POLUAREA APEI

Apa ca şi aerul este un factor de mediu indispensabil vieţii. Apa se găseşte

întotdeauna unde exista viaţă şi formează substanţa cea mai răspândită de pe pământ. A
avut un rol de prim ordin în apariţia vieţii pe pământ şi continuă să aibă un astfel rol
pentru că:
? apa constituie factorul de care depinde productivitatea plantelor şi
animalelor

? intra în constituţia tuturor organismelor vegetale şi animale.

? înlesneşte şi reglează procesele fizico-chimice din celule, difuziunea

substanţelor nutritive în celule şi ţesuturi, procesele de digestie, absorbţie, circulaţie şi
hrănire ale celulelor.

? procesul de fotosinteză pe care îl îndeplinesc plantele verzi, prin care

acestea sintetizează substanţa organică din săruri minerale, nu poate avea loc în afara
apei.

? reglează căldura organismelor prin evaporare la suprafaţă; etc.

Importanţa apei pentru viaţa omului reiese din faptul că fără apă nu poate trăi
mai mult de 4 zile rareori 7-8 zile. Necesarul de apă pentru un metabolism al unui om
normal este de 2,5 litri în 24 ore.
Apa este prezentă în natura sub diferite forme:
? apa de suprafaţă-gheţari, oceane, mari, fluvii, lacuri, râuri

? apa subterană-straturi acvifere şi izvoare.

În natura apa se găseşte într-un circuit continuu, astfel apa din râuri, lacuri, mari,
şi oceane se evapora în atmosfera formând APA ATMOSFERICĂ. Aceasta este purtată
de curenţii de aer până atinge zone mai reci, când condensează şi cade la suprafaţa
formând APA METEORICĂ. O dată ajunsă pe sol, apa poate întâlni un strat permeabil,
pe care îl străbate cu uşurinţă până la unul impermeabil şi formează astfel APA
SUBTERANĂ. Dacă suprafaţa solului este impermeabilă, apa meteorică, împreună cu
cea, subterană, ajunsă la suprafaţă prin curgerea în sol, formează apa de suprafaţă. În
natură, apa nu exista în stare pură, ea conţine: gaze substanţe minerale şi organice
dizolvate sau în suspensie.
 Poluanţii apei
Se considera poluanţi acele substanţe care în concentraţie suficientă pot produce
un efect măsurabil asupra omului, animalelor, plantelor şi materialelor. Dată fiind
multitudinea şi varietatea surselor de poluare, precum şi numărul mare al elementelor
poluante a apărut şi necesitatea unei clasificări ai lor, după cum urmează:
A) După provenienţa şi caracterele comune se disting, categoriile de poluanţi:
? substanţe organice: hidrocarburi, detergenţi pesticide etc.

? substanţe anorganice: metale grele, azot, fosfor.

? Suspensii: steril de la exploatările minieresau din cariere, fibre de lemn şi

celuloză, deşeuri de carne etc.

? Substanţe radioactive: din atmosferă, în urma unei explozii nucleare, de la

reactorii uzinelor nuclear-electrice, din laboratoare de cercetare cu izotopi
radioactive etc.

? Produse petroliere: rafinării din uzinele petrochimice, de la transportul naval şi

auto şi prin conducte etc.

? Ape fierbinţi: din industrie au central termoelectrice

? Microorganisme patogene: din spitale, crescătorii de animale, ştranduri, locuinţe.

B) După natura lor, poluanţii artificiali pot fi:

? Poluanţi fizici: substanţe radioactive, ape termale

? Poluanţi chimici: plumb, mercur, azot, fosfor, hidrocarburi, detergent, pesticide.

? Poluanţi biologici: microorganisme

C) După modificările care le produc apei poluanţii, pot fi:

? Poluanţi care modifică proprietăţile chimice şi/sau biologice ale apei:

? Compuşi toxici anorganici: plumb, mercur, cupru, zinc, cianuri.

? Compuşi organici greu sau nedegradabili: pesticide, detergent.

? Săruri organice provenite din mine sau exploatări petroliere.

