în considerare tipul culturii, etnia, confesiunea religioasă în comunicarea
interculturală cu pacientul,
B. în activitatea sa, medicul trebuie să fie tolerant față de manifestarea modelelor tradiționale și religioase în
comportamentul pacienților,
C. medicul trebuie să fie precaut în stabilirea etniei și a apartenen-ței confesionale, să facă acest demers
doar în cazurile în care aceste date sunt utilizate în beneficiul bolnavului,
D. medicului trebuie să fie reținut în manifestarea emoțiilor, nu se recomandă ca discuția să fie însoțită de
comentarii cu un caracter apreciativ și diagnosticist,
E. medicului nu trebuie să fie reținut în manifestarea emoțiilor, se recomandă ca discuția să fie însoțită de
comentarii cu un caracter apreciativ și diagnosticist.
104.Cultura comportamentului constituie:

A. Acțiunile și formele de comunicare ale oamenilor bazate pe moralitate, gustul estetic și
respectarea anumitor norme și reguli.
B. Acțiunile și formele de comunicare ale oamenilor bazate pe profit, gustul câștigului și respectarea
anumitor norme și reguli.
C. Formele de comunicare profesională determinate de un regim politic, acesta stabilește gustul
estetic și respectarea anumitor norme și reguli pentru realizarea prevederile strategice.
D. Acțiunile de comportament ale oamenilor bazate pe diverse interese de grup și respectarea
anumitor norme și reguli de dominare a societății.
E. Acte comportamentale a unor pături sociale menite să promoveze gustul estetic de grup și
impunerea acestuia de a respecta anumite norme și reguli cu caracter eugenic.
105.Adevărata cultură a comportamentului este:

A. Unitatea organică a culturii interne și externe a unei persoane, capacitatea de a găsi linia corectă
de comportament chiar și într-o situație non-standard și, uneori, extremă.
B. Unitatea dominantă a culturii unei persoane prin care determină fără respect ce este corect într-o
situație standard și, uneori, extremă.
C. Culturaformală a unei persoane și capacitateade a găsi linia comodă pentru sine într-o situație
non-standard.
D. Puterea unei persoanede a găsi profit în orice situație.
E. Deprinderea unei persoanede a găsi un comportament pentru a domina colegii.
106.În fiecare societate, eticheta s-a dezvoltat:

A.Treptat ca un sistem de reguli de conduită, un sistem de permisiuni și interdicții care organizează
norme morale și etice în ansamblu: protejează-i pe cei mai mici, ai grijă de soție, respectă bătrânii,
fii bun cu ceilalți, nu jigni pe cei care depind de tine, fii harnic, conștiincios etc.
B. Treptat ca un sistem de reguli comportamentale, un sistem de interdicții care protejează pe cei
mai puternici, uneori vulnerabili dacă e util etc.
C. În strânsă legătură cu interesele unei caste și reprezintă un sistem de reguli de conduită, un sistem
de permisiuni pentru membrii castei și interdicții pentru cei din afară și care organizează norme de
conduită în societate.
D. Spontan ca un sistem de reguli de conduită, un sistem de permisiuni și interdicții care
organizează norme morale și etice în ansamblu: protejează-i pe cei mai mici, ai grijă de soție,
respectă bătrânii, fii bun cu ceilalți, nu jigni pe cei care depind de tine, fii harnic, conștiincios etc.
E. Ca un sistem de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejeazăpe cei
influenți, respectă bătrânii doar pentru anumite beneficii etc.
107.Cuvântul„etichetă”este înțeles ca fiind:

A. Un set de reguli de comportament referitoare la manifestarea externă a atitudinilor față de oameni
(relații cu alții, forme de adrese și salutări, comportament în locuri publice, maniere și haine).
B. Unitatea dominantă a culturii unei persoane prin care determină fără respect ce este corect într-o
situație standard și, uneori, extremă.
C. Cultura formală a unei persoane și capacitatea de a găsi linia comodă doar pentru sine într-o
situație non-standard.
D. Un sistem de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe cei influenți,
respectă bătrânii doar pentru anumite beneficii.
E. Deprinderea unei persoane de a găsi un comportament pentru a domina colegii.
108.Fiind unstandard cultural eticheta poate fi interpretată ca fiind:

A. Un sistem de reguli de comportament adoptat în cercuri culturale speciale care alcătuiesc un tot
întreg.
B. Acte comportamentale a unor pături sociale menite să promoveze gustul estetic de grup și
impunerea acestuia de a respecta anumite norme și reguli cu caracter eugenic.
C. Cultura formală a unei persoane și capacitatea de a găsi linia comodă doar pentru sine într-o
D. Un sistem de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe cei influenți,
E. Deprinderea unei persoane de a găsi un comportament pentru a domina colegii.
109.Identificați elemente care corespunde etichetei:

A. Salutul, vulnerabilitatea, prezentarea,comportamentul la serviciu, comportamentul în spațiul
informal, comportamentul în transportul public, comportamentul confidențial etc.
B. Autonomia, adresarea, minciuna,comportamentul la serviciu, comportamentul în spațiul public,
comportamentul în transportul public, comportamentul în ospeție etc.
C. Salutul, adresarea, prezentarea,comportamentul fățarnic, comportamentul în spațiul public,
comportamentul în transportul public, comportamentul metafizic etc.
D. Salutul, adresarea, eticheta,comportamentul universal, comportamentul în spațiul minoritar,
E. Salutul, adresarea, prezentarea,comportamentul la serviciu, comportamentul în spațiul public,
F. 110. Care este principala regulă de comportament pe stradă?

A. Să provocați neplăceri și probleme altora.
B. Să nu provocați bine și bineficiu altora.
C. Să nu vă provocați neplăceri și probleme individuale, doar altora.
D. Să marginalizațiposibilitățile altora.
E. Să nu provocați neplăceri și probleme altora.
111. Alege-ți elementul principal și esențial al îmbrăcămintei:
A. Simplitatea.
B. Aroganța.
C. Superioritatea.
D. Autonomia.
E. Grandomania.
112.Limbajul vestimentației presupune:

A. Eleganță, subtilitate, reținere, practicitate.
B. Eleganță, superioritate, reținere, practicitate.
C. Eleganță, subtilitate, autonomie, practicitate.
D. Eleganță, confuzie, reținere, practicitate.
E. Eleganță, subtilitate, reținere, grandomanie.
113.Identificați mesajul pe care trebuie să îl transmită o garderobă masculină:
A. Stabilitate, confuzie, perenitate.
B. Stabilitate, frustrare, perenitate.
C. Stabilitate, siguranţă, aroganță.
D. Stabilitate, siguranţă, incertitudine.
E. Stabilitate, siguranţă, perenitate.
114.O femeie elegantă este întotdeauna îmbrăcată și se comportă în conformitate cu:

A. O situație specifică, cu propria ei poziție și cu vârsta.
B. Ideea că toate situațiile sunt standart și nu necesită ajustarea garderopei
C. O situație specifică, cu propria ei poziție că inteferent de vârstă mă pot îmbrăca cum vreau.
D. O situație standart cu propria poziție că inteferent de context mă pot comporta cum vreau.
E. Deprinderea personalăimportant să atrag cât mai multă atenție .
115. Conform dicţionarului o imagine este:

A. Ansamblul de reprezentări deopotrivă afective şi raţionale, asociate de către un individ unei
mărci, unui produs, unei întreprinderi, unei idei.
B. Cultura formală a unei persoane și capacitatea de a găsi linia comodă doar pentru sine într-o
C. Ansamblul de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe cei influenți,
D. Deprinderea unei persoane de a se găsi pe sine pentru a domina colegii.
E. O unitate a abilităților informale și a intereselor cognitive subiective ale unui om în profesia sa.
116. Reprezentarea de sine are următoarelecomponente de bazează:
A. Eul intim şi eul public.

