RESURSELE DE APĂ DULCE

ŞI SUPRAFEŢELE IRIGATE

Cristina Merciu
cristina.merciu@geo.unibuc.ro
 Planul seminarului:
 Definiție
 Utilizare
 Caracteristici
 Importanța și rolul apei la nivel mondial
 Consumul mediu de apă
 Irigaţiile
 RESURSELE DE APĂ DULCE
Definiţie
 în sensul cel mai larg, apa existentă sub diverse stări de
agregare la suprafaţa planetei în subsol şi în atmosferă
(hidrosferă)
 în funcţie de particularităţile reliefului hidrosfera se
diferenţiază în:
➢ ape subterane;
➢ ape curgătoare; stare lichidă
➢ lacuri, mări şi oceane;
➢ gheţari de calotă şi montani, gheaţă subterană - stare
solidă
➢ În atmosferă: stare gazoasă (sub formă de vapori)
 RESURSELE DE APĂ DULCE
Circulaţia apei în natură are un rol f.
 Resursele de apă se caracterizează important în: formarea reţelei de ape
printr-o legătură permanentă – subterane, asigurarea apei în sol, formarea
circuit trecerea apei din precipitaţiilor
hidrosferă în atmosferă şi invers –
mecanism complex bazat pe
procese fundamentale (evaporaţia,
condensarea, gravitaţia)
 Precipitaţiile reprezintă principala
sursă de alimentare a apelor
curgătoare şi a celor subterane
 Cantitatea de apă deversată anual de
apele de suprafață în oceane este de
cca 35.000 kmcubi, iar prin procesul
de evaporație se reîntorc din ocean
în atmosferă cca 450.000 kmcubi,
constituind sursa de alimentare cu
apă a acesteia
Sursa: Raport Water Fact &Trends, ONU
REPARTIŢIA RESURSELOR DE APĂ DE GLOB
 96,5% din volumul hidrosferei este apă sărată;
 3,5% apă dulce (apele subterane, apele din gheţari,
umezeala din sol şi atmosferă, apa din plante, o parte
din lacuri şi apa din râuri) o parte este
inaccesibilă*, rezultând o valoare f. mică a
resurselor de apă disponibile (0,5%)
 apa dulce: calote glaciare şi gheţari (77,2%)
ape subterane şi umiditatea solului (22,4%)
lacuri şi mlaştini (0,35%)
umiditatea atmosferică (0,04%)
râuri (0,01%)

*(apa în stare solidă: Antartica, Groenlanda, Insulele Artice, gheţari montani)

Apele continentale
 Apele subterane
-după adâncime: -ape freatice (alcătuiesc orizontul acvifer cel mai de
suprafaţă, cantonat în depozite friabile şi susţinut de un strat
impermeabil);
-ape de adâncime (se întâlnesc în profunzime,
prinse între straturi impermeabile, cu posibilitatea de a fi captate);
-valorificarea intensă a resurselor de ape subterane – problemă de mare
importanţă pentru regiunile cu deficit mare de umiditate şi pentru cele
în care nu există o reţea de râuri bine dezvoltată: ex. Africa de Nord,
Australia, Asia Centrală, Orientul Apropiat şi Mijlociu, ş.a.
-în Israel, irigarea terenurilor agricole se bazează în proporţie de 60% pe
ape subterane
Apele minerale şi termale: utilizate în scopuri balneo-terapeutice
Apele continentale
 Apele curgătoare – alcătuiesc o reţea hidrografică unitară,
organizată pe bazine în care artera principală are rol de colector
principal;
 disproporţii însemnate în privinţa repartiţiei geografice a reţelei
hidrografice pe ţări şi continente: Asia cu 31 % din volumul de apă
scurs; America de Sud (25%); America de N (18%), Africa (9,7%),
Europa (6,8%), Australia şi Oceania (4,9%) (Ilieş, Ilieş, 1998)
 D.p.v.d. al disponibilului de apă dulce pe cap de locuitor, ierarhia
continentelor se schimbă: America de S, America de N., Australia şi
Oceania, Europa, Asia, Africa.
 La nivel de ţări: 9 state care deţin 60% din rezervele disponibile de apă
dulce: Brazilia, Rusia, China, Canada, Indonezia, SUA, India,
Columbia, Congo
Principalele bazine fluviale la nivelul
continentelor
Gradul de acoperire a surselor de apă potabilă la nivel de
macroregiuni