? Substanţe fertilizatoare: azot fosfor

? Microorganisme: bacterii, viruşi, paraziţi.

 ? Poluanţi care modifică proprietăţile fizice şi/sau organoleptice ale apei.

? - Uleiuri, coloranţi.

? - Substanţe degradabile care consumă oxigenul din apă

- Substanţe solide: suspensii

Surse de poluare a apei

Sursele de poluare se pot împărţi în două categorii distincte:
? surse organizate care produc poluarea în urma evacuării unor substanţe în
ape prin intermediul unor instalaţii destinate acestui scop, cum ar fi
canalizări, evacuări de la industrii sau crescătorii de animale etc.;

? surse neorganizate care produc poluarea prin pătrunderea necontrolată a unor

substanţe în ape.

? Surse de poluare organizate

Cele organizate sunt, în principal: apele reziduale comunale (fecaloid-menajere);

apele reziduale industriale; apele reziduale agrozootehnice. Apele fecaloid-menajere
sunt poluate mai ales chimic (substanţe organice, detergenţi etc.) şi bacteriologic şi
provin în principal din spălat şi de la grupuri sanitare. În cadrul celor industriale, de
mare diversitate, trebuie menţionate cazurile mai deosebite ale apelor uzate radioactive
(din minerit, centrale nuclearo-electrice etc.), ale celor poluate termic (surse variate, mai
ales centrale termice), din industria extractivă şi prelucrătoare de ţiţei, din mineritul cu
profil de metale neferoase, din industria chimică.

? Surse de poluare neorganizate

Sursele neorganizate sunt în principal: surse individuale fără sistem de canalizare;
reziduuri solide depozitate îl locuri/moduri neadecvate; pesticide, îngrăşăminte spălate
de apele meteorice sau de irigaţie
O importantă sursă neorganizată de poluare sunt sărurile folosite iarna pe şosele
contra zăpezii şi poleiului. Multe ţări dezvoltate au interzis sau limitat sever împrăştierea
de sare, dar la noi continuă. Este o sursă de poluare importantă.
În sursele neorganizate se includ însă şi sursele ocazionale (spălarea de animale,
utilaje etc; topirea inului şi cânepii, deversări diverse) şi accidentale (de exemplu
inundaţii şi alte calamităţi, deversări în urma unor accidente industriale, rutiere etc.),
care sunt greu de monitorizat şi rămân adesea necunoscute.
 Sursele accidentale intervin mai rar, dar pot avea deosebită gravitate, iar poluarea
poate surveni pe căi neaşteptate.

După acţiunea lor în timp, sursele de poluare pot fi:

? surse de poluare permanente;

? surse de poluare nepermanente;

? surse de poluare accidentale.

După modul de generare a poluării, sursele de poluare pot fi împărţite în:

? surse de poluare naturale;

? surse de poluare artificiale, datorate activităţii omului, care, la rândul lor, pot
fi subdivizate în ape uzate şi depozite de deşeuri.

Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:

? impurificări cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor
lucrări miniere sau foraje;

? impurificări produse de infiltraţiile de la suprafaţa solului a tuturor

categoriilor de ape care produc în acelaşi timp şi impurificarea surselor de
suprafaţă;

? impurificări produse în secţiunea de captare, din cauza nerespectării zonei de

protecţie sanitară sau a condiţiilor de execuţie.
? Surse de poluare naturale
Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare parte a lor, surse cu
caracter permanent. Ele provoacă adesea modificări importante ale caracteristicilor
calitative ale apelor, influenţând negativ folosirea lor. Cu toate că, în legătură cu aceste
surse, termenul de poluare este oarecum impropriu, el trebuie considerat în sensul
pătrunderii în apele naturale a unor cantităţi de substanţe străine, care fac apele
respective improprii folosirii.
Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt:
? trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare, de sulfaţi)
constituie principala cauză de pătrundere a unor săruri, în cantităţi mari, în
apele de suprafaţă sau în straturile acvifere. Un caz deosebit îl reprezintă
rocile radioactive, care pot duce la contaminarea unor ape de suprafaţă sau
subterane;
 ? trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului
provoacă impurificări prin particulele solide antrenate, în special dacă
solurile sunt compuse din particule fine, cum sunt cele din marne şi argilă,
care se menţin mult timp în suspensie;