B. Eul metafizic şi eul autonom.
C. Eul familiar şi eul profesional.
D. Eul inconștient şi eul subconștient.
E. Eul comun şi eul social.
117. Procesul de formare a imaginii include următorii pași:

A. Individualizarea, accentuarea și promovarea,.
B. Marcarea și distorsionarea.
C. Impunerea, asistarea și suprasolicitarea.
D. Munca, supunerea și autonomia.
E. Mimarea sarcinilor, formalizarea și efortul.
118. Imaginea unui medic este valoroasă prin faptul că:
A. Exprimă anumite idei mentale despre starea profesiei medicale și a medicinei în general, statutul
lor social și scopul cultural.
B. Se manifesta în anumite situații ce pune în pericol sănătatea individuală ori a celor din anturajul
persoanei.
C. Exprimă anumite idei metafizice despre profesia medicală și a medicinei în general.
D. Exprimă anumite idei nostalgice despre starea profesiei medicale în trecut și a medicinei în
general, statutul lor social și scopul cultural.
E. Exprimă anumite idei affective și subconștiente despre starea profesiei medicale și a medicinei în
general, statutul lor social și scopul cultural.
119. Prin termenul „vocație medicală”înțelegem:
A. O unitate a abilităților naturale și a intereselor cognitive subiective ale unui medic în profesia sa.
B. Cultura formalizată a medicului și capacitatea de a găsi linia comodă doar pentru sine în relația
cu pacientul.
C. Ansamblul de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe medici,

respectă pacienții doar pentru anumite beneficii.
D. Deprinderea medicului de a se găsi pe sine pentru a domina colegii și pacienții.
E. Abilitățile formale și interese subiective ale medicului în profesia sa.
120. Comportamentul cu risc pentru sănătate reprezintă:

A. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce pune în pericol sănătatea in-
dividuală ori a celor din anturajul persoanei.
B. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce nu pune în pericol sănătatea
individuală ori a celor din anturajul persoanei.
C. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce pune în pericol sănătatea
individual, dar nu a celor din anturajul unei persoanei.
D. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce nu pune în pericol sănătatea
individual, însă a celor din anturajul persoanei o pune.
E. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații, diferit de alte personae ce după
părerea mea nu pune în pericol sănătatea individuală ori a celor din anturajul persoanei.
121. Ce se înțelege prin noțiunea de devianță?

A. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă devine păguboasă pentru
sănătatea și viața individului, punându-l într-un pericol iminent.
B. Conduită care nu se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă nu devine păguboasă
pentru sănătatea și viața individului.
C. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise și care la o anumită etapă ar
putea devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului, dar nu-l pune într-un pericol iminent.
D. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă nu devine păguboasă
pentru sănătatea și viața individului, punându-le într-un pericol iminent.
E. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă sub infențe subiective nu
devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului, dar l-ar putea pune într-un pericol iminent.
122. Ce se înțelege prin comportament deviant?

A. Modalitate de a fi, conduită prin care individul nu se abate de la normele în vigoare și, ca urmare,
nu poate cauza efecte negative, dezastruoase pentru viața și sănătatea proprie sau a celor din jur.
B. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare și, ca
urmare, poate cauza efecte negative, dezastruoase pentru viața și sănătatea proprie sau a celor din
jur.
C. Mod de trai sau conduită prin care o persoană respectă normele sociale și din cauza aceasta nu
este văzut bine de cei din jur.
D. Act comportamental care relevă cumsecădenie în context profesional și determină altruism în
exercitarea profesiei.
E. Modalitate de a arăta respect pentru normele profesionale și, ca urmare, nu dăunează celor din
jur.
123. Ce reprezintă comportamentul nociv pentru sănătate?

A. Acțiunea individului prin care își aduce prejudiciu sănătății sale.
B. O acțiune creată intenționat de pacient în contextual unui dialogul medical, cu scopul de a evita
sau de a obține mai mult timp pentru a răspunde medicului.
C. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopulde a câștiga bineficii cu orice
preț pentru sănătate.
D. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopulde a impune poziții sau să
obținem aderență la tratament.
E. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul profesional medical, cu scopulde a
antrena gândirea sau să obținem experiență medicală.
124. Prin noțiunea de risc se subînțelege:

A. Mod de trai sau conduită prin care o persoană respectă normele sociale și din cauza aceasta nu
este văzut bine de cei din jur.
B. Act comportamental care relevă cumsecădenie în context profesional și determină altruism în
exercitarea profesiei.
C. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, pagubă sau pericol.
D. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare.
E. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise.
125. Schimbarea comportamentală presupune:

A. Schimbarea convingerilor cu privire la experiența profesională.
B. Modificare a conduitei, purtării, comportamentului, survenită în urma unor circumstanțe,
convingeri de moment sau treptate, educație sau informare.
C. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, pagubă sau pericol.
D. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare.
E. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise.
126. Cum este apreciată de societate tulburarea de personalitate?

A. Tulburările de personalitate sunt apreciate de societate ca anormale și distructive.
B. Tulburările de personalitate sunt apreciate de comunitate ca anormale, dar permise.
C. Tulburările de personalitate sunt apreciate de comunitate ca fiind o determinare a majorității
asupra minorități.
D. Tulburările de personalitate sunt apreciate de societate ca distructive doar pentru profesionaliști.
E. Tulburările de personalitate sunt apreciate de un grup de personae influente în raport cu
persoanele incommode.
127. Ce presupune violența în familie?

A. Acțiuni vătămătoare, dar nu violente, comportamente permisive, manifestate între membrii
aceiași familii.
B. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii aceiași familii.
C. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii comunității.
D. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii unui colectiv.
E. Acțiuni vătămătoare, indulcente, comportamente agresive, manifestate nu între membrii aceiași
familii.
128. Identificați unele forme de abuz violent în cadrul familiei:

A. Observate, neobservate și determinate.
B. Voluntar, involuntar și trecător.
C. Fizic, sexual, psihologic sau emoțional etc.
D. Râsul, plânsul, șoptitul, oftatul etc.
E. Intensitatea, înălțimea și extensia violenței.
129. De obicei abuzul fizic asupra copiilor în familie este justificat de părinți prin dorința de a:
A. Proteja copii.
B. Deciplina copii.
C. Motiva copii.
D. Remunera copii.
E. Induce frică.
130. Ce reprezintă homosexualitatea?

A. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de sex diferit.
B. manifestare sexuală cu caracter dublu.
C. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de același sex.
D. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de minori.
E. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de animale.
131. Ce reprezintă pedofelia?

A. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de animale.
B. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de copii.
C. manifestare sexuală cu caracter dublu.
D. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de același sex.
E. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de sex diferit.
132. Ce se subînțelege prin noțiunea de incest?

A. Când relația sexuală este săvârșite cu animale.
B. Când relația sexuală este săvârșite cu rudele apropiate.
C. Când relația sexuală este săvârșite cu persoane de același sex.
D. Când relația sexuală este săvârșite cu persoane de sex diferit.
E. Când relația sexuală este săvârșite cu persoane decedate.
133. Alimentația curativă asigură:

A. Agravarea stării patologice a organismului, dezechilibrează procesele vitale, ajută la apariția
disfuncțiilor proceselor vitale.
B. Apariția obezității și a diabetului zaharat.
C. Ameliorarea stării patologice a organismului, reglează procesele vitale, previne apariția
D. Induce creșterea valorilor colesterolului și favorizează apariția bolilor cardiovasculare.
E. Aportul crescut de alimente bogate în carbohidrați, lipide și sare.
134. La nivel comportamental dependența de droguri se manifestă prin:

A. Ameliorarea stării patologice a organismului, reglează procesele vitale, previne apariția
B. Indiferență, pierderea interesului față de anumite activități, depresie, amnezie, anxietate,
dificultate de concentrare.
C. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă.
D. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke, provoacă osteoporoza, provoacă miros neplăcut al
cavității bucale.
E. Bronșită cronică, determină riscul apariției cancerului pulmonar și cel buco-laringian etc.
135. Identificați consecințele fumatului:

A. Ameliorarea stării patologice a organismului, regleză procesele vitale, previne apariția
disfuncțiilor proceselor vitale etc.
B. Indiferență, pierderea interesului față de anumite activități, depresie, amnezie, anxietate etc.
C. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă.
D. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke etc.
E. Bronșită cronică, determină riscul apariției cancerului pulmonar și cel buco-laringian, provoacă
osteoporoza, provoacă miros neplăcut al cavității bucale etc.
136. Identificați cauzele fumatului:

A. Psihologice și biologice.
B. Morale și profesionale.
C. Colective și individuale.
D. Religioase și medicale.
E. Observate, neobservate și determinate.
137. Adicția este caracterizată prin:

A. Dependența față de consumul unor substanțe precum: alcoolul, tutunul, drogurile, inhalanții,
medicamentele, jocurile sau activitățile „captivante”.
B. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă.
C. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke etc.
D. Abținerea de la consumul unor substanțe precum: alcoolul, tutunul, drogurile, inhalanții,
medicamentele, jocurile sau activitățile „captivante”.
E. Dependența față de consumul de apă, alimente, vitamine, mineraleetc.
138. Dependența de droguri poate fi caracterizată ca fiind:

A. dependența față de consumul de apă, alimente, vitamine, minerale etc.
B. stare ce necesită continuarea drogajului, caracterizată prin reacții psihice și somatice specifice.
C. Un proces de inhalare a fumului de combustie al tutunului, pentru a obține efectele psihologice și
biologice scontate și fixate.
D. etapă a experienței fumatului, când se formează dependență constantă și consum exagerat de
țigări.
E. acțiune medicală de înlăturare a și eliminare a toxinelor din organism.
139. Ce reprezintă farmacofobia?