Sursa: ONU
 Lacurile
 numărul acestora este de cca 1 milion la nivel mondial,
acoperind o suprafaţă de 2 mil. kmp;
 Reprezintă 0,017% din resursele de apă ale Terrei;
 Mai mult de jumătate din volumul de apă al lacurilor
de pe Terra este de apă dulce;
 Dintre cele mai mari lacuri: Baikal, Marile Lacuri
Americane, Aral, Vänern, Onega, Tanganika, ş.a.
Gheţari şi zăpezi permanente
 Se întâlnesc la toate latitudinile, inclusiv în zona ecuatorială, ocupând
o suprafaţă de 16,2 mil. kmp, reprezentând 11% din suprafaţa uscatului;
 Volumul de apă cantonat în stare solidă este de cca 24 mil. km cubi, din
care în Antartica-21,6 mil. km cubi, în Groenlanda – 2,34 mil. km cubi,
în Ins. Artice – 83.500 km cubi, în zona montană: 40.600 km cubi
(Ilieş, Ilieş, 1998);
 Apa concentrată în gheţari – rol important în alimentarea şi
regularizarea cursurilor de apă, fiind principala sursă de alimentare în
perioada de vară;
 Râurile care se alimentează din gheţari se pretează f. bine la irigaţii şi
amenajări hidrotehnice;
 Aisbergurile desprinse din gheţarii de calotă – sursă importantă de apă
dulce
 Desalinizarea apei marine
 Evoluție: 1975 existau la nivel
mondial aproximativ 1036 Repartiția uzinelor de desalinizare
la nivel mondial
de uzine (cu o producție de
2.1 mil mc/zi)
 1991: numărul acestora a
atins 2.154 de unități (cu o
capacitate de 6.8 mil mc/zi)
 țările din zona Golfului
Persic dețin cele mai
numeroase stații de
desalinizare
 Europa: Italia, Grecia,
Belgia, Olanda, Spania →
locul 5 la nivel mondial cu
900 de unități. Sursa: http://hbfreshwater.com/desalination-
101/desalination-worldwide
 2018: peste 18,000
unităţi de desalinizare
a apei (World Bank,
2019)

Sursa http://12.000.scripts.mit.edu/mission2017/desalination-and-water-recycling/
Distribuţia instalaţiilor mari de desalinizare în
funcţie de capacitate, de tipul de apă de
alimentare

Sursa: Jones et al., 2019, p. 1351

 UTILIZAREA RESURSELOR DE APĂ
 Agricultura (70% la nivel mondial)- irigaţii;
 Industria (22% la nivel mondial)– al II lea mare consumator de apă,
tendinţă de creştere
 Consumul casnic, utilizarea apei pentru menţinerea sănătăţii (8%);
 Problema energetică – utilizarea energiei hidraulice;
 Transport maritim, navigaţia fluvială – cea mai rentabilă
 Problema mediului – unul din factorii de mediu cei mai ameninţaţi cu
poluarea sau epuizarea rezervelor de apă.

Modalităţi de utilizare a apei - Sursa: ONU

Modul de utilizare a resurselor de apă pe activități
economice la nivel mondial
 Caracteristici ale resurselor de apă
 Epuizabile, regenerabile refăcându-se în mod ciclic
(circuitul apei în natură);
 Distribuţie neuniformă în spațiu şi timp;
 Posibilităţi de transport limitate;
 Regim puternic influenţat de către om, atât sub aspect
cantitativ, cât şi calitativ;
 Resurse refolosibile;
 Important factor de mediu: rol în modelarea scoarţei
terestre, în declanşarea mecanismelor ce activează viaţa
pe Terra, importantă sursă de hrană pentru organismele
vii (conţinut bogat de săruri), ajută la îndeplinirea
funcţiilor vitale (ex. animalele mono şi pluricelulare);
 influenţa învelişului de apă asupra climatului;
Sursa: ONU
 Rolul apei
 Două din cinci persoane trăiesc în bazinele hidrografice ale unor râuri
internaţionale partajate cu mai multe ţări (145 de state)
 9 ţări pentru Amazon sau 11 ţări pentru Nil.
 Mekongul, unul dintre cele mai mari sisteme din lume,
susţine producţia de orez şi pescuit ce asigură existenţa a 60
de mil. de oameni, ce trăiesc în zona cursului inferior al
bazinului.
 40% din populaţia globului trăieşte în cuprinsul a 260 bazine
hidrografice de cursuri de apă şi lacuri transfrontaliere.
 O interdependenţă hidrologică
 dacă o ţară utilizează râul din amonte, cantitatea, calitatea
şi chiar debitul apei sunt afectate pentru utilizatorii din
aval;
 acelaşi lucru se aplică şi în cazul lacurilor şi stratelor
acvifere.
 Consumul mediu de apă:
 variază între state, atât între ţările dezvoltate, cât şi
cele slab dezvoltate
 de la 575 de litri/zi/pers în SUA,
 la 200-300 litri/zi/pers în majoritatea statelor U.E.
 până la sub 10 litri/zi/pers: Mozambic
 cât şi în interiorul statelor (în statele Arizona şi
California din SUA se consumă chiar şi 1000 de
litri/zi/pers)
 În mediul rural:
40-140 m cubi/loc.
 Consumul mediu de apa/pers/zi 1998-2002
700