? vegetaţia acvatică, fixă sau flotantă, în special în apele cu viteză mică de

scurgere şi în lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp,
în funcţie de perioadele de vegetaţie;

? vegetaţia de pe maluri produce şi ea o impurificare, atât prin căderea

frunzelor, cât şi prin căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt
supuse unui proces de putrezire şi descompunere, care conduce la o
impurificare a apelor, în special în perioade de ape mici sau sub pod de
gheaţă. Sursele de poluare accidentală naturale sunt în general rare, ele
datorându-se în special unor fenomene cu caracter geologic.

Surse de poluare artificială

A). Ape uzate
Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în
receptori după utilizarea apei în diverse domenii.
După provenienţa lor, există următoarele categorii de ape uzate:
? ape uzate orăşeneşti, care reprezintă un amestec de ape menajere şi
industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodăreşti de apă ale
centrelor populate, precum şi a nevoilor gospodăreşti, igienico-sanitare şi
social-administrative ale diferitelor feluri de unităţi industriale mici.

? ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic

industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat în staţii de epurare
proprii industriilor respective. Numărul de poluanţi pentru o anumită
industrie este de obicei restrâns, o apă industrială uzată având în principiu,
caracteristici asemănătoare substanţelor chimice sau fizice utilizate în
procesul tehnologic. De exemplu, apele uzate provenite de la minele de
cărbuni au drept caracteristică principală conţinutul în substanţe în suspensie,
în timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahăr conţin atât substanţe
în suspensie, cât şi substanţe organice.

? ape uzate de la ferme de animale şi păsări care, au în general caracteristicile

apelor uzate orăşeneşti, poluanţii principali fiind substanţele organice în
cantitate mare şi materialele în suspensie.
 ? ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală din atmosferă
poluanţii existenţi în această. Aceste ape de precipitaţii care vin în contact cu
terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, în
procesul scurgerii, antrenează atât ape uzate de diferite tipuri, cât şi deşeuri,
îngrăşăminte chimice, pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în
receptor pot conţine un număr mare de poluanţi.

? ape uzate radioactive, care conţin ca poluant principal substanţele radioactive

rezultate de la prelucrarea, transportul şi utilizarea acestora. Indiferent de
provenienţa lor substanţele radioactive pot ajunge în apă, aer şi sol pe
multiple căi, prejudiciind întreg mediul înconjurător.

Ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport,

care sunt asemănătoare cu apele uzate orăşeneşti.
? apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conţin impurităţi
deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide şi solide, pierderi de
combustibil, lubrifianţi etc.
B). Depozite de deşeuri sau reziduuri solide
O sursă importantă de impurificare a apelor o constituie depozitele de deşeuri sau
de diferite reziduuri solide, aşezate pe sol, sub cerul liber, în halde neraţional amplasate
şi organizate. Impurificarea provenită de la aceste depozite poate fi produsă prin
antrenarea directă a reziduurilor în apele curgătoare de către precipitaţii sau de către
apele care se scurg, prin infiltraţie, în sol.

Influenta poluanţilor apei asupra mediului

A) Substanţele organice
Substanţele organice de origina naturală (vegetală) consumă oxigenul din apa
atât pentru dezvoltare, cât şi după moarte. Lipsă oxigenului din apa are ce efect oprirea
proceselor aerobe printre care şi autoepurarea.
Fenolul este pentru peşti un toxic nervos, el imprimă gust şi miros neplăcut cărnii
de peşte
Detergenţii se plasează la suprafaţa apei sub formă de spumă şi împiedica
autoepurarea apei şi folosirea ei pentru irigaţii.
Pesticidele pot constitui cauza unor boli grave (cancer), tulburari neurologice,
afecţiuni ale glandelor endocrine.
B) Substanţele anorganice
 Sărurile anorganice pot provoca creşterea durităţii, iar apele cu duritate mare
produc depuneri şi micşorează capacitatea de transfer a căldurii.
Clorurile peste anumite limite, fac apa improprie pentru alimentare şi pentru
irigaţii.
Metalele grele au acţiune toxică asupra organismelor acvatice, inhibând în
acelaşi timp şi procesele de autoepurare. Metalele grele produc intoxicaţii grave
organismului uman:
? Intoxicaţia cu plumb- duce la anemie, insomnia, iritabilitate, greaţă, etc.

? Intoxicaţiile cu mercur - are ca manifestări dureri de cap, ameţeli, oboseala,

tulburări de memorie (absorbţia mercurului din apa este relativ mică). Mercurul
se cumulează mai ales în rinichi şi ficat.

? Intoxicaţia cu cadmiu - afecţiuni ale rinichilor, ficatului, cordului, (absorbţia

cadmiului în apă este mică)

? Intoxicaţia su arsen – se manifestă astfel: cefalee, ameţeli, oboseala dureri

abdominal, reacţii cutanate, etc.

Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apei.

C) Suspensiile.
Atât suspensiile organice cât şi cele anorganice se depun şi formează bancuri
care împiedică navigaţia, consuma oxigenul dina apa. Dacă substanţele în suspensie sunt
numai de natura organic, ele conduc la formarea unor gaze urât mirositoare
D) Substanţele radioactive.
Evacuarea apelor radioactive, în apele de suprafaţă şi subterane prezintă pericole
deosebite datorită radiaţiilor asupra organismelor vii. Efectul biologic - somatic (asupra
sistemului nervos central) său genetic (perturbării ale codului genetic sau prin mutaţii)
E) Produse petroliere.
Datorită nemiscibilitatii ţiţeiului cu apa, cea mai mare parte a lui se ridică la
suprafaţă, formând o peliculă uleioasă ce împiedică difuzia şi accesul aerului atmosferic
în mediul acvatic.
Produsele petroliere dau apei gust şi miros neplăcut, poate deteriora unele
instalaţii colmatează filtrele pentru tratarea apei etc.
F) Apele calde.
Apele calde împiedică dezvoltarea normală a peştilor, pentru că apa caldă stă
deasupra, peştele se retrage la fund, zona unde se produce dezvoltarea anormal. Tot o
dată cu mărire temperaturii concentraţia de oxigen se diminuează creând condiţii de
viaţă mai grea organismelor.
G) Microorganismele.
Sunt puternic vătămătoare, produc infectarea apei făcând-o inutilizabilă.

Modul de dispersie al poluanţilor apei

Apa este un vector important al agenţilor poluanţi. Răspândirea acestora prina
apa se face cu o viteză mai redusă decât prin aer, deoarece circulaţia apei este mai
redusă decât circulaţia aerului datorată vântului.
Carcteristicile apei ca agent poluant sunt:
? Poate dizolva mai multe substanţe nocive, mobilizându-le în loc să le lase
pe locul de producere.

? Poate vehicula şi materiale mai dense, care în aer s-ar depune uşor

? Prezintă condiţii favorabile pentru concentari fizice, chimice şi biologice

ale agentior poluanţi.

? Fiind cea mai importantă substanţă pentru procesele biochimice poluarea

ei poate influenţa în cel mai înalt grad întregul lanţ de alimentare.

În ţara noastră aproape toate unităţile îşi evacuează apele uzate în emisarul
învecinat.
În masa de apă poluată (efluentul) de-a lungul evoluţiei acesteia, de la punctual
de emisie până la diluţia să complete, se disting trei zone principale:
? Zona de jet, apare de la punctual de emisie şi se continua atât timp cât sursa de
energie preponderentă este aceea proprie efluentului.

? Zona de tranziţie, apare atunci când energia proprie a efluentului ajunge de

acelaşi ordin de mărime cu aceea a emisarului

? Zona de dispersie, zona în care efluentul îşi pierde toată energia proprie şi
evoluează numai sub acţiunea dinamicii emisarului.