A. acțiune medicală de înlăturare a și eliminare a toxinelor din organism.
B. Teama de a folosi medicamente.
C. stare ce necesită continuarea consumului de medicamente.
D. Administrarea concomitentă a două sau mai multe medicamente.
E. Administrarea concretă a unui medicament pentru a obține efecte somatice sau psihice.
140. Efectul Placebo înseamnă:

A. Teama de a folosi medicamente.
B. stare ce necesită continuarea consumului de medicamente.
C. Administrarea concomitentă a două sau mai multe medicamente.
D. Administrarea unui preparat inert (neutru), de ex. cretă, zahăr etc.
E. Administrarea concretă a unui medicament pentru a obține efecte somatice sau psihice.
141. Criteriile de clasificare a conduitelor deviante sunt:

A. Conform formelor de manifestare, conform conținutului de manifestare și după servitatea
realizării.
B. Conform statutului individului în societate și după impactul acesteia.
C. Conform formelor de manifestare, conform intesitatea axiologică și după efectele pentru
societate.
D. Conform indicilor etiologice, conform impactului pentru familie și după servitutea realizării.
E. Conform profesiei, conform statutului social și după conflictul de rol.
142. Conform formelor manifestării, comportamentul deviant poate fi:

A. În formă socială; de simulare și sinistroză; nondistructiv și de automutilare; heterodistructiv;
pasiv și neviolent.
B.În formă particulară; de simulare și sinistroză; autodistructiv și de automutilare; heterodistructiv;
agresiv și violent.
C. În formă socială; de manifestare; distructiv și de mutilare a familiei; pasiv și neviolent.
D. În formă familiară; de simulare; reglativă și de autoconștientizare; heterodistructiv; pasiv și
neviolent.
E. În formă comunitară; de automanifestare; autodistructive; heterodistructiv; insistente și
conflictuale.
143. Conform conținutului manifestării, comportamentul deviant poate fi:

A. Agresiv, neagresiv; cu fraudă sau furt; de violare a normelor (regulilor).
B. Morale; imorale și profesionale.
C. Familiare; colective și individuale.
D. Psihologice; religioase și medicale.
E. Observate; neobservate și determinate.
144. După severitatea realizării, comportamentul deviant poate fi:

A. Morale; imorale și profesionale.
B. Familiare; colective și individuale.
C. Ușoar, moderat și sever.
D. Psihologice; religioase și medicale.
E. Observate; neobservate și determinate.
145. Principiul etic al autonomiei presupune:

A. Respectul dreptului persoanei la autodeterminare.
B. Respectul dreptului de proprietate al persoanei.
C. Respectul dreptului medicului la o intervenție experimentală nestingherită.
D. Îngrădirea libertății persoanei.
146. Principiul binefacerii presupune:

A. Obligația de a-i ajuta pe alții să-și promoveze interesele importante și legitime, datoria de a evita răul sau
prejudiciul și a face și a promova binele.
B. Obligația de a privilegia și a promova binele doar unei persoane.
C. Obligația de a privilegia și a promova binele doar unei pături sociale.
D. Obligația de a promova interesele importante și legitime ale unei instituții în detrimentul alteia.
147. Principiul dreptăţii presupune:

A. Distribuția echitabilă a bunurilor, resurselor și serviciilor (de exemplu, medicale).
B. Ca beneficiul şi riscurile în clinică să fie echilibrate.
C. Distribuția privilegiată a resurselor și serviciilor medicale.
D. Distribuția netransparentă a resurselor materiale.
E. Nu sunt variante de răspuns.
148. Reguli/regula după care se poate înfăptui distribuția echitabilă a resurselor sunt/este:
A. Fiecărei persoane în mod egal.
B. Fiecărei persoane conform necesităților.
C. Fiecărei persoane în funcție de efort.
D. Fiecărei persoane potrivit contribuției.
E. Toate variantele.
149. Conceptul de bioetică textual înseamnă:

A. Etica vieții.
B. Etica morții.
C. Etica virtuții.
D. Etica deontologică.
150. Un pionier al bioeticii autohtone, care pledează pentru conceptul larg de bioetică, este:
A. Ana Pascaru
B. Teodor Țîrdea
C. Gheorge Bobînă
D. Eudochia Saharneanu
E. Nici o variantă
B. COMPLEMENT MULTIPLU (mai multe răspunsuri corecte sunt posibile)
1. Care este contribuția științelor comportamentului pentru medicină?

A. Investigarea sistemică a factorilor de risc pentru sănătatea omului.
B. Modificarea factorilor comportamentali implicați în sănătate și în apariția unor boli.
C. Înțelegerea și utilizarea proceselor comportamentale și sociale pentru a prevedea sau influența
starea de sănătate și factorii de risc pentru boală.
D. Pentru fundamentarea cunoștințelor empirice în medicină .
E. Satisfacție profesională
2. Care este obiectul de studiu a disciplinei Comunicare și Comportament în medicină?

A. Elucidarea fenomenului comportamental și comunicațional în complexitate.
B. Integrarea cunoștințelor medicale cu scop de tratament și prevenire a bolilor.
C. Identificarea factorilor care contribuie la modelarea comportamentului uman.
D. Explicarea varietății comportamentului și definirea lui în limitele dihotomiei normalitate-
anormalitate.
E. Studiul stilului de viață și a factorilor ecologici, politici, geografici, administrativi etc.
3. Behaviorismul este:
A. Studiu asupra comportamentului uman în aspect medical.
B. Viziune științifică care consideră drept obiect exclusiv comportamentul exterior, fără a se recurge
la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne.
C. Curent psihologic ce a schimbat obiectul cunoașterii, înlocuind conștiința cu singurul care poate
fi perceput și supus măsurării - comportamentul.
D. Domeniu care studiază comportamentul uman în contextul cultural.
E. Teorie ce cercetează comportamente complexe normale sau patologice și procesele mentale
implicate în generarea sau susținerea lor.
4. Din ce perspectivă științele comportamentului contribuie la formarea profesională a medicului:
A. Perceperii bolnavului ca subiect de investigare care suferă.
B. Formării alianței cu omul bolnav în lupta cu durerea, boala și moartea.
C. Examinarea bolnavului doar ca obiect al diagnosticului și tratamentului.
D. Al responsabilizării penale a medicului.
E. A avea o empatie cu pacienții.
5. Conceptul de comportament al lui J.B. Watson reprezintă:

A. Totalitate de reacții sesizabile ale organismului ca rezultat al expunerii acestuia la excitanții din
mediu.
B. Influențele externe, de mediu (seturi de stimuli) determină conținutul comportamentului copilului
și natura dezvoltării acestuia.
C. Conținutul psihologic al comportamentului.
D. Dependența comportamentului de influența factorilor-stimuli externi, sociali: schema de bază
„stimul - reacție”.
E. Accentul analizei a fost mutat din cauze interne ipotetice influența mediului extern.
6. Cercetarea clinică în Științele Comportamentului se referă la:

A. Identificarea și înțelegerea factorilor de risc și protectori implicați în apariția și evoluția bolii.
B. Studiul efectelor stării fizice precare sau bolii asupra comportamentului.
C. Evaluarea intervențiilor comportamentale și sociale menite să trateze bolile sau să amelioreze
starea bolnavului.
D. Intervenții comportamentale și sociale pentru promovarea sănătății.
E. Studiul influenței economice asupra instituțiilor și organizațiilor din sănătate.
7. B.F. Skinner prezintă comportamentul ca:

A. Acțiune internă a organismului: modul de gândire, emoțiile, la reprezentări etc.
B. Ca o totalitate a acțiunilor organismului în rezultatul expunerii lui la factorii din mediu.
C. Reacții observabile a organismului la acțiunea stimulilor.
D. Fenomen care poate fi „cultivat-controlat” sau învățat.
E. Condiționare operantă, modelat prin consecințele sale.
8. K. Lewin explică comportamentul uman:

A. Ca rezultat al apariției reflexelor condiționate de experiențe (stimulări) precedente.
B. Ca funcție a persoanei în mediul său.
C. Rezultanta forțelor care acționează asupra organismului în funcție de situație sau mediu social, în
rezultat al acțiunii factorului psihologic.
D. Ca fiind influențat de valori, motive, scopuri, dispoziție, temeri etc. ale persoanei.
E. Fenomen care poate fi „cultivat-controlat” sau învățat.
9. Comportamentul uman este rezultanta interacțiunii organismului cu:

A. Mediul social și cultural.
B. Mediul natural.
C. Procesele psihice.
D. Particularități individuale.
E. Acțiunea instinctului de apărare.
10. Modelele existente în vederea înțelegerii bolii și sănătății sunt:

A. Modelul ce aplică metoda analitică a științelor umane.
B. Biomedical.
C. Psihologic.
D. Biopsihosocial.
E. Modelul ce aplică metoda analitică a științelor clasice ale omului.
11. Ce fel de metodă este aplicată în modelul biomedical:

A. Metoda sinergetică.
B. Metoda analitică a științelor exacte.
C. Metoda analitică a științelor clasice ale naturii.
D. Metoda dialectică.
E. Metoda hermeneutică.
12. Modelul biomedical se axează pe:

A. Tratarea bolii.
B. Neacceptarea pacientului și a atributelor sale ca persoană.
C. Factorii psihosociali.
D. Reducerea corpului uman la un obiect sau la un agregat de organe și funcții.
E. Dimensiunea socială.
13. Factorii biologici care contribuie la modelarea comportamentului:

A. Factorul ereditar (genetic).
B. Sistemul imunitar.
C. Factorii neurologi.
D. Sistemul endocrin (hormonii).
E. Sistemul umoral.
14. Modelul psihologic are următoarele obiective importante:

A. Tratarea organismului morbid.
B. Promovarea comportamentelor și stilurilor sănătoase de viață.
C. Diagnosticul și tratamentul bolilor.
D. Prevenția și tratamentul bolilor.
E. Asistență psihologică.
15. Factorii psiho-individuali care influențează comportamentul uman sunt:

A. Neoromedicatorii.
B. Procesele motivațional-voliționale.
C. Sistemul nervos.
D. Procesele afective.
E. Procesele cognitive.
16. Factorii care au contribuit la dezvoltarea psihologiei sănătății sunt:
A. Cauza mortalității.
B. Unii factori economici.
C. Dezvoltarea psihologiei.
D. Organizația Mondială a Sănătății.
E. Congresul American.
17. Modelul biopsihosocial integrează aspectele:

A. Aspectul biologic.
B. Aspectul estetic.
C. Aspectul psihologic.
D. Aspectul religios.
E. Aspectul social.
18. Cei mai importanți factori socio-culturali în modelarea comportamentului uman sunt:
A. Natura sau comunitatea, societatea.
B. Religia.
C. Culturologia.
D. Membrii familiei.
E. Semenii.
19. Tipurile de comportamente pot fi clasificate în:

A. Comportament sanogen sau cu risc pentru sănătate.
B. Genetic.
C. Adaptiv sau deviant.
D. Manifestări subiective ale oamenilor fără exteriorizare a vieții lor psihice.
E. Ansamblul manifestărilor necorespunzătoare realității.
20. Norma medicală este:

A. Echilibru complex și dinamic al organismului în ansamblu de interferențe active cu mediul.
B. Colaborarea armonioasă a diferitor sisteme din organism și realizarea acestora pe baza resurselor
adaptive și a mecanismelor compensatorii din organism.
C. Criteriu de apreciere.
D. Condiții minimale pentru obținerea unui titlu.
E. Condiții minimale pentru obținerea unei aprecieri.
21. Latinescul Societas înseamnă:

A. Întovărășire.
B. Unire.
C. Societate.
D. Socializare.
E. Sistemic.
22. Ce reprezintă obiectul sociologiei?

A. Modelele de relații.
B. Sensurile și căile de organizare cognitivă a lumii.
C. Acțiunea socială cu sens.
D. Sănătatea și boala ca experiențe umane.
E. Boala ca problemă socială.
23. Primii cercetători ai sociologiei medicale au fost:

A. Talcott Parsons
B. Maria Bulgaru
C. Robert K. Merton
D. Diana Kendall
E. Immanuel Kant
24. Care sunt cauzele sociale ale dezvoltării sociologiei medicale ca știință:
A. Apariția spitalului modern.
B. Medicalizarea societății.
C. Schimbarea modului de finanțare în medicină.
D. Apariția unor probleme cu conotații juridice și etice.
E. Analiza statistică a morbidității.
25. Tipurile de statusuri sunt:

A. Privat.
B. Dobândit.
C. Atribuit.
D. Social.
E. Medical.
26. Statusuri dobândite sunt:

A. Cizmar.
B. Medic.
C. Prințesă.
D. Naționalitatea
E. Bucătar.
27. Statusuri prescrise sunt:

A. Naționalitatea.
B. Căsătorit.
C. Religia.
D. Genul.
E. Rolul.
28. Formele conflictului de rol se manifestă:

A. Între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană.
B. Între cerințele care configurează același rol.
C. Între numărul de statusuri și cel de rol.
D. Într-un grup social.
E. În echipa medicală.
29. Modalitățile de depășire a conflictului de rol la nivel individual sunt:

A. Comunicarea.
B. Raționalizarea.
C. Compartimentarea.
D. Adjudecarea.
E. Valorificarea.
30. Modelele de relație medic-pacient descrise de T. Szasz și M. N. Hollender sunt:

A. Obediență.
B. Activitate-pasivitate.
C. Conducere-cooperare.
D. Participare reciprocă.
E. Antipaternalist.
31. Aspectele de interpretare ale bioeticii sunt:

A. Sens complex.
B. Sens larg.
C. Sens îngust.
D. Aspect larg și aspect îngust.
E. Aspect multiplu.
32. Principiile bioeticii în sens larg sunt:

A. Principiul biosferocentrist și coevoluționist.
B. Principiulmoralității și cel al integrității.
C. Principiul libertății și responsabilității.
D. Principiul vulnerabilității.
E. Principiul dezvoltării.
33. Două sensuri ale vulnerabilității sunt:

A. Depășirea postulatului antropocentrist.
B. Existența armonioasă dintre om și natură.
C. Caracteristică a oricărei ființe vii.
D. Vulnerabilitatea grupurilor de oameni aparte.
E. Responsabilitatea față de animale și plante.
34. Documentele care reglementează activitatea lucrătorul medical sunt:

A. Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului.
B. Codul Deontologic al Asociației Medicilor din RM.
C. Codul etic al asistentului medical mediu.
D. Codul Cadru de etică al lucrătorului medical și farmaceutic.
E. Constituția Republicii Moldova.
35. Noncomplianța compromite rezultatul terapeutic și duce la:

A. Agravarea bolii.
B. Suferință inutilă.
C. Scăderea calității vieții.
D. Costuri economice ridicate.
E. Dezvoltare.
36. Tipurile de practici medicale cunoscute în Republica Moldova:

A. Practici medicale clinice, comune spitalelor publice și clinicilor private licențiate.
B. Practicile de "medicină tradițională", permise de lege și implementate atât în centre medicale
speciale, cât și private.
C. Practici de vindecare.
D. Practici șamanice.
E. Practici ale medicinei populare.
37. Care sunt cele mai importante grupuri de sisteme medicale?

A. Exclusive.
B. Inclusive.
C. Integrative.
D. Tolerante.
E. Interacționiste.
38. Ce factori contribuie la abordarea problemelor medico-antropologice în Republica Moldova?

A. Atenția tradițională a etnologilor autohtoni medicinei populare.
B. Practicile culturale muzicale ale minorităților etnice.
C. Practicile de reabilitare ale medicinei populale.
D. Sănătatea grupurilor sociale în mediul urban autohton.
E. Interesul bioeticii autohtone de abordare a astfel de probleme ca boala, moartea, și implicațiile
culturale ale noilor tehnologii medicale.
39. Clasificareasistemelor conform antropologuluiAllan Young:
A. Internaliste.
B. Externaliste.
C. Deschise.
D. Închise.
E. Liniare.
40. Sistemelemedicale de tip internalist abordeazăboaladrept:
A. O entitatefiziologică, localizată la nivelbiologic.

B. O problemăindividuală, iarsănătateaesteînafaraproblemelorsociale.
C. Proces, determinat de forțele interne: lichidelevitale, patologiileorganelor,
structurilecelulareșigenetice.
D. Analizeazăboalaîn context social.
E. Caracteristicăsocietățilorstrăvechișitradiționale.
41. Sistemelemedicaleexternalisteabordeazăboala:
A. În mod holistic.
B. În context social.
C. Fiinddeterminată de forțelesupranaturale, iarsferasănătățiiesterelaționată cu altedomeniiculturale,
șianume, cu religia.
D. Dreptentitatefiziologică, localizată la nivelbiologic.
E. Fiinddeterminată de forțele interne: lichidelevitale, patologiileorganelor,
structurilecelulareșigenetice.
42. Sistemelemedicalenaturaliste (conform clasificăriilui George M.Foster) reprezintăboala:
A. Drept urmareainfluențeiforțelornaturii: frigul, căldura.

B. Drepturmare a unuidezechilibrudincorpuluman.
C. Dreptfenomenprovocat de ființesupranaturale (zeități).
D. Fiindprovocată de ființe non-umane (fantome, strămoși, spirite rele).
E. Fiindprovocată de oameni (vrăjitori).
43. Modele paternaliste (conformclasificării lui George M.Foster) reprezintă:
A. Explicăcauzabolilorforțelenaturii: frigul, căldura.