600

500

400

300

200

100

0 Consumul mediu
de apa/pers/zi
1998-2002

➢Conform OMS şi UNICEF pragul minim este de 20 de litri/pers/zi, de la o sursă

ce trebuie să se afle la mai puţin de un kilometru.
➢Cantitatea este suficientă pentru băut şi uz sanitar.
➢De fapt pentru un trai decent, necesităţile zilnice ar fi în jur de 50 de litri/zi/pers.
 Pentru consumul populației se impun cerințe de calitate și
control permanent al proprietăților organoleptice, al
proprietăților chimice, radioactive admisibile,
bacteriologice și biologice;
 Dificultăți în aprovizionarea cu apă a populației (creșterea
numerică a populației, concentrări de populație în regiuni
cu resurse de apă modeste-Africa de N, mărimea și gradul
de dezvoltare urbană, lipsa resurselor financiare necesare
achiziționării instalațiilor pentru asigurarea necesarului de
apă în țările slab dezvoltate)
 Criza apei în unele regiuni: contrast între repartiția
resurselor utilizabile și cerințele pentru consum: 70% din
populația mondială (Asia SE, Africa, America de Sud) nu
dispune de alimentare cu apă potabilă;
 mediu de apă/loc:700mc/loc/an la nivel mondial, în Africa
40mc/loc/an
SURSE DE APROVIZIONARE CU APĂ POTABILĂ
 Apele subterane (avantaje: puritate ridicată, temperaturi și
debit constant, accesibilitate prin izvoarele pe care le
generează): Amsterdam, Londra, Paris, Manchester,
Milano, Cluj-Napoca, Brașov
 Lacuri de acumulare/naturale: predominant utilizarea apei
din lacurile naturale: Chicago, Berlin, Zürich; lacuri
antropice: New York, orașele din bazinul Ruhr, Ploiești,
Cluj, Onești
 Râuri și fluvii: priză directă: Philadelphia, Londra,
București, Oradea
 Apă marină desalinizată: mai ales în zonele deficitare în
surse de apă continentală: Arabia Saudită, Cipru, Israel,
Malta, Antilele Olandeze, Venezuela, Kuweit
 IRIGAŢIILE
•fac parte din categoria lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi asigură
extinderea limitelor spaţiilor agricole, contribuind decisiv la asigurarea
necesarului de hrană pentru omenire;
• dezvoltate cu precădere în zonele aride și semiaride, mai ales în țările
în curs de dezvoltare;
•cele mai vechi sisteme de irigaţii folosite în urmă cu 4.000 ani în Egipt
şi China (cel mai vechi şi mai lung canal de navigaţie şi irigaţii: Marele
Canal Chinez), ulterior acestea fiind extinse în Mesopotamia şi India;
deşi erau zone fertile, erau afectate de inundaţii; pentru a controla
revărsarea apelor şi distrugerea recoltelor, dar şi pentru a conserva apa
pentru anotimpurile secetoase au fost create sisteme de canale (cele mai
vechi amenajări de irigaţii);
•America de Nord: Imperiul Aztec folosea mari sisteme de irigaţii
(Pleşa I., Câmpeanu S., 2001);
•În Europa primele lucrări de îndiguiri şi desecări în sec. XIII: Olanda;
(Pleşa I., Câmpeanu S., 2001);
 Irigaţiile
 Regimul de irigare stabilit in functie de relaţiile sol-apă-
plantă-climă în aşa fel încât să se asigure condiţii optime
pentru dezvoltarea plantelor;
 Selectarea metodei de irigare şi a regimului de udare
(intervalul dintre udări, numărul udărilor, cantitatea de apă
utilizată) se stabilesc pe baze ştiinţifice şi sunt adaptate
permanent în timpul exploatării agricole în funcţie de
condiţiile pedoclimatice, orografice, hidrologice, nevoile de
apă ale plantelor în diferite faze de dezvoltare, consumul de
apă al plantelor, ş.a.
 Scopul principal al irigării culturilor: obţinerea de
producţii mari şi eficiente în condiţiile menţinerii sau
ridicării fertilităţii solului;
IRIGAȚII
 În funcție de regimul de umiditate:
-irigații din necesitate: indispensabile în zonele
aride și semiaride pentru practicarea culturilor
agricole (regimul precipitațiilor are o distribuție
sezonieră f. inegală și valori scăzute ≤ 500mm/anual) –
55% din suprafața uscatului;
-irigații complementare: rol de creștere a
producției culturilor: pentru obținerea mai multor
culturi pe an, devansare dată recoltare, alternanța
culturilor.
• Importanța irigațiilor
– Folosirea irigaţiilor contribuie la compensarea deficitului
sezonier de umiditate (zonele aride şi semiaride);
– contribuie la obţinerea unei eficienţe agricole sporite, în
regiunile care beneficiază de precipitaţii cu valori peste
medie;
– în Asia de Sud folosirea irigaţiilor permite obţinerea a 2-3
recolte pe an;
– în cazul culturilor de orez, producţia poate fi de 1,5 – 2 ori
mai mare;
– pentru ţările dezvoltate se constată că irigaţiile contribuie la
înlocuirea unor culturi, cu o valoare economică mai mică,
cu altele, mai eficiente şi mai rezistente la umiditate.
 Principalele tipuri de irigații (I)
Irigare prin scurgere
Irigare prin scurgere la suprafață pe la suprafață
brazde sau fâșii
Utilizată la culturile plantelor prăşitoare
(legume, pomi, viţă de vie), la culturile
semănate în rânduri dese (cereale, plante
furajere anuale);
Este alternativa vechii metode de irigare
prin canale
Avantaje: cheltuieli de exploatare reduse:
necesită consum redus de energie la
distribuirea apei la plante; investiţii mai
mici pentru echipamentul de udare;
Dezavantaje: randament mai redus în
comparaţie cu alte metode (ex. udarea prin
aspersiune); aplicarea necontrolată poate
duce la degradarea solurilor (eroziune, Sursa: internet
înmlăştinare şi/sau salinizare)
Principalele tipuri de irigații (II)
•irigarea prin aspersiune:
•se realizează prin pulverizarea apei •Dezavantaje: cheltuieli de exploatare
sub presiune cu ajutorul unor mai mari (pentru o presiune mai
dispozitive (aspersoare) şi revenirea ridicată consum de energie crescut;
echipament energo-intensiv:
acesteia pe suprafaţa solului sau a
aluminiu, oţel), în condiţii de vânt
plantelor;
puternic nu se mai asigură o
•în ultimii ani s-a dezvoltat sistemul uniformitate de udare satisfăcătoare,
mecanizat (mutarea mecanizată a etc.
“aripilor” de ploaie);
• teren cu relief neregulat, instabil
sau pe soluri nisipoase;
•Avantaje: distribuţia uniformă apei,
cu pierderi minime, consum redus
de forţă de muncă; randament
ridicat; folosită pentru toate tipurile
de sol şi de culturi; utilizare multiplă
Sursa: internet
Principalele tipuri de irigații (III)
Irigare prin submersie sau
inundare completă: impune Irigare prin submersie
condiţii specifice la alegerea folosită pentru culturile de orez
terenului, ţinându-se cont de
criterii de ordin climatic, orografic
(microrelief uniform, plan cu
panta de 4‰), pedologic,
hidrologic (în apropierea unei
surse de apă cu debit asigurat pe
toată perioada de cultură a
orezului)
nivelarea în plan orizontal al
terenului şi împărţirea acestuia în
parcele delimitate de diguri mici
cu rol în menţinerea unui strat de
apă de înălţime variabilă (3-25 cm Sursa: internet
în funcţie de etapa de dezvoltare a
orezului), cu o reţea de alimentare
cât şi de evacuare a apei din
parcele;
Investiţia şi costul apei sunt foarte
ridicate.
Principalele tipuri de irigații (IV)
Irigare prin udare subterană
✓Irigare prin udare
subterană: utilizarea unor
conducte subterane: apa
este furnizată exact acolo unde
este nevoie, consum minim.
✓irigare uniformă: presiunea
apei este aceeaşi în fiecare
punct din conducta de
microirigare.
✓sistem de asamblare facil
deoarece este achizionat
preinstalat
✓sistem folosit şi pentru a
asigura apa pentru cerinţele
urbane: spaţii verzi, gazon
(stadioane) Sursa: internet
Principalele tipuri de irigații (V)
✓Irigaţie prin picurare – tehnologie apărută în Israel
(Brown, 200, p. 55), relativ nouă (folosită de cca 55 ani)
(Pleşa, Câmpeanu, 2001); iniţial folosită în sere şi în
zonele aride, dar cu timpul necesitatea de folosi un
sistem eficient de irigare a fost extins şi pentru culturile
de câmp, chiar şi din zona temperată (Germania);
✓constă în distribuirea apei în mod lent, punctual la
nivelul solului cu un debit redus; solul îşi menţine un nivel
de umiditate relativ constant optim pentru plante
✓în prezent este folosită intens în Germania, Franţa şi
Italia
-are o eficienţă deosebită, dar necesita costuri ridicate şi
munca manuală-este profitabilă pentru culturi de mare
valoare (ex. fructe şi legume)
 Irigaţiile tradiţionale întâlnite mai ales în
nordul Africii, Asia de Sud-Vest şi de Sud
 irigarea prin canale subterane (qanate, foggara)
 qanate: galerie subterană prin care ape din pânza freatică acumulate în depozitele de
grohotiș de la poalele munților sunt transportate la distanțe mari, prin cădere liberă,
asigurând aprovizionarea cu apă a localităților și irigarea oazelor; folosită încă din
Antichitate în Iran; tehnică preluată ulterior de arabi; în Sahara, unde a atins o
dezvoltare considerabilă, galeriile sunt cunoscute sub numele de foggara.
Irigare prin canale subterane
 Foggara - sistem de canale subterane de colectare
a apelor freatice, exploatate în regiunile algeriene şi
marocane ale Saharei, cu o lungime de 3000
km. Lucrări realizate cu mijloace rudimentare au
implicat folosirea unei forţe de muncă numeroase.
-ingeniozitatea şi amploarea construcţiei, un
deosebit simţ al organizării şi o cunoaştere temeinică
a tehnicii de captare a apelor freatice.

Irigare prin utilizarea

rotii hidraulice

Foggara

-irigarea prin canale de inundare

-irigarea cu shaduf-ul (India)
-prin utilizarea roţii hidraulice sau a
forţei animale
 Irigaţiile moderne în funcție de sursele de apă
 sisteme de irigaţii alimentate din lacurile de acumulare
ale unor sisteme energetice (Egipt, India, S.U.A.);
 sisteme de irigaţii alimentate din importante artere
hidrografice prin intermediul unor canale magistrale
(Asia Centrală);
 sisteme de irigaţii care funcţionează pe baza surselor
subterane de apă (Australia, S.U.A.).
 2009 - suprafeţele amenajate pentru irigaţii
totalizează 301 mil. ha (19% din suprafaţa arabilă),
creştere cu 6% până în 2050 (318 mil ha) (FAO
report, 2011, p. 8)
 suprafeţe agricole irigate asigură aproape 45% din
necesarul de hrană al omenirii.
 Repartiția suprafețelor irigate la nivel global pentru
anul 2009:
 Asia (73%)
Repartiția pe continente a suprafețelor
 America de Nord şi Centrală (12%) irigate

 Europa (6%) 3%
Asia

5% 1% America de Nord și
 Africa (5%) 7% Centrală
Europa

 America de Sud (3%) 12%

Africa
72%
 Oceania (1%) America de Sud

Oceania
 Irigaţiile pe glob (2015)
Sursa:http://chartsbin.com/view/34029
•cele mai bune condiții pentru
irigații în Asia unde sunt și cele mai
mari fluvii:
Ind, Gange, Yangtze, Huang He,
Brahmaputra (izvorăsc din zone
muntoase înalte)
 Ţările cu cele mai mari
suprafeţe cultivate irigate
(2017):India 27% (din total suprafaţă la
nivel mondial); China 26%

Sursa: https://knoema.com/atlas/topics/Water/Irrigation-Area-Equipped-for-
Full-Control-Irrigation/Surface-irrigation
 India
Sursele de apă folosite în
- ţara cu cea mai mare suprafaţă sistemele de irigaţii
irigată (68 mil ha*): suprapusă
în cea mai mare parte zonelor
tropicală și subtropicală
musonice, extremitatea sudică-
zona subecuatorială;
-culturi agricole care necesită
un consum mare de apă (orez,
grâu, trestie de zahăr, cereale);
-lucrări de irigare foarte vechi;
cele mai multe suprafețe sunt
amplasate în delta Gangelui,
Brahmaputra şi în bazinul
superior al Indusului.
Sursa: Thenkabail et al., 2009, p. 56
* Jain et al., 2019
 Evoluţia terenurilor
India
agricole irigate
-condiții climatice favorabile pentru
cultura plantelor, irigațiile fiind
folosite pentru obținerea unor
producții ridicate;

-irigaţiile permit practicarea

culturilor şi în sezonul uscat, care se
recoltează primăvara (culturi
numite rabi).
Sursa: Jain et al., 2019
 China Distribuţia spaţială a terenurilor
agricole irigate
-locul al II lea la nivel mondial
după suprafaţa terenurilor
irigate (>65 mil. ha, în 2017*) –
52% din total terenuri arabile (
Xiufang et al., 2013).
-irigaţiile permit obţinerea unor
recolte bune pe văile fluviilor
Huang He şi Chang Jiang; în
nordul ţării (1/5 din resursele de
apă, 2/3 din terenurile agricole);
-între 1949-2010: suprafaţa
terenurilor irigate a crescut de 4
Sursa: Du et al., 2019, p. 6
ori, iar a suprafeţei terenurilor
cultivate cu cereale de 5 ori (cf.
date Xiufang et al., 2013, p. 147) Irigaţiile asigură: 75% din producţia de
alimente, 80% din producţie bumbac și ulei,
* Knoema 90% din producţia de legume și fructe
(Xiufang et al., 2013).
 Pakistan
-deţine >19 mil. ha terenuri
irigate (76% din suprafaţa
agricolă a ţării irigată)(Faruqee,
1997): cele mai mai suprafeţele
irigate în Punjab; Sindh şi
Balochistan;
-cele mai extinse sisteme de
irigaţii localizate în regiunea cu
precipitaţii mai reduse din
estul ţării;
-apa pt irigaţii este folosită şi Sursa: Randhawa,1999
din bazinului Indusului; în
arealul bazinului sunt cantităţi
mari de apă freatică situate la Irigaţii prin scurgere pe brazde (cele
adâncimi foarte mari, folosită mai numeroase); irigaţii prin inundare
pt irigaţii; prin aspersiune, irigaţii prin picurare
-Culturi irigate: grâu, bumbac,
orez, trestie de zahăr, plante
oleaginoase, fructe
 SUA
-peste 22 mil. ha. ce beneficiază
de irigaţii, prezente mai ales în
regiunile sud – vestică şi sudică;
statele Nebraska, California,
Arkansas, Texas şi Idaho – 52%
din total suprafaţă irigată: 71%
din fermele care folosesc
irigaţii localizate în vestul ţării
(Stubbs, 2017)
-California – transformată prin
irigații într-o zonă agricolă de
mare randament (fructe și
produse agricole subtropicale și
temperate)
-Texas, Arizona – bumbac (apă
provenită din lacuri de
acumulare)
-Florida – zonă de cultivare a Sursa. https://www.usgs.gov/media/images/irrigation-water-
fructelor (citrice) withdrawals-1950-2015
 SUA – irigaţii
Valoarea de piață a culturilor irigate (2012)
-7 state din vest (Arizona, California, Idaho,
Nevada, New Mexico, Utah, Wyoming) şi 2 din
est (Arkansas şi Florida) produc cca 90% din
valoarea de piaţă a produselor agricole din aceste
state;
-2012: terenurile irigate : 50% din valoarea de
piaţă a culturilor vândute în SUA;
-cota de piață a multor state localizate în partea
vestică este ridicată, majoritatea au înregistrat, o
reducere a suprafețelor irigate din 1997 ; o
creştere a suprafeţelor irigate în estul ţării de >
50%;
-eficienţa irigaţiilor f ridicată: începând cu anii
80 s-au folosit mai mult microirigaţiile: (sisteme
de irigare cu presiune scăzută, extrem de
eficiente; irigaţii prin picurare, micro-aspersoare,
irigaţii subterane)
-utilizarea tehnologiilor de precizie în industria
agricolă: ex. utilizarea reţelelor de senzori pt
monitorizarea apei plantelor, cantitatea de apă
din sol - utilizate pt automatizarea sistemului de
irigare care ajustează cantitatea şi frecvenţa de
apă pe baza datelor colectate
Sursa: Stubbs, 2016, p. 2
 MEXIC
Evoluția volumului de apă utilizat în
-sistem foarte bun de irigații
(6,6 mil. ha - 1/3 din terenurile
agricultură 2001-2008 (mld metri cubi)
agricole) folosite pentru a
compensa clima secetoasă și
solurile de calitate slabă (2/3
din teritoriu este arid şi semi-
arid) (Ojeda-Bustamante et al.,
2016);
-diferite sisteme: irigaţii prin
aspersiune, irigații prin
picurare
-terenurile irigate contribuie cu
aproximativ 50% din total -primul producător de avocado (35%) de
valoarea producției agricole și la nivel mondial
aproximativ 2/3 orientată spre -locul 4 in lume ca producător de miere de
albine si primul loc ca exportator
export (Ojeda-Bustamante et
al., 2016)
Irigații în Europa
 din punct de vedere al
climatului: condiții
favorabile pentru
practicarea agriculturii, dar
există variații ale regimului
precipitațiilor
aplicarea irigațiilor
complementare (inițial în
zona mediteraneană,
extinse ulterior și în zona
temperată); irigațiile se
practică până la 50°
latitudine nordică Sursa: EUROSTAT (2016)
Irigaţii în Europa
 politici
 Cele mai multe terenuri irigate în parte
sudică (Italia, Spania, Grecia), Cipru,
Malta, iar la nivel regional există
diferenţe mari: 50 % in Madeira
(Portugalia), Lombardy (Italia), >30 % in
Malta regiuni din Spania, Olanda, Italia,
Grecia, Flevoland în Olanda (Rossi,
2019)
 suprafețe irigate foarte mari de porumb
în Franța (aprox 750 000 de ha) și Italia
(> 500 000 ha) și de măsline în Spania
(480 000 ha, majoritatea în Andaluzia,
orez în Italia (Lombardia), pajişti:
Spania, Italia; ferme de fructe (inclusiv
fructe de pădure şi citrice), podgorii în
Spania (Rossi, 2019)
legate de problema
reducerii resurselor de apă și a
secetei: abordare integrată și o
utilizare rațională a acestora:
tarifarea resurselor de apă, prin
aplicarea principiului „utilizator-
plătitor” (accent pus pe
economisirea resurselor de apă);
-subvențiile acordate pentru irigații
respectă procedurile de autorizare a
alimentărilor cu apă pentru irigații
(folosirea tehnologiilor care vizează
economisirea apei)
 Italia Sisteme de irigaţii

 Practicarea tehnicilor de irigații din

perioada antică (etruscii; romanii au
folosit ape de suprafață și cele
subterane), practicate în partea
sudică a țării (Sicilia), extinse
ulterior și în zona de coastă
(Calabria, Campania) și în nord:
Piemonte, Lombardia, Veneto,
Emilia Romagna (Zucaro, R., 2011);
 Sistemele de irigații practicate
continuu și extinse după al II lea
RM, acordându-se o atenție
deosebită gestiunii integrate a
resurselor de apă și a asigurării
protecției solului;
 Sursa principală: bazinele
hidrografice împărțite pe categorii
Sursa: Atlas of Italian Irrigation systems, Zucaro Raffaella (ed.), p. 26
(de importanță națională, Legenda: albastru deschis : irigaţii prin picurare
interregională și regională); verde: irigaţii prin aspersiune
albastru închis: irigaţii prin curgere
galben: irigaţii prin inundare
gri : irigaţii prin infiltrare
 Italia
 8 districte hidrografice: zona
drenată de Pad, bazinul Serchio,
Apeninii Nordici, Apeninii Centrali,
Apenini Sudici, Sicilia, Sardinia;
 Evoluția suprafețelor irigate: 1875:
1,5 mil. ha, 1965: 3,1 mil. ha, 2000:
2,5 mil ha., reducere cauzată de
manifestarea perioadelor de secetă
între anii 2003-2005 (Zucaro, R.,
2011).
 Irigarea prin picurare pentru
culturile de porumb, furaje

Sursa: Atlas of Italian Irrigation systems, Zucaro Raffaella (ed)., p. 29

Legenda: albastru: rauri

verde: lacuri, rezervoare
galben: canale
rosu : apă subterană
Spania Repartiţia şi ponderea
 țară cu potențial agricol irigaţiilor
ridicat, deși condițiile
climatice sunt mai puțin
favorabile;
 terenurile agricole însumează
41% din suprafața totală;
 problema asigurării
necesarului de apă pentru cea
mai mare parte a terenurilor
arabile (3,65 mil ha): 17%
terenuri irigate din
suprafaţa arabilă, asigurându-
se 45% din valoarea brută a Sursa: www.stratfor.com/sites/default/files/styles/wv_small/public/spain-

producţiei vegetale şi 50% water-irrigation.png

din valoarea exporturilor

agricole;
Spania – irigaţii (II)

 Multe sisteme tradiţionale de

 irigațiile facilitează obținerea
irigaţii înlocuite cu cele
a 2 culturi pe an pentru 10%
intensive (ex. pe coasta
din suprafața agricolă;
Mediterană pt fructe şi
 exploatări agricole de tip horticultură)
huertas (ferme mari: 21 ha);
 1/5 din irigaţii in Andaluzia;
 Ocupă locul 1 la producția de Aragon, Castilla 14%
roșii din UE (Almeria are cea
 Andalusia, suprfeţele irigate -
mai mare suprafaţă de solarii
30 % total suprafeţe irigate
din lume: cca 30.000 ha)
din Spania) : 60 % productia
agricolă, veniturile
fermierilor
 Franța Repartiţia irigaţiilor
 caracteristici climatice variate la
nivel național, cu diferențieri mari
de la vest spre est; cele mai mari
suprafeţe irigate: Sud-Vst, centru,
Alsacia, Sud-Est
 cel mai mare producător agricol
din Europa de Vest (2/3 din
veniturile agricole franceze provin
din carne și produse lactate
animale);
 1/3 din suprafața agricolă
reprezentată de culturi agricole
(prodominant cereale, în sud: viță
de vie și producție de vinuri de
calitate superioară); Sursa: Serra-Wittling, Molle, Cheviron., 2020, p. 48

Sistem eficient de exploatare agricolă: ferme

cu o exploatație medie de 28 ha;
 Franţa

Schimbări – culturi irigate

2010: suprafaţa irigată: 1,57 mil ha;
irigații pt culturile de cereale determinate de 2000-2010
secetă (cea mai mare parte a canalelor de
irigații construite între anii 70 și 90,
+subvenții din fonduri europene)

Sursa: Loubier, Campardon, Morardet, 2013

 Grecia
Irigațiile consumă 80% din
resursele de apă*
terenuri cultivate: 3,5 mil. ha si cca
½ (1,5mil. ha) sunt irigate (60%
proiecte private **
-variate sisteme de irigații adaptate
condițiilor de sol și climă, tip de
culturi, realizate la inițiativa Sursa: Karamanos si altii, 2005
guvernului cu dublu scop: ca
masuri de îmbunătățire a calității
terenurilor agricole (sec. XIX-lea)
și pentru creșterea randamentului
in agricultură
-după 1960: sisteme de irigații mai
performante: ex. picurare,
aspersiune
*Karamanos si altii, 2005 Sursa: Karamanos si altii, 2005
 Evoluția tipurilor de
Grecia
irigații din fonduri publice
 Agricultura contribuie cu 3% la
formarea PIB-ului
 Terenurile cultivate irigate:
cereale (porumb-90% irigații),
plante oleaginoase, fructe:
citrice, viță de vie – ferme
specializate
 -cultura maslinului tradițională:
Creta (70% consum intern);
impeună cuSpania și Italia –cei
mai mari cultivatori din lume  Evoluția tipurilor de irigații din
fonduri private
 produce aproape 80% din
bumbacul și 9% orez la nivelul
UE
 Este una dintre marile
beneficiare ale actualului sistem
de subvenții europene
 Zonele cu sisteme de
Irigații în Africa irigaţii
 Principalele regiuni irigate: la N și la S de
Sahara;
 Egiptul – cele mai mari suprafețe irigate
de pe continent (3,5 mil. ha), acestea
având o vechime considerabilă;
 Din a doua jumătate a secolului al XIX
lea au fost construite și utilizate mari
baraje, folosindu-se apa Nilului (se
asigură o irigare perenă și în același timp
un control al debitului fluviului)
 Începând din anii '90, guvernul a inițiat
proiecte pentru a extinde suprafețele
irigate pe terenuri noi bazate pe un
management riguros de utilizare a
resurselor suplimentare de apă
(utilizarea apelor uzate tratate)

