Catedra de filosofie și bioetică

ȘTIINȚELE COMPORTAMENTULUI
(51 ore)
Disciplină obligatorie
Prelegeri – 17 ore
Seminare – 34 ore
Sem. I – examen
Literatura:
Comunicare și comportament în medicină (cu elemente de
bioetică). Suport de curs. Coord. V.Ojovanu. Chișinău: CEP
Medicina, 2016.
Miu Nicolae. Ştiinţele comportamentului. Cluj-Napoca: Editura
Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu”, 2004.
Spinei Angela. Comunicare şi comportament. Chişinău:
Medicina, 2005.
 Știință interdisciplinară
ȘTIINȚELE COMPORTAMENTULUI
Valoarea și necesitatea disciplinei Ştiinţele comportamentului
pentru studenții profilului stomatologic este determinat de
diversele situații lipsite de claritate și precizie cu care lucrătorul
medical se confruntă în activitatea sa. Dificultatea respectivă, de
obicei oscilează între ce este bine și ce este rău, ce este corect
și ce nu este corect, ce este normal și ce este anormal. Ritmul
intens care i se impune medicului în practică face să nu
realizeze că se confruntă cu multiple greutăți ce implică abilități
de comunicare și de control (dirijare) comportamental. Un lucru
este cert, că un stil de comunicare personal bine conturat
profesional și formare a unor calități morale ce dictează un
comportament calm (în general normal) în situațiile dificile din
activitate, vă finaliza cu sporirea satisfacției pacientului,
verticalitatea medicului și nu în ultimul rând cu calitatea actului
medical.
 Tema 1. Comportamentul uman – un complex
bio-psiho-social

Plan:
 
1. Ştiinţele Comportamentului drept domeniu
interdisciplinar. Noţiunea de medicină
comportamentală.
2. Obiectul de studiu al ştiinţelor comportamentului
şi importanţa acestuia în formarea personalului
medical.
3. Dimensiunea conceptului de comportament uman.
Factorii ce influenţează aspectul comportamental al
actului medical.
4. Normalitate şi anormalitate comportamentală.
1. Ştiinţele Comportamentului drept domeniu
interdisciplinar. Noţiunea de medicină
comportamentală
1. Ştiinţele Comportamentului drept domeniu
interdisciplinar. Noţiunea de medicină
comportamentală
 1. Ştiinţele Comportamentului drept domeniu
interdisciplinar. Noţiunea de medicină
comportamentală

Medicina comportamentală

este domeniul interdisciplinar interesat de

dezvoltarea cunoştinţelor şi tehnicilor
comportamentale care au relevanţă pentru
înţelegerea sănătăţii şi bolii, precum şi de
aplicarea acestor cunoştinţe şi tehnici pentru
prevenţie, tratament şi reabilitare.
2. Obiectul de studiu al ştiinţelor comportamentului şi importanţa
acestuia în formarea personalului medical

Importanţa ştiinţelor comportamentului pentru

formarea personalului medical:

> Formarea studentului de la medicină nu numai ca

viitor specialist, dar mai ales ca un adevărat OM.
 
> Îi asigură medicului o percepţie a omului bolnav
atât ca subiect de investigaţie diagnostică, cât şi ca o
persoană aflată în suferinţă, de care terapeutul are
datoria să se apropie, ca să-l înţeleagă şi, în cele din
urmă, să formeze împreună o alianţă în lupta
împotriva durerii, bolii şi a morţii.
 Scopul ştiinţelor comportamentului în aspect interdisciplinar
este însuşirea şi trăirea de către medic a conceptului de
practicare a medicinei, în sensul de:
 

> prevenire a bolilor şi promovare a sănătăţii

> identificare a factorilor psihocomportamentali în etiologie,

evoluţie şi tratamentul bolilor

> creştere a calităţii vieţii, îmbunătăţirea îngrijirilor medicale şi

în ultimă instanţă a sistemului şi politicii în domeniul medical
 Scopul ştiinţelor comportamentului în sens tehnic:
 
> Crearea unui model de comportament pentru
prevenirea bolii

> Formarea unor tehnici de comunicare în relaţia

medic – pacient – societate pentru schimbarea
comportamentului
3. Dimensiunea conceptului de comportament uman. Factorii ce
influenţează aspectul comportamental al actului medical

