Introducere

Apa- a fost elementul esenial care a determinat i condiionat apariia, diversificarea i dezvoltarea vieii pe Pmnt, = mediul primar de via Evoluia i dezvoltarea societii omeneti a fost i este strns legat de existena apei

 Cercetrilor de paleontologie i geologie, atest faptul c cele mai vechi organisme cunoscute de pe Pmnt au trit n oceanul primar. Estimativ, se consider c aproximativ 75% dintre organismele de pe Pmnt au aprut n ap (69% in mari si oceane si 6% n apele dulci) i doar 25% pe uscat.

Volumul de ap din biosfer i timpul de rennoire (Wetzel, 2002)

Volum (mii de kmc) Procentul din total Timpul de rennoire

Oceane
Apa din calotele polare, gheari Ap subteran Lacuri cu ap dulce Lacuri cu ap srat Apa din sol

1370000
29000

97,61
2,08

3100 ani
16000 ani

4000 125 104 67

0,29 0,009 0,008 0,005

300 ani 1-100 ani 10-1000 ani 280 zile

Ruri
Apa din atmosfera

1,2
14

0,00009
0,0009

12-20 zile
9 zile

=> 71% (2/3) din suprafata Pamantului acoperita cu apa

< 3% din volumul total de apa este reprezentat de cea dulce care sustine viata pe uscat; mai putin de 1% disponibila, mare parte fiind blocata in calotele polare Distributia inegala a apei dulci pe Pamant => criza de apa dulce, cauzata de presiunea demoforica sau demotehnica (demos=popor sau populatie; phoros= purtator)

Tipuri de crize nregistrate de societatea uman i gradul lor de severitate (Wetzel, 1983)

=> Marea provocare a secolului nostru pentru mentinerea vietii pe Pamant este apa dulce

Cauze ale crizei de apa dulce

Caracterul finit al surselor de apa dulce Cresterea numarului de locuitori pe Terra (6,5 miliarde locuitori) Dezvoltarea tehnologica din industrie, agricultura, transporturi, etc. cu degradarea pronuntata a calitatii, inclusiv a apei din panza freatica Schimbarile climatice globale cuplate cu distributia inegala a apei pe Pamant

Evoluia populaiei mondiale a numrului de locuitori pe Pmnt (Ramade, 2008)

 Omenirea este obligata sa eficientizeze productia in toate domeniile pentru a preveni un eventual colaps al vietii pe Pamant Apa, mediul acavatic este mult mai vulnerabil decat cel terestru (Rio, 1992; Yohanesburg, 2002)

 Ecosistemele acvatice= medii de viata, habitate specifice pentru viata salbatica si in acelasi timp sursa de apa si de materie prima pentru om Se impune colaborarea transfrontaliera in domeniul managementului, protectiei, conservarii, utilizarii durabile, restaurarii ecologice in scopul mentinerii vietii pe Pamant

 Hidrobiologie (hidror=apa, bios=viata, logos=stiinta sau vorbire) => stiinta ecologica care studiaza structura si functiile ecosistemelor acvatice marine si continentale, in stransa legatura cu factorii de mediu Are trei ramuri - oceanologia - limnologia (limne=lac, balta) - freatologia

 Hidrobiologia si ramurile ei = stiinte de sinteza, domenii multidisciplinare. Stiinte implicate: geologie, pedologie, geografie, chimie, fizica, hidrologia, paleontologia, palinologia, matematica, statistica, informatica, biologia si ecologia (cu toate domeniile), dar si stiinte de granita: biofizica, biochimie, biomatematica, bionica, biotehnologii, etc.

Orientari noi
Evaluarea impactului si redresarea ecologica Monitorizare si prognoza Protectia si epurarea apelor uzate Studiul surselor de ape potabile Combaterea organismelor daunatoare si patogene Specii invazive Acvacultura Conservarea si protectia ecosistemelor acvatice ca medii de viata si habitate specifice, dar si ca sursa de apa si materii prime pentru om Exploatarea durabila a resurselor acvatice

Argumente - apa ca mediu de viata

Viata a aparut in apa (oceanul primar) Apa component de baza din corpul organismelor, > 90% din greutatea lor Apa solvent aproape universal Mediile interne circulante = medii apoase: seva bruta, elaborata, sange, limfa, etc. Produsi de secretie si excretie Metabolismul se bazeaza pe reactii de oxido-reducere, H2o avand rol esential Oceanul planetar = sursa de oxigen, suport pentru mentinerea vietii pe Terra

Ciclul hidrologic al apei n natur

Particularitati ale structurii moleculei de apa

Apa =oxid de hidrogen (H2o), m.m.=18 Stari de agregare: lichida, solida, gazoasa Molecula de apa este neutra d.p.v. electric Este un dipol cu cele doua sarcini + ale H si cele doua ale O, dispuse in varfurile unui echilateral => solvent aproape universal determinand disocierea rapida si usoara a electrolitilor => proprietatile complexe si diferite ale H2o fata de substante similare

 Caracterul de dipol al apei determina interactiunea dintre moleculele de apa => asociatii moleculare sau agregate: monohidrol = H2o, dihidrol = (H2o)2 , trihidrol = (H2o)3, polihidrol(H2o)n, dinamice si instabile in functie de temperatura In stare lichida => asociatii lineare

Legtura de hidrogen ntre moleculele de ap (Rou, 2006)

Asocaiii moleculare lineare ale moleculelor de ap n stare lichid (Rou, 2006)

 In stare solida => structura cristalina

Structura cristalin a agregatelor compuse din molecule de ap n stare solid (Wetzel, 2001 i Rou, 2006)

 In stare gazoasa => ruperea legaturilor cu aparitia formelor moleculare simple

Forme moleculare simple ale apei n stare de vapori (Rou, 2006)

 Apa din natura are in compozitie cei trei izotopi ai hidrogenului: H, D, T si cei trei izotopi stabili ai O: O16 O17 O18 Peste 99% din apa din natura are in compozitie H si O16 10.000 p H2o cu O16 revin 2 p H2o cu O18 si 4 p cu H2o cu O17 Apa grea D2o reprezinta 150p/1.000.000 (p.f. 101,4c, p.i. 3,8c, densitate max1,2g/cm3la 11,6c) Apa super grea T2o, ~20kg la scara planetara Apa semigrea HDO Apa usoara sau saracita in D se obtine in laborator fiind utilizata in medicina sau in solutiile fecundante la reproducerea artificiala la pastravului determinand cresterea supravietuirii in dezv. embrionara