Sursa: https://atlas.nilebasin.org/treatise/irrigation-areas-in-egypt/
 Probleme privind asigurarea necesarului de apă
pentru irigații
 China are mari probleme în asigurarea apei în Câmpia
de Nord, unde se produce jumătate din producţia de
grâu şi o treime din cea de porumb (irigaţiile de aici au ca
sursă trei fluvii: Huang He, Hai, Huai şi două surse de ape subterane).
 India- nivelul pânzei freatice este în scădere în
majoritatea statelor, inclusiv Punjab şi Haryana,
principalele producătoare de cereale.
 S.U.A. - utilizarea excesivă a sursei subterane fosile
Ogallala (extinsă din sudul Dakotei până în Nebraska,
Kansas, Colorado, Oklahoma, Texas)
 suprafața irigată a scăzut cu 15 % comparativ cu anul
1980.
Agricultura joacă un rol major în stresul hidric

Sursa: OCDE, https://www.oecd-ilibrary.org/sites/f5083506-

en/index.html?itemId=/content/component/f5083506-en
 BIBLIOGRAFIE
 Brown L. R. (2001), Eradicating hunger: a growing challenge, capitol 3, pp. 43-62, în: Brown L. R.,
Flavin Ch., French H. (coord.), Abramovitz Janet, Dunn S., Gardner G., Mastny L., Mattoon A.,
Roodman D., Sheehan M., Starke L., State of the World, TheWorldWatch Institute, W. W.
Norton&Company, New York, London, disponibil la:
https://library.uniteddiversity.coop/More_Books_and_Reports/State_of_the_World/State_of_the_W
orld_2001.pdf
 Thenkabail P. S., Dheeravath V., Chandrashekhar M. Biradar, Obi Reddy P., Gangalakunta, Praveen
Noojipady, Chandrakantha Gurappa, Manohar Velpuri, Muralikrishna Gumma, Yuanjie Li (2009),
Irrigated Area Maps and Statistics of India Using Remote Sensing and National Statistics, Remote
Sensing, vol. 1, pp. 50-67
 Faruqee R., 1997, Future of irrigation and drainage in Pakistan, The Pakistan Development Review, vol.
36, nr. 4, pp. 565-591
 Jain Rajni, Kishore Prabhat, Singh Dhrirendra Kumar, 2019, Irrigations in India: status, challenges and
options, Journal of Soil and Water Conservation, vol. 18, nr. 4, pp. 1-11.
 Karamanos A., Aggelides S., Londra P., 2005, Irrigations systems performances in Greece, pp. 99-110,
in: Lamaddalena N., Lebdi F., Todorovic M., Bogliotti C., (ed.), "Irrigations systems performance",
Options Mediterraneennes: Serie B. Etudes et recherches, nr. 52.
 Ilieş Al., Ilieş, Dorina (1998), Resursele naturale, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 202 p.
 Loubier, S., Campardon M., Morardet S. (2013), L’irrigation diminue-t-elle en France ? Premiers
enseignements du recensement agricole de 2010, Sciences, Eaux et Territoires, vol. 2/11, pp. 12-19.
 Pleşa I., Câmpeanu S., (2001), Îmbunătăţiri funciare, Editura Cris Book Universal, Bucureşti, 364 p.
BIBLIOGRAFIE

 Ojeda-Bustamante W., Flores-Velasquez J., Hinojosa G., Rendon-Pimentel L., 2016, Improving surface
irrigation in Mexico as national policy priority, 2nd Word Irrigation Forum (WIF 2), 6-8 November
2016, Chiang Mai, Thailand , pp. 1-8, https://www.icid.org/wif2_full_papers/wif2_w.1.4.13.pdf
 Randhawa H. A., 1999, Water development for irrigated agriculture in Pakistan: past trends, returns
and future requirements, Ministry of Food, Agriculture and Livestock, Pakistan, disponibil la:
http://www.fao.org/3/ac623e/ac623e0i.htm
 Rossi Rachele, 2019, Irrigation in EU agriculture, EPRS European Parliamentary Research Service, 12 p.
 Serra-Wittling Claire, Molle B., Cheviron B., 2020, Modernization of irrigation systems in France: what
potential water savings at plot level?, Sciences Eaux&Territories, nr. 34 BIS, pp. 46-52.
 Stubbs Megan, 2016, Irrigation in U.S. agriculture: on-farm technologies and best management
practices, Congressional Resarch Service CRS Report, 34 p.
 Zucaro, R., 2011. Atlante nazionale dell'irrigazione "National atlas of irrigation". INEA, Roma
http://dspace.crea.gov.it/handle/inea/388.
 Zucaro Raffaella (ed.), 2014, Atlas of Italian Irrigation systems, Instituto Nazionale di Economia Agraria,
180 p., http://dspace.crea.gov.it/bitstream/inea/936/1/Atlas_Italian_irrigation_Zucaro.pdf
 (2011), FAO report: The state of the world’s land and water resources for food and agriculture.
Managing system at risk, Earthscan, Routledge, 308 p.
 Xiufang Zhu, Yizhan Li, Muyi Li, Yaozhong Pan, and Peijun Shi, (2013), Agricultural irrigation in
China, Journal of Soil and Water Conservation, vol. 68, nr. 6, pp. 147-154.
 OCDE, raport Water use and irrigation in agriculture, https://www.oecd-ilibrary.org/sites/f5083506-
en/index.html?itemId=/content/component/f5083506-en