 
Comportamentul uman este rezultanta interacțiunii
organismului cu mediul (natural și social), mediat de
particularitățile individuale. Acesta reprezintă totalitatea
manifestărilor exterioare sau mintale (procese mentale),
care duc la rezultate adaptive. În cazul omului,
comportamentul este nu doar o simplă reacţie la influenţa
mediului (ca la animale), ci este determinat şi modelat de
acţiunea mediului, care îl modifică în conformitate cu
nevoile umane.
• Toate segmentele corpului apar în acest caz ca verigi de execuţie,
care realizează mişcări pe baza comenzilor recepţionate de la
creier, respectiv, de la centrii nervoşi, motori sau secretori.
• În general comportamentul uman este definit ca mulţime a
reacţiilor de răspuns ale organismului uman la stimulii externi şi
interni.
 
• În special comportamentul uman
este totalitatea reacţiilor pe care fiinţa vie dă în mod organizat
factorilor de mediu, bazată pe o alegere dintr–o mulţime de
reacţii posibile pentru menţinerea formei şi funcţiilor vitale a
organismului
 Sistemul comportamental al omului
reprezintă un ansamblu coerent de valori, stări, acţiuni
sau transformări prin care subiectul intră într-o relaţie
cu mediul ambiant, cu membrii societăţii şi cu sinele.
 
Comportamentul poate fi inconştient, când el
reprezintă materializarea unui algoritm înnăscut şi poate
fi conştient când el este urmarea unei decizii voluntare.
Decizia are la bază o motivaţie sau o configuraţie
motivaţională, care în general are o stare atitudinala. 
3. Dimensiunea conceptului de comportament uman. Factorii ce
influenţează aspectul comportamental al actului medical

Factori de influență asupra comportamentului uman

1. Factorii biologici
Un loc important în cadrul acestor factori sunt cei
ereditari (genetici)
2. Factorii psiho-individuali
Aici se includ procesele cognitive, afective și
motivațional-voliționale
3. Factorii socio-culturali
Sunt diverși: familia, micromediul, macromediul,
colectivul, instituția, religia, cultura etc.
3. Dimensiunea conceptului de comportament uman. Factorii ce
influenţează aspectul comportamental al actului medical

Tipuri de comportament uman

Tipurile se determină după anumite criterii:
1. După nivelul de complexitate (mișcări, acţiuni, operaţii și
activități)
2. După predominanța factorilor de origine (înnăscute sau
dobândite)
3. După calitatea proceselor psihice, implicate în reacția
comportamentală, comportamentul poate fi conștient sau
inconștient.
4. În funcţie de gradul de socializare (adaptativ sau dezadaptativ
(deviant))
5. În funcţie de influența asupra sănătății (sanogen sau cu risc
pentru sănătate)
 4. Normalitate şi anormalitate comportamentală

Comportamentul uman studiat în două stări extreme:

normalitate-anormalitate
Putem vorbi despre norma statistică, norma socio-culturală, norma
subiectiv-individuală, norma ca adaptivitate, norma medicală etc.

Norma statistică

Norma socio-culturală

Norma individual-subiectivă

Norma ca adaptativitate

Norma medicală
 4. Normalitate şi anormalitate comportamentală

COMPORTAMENTELE ANORMALE
• Se cunosc serie de termeni care se referă la
comportamente anormale:
• boală psihică,
• comportament neadecvat,
• tulburări emoţionale,
• tulburări comportamentale,
• tulburări psihice
• Nici unul dintre aceştia nu este suficient de clar pentru
delimitarea sferei unui asemenea comportament care
variază în funcţie de o serie de criterii şi modele.
 4. Normalitate şi anormalitate comportamentală

CRITERII DE DEFINIRE A ANORMALITĂŢII

• criteriul existenţei la individ a unor stări de
insecuritate, teamă, apatie, anxietate;
• criteriul explicării printr-o patologie fizică a
comportamentului dezadaptativ;
• criteriul contextului social (normele şi valorile socio-
culturale existente la un moment dat) în care se
produce comportamentul;
• criteriul diminuării randamentului şi eficienţei
individului.