B. Boala este urmare a unuidezechilibrudincorpuluman.
C. Considerăboaladreptfenomenprovocat de ființesupranaturale (zeități).
D. Boala este provocată de ființe non-umane (fantome, strămoși, spirite rele).
E. Boala este provocată de oameni (vrăjitori).
44. Componenteleunuiecosistem sunt:
A. Biotic.
B. Bioetic.
C. Abiotic.
D. Ecologic.
E. Cultural.
45. Câmpulproblemelorstudiate de Antropologiamedicalăcritică include:
A. Alcoolismulșiabuzul de droguriînrândulcopiilorșiadolescenților.
B. Tratamentulmedicamentos al femeilorînsărcinate.
C. Problemele de sănătate, cauzate de poluareamediului.
D. Bolileocupaționale / profesionaleșibolile sociale.
E. Promovareasistemuluimedicalbiomecanic.
46. Identificațisensurileînruditealetermenului ”biomedicină”:
A. Medicinahomiopată.
B. Medicinaalopată.
C. Medicinaștiințifică.
D. Medicina modern.
E. Medicinacosmopolită.
47. Trăsăturilecaracteristice ale gândiriibiomedicale sunt:

A. Individualismul.
B. Holismul.
C. Pragmatismul.
D. Empirismulșipercepțiamecanică a corpului.
E. Minimalismulemoțional.
48. Hegemoniamedicalăpoate fi caracterizatăprin:
A. Conducerea (gestionarea, manipularea) indivizilorprinimpunereaanumitornorme, valori,

concepteșicredințedespresănătateșiboală.
B. Domeniu de cercetareînștiințelebiomedicale.
C. Tendințamedicineide a se plasadreptliderprintreștiințele exacte.
D. Stabilirea de ideiconcretedesprenormalitatecorporalășimentalășipatologie.
E. Privareapacienților de dreptulla autonomieîncontextuldeciziilorcuprivire la tratament.
49. Medicalizarea se referă la:
A. Aprovizionareainstituțiilormedicale cu medicamente.
B. Procesul de răspândire a controluluimedicalasupraviețiiindividuluișisocietății.
C. Asimilarea de cătreindivizi a stiluluimedical de gândirepentru a da
explicațiemajoritățiiproblemelorexistente.
D. Controlul strict al producerii, distribuțieișiutilizăriimedicamentelorînsocietate.
E. Utilizareaconcomitentăîntratamentulbolilor a douăsaumaimultepreparatefarmaceutice cu
acelașiefect therapeutic.
50. Etnomedicinaestedomeniul care studiază:

A. Semnificațiile (sensurile) pe care oamenii le-au pus înideileșipovestiriledespreboli.
B. Corpulcunoștințelordesprecredințeleșipracticile de sănătateînsocietățiletradiționale.
C. Bolilemintaleînraport cu faptelesociale, propriiculturilor primitive şisocietăţilor industrial.
D. Tipurile de vindecătoritradiționali (chiropracticieni, șamani, clarvăzători etc.) șimetodelefolosite
de aceștia.
E. Sănătateapopulațieidinzonele rurale șicomunitățileisolate.
51. Etnopsihiatriaestedomeniu al antropologiei care studiază:
A. Modul în care diferiteculturipercepșitrateazăbolilepsihicesaucomportamenteleanormale.

B. Minteasicomportamentuluman.
C. Bolilemintaleînraport cu faptelesociale, propriiculturilor primitive şisocietăților industrial.
D. Funcțiilesiproceselementale, experiențeleinterioareșisubiective - precum gândurile, emoțiile,
conștiința, motivarea, percepțiaaltorașipersonalitatea.
E. Acțiuneasubstanțelorbotanice cu acțiunepsihoactivă.
52. Etnofarmacologiaeste:
A. Domeniu al chimiei care studiazămedicamentul din perspectivadefiniriiacestuia ca
substanțăutilizatăpentruprofilaxia, tratamentulsaudiagnosticareabolilor.
B. Direcție de cercetare care se concentreazăasuprautilizăriimedicamentelor de cătrepopoare, ale
cărorpercepțiiasuprasănătățiișiboliidiferă de celebazate pe principiileștiinței occidentale și ale
biomedicinei.
C. Domeniustrânslegat de botanica medicală, fitochimie, sistematicaplantelor etc.
D. Analiza antropologică a plantelormedicinalece include studiulacestora ca obiecte ale culturii.
E. Domeniul ce studiazăpracticile de colectareșiutilizare, descrieideileindigenedespre plante
șimodulîn care acestea se referă la starea de sănătate a localnicilor.
53. Pluralismulmedical se referăla:
A. Coexistențamaimultorsubsistemeîncadrulsistemului medical.
B. Posibilitateaexistențeiconcomitente a sistemelor locale, regionaleși cosmopolite
încadrulaceluiașisistem.
C. Existențaconcomitentăatât a serviciilormedicalepublice, câtși a celorprivate.
D. Utilizareaconcomitentă a conceptelorbiomedicaleși a celorcomplementare / alternative
despreboalășivindecare.
E. Existențaîntr-o comunitate a mai multorinstituțiimedicalespecializate.
54. Bifați disciplinele care sunt complementare disciplinei „comunicare interculturală”:
A. etnologia,
B. politologia,
C. etnolingvistica,
D. etnopsihanaliza,
E. antropologia culturală,
55. Care sunt elementele definitori ale definiției conceptului de „cultură”?:

A. sistem de valori,
B. idei,
C. atitudini
D. norme
E. concepte
56. Bifați trăsăturile Modelului Apartheid:

A. presupune o separare totală a culturilor minoritare,
B. presupune o separare parțială a culturilor minoritare,
C. presupune o segregare totală a culturilor minoritare,
D. presupune o ghetoizare parțială a culturilor minoritare,
E. presupune o ghetoizare totală a culturilor minoritare,
57. Modelul policentric se atestă, cel puţin parțial, în entități politico-culturale precum:
A. Belgia,
B. Canada,
C. California, SUA,
D. Suedia,
E. Elveţia.
58. Etnocentrismul se asociază, de cele mau multe ori, cu:

A. intoleranţa,,
B. xenofobia,
C. rasismul,
D. stigmatizarea,
E. umanismul
59. Bifațielementele social-culturale cu impact direct asupra percepţiilor şi comunicării interculturale:

A. valorile,
B. normele,
C. tabuurile,
D. concepţia despre lume,
E. varianta a, b,d,
60. Bifați autorii care evidențiază valorile culturale cu un impact semnificativ aspra comunicării
interculturale:
A. Denis McQuail,
B. Richard Porter,
C. Fernando Ortiz,
D. Larry Samovar,
E. Samuel C. Serto,
61. Bifați autorii care constată că între concepţia despre lume a culturilor orientale și occidentale există o
diferență dihotomică:
A. A. Gilgen,
B. Leonard Saules,
C. Fernando Ortiz,
D. J. Cho
E. Samuel C. Serto.
59. În opinia căror cercetătorinaționalitatea, etnicitatea, confesiunea religioasă reprezintă o barieră

importantă în interacțiunea medic-pacient:
A. I. Hardy,
B. Leonard Saules,
C. Fernando Ortiz,
D. E. I. Klimov
E. Denis McQuail/
60. Evidențiați tipurile de takezică în comunicarea interculturală:

A. profesional,
B. ritualic,
C. interactiv,
D. de dragoste,
E. amical,
61. Notați tipurile istorice de strângere a mâini, fiecare având importanța sa simbolică în comunicarea
intercultruală:
A. palma întoarsă cu fața în sus,
B. palma în poziție orizontală.
C. palma în poziție verticală,
D. strângerea mâinii tip „mănușă”,
E. palma întoarsă cu fața în jos.
62. Evidențiați distanțele spaţiale, specifice anumitor contexte socio-cultrurale:

A. spațiul intim,
B. spațiul public,
C. spațiul social,
D. spațiul ritualic
E. spațiul personal,
63. Ce țări se referă la societățile monocronice dure?:

A. Marea Britanie,
B. Franţa,
C. Țările Scandinave (Suedia, Danemarca, Norvegia)
D. Austria,
E. Elveţia,
64. Enunțați trăsăturile comportamentale specifice pacienților proveniți dina arealul culturilor
individualiste:
A. Pacienții se străduie să construiască relații strict de afaceri cu medicul,
B. pronosticul negativ este comunicat mai întâi pacientului,
C. pacienții deleagă responsabilitatea luării deciziilor referitoare la maladia lor rudelor apropiate și cadrelor
medicale,
D. pacienții își iau responsabilitatea personală luării deciziilor referitoare la maladia lor,
E. Pacienții se conduc de principiul separării clare a relațiilor de afaceri de cele personale,atribuind
cadourile, ca și prietenia sferei interrelațiilor personale,
65. Enunțați trăsăturile comportamentale specifice pacienților proveniți dina arealul culturilor colectiviste:
A. Pronosticul negativ este comunicat mai întâi membrilor familiei,
B. Pacienții vor oferi medicului cadouri, bani, vor adresa întrebări cu caracter personal, uneori realizând
confidențe excesive în relația cu cadrele medicale,
C. pacienții deleagă responsabilitatea luării deciziilor referitoare la maladia lor rudelor apropiate și cadrelor
medicale,
D. pacienții își iau responsabilitatea personală luării deciziilor referitoare la maladia lor,
E. Pacienții se străduie să construiască relații amicale cu medicul.
66. Motivele devierilor comportamentale pot fi:

A. Neuropsihice (cu ca-racter înnăscut sau dobândit).
B. Familiale (condiții nefavorabile de trai în cadrul familiei).
C. Emoționale (produse în colective sau comunități mici).
D. Sociale și/sau economice (generate de cataclisme sau crize so-ciale, politice, economice,
culturale, religioase).
E. Interpersonale, verbale și nonverbal (cauzate de dialoguri).
67. Criteriile de clasificare a conduitelor deviante sunt:

A. Conform formelor de manifestare.
B. Conform conținutului de manifestare.
C. După servitatea realizării.
D. Conform statutului individului în societate.
E. Conform experienților axiologice ale vieții publice.
68. Conform formelor manifestării, comportamentul deviant poate fi:

A. Pasivă și nonviolentă.
B.În formă particulară.
C. De simulare și sinistroză.
D. Autodistructiv și de automutilare.
E. Heterodistructiv, agresiv și violent.
69. Conform conținutului manifestării, comportamentul deviant poate fi:

A. Agresiv.
B. Neagresiv.
C. Cu fraudă.
D. De violare a normelor (regulilor).
E. Observat; neobservat și nedeterminat.
70. Identificați factorii care influenţează starea de sănătate:

A. Biologia umană: moştenire genetică, procese de maturizare, îmbătrânire, tulburăricronice,
degenerative, geriatrice.
B. Mediul: apa potabilă, medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile, schimbări sociale
rapide.
C. Stilul de viată: hrană, activităţi fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism.
D. Organizarea asistenţei medicale: cantitatea şi calitatea resurselor medicale, accesul la ele, relaţia
dintre persoane şi resurse în asistenţa medicală.
E. Absenţa bolii: nu sunt percepute simptomele, pacientul se simte bine și nu observă patologii.
71. După severitatea realizării, comportamentul deviant poate fi:

A. Moral.
B. Colectiv.
C. Ușoar.
D. Moderat.
E. Sever.
72. Referindu-ne la incidența factorului medical conduitele deviante sunt:
A. Tulburările de personalitate.
B. Sindroame comportamentale în bolile psihice.
C. Violența în familie și deviațiile sexual.
D. Stările persistente de conflict.
E. Naționale și internaționale.
73. Unele din modalitățile de manifestare a violenței în familie este:
A. Violența psihologică (amenințări, umilințe, intimidări, insulte, indiferență).
B. Violență fizică (lovituri, strangulări, arsuri, străpungeri, cu obiecte ascuțite, asfixieri, tragere de
păr ș.a.).
C. Violența prin izolare sau socială (limitări ale vizitelor ori deplasărilor, interziceri, ignorări ale
solicitărilor, suspiciuni la infidelitate, izolări forțate prin închideri în diferite spații etc.).
D. Violența sexuală (impunerea forțată a raporturilor intime, violurile, aplicarea practicilor sexuale
degradante ș.a.).
E. Violență tacită (mimarea diverselor activități familiar).
74. Efectele negative ale violenței în familie au o semnificație extinsă și manifestată în câteva
dimensiuni, identificați care sunt ele?
A. În primul rând, este o acțiune dezastruoasă de moment și în perspectivă pentru fiecare membru al
familiei, afectând, practic, întregul sistem psihosomatic.
B. În al doilea rând, constituie un atac direct la integritatea organismului fragil al copilului aflat în
creștere, punând în primejdie viața și sănătatea lui și mutilându-i psihicul și, respectiv,
comportamentul pentru toată viața.
C. În al treilea rând, reprezintă un prejudiciu adus vieții normale a comunității din anturajul imediat
al familiei, „oferind” exemple nedemne de urmat, contaminând societatea cu efecte negative
primejdioase.
D. În al patrulea rând, se erodează structura sau instituția de bază a societății – familia, care, la
rândul său, amenință bunăstarea membrilor societății și normalitatea relațiilor sociale.
E. În al cincilea rând, este o acțiune dezastruoasă neobservată și în perspectivă fiecare membru al
familiei se obișnuește și nu apare consecințe.
76. Cei implicați în conflict manifestă, de obicei, următoarele atitudini comportamentale:

A. Competitivitate.
B. Cooperare.
C. Negociere.
D. Evitare și cedare.
E. Lașitate și indiferență.
77. Medicul poate consilia atât pacienții, cât și pe colegii lor de breaslă (implicați în situații de
conflict) oferind, în linii mari, următoarele recomandări:
A. Să aplaneze confruntările în derulare sau potențiale și să ia în calcul posibilitatea retragerii din
conflict.
B. Să recurgă la compromise, să fie toleranți și să manifeste răbdare în situațiile încordate,
înfruntând emotivitatea și impulsivitatea.
C. Să meargă la compromis, să fie cooperanți și să nu insiste pe victorie, să evite confruntările și să
ignore mărunțișurile, subiectele neînsemnate, lucrurile negative din trecut.
D. Să aibă așteptări conforme cu realitatea, să cultive sentimentul de încredere reciprocă, să
recunoască propriile greșeli sau problem și să transforme conflictul în posibilități constructive.
E. Să evite compromisurile, să insiste pe victorie, să nu treacă cu vederea lucrurile negative din
trecut și să înfrunte orice conflict cu emotivitate.
78. Medicul ce consultă pacienții afectați de surasolicitare fizică trebuie să fie atent la stări precum:
A. Senzații de durere în mușchi, membre, încheieturi, dureri de cap, cefalee.
B. Contuzie, tulburări de memorie, scăderea capacității de concentrare, pierderea în greutate.
C. Indiferență, curajul persoanei, somn prelungit, intensificarea capacității de muncă.
D. Disfuncții ale tractului digestiv, tulburări de somn, scăderea capacității de muncă.
E. Senzația de epuizare fizică ori/și psihică (a nu se confunda cu hipotiroidia).
79. Suprasolicitarea nervoasă poate surveni în rezultatul:

A. Unor disfuncții ale tractului digestiv, curajul persoanei, somn prelungit, relaxare etc.
B. Realizării unui volum mare și intens de muncă intelectuală, deseori ca rezultat al unei
autoimpuneri în situații de urgență.
C. Stresului persistent, de durată și a surmenajului (psihic, fizic, intelectual).
D. Unor afecțiuni neurologice, endocrine ori altele, deja prezente, și care impune persoana la
anumite acțiuni intelectuale, stresante, ori de alt gen, iar în rezultat survine suprasolicitarea
nervoasă.
E. Influențelor unor factori fizici, informaționali din mediul ambiant și al modului de trai în general.
80. Suprasolicitarea nervoasă include, de obicei, trei stadia, identificați care sunt acestea:
A. Faza stării de neistovire, când procesul de adaptare este revigorat.
B. Reacția de alertă a organismului (aici intervine etapa de șoc, apoi cea de contra-șoc, când apar
reacțiile de apărare).
C. Faza de supraviețuire este conștientă și când procesele de autoreglare nu sunt afectate.
D. Starea de rezistență ce antrenează procese de autoreglare.
E. Faza stării de epuizare, când procesul de adaptare cedează.
81. Efectele fumatului asupra organismului se manifestă la câteva niveluri, identificațile:

A. La nivelul întregului organism.
B. La nivelul creierului și al sistemului nervos.
C. La nivelul intelectual,
D. La nivelul aparatului respirator.
E. La nivel gastrointestinal.
82. Măsurile de prevenție a fumatului include:

A. Realizarea unei campanii informaționale antifumat la toate nivelurile și pentru toate categoriile
sociale.
B. Promovarea modului sănătos de viață.
C. Organizarea unor forme speciale de comportament cu fumătorii.
D. Ținerea unor lecții referitoare la consecințele fumatului.
E. Promovarea tutunului medical prin intermediul massmediei
83. Identificați semnele psihice ce caracterizează alcoolismul:

A. Stări ce afectează dispoziția (teama, frustrarea, depresia).
B. Căutarea ocaziilor de a consuma băuturi alcoolice.
C. Evenimente caracterizate printr-un mare grad de emotivitate (pierderi, decese, boli serioase,
câștiguri consistente, divorțuri, euforie).
D. Persoana găsește „consiliere” în consumul de alcool.
E. Transpirații frecvente, greață și dureri acute de cap.
84. Identificați semnele fizicee ce caracterizează alcoolismul:

A. Stări ce afectează dispoziția (teama, frustrarea, depresia).
B. Se manifestă prin mișcări necoordonate și pierderi de echilibru.
C. Tremur ale mâinilor și transpirații frecvente.
D. Greață, dureri acute de cap.
E. Disfuncții cardiace ș.a.
85. Acțiunea consumului curent de alcool asupra organismului se manifestă în câteva faze, care
sunt acestea:
A. Faza excitantă sau euforică, în care consumatorul devine mobil și activ în relațiile cu cei din jur:
sociabil, deschis, vesel, iar uneori, iritant și depresiv.
B. Faza stării de ebrietate propriu-zise, când cel ce a consumat al-cool relevă un comportament
preponderent emoțional, judecată scăzută, pierderea controlului, exaltat, necoordonare motorie,
dezorientare.
C. Faza stării de neistovire alcoolică, când procesul de adaptare este revigorat.
D. Faza de somnolență sau stuporoasă, când se micșorează la maxi-mum reflexele senzoriale,
controlul sfincterian.
E. Faza comei alcoolice, marcată de o stare de inconștiență, dispa-riția reflexelor, scăderea
temperaturii și, în funcție de profun-zimea acestei stări, moarte.
86. Alimentația sănătoasă (normală) presupune consumul alimentelor într-un mod rațional și acesta
presupune:
A. Ca alimentele să aibă o compoziție complexă de substanțe nutritive.
B. Consumul să fie rațional din punct de vedere energetic (caloric), luându-se în considerație vârsta,
sexul, mediul ambiant, caracterul activității de muncă, starea fiziologică a organismului.
C. Hrana să fie repartizată conform unui orar, regim, respective, hrana să fie preponderent alcătuită
din produse proaspete, naturale, neprocesate ori prelucrate.
D. Consum abuziv a celor mai plăcute alimente, să se respecte normele igienice uneori, sanitare în
pregătirea, servirea și consumul produselor.
E. Consum cumpătat, să se respecte normele igienice, sanitare în pregătirea, servirea și consumul
produselor.
87. Alimentația curativă asigură:

A. Agravarea stării patologice a organismului.
B. Apariția obezității și a diabetului zaharat.
C. Ameliorarea stării patologice a organismului.
D. Regleză procesele vitale.
E. Previne apariția disfuncțiilor proceselor vitale.
88. Identificați principiile de bază ale etichetei:

A. Principiul umanismului și umanității, care este întruchipat în cerințele de a fi politicos, tacticos,
corect, amabil, modest și precis.
B. Principiul oportunității acțiunilor, în conformitate cu care eticheta permite unei persoane să se
comporte rezonabil, simplu și convenabil pentru sine și pentru cei din jur.
C. Principiul frumuseții sau atractivitatea estetică a comportamentului.
D. Principiul respectării obiceiurilor și tradițiilor țării în care se află o persoană la un moment dat.
E. Principiul profitului și comodității, care reflectă abilitatea persoanei de a se manifesta în interesul
personal și în detrementul altor persoane.
89. Determinți modul de a saluta conform etichetei:
A. Bărbatul salută întotdeauna primul și tinerii salută pe cei mai în vârstă.
B. Nou-venitul salută pe cei deja adunaţi.
C. Inferiorul îşi salută superiorul (Dacă inferiorul este o femeie primul va saluta bărbatul).
D. Studentul salută întotdeauna profesorul.
E. Persoana va saluta doar atunci când are nevoie de serviciile altei persoane.
90. Identificați forme și reguli de salut nonverbal conform etichetei:
A. Femeia este cea care va întinde mâna bărbatului, la fel se întâmplă şi în cazul relaţiei şef-
subaltern. Persoana de rang superior va hotărî dacă doreşte să utilizeze acest tip de salut.
B. Când un bărbat este prezentat unei femei, ea este prima care îi oferă mâna. Și cei mai în vârstă au
prioritate în acest sens.
C. Strângerea de mână nu trebuie să fie prea puternică (mai ales cu o femeie), nici lipsită de
viață.Dă-ți mâna într-un gest liber și încrezător. Strângerea de mână ar trebui să fie scurtă.
D. De salutat prietenii în timp ce stați la o masă într-un restaurant sau cafenea,se poate decât printr-
o înclinare a capului.Se înclină în fața persoanelor mai în vârstă și femeilor, ușor aplecându-se și
ridicându-se de pe scaun.
E. Poți ușor întinde mâna să te saluți când intri la serviciu doar dacă vrei și dacă îți convine.
91. Adresarea către interlocutor poate fi:
A. Oficială (doamnă, domn, cetățean, după nume, prenume, patronimic).
B. Intimă (draga Sorin, scumpă Livia);
C. Confidențială (dragi colegi, prieteni);
D. Comică (porecla din copilărie a acestei persoane).
E. Mutuală (se așteaptă întâi adresare interlocutorului).
92. Există câteva reguli pentru a putea trece graniţa dintre „tu” şi „dumneavoastră”, identificați-le:
A. Trebuie să fii sigur că e binevenită hotărârea dumneavoastră de a spune „Tu”.

B. Iniţiativa de a spune ,,Tu” aparţine persoanei mai în vârstă.
C. Chiar dacă aţi terminat facultatea şi aţi devenit colegi de catedră cu profesorul, nu aveţi nici un
drept moral să îi spuneţi „Tu”, în special dacă nu aţi cerut permisiunea.
D. Nu este problema mea, aceasta e problema persoanei în vârstă sau a profesorului.
E. Dacă vrei să reușești în carieră trebuie să ne impunem cu adresarea ,,Tu”.
93. Alege-ți regulile de comportament pe stradă ce corespunde etichetei:
A. Nu este politicos să parcurgeți ostentativ cu privirea în urma unei femei, mai ales dacă mergeți cu
o doamnă.Nu opriți un prieten care nu merge singur.
B. Încercați să nu fumați pe stradă. Încercați să vă comportați cât mai inteligent posibil în prezența
copiilor.
C. Încercați să nu strănutați în locuri publice - în cazuri extreme, folosiți o batistă (strănutând, nu

cereți scuze).
D. Nu atrageți atenția celorlalți vorbind prea tare. Este nepoliticos să faci comentarii trecătorilor
despre aspectul lor.
E. Încercați să fumați pe stradă. La fel, evitați comportamentul inteligent în prezența copiilor.
94. Alege-ți regulile de comportament în transportul public ce corespunde etichetei:
A. Nu vă grăbiți să intrați în transportul public până când acesta nu se oprește. Așteptați până când
pasagerii care doresc să coboare, fac acest lucru.
B. Când intrați în transportul public, nu împingeți alți pasageri cu coatele, nu căutați să intrați
primul. O persoană educată ar trebui să acorde prioritate bătrânilor, bolnavilor, femeilor și copiilor.
C. Nu vă aruncați înainte, bruscând alți pasageri în lateral pentru a ocupa un loc liber. Dacă stați
așezat și intră o persoană în vârstă, o femeie însărcinată, o persoană cu dizabilități sau un copil,
oferiți-le locul d-voastră.
D. Dacă citiți o carte, un ziar sau o tabletă în transportul public, țineți-o pentru a nu interfera cu
pasagerii. Este incorect să priviți tableta, telefonul sau ziarul citit de un alt pasager.
E. Grăbiți-vă să intrați în transportul public până când acesta nu se oprește. Nu e necesar să așteptați
până când pasagerii care doresc să coboare, fac acest lucru.
95. Unele reguli ale convorbirilor telefonice pot fi:
A. Nu uitați să salutați la telefon și abia apoi să faceți o cerere. Nu sunați la telefon dimineața înainte
de ora 9 sau seara după ora 20 (cu excepția cazului în care există un mesaj urgent sau dacă știți sigur
că apelul d-voastră este așteptat și adresatul nu s-a culcat).
B. Niciodată la începutul unei conversații nu întrebați: „Cine vorbește?” Conversațiile private sunt
incomode în prezența altora.
C. Trei cuvinte miraculoase care lipsesc adesea din discursul nostru – „scuze”, „vă rog” și
„mulțumesc” – sunt deosebit de utile în convorbirile telefonice. Străduiți-vă ca conversația
telefonică să fie cât mai scurtă, calmă și politicoasă posibil.
D. Nu împovărați prietenii sau rudele la telefon cu necazurile d-voastre, plângerile de boală,
poveștile de nemulțămiri, nu discutați cumpărăturile timp de o oră etc.
E. Apelantul nu este obligat să se prezinte. Dacă apelantul are numărul greșit, puteți să răspundeți
nepoliticos, va deranjat, ca pe viitor să fie mai atent.
96. Unele reguli de comportament în restaurant și cafenea conform etichetei pot fi:
A. În restaurant ţinuta trebuie să fie corespunzătoare ieşirii în lume, adică adecvată localului pe care
l-am ales.
B. Când intrăm într-un restaurant, nu trântim uşa. Primul care intră în sală este bărbatul (astfel
protejându-şi invitata de priviri curioase).
C. Lista de bucate este consultată de fiecare în parte, dar domnul este cel care comandă.
D. La plecare, bărbatul îşi ajută partenera să se ridice. Bărbatul iese primul din local, dar are grijă să
nu se lase impresia că nu sunt împreună.
E. Poţi intra vără rezerve într-un local de lux îmbrăcat în costum de traning. O adevărată doamnă
discută cu chelnerul, cu atât mai mult poate să-i răspundă la avansuri sau glume.
97. Limbajul vestimentației presupune:
A. Eleganță.
B. Subtilitate.
C. Reținere.
D. Practicitate.
E. Aroganță.
98. Identificați mesajul pe care trebuie să îl transmită o garderobă masculină:

A. Stabilitate.
B. Siguranţă.
C. Perenitate.
D. Bogăție.
E. Aroganță.
99. O femeie elegantă este întotdeauna îmbrăcată și se comportă în conformitate cu:

A. O situație specifică.
B. Cu propria ei poziție socială.
C. În conformitate cu vârsta.
D. În conformitate vârsta celor prezenți.
E. Se poate îmbrăca cum îi convine.
100. Conform dicţionarului o imagine este:

A. Ansamblul de reprezentări deopotrivă afective şi raţionale.
B. Asociată de către un individ unei mărci, unui produs, unei întreprinderi, unei idei.
C. Ansamblul de fantezii afective şi raţionale.
D. Visul unei companii sau individ.
E. Tiparele ireale ale lumii.
101. Există mai multe categorii de imagine, identificați-le:

A. Imaginea de sine, imaginea profesionistului.
B. Imaginea medicului. Autoimaginea personalului unei instituţii.
C. Imagine deformată pozitiv, negativ.
D. Imagine apropiată de realitate, distală şi proximală, virtuală, subliminală, etc.
E. Uzualitatea ca imagine.
102. În comunicare, imaginea îndeplinește următoarele funcții:
A. De identificare (recunoaștere).
B. De idealizare.
C. De opoziție.
D. De utilizare.
E. De amânare.
103.Procesul de formare a imaginii include următorii pași:

A. Individualizarea - evidențierea unui obiect dat dintre altele.
B. Accentuarea - accentuarea caracteristicilor evidențiate.
C. Promovarea – crearea condițiilor în care aceste caracteristici se pot manifesta cel mai bine.
D. Marcarea – suprasolicitarea psihică pentru a reuși.
E. Distorsionarea – suprasolicitarea fizică pentru perfomanță.
104.Formare a imaginii corporativeare o structură mai complexă, identificați-o:

A. Anchetă sociologică - definirea caracteristicilor unui obiect ideal (cum ne-ar plăcea să-l vedem?)
și real (ce este de fapt?).
B. Clasament (așezarea caracteristicilor primite după prioritate) și exprimare (definirea modalităților
de exprimare a caracteristicilor cerute).
C. Planificare (determinarea modului în care și prin ce canale va ajunge mesajul cheie la publicul
țintă) și implementare (realizarea unei campanii de informare).
D. Eficacitate (verificarea eficacității campaniei de informare).
E. Marcarea – suprasolicitarea psihică pentru a reuși și distorsionarea – suprasolicitarea fizică pentru
perfomanță.
105.Imaginea unui medic este valoroasă prin faptul că:

A. Exprimă anumite idei mentale despre starea profesiei medicale.
B. Exprimă anumite idei mentale despre starea medicinei în general.
C. Exprimă statutul social și scopul cultural al medicului.
D. Exprimă idei umile și modeste despre starea profesiei medicale.
E. Exprimă statutul arogant și superior al medicului.
106. Prin termenul „vocație medicală”înțelegem:

A. O unitate a abilităților naturale și a intereselor cognitive subiective ale unui medic în profesia sa.
B. Proces în care se realizează afirmarea de sine a individualității și posibilităților sale creative.
C. Idei umile și modeste despre starea profesiei medicale.
D. Un rol social și un scop metafizic al medicului.
E. Ansamblul de fantezii afective şi raţionale ale medicului.
107. Din perspectivă culturală, imaginea unui medic include:

A. Valorile și obiectivele comunității medicale exprimate în textele culturii într-o anumită perioadă
istorică.
B. Reglementări profesionale și culturale consacrate în regulamente, coduri, cerințe, jurăminte.
C. Viața unui medic în societate, acțiunile și comportamentul său real.
D. Formele şi mecanismele de recunoaştere socială a medicului ca purtător şi creator de cultură.
E. Modalităţi de destabilizare și distorsionare a profesiei medicale ca subiect al societăţii și culturii.
108. Imaginea morală a medicului este caracteriazată de obicei prin:
A. Conștiincios – serios, rezistent, minuțios etc.
B. Intelegent – creator, cunoaște medicina, știe să comunice etc.
C. Onest – nu este corupt, nu discriminează etc.
D. Resipitor – distribuie neechilibrat resursele medicale etc.
E. Avar – predomină interesele personale în comparație cu cele profesionale etc.
109.Principiul respectului autonomiei impune o serie de reguli, printre care cele mai importante sunt:
A. Ascunderea diagnosticului incurabil.
B. Spunerea adevărului sau veracitatea.
C. Respectul intimității altor persoane.
D. Protejarea informației confidențiale.
E. Obținerea consimțământului pentru intervenție de la pacienți.
110. Principiul non-daunei se poate manifesta prin respectarea următoarelor reguli:

A. Nu ucide.
B. Nu cauza durere sau suferință.
C. Privează pe alții de bunuri dacă acestea sunt dăunătoare.
D. Nu ofensa.
E. Sacrifică propria viață în numele altora.
111. Cine este omul?

A. Ființă biologică.
B. Ființă socială.
C. Ființă economică.
D. Ființă cosmică.
E. Ființă psihică.
112. Principiile bioeticii în sens îngust sunt:

A. Principiul respectului autonomiei.
B. Principiul respectului demnității.
C. Principiul integrității.
D. Principiul respectului vulnerabilității.
E. Principiul plauzibilității.

Teste-SCSM L.rom 2021

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste-SCSM L.rom 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra Filosofie și Bioetică

Teste la disciplină: Științele comportamentului. Sociologia medicinei

A. COMPLEMENT SIMPLU (un singur răspuns corect este posibil)

1. Behaviorismul este un curent în psihologie care:

2. Care este importanța practică a Științelor Comportamentului pentru activitatea medicală?

3. Care este rolul Științelor Comportamentului și a Comunicării pentru mediciniști?

4. Care sunt obiectivele disciplinei Științelor comportamentului?

6. Întemeietorul behaviorismului este:

7. Determinați modelul integralist de conceptualizare a bolii:

8. Paradigma biomedicală este bazată pe:

9. Modelul psihologic constă în:

10. Modelul biopsihosocial promovează:

11. Maladia / boala este o stare a organismului:

12. Modelul bio-psiho-social definește boala ca:

13. Ce include comportamentul uman după complexitate?

14. Factorii socio-culturali de importanță majoră în modelarea comportamentului uman sunt:

15. Factorii biologici de influență asupra comportamentului uman sunt:

16. Factorii psiho-individuali de influență asupra comportamentului uman sunt:

18. Comportamentul uman după predominanța factorilor de geneză poate fi:

19. În funcție de influența asupra sănătății comportamentul uman poate fi:

20. Normalitatea în comportamentul uman este explicată prin:

21. Criteriile de stabilire a normalității sunt:

22. Normalitatea comportamentală este stabilită de următoarele trăsături:

23. Doina Cosman afirmă că conceptul de normalitate poate fi:

24. Norma medicală este raportată la:

25. Comportamentul sanogen este reprezentat de:

26. Ce este societatea?

27. Cine a propus noțiunea de sociologie?

28. Ce studiază sociologia?

29. Ce studiază sociologia medicală?

30. Ce este statutul social?

31. Ce este rolul social?

33. Obediența din partea pacientului presupune:

34. Conformitatea din partea pacientului presupune:

35. Negocierea este:

36. Ce prezintă relația paternalistă dintre medic și pacient?

37. Care sunt stadiile actului medical?

38. Ce este malpraxis?

39. Noncomplianța la tratament este:

40. Cine a propus modelul tranzacțional al sănătății?

41. Ce este automedicația?

42. Ce este deontologia medicală?

43. Bioetica este:

44. Părintele bioeticii este considerat:

45. Câte statusuri poate ocupa o persoană?

47. Statutul atribuit este:

48. Primele teorii ale sociologiei medicale au fost elaborate de către:

49. Sociologia medicală apare odată cu publicarea operei:

50. Noțiunile de statut prescris și statut dobândit au fost dezvoltate de către:

51.Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită drept...

B. armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii asimilate

E. o stare de echilibru a organismului dată de adaptarea individului la mediul de viaţă.

52. Din punct de vedere psihic, sănătatea poate fi înţeleasă drept....

B. armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii asimilate

E. o stare de echilibru a organismului dată de adaptarea individului la mediul de viaţă.

53. Din punct de vedere social sănătatea poate fiînțeleasă...

B. armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii asimilate

E. o stare de echilibru a organismului dată de adaptarea individului la mediul de viaţă.

63. În ce model medical medicina tradițională a fost recunoscută și integrată în medicina

67. Etnomedicina se referă la:

68. Sistemulbiomedical include:

69. Caracteristicasistemelormedicale ale societățilorcomplexe include:

70.Caracteristicasistemelormedicale locale (conform clasificăriilui Frederick L. Dunn) sunt: