CUPRINS

1. Întroducere........................................................................3

2. Surse de poluare a apei......................................................5

2.5 Agenții poluanți ale apelor...............................................7

3. Categorii de poluare a apei............................................ ...7

4. Efectele poluări apelor.....................................................10

5. Prevenirea si metode de epurare a apelor.......................13

6. Măsuri de prevenire a poluării apei................................16

2
 1. Întroducere
Apa este una dintre resursele regenerabile esențiale pentru susținerea tuturor formelor de
viață, a producției alimentare, a unei dezvoltări economice, și în general pentru o bunăstare.
Este imposibil de înlocuit apă în majoritatea utilizărilor sale, fiind costisitor de transportat și
un dar unic de la natură. Apa este, de asemenea, una dintre cele mai gestionabile resurse
naturale deoarece este capabilă de a se diversifica, transporta, depozita și recicla.
Toate aceste proprietăți oferă apei o mare utilitate pentru umanitate.

Sursele de apă de suprafață și subteran joacă un rol major în agricultură, generarea

hidroenergetică, producția de animale, în activitățile industrial, silvicultură, activități
recreative etc.

Ecosistemul râurilor din

Ecosistemul lume cuprinde
râurilor din lume doar
cuprinde doar aproximativ 0,5%
aproximativ 0,5% dinsuprafața pământului
din suprafața pământului și
au un volum de 2,84x105 Km3.
și au un volum de 2,84x105 Km3.

Râurile constituie o cantitate nesemnificativă (0,1%) din suprafața pământului.

Numai 0,01% din apele pământului apar pe canalele fluviale.
În ciuda acestor cantități scăzute, apele curgătoare au o importanță enormă.

Poluarea apei este în general indusă de oameni. Este un rezultat datorat activităților umane în
scopuri proprii. Acestea pot fi considerate în cadrul diferitelor domenii de activații pe care
omul le desfășoară și care aduc la poluare.
Creșterea populației, industrializarea și practicile din agricultură sunt cauzele majore pentru
poluare. Poluarea apei a devenit mai gravă pe măsură suprapopulării zonelor urbane.
Deșeurile agricole, domestice și industriale sunt importanți poluatori ai apei. Canalizarea mai
exact sistemul de canalizare este cel mai mare poluant al apelor potabile atunci când ele sunt
descărcate.

3
Canalizarea (apă de canal) este
poluantul principal mai exact
evacuarea ei netratată în râuri, etc se
găsesc în cantități foarte mari și sunt
dăunătoare cât pentru mediu și om.
Consecință izbitoare este o scădere
substanțială și imediată a cantității de
oxigen din apă. Asta se întâmplă
deoarece materia organică stimulează
descompunatorii în special bacterii
care descompun solidele suspendate
în canalizare.

Flora și fauna râurilor suferă schimbării și reduceri în număr din cauza morții prin sufocare.
Râurile puternic poluate au un miros neobișnuit și conțin puțină sau mai deloc flora și faună.

O altă sursă de poluare a apei este scurgerea apei fierbinți a motoarelor de răcire din
industrie.Acest lucru crește temperatura apei și scade rată
metabolismului din organisme. Apoi aceasta crește
cererea lor de oxigen.
Efectele poluării sunt mai mari în cursurile de apă mai
mici, încete sau închise.
Excesul de îngrășăminte, erbicide și pesticide atunci
când sunt spălate de ploi în râurii provoacă un pericol
major pentru fauna.
Excesul de fosfor din îngrășăminte cauzează grave
eutrofizari. În afară de îngrășăminte, detergenții sunt de
asemenea foarte toxici pentru faună atunci când sunt
scurși în apă.
Substanțele chimice poluante s-au descoperit a fi
cancerigene pentru animale.
Industrializarea, în orice societate, este un inițiator major
al dezvoltării și urbanizării. Deși meritele industrializării
sunt nenumărate, a fost identificată că o amenințare
majoră pentru mediu, deoarece eliberează diverse
substanțe chimice toxice, gaze, deșeuri solide, precum și
microbi de diferite tipuri în mediul nostru imediat - teren,
aer și apă. În acest fel poluarea apei a devenit o provocare globală, țările în curs de dezvoltare
fiind puternic afectate datorită acțiunilor lor de dezvoltare. În industriile de vopsire se produc
substanțe chimice precum sulfați de zinc sau săruri de cupru care nu sunt biodegradabile, iar
când acestea sunt scurse în râuri produc efecte devastatoare mediului acvatic.
Mormanele de deșeuri industriale pot provoca poluarea apei.
De exemplu, contaminanți precum metale, hidrocarburi, solvenți organici și carbuni aromatici
policiclici pot fi eliberați din grămadă.
Salvarredy-Aranguren și colab. (2008) Au cercetat deșeurile din mine de staniu, zinc și plumb
din Valea Milluni, Bolivia, și au descoperit că atât suprafața cât și apa subterană din zona
înconjurătoare era foarte contaminată cu Cd, Zn, As și Pb. Woo and Choi (2001) au investigat
resursele de apă din apropierea unei mine de aur din Coreea și au studiat distribuția și
comportamentul contaminanților din apele de suprafață și subteran. Rezultatele studiului
menționat anterior au indicat că concentrația de As, Cd și Mn în apa de băut a depășit
orientările OMS. Deșeurile provenite din operațiunile de exploatare și topire în Bukowno,
regiunea Silezia din Polonia au contaminat apa și sedimentele din regiunea înconjurătoare

4
(Krasnodebska-Ostrega et al. 2005a). Krysiak și Karczewska (2007) au investigat
extractabilitatea arsenică a solurilor într-un sit minier abandonat din Zloty Stok și o zonă
minieră de arsenic din Zelezniak (Polonia de Sud) și au descoperit că concentrația de arsen
din sol ridicată și că cantități semnificative de arsenic mobil.
Poluarea prezintă un risc grav pentru sănătate în special când apă este o sursă potabilă și
servește în scopuri menajere, pentru oameni apele poluate sunt niște agenți potenți al unor
boli precum holeră, tuberculoză și tifoidă.
Un mare poluant al apei în industrie este uleiul vărsat în cantități mari din conductele de ulei a
unei cisterne sparte din industria petrolieră care omoară vegetația marina, pești, păsări marine,
crustacee și alte organisme marine care servesc că hrană pentru oameni.

2. Surse de poluare a apei

Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi
concentraţia substanţelor impurificatoare. Substanţele poluante introduse în ape din surse
naturale şi artificiale sunt numeroase, producând un impact important asupra apelor de
suprafaţă şi subterane. Astfel principalele surse de poluare a apei sunt:

Apele uzate

Apele uzate menajere conţin adesea detergenţi sintetici, care nimeresc în râuri şi mări.
Acumulări de substanţe anorganice afectează locuitorii de apă şi reduc cantitatea de oxigen în
apă, faptul care duce la formarea aşa-numitelor "zone moarte", care sunt în lume deja
aproximativ 400.
Deseori, reziduuri industriale care conţin deşeuri
organice şi anorganice, se revarsă în râuri şi mări.
Anual, în surse de apă nimeresc mii de substanţe
chimice, acţiunea cărora asupra mediul încojurător
nu este cunoscută dinainte.
Multe dintre acestea prezintă compuşii noi.
Deşi reziduurile industriale, sunt supuse filtrării
preliminare, acestea totuşi conţin substanţe toxice,
care sunt dificile de detectat.

Ploile acide

Ploile acide sunt rezultatul de contact cu atmosferă a gazelor de eşapament produse de

întreprinderi metalurgice, centrale termice, rafinării şi alte întreprideri industriale şi de
transportul auto.

Aceste gaze conţin oxizi de sulf şi

de azot, care se combină cu umezeală şi oxigen
pentru a forma acid sulfuric şi azotic.
Apoi, aceste acizi cad pe pământ, uneori,
la o distanţă de câteva sute de kilometri de
la sursa de poluare a atmosferei. În astfel de ţări,
cum ar fi Canada, Statele Unite ale Americii,
Germania mii de râuri şi lacuri au rămas fără
vegetaţie şi fără peşte.

5
 Deșeuri solide
Daca în apă există o cantitate mare de substanţe
solide, acestea o fac opacă la lumina soarelui şi
astfel împiedică procesul de fotosinteză în
bazinele acvatice. Acest fapt, la rândul său,
provoacă o perturbare în lanţul alimentar din
aceste rezervore de apă. În plus, deşeuri solide,
înnămolesc râuri şi canale de transport maritime,
ceea ce conduce la nevoia de dragare frecventă.

Scurgeri de petrol

Petrolul, vărsat în apă de mare, are multe efecte negative asupra

vieţii marine. Mai întâi de toate, pier păsările: se îneacă, se
supraîncălzesc la soare sau sunt private de hrană. Petrolul
orbeşte animale, care trăiesc în apă, de exemplu, foca.
Petrolul reduce pătrunderea luminii în bazinele acvatice închise
şi poate mări temperatura apei.

Poluarea termică a apei

Poluarea termică a apei este cauzată de centrale electrice

termice sau nucleare.
Poluarea termică este introdusă în bazinele acvatice de
apă utilizată de răcire.
Ca urmare a temperaturilor mai mari de apă în aceste
bazine acvatice se produce o accelerare în unele procese
biochimice, precum şi o scădere a oxigenului dizolvat în
apă. Se încalcă ciclul fin de reproducere echilibrată a
diferitelor organisme. În condiţii de poluare termică, de
regulă, se observă o creştere puternică a algelor şi dispar
alte organism, care trăiesc în apă.

Substanțe chimice prezente în apă

Pe tot parcursul curgerii unei ape, ea se filtrează prin diferite straturi de pământ şi rocă în
subsol, dizolvând şi absorbind substanţele pe care le întalneşte. Mineralele anorganice,
fertilizatorii folosiţi in agricultură, substanţele chimice folosite de fabrici şi de consumatorii
casnici sunt absorbite de apă, poluând-o şi făcând-o nesigură, uneori chiar nepotabilă.
În marile oraşe dotate cu reţele de distribuţie a apei, substanţele
care o pot polua se gasesc pe conducte, ţevi, în rezervoare sau pe
alte echipamente ce intră în contact cu apa pe traseul acesteia până
la consumator. Impuritaţile mai pot intra în apa şi prin micile
fisurile din conducte. Substanţe poluante ca benzina, fluoruri,
plumb, medicamente, pesticide, azbest, nitraţi şi deşeuri
radioactive toate au un impact negativ asupra apei cu care intră în
contact.
Multe dintre acestea nu pot fi detectate cu simţurile noastre; nu
putem, de exemplu, să simţim plumb, mercur sau trihalometani
dizolvaţi. Cei mai frecvenți contaminați sunt: Aluminiu, amoniac, bariu, arsenic, benzen,
cadmiu, clor, crom, cupru.

6
 2.5 Agenții poluanți ale apelor
Agenții poluanți ale apelor se impart in 8 categorii:

• deșeuri care consumă oxigen – SO fermentascibile: reziduri menajere si industriale;

• agenți infectanți - bacterii, viruși și alte microorganisme;
• substantele nutritive pentru plante - săruri de azot și fosfor (ajung în apele naturale
prin spălarea terenurilor agricole de câtre apele pluviale sau de irigație);
• substanțele organice de sinteză: pesticidele;
• substanțele minerale - din spălări din industria chimică, minieră, petrolieră,
siderurgică;
• sedimente provenite din eroziune ;
• substanțe radioactive - din industria extractivă sau industria energetică nucleară;
• temperaturile înalte - din apele de râcire de la termocentrale sau de la centralele
nucleare.

După natura agenților poluanți se pot distinge trei categorii de poluare a mediului
acvatic:
• poluare biologică,
• poluare chimică
• poluare fizică.

3. Categorii de poluare a apei

Ape subterane

Când apa coboară și se scufundă adânc în pământ, umplând fisurile, și spațiile poroase
(absorbante) ale unui depozit subteran de apă (aquafer), aceasta devine apă subterană - una
dintre resursele noastre cele mai puțin
vizibile, dar cele mai importante.
Aproape 40% dintre americani se bazează
pe apele subterane, pompate pe suprafața
pământului, pentru a bea apă potabilă.
Pentru unii oameni din zonele rurale, este
singura lor sursă de apă potabilă.
Apa subterană este poluată atunci când
contaminanții – mai exact de la pesticide și
îngrășăminte până la deșeurile scurse din
depozitele de deșeuri și sistemele septice -
se îndreaptă spre un aquafer, ceea ce îl face
nesigur pentru uz uman.
Decontaminarea apelor subterane de
deșeuri poate fi dificil aproape imposibil, precum și costisitoar.
Odată poluat, un aquafer poate fi inutilizabil de zeci de ani, sau chiar mii de ani.
De asemenea, apele subterane pot răspândi contaminarea departe de sursa poluantă inițială,
deoarece se varsă în fluxuri, lacuri și oceane.

7
 Ape de suprafață
➢ Acoperind aproximativ 70 % din pământ, apa de
suprafață este ceea ce umple oceanele noastre, lacurile,
râurile și toate celelalte bucăți albastre de pe harta lumii.
Apa de suprafață din surse de apă potabile (adică din alte
surse decât oceanul) reprezintă mai mult de 60 la sută
din apa livrată în casele americane.
Conform celor mai recente studii privind calitatea apei
naționale de la Agenția pentru Protecția Mediului din
SUA, aproape jumătate din râurile și pârâurile noastre și
mai mult de o treime din lacurile noastre sunt poluate și
improprii pentru înot, pescuit și băut.
Poluarea cu substanțe nutritive, care include nitrați și
fosfați, este tipul principal de contaminare în aceste surse de
apă dulce. În timp ce plantele și animalele au nevoie de acești
nutrienți pentru a crește, au devenit un poluant major din cauza deșeurilor agricole și a
scurgerii de îngrășăminte. Deversările de deșeuri municipale și industriale contribuie, de
asemenea, la o parte corectă a toxinelor. Există, de asemenea, toate gunoaiele aleatorii pe care
industria și persoanele le aruncă direct pe căile navigabile.

Apa oceanelor
Optzeci la sută din poluarea oceanică (denumită și poluare marină) provine de pe uscat fie de-
a lungul coastei, fie de pe teritoriul interior. Contaminanții, cum ar fi substanțele chimice,
nutrienții și metalele grele sunt transportate de la fermele, fabricile și orașele de către fluxuri
și râuri în golfurile noastre; de acolo călătoresc spre mare. Între timp, resturile marine - în
special plastic - sunt suflate de vânt sau spălate prin canalele de furtună și canalizări.

Mările noastre sunt, de asemenea, uneori stricate de scurgeri și scurgeri de petrol - mari și
mici - și absorb constant poluarea cu carbon din aer.
Oceanul absoarbe cât un sfert din emisiile de carbon provocate de om.

8
 Punctul sursă

➢ Când contaminarea provine dintr-o singură sursă, se numește poluare punctuală.

Printre exemple se numără apele uzate (de asemenea, numite efluenți) descărcate în
mod legal sau ilegal de către un producător, rafinăria de ulei sau instalația de tratare a
apelor uzate, precum și contaminarea de la sistemele de scurgere septice, deversări
chimice și petroliere și descarcari ilegale.

EPA reglementează
poluarea surselor
punctuale prin
stabilirea unor limite
pentru ceea ce poate
fi descărcat de o
instalație direct
într-un corp de
apă.

În timp ce poluarea surselor punctuale provine dintr-un loc specific, aceasta poate afecta
kilometri de căi navigabile și oceanice.

Surse străine de poluare

Poluarea surselor nepunctuale este contaminarea derivată din surse

difuze. Acestea pot include scurgerea apelor agricole, fluviale sau
resturile de pe uscat aruncate in căile navigabile. Poluarea la sursă
fără punct de vedere este principala cauză a poluării apei în apele
Statelor Unite, dar este dificil de reglementat, deoarece nu există
un singur vinovat, identificabil.

Ape frontiere

Este de la sine înțeles că poluarea apei nu poate fi conținută de o linie de pe hartă.

Poluarea transfrontieră este rezultatul apei contaminate dintr-o țară care se varsă în
apele alteia. Contaminarea poate rezulta dintr-un dezastru - cum ar fi un vărsat de
petrol - sau o încetinire lentă, în scădere a descărcărilor industriale, agricole.

9
 4. Efectele poluări apelor
Efectele poluării organice a mediului lotic

Deversarea în mediul lotic a unui efluent

bogat în SO determină:

• perturbarea gravă a ecosistemului

în ansamblul său;
• apariția a 4 zone care se
succed în sensul curentului:

• zona de degradare: apele râului se

amestecă cu efluentul bogat în substante organice;
• zona de descompunere activă:
• bacteriile aerobe si anaerobe, ciupercile proliferează si descompun substanțele
organice din apă, cu consum mare de oxigen;
• oxigenul este consumat în totalitate:
zona de descompunere activă → zona septică;
• zona de restaurare sau de refacere: prin procese de autoepurare apa îsi recapată
proprietațile fizice si chimice inițiale;
• zona de ape curate: procesele de autoepurare au refacut calitățile inițiale ale apei.

Efectele poluării organice a mediului lentic

Poluarea apelor stagnante cu SO are drept consecințe majore:

• eutrofizarea lacurilor;
• accelerarea succesiunii lor
spre mlastini;
• degradarea lacurilor prin
procese de distrofizare.

Eutrofizarea: procesul de crestere a

fertilitații apelor prin îmbogațirea lor
în elemente biogene ( în special azotați
si fosfați), având ca urmare:

• proliferarea fitoplanctonului (înflorirea algală) si a macrofitelor acvatice;

• accelerarea sedimentării suspensiilor din apă;
• colmatarea lacurilor si succesiunea lor spre mlastini.

Procesul de eutrofizare: se face gradat, în mai multe etape:

• stadiul I: acumularea de nutrienți în exces în masa apei;
• stadiul II: proliferarea algelor planctonice:

10
 -crește biomasa vegetala;
-transparența apelor scade;
-orizontul superficial al pelagialului provocă fotosinteza algelor foarte intensă care
…..........produce creșterea cantitați de O2 și ca urmare suprasaturația apei în O2;
• stadiul III: moartea în masă a algelor planctonice care cad la fundul lacului:
• stadiul IV: dispariția totală a O2 din stratul profundal al pelagialului:
-fermentație anaerobe (substanțe toxice pentru hidrobionti: NH3, CH4, H2S);
-stadiul de moarte a lacului.

Proliferarea algelor planctonice:

– conditionată de concentrația fosforului si azotului;
– de temperatura apei și de intensitatea radiației luminoase;

Înflorirea apei sau bloomul algal se produce în mai multe etape:

• acumulare de nutrienți în masa apei;
• apar algele albastre;
• proliferarea algelor albastre;
• moartea în masă a fitoplanctonului.

Distrofizarea: perturbarea mediului lentic datorita poluarii cu SO.

Aprecierea gradului de eutrofizare a ecosistemelor acvatice lentice si încadrarea lor în diferite
grade de trofie: după valoarea unor parametri chimici (gradul de saturație în oxigen,
concentrația de azot total, concentrația de fosfor total) si biologici (biomasa fitoplanctonică).

Efectele poluarii chimice asupra organismelor acvatice

Poluarea chimica afectează toate grupele de hidrobionti, diferit în functie de grupul

sistematic, de specie, de concentrația agentului poluant si de natura acestuia.

Fitoplanctonul și macrofitele acvatice: afectate grav de poluanții chimici:

• erbicidele → blochează cresterea fitoflagelatelor și a cianoficeelor fixătoare de azot;
• insecticidele → inhibă fotosinteza fitoplanctonului, stopează germinarea sporilor la
cloroficee;
• detergenții sintetici → toxici atât pentru alge cât și pentru bacterii.

Nevertebratele și vertebratele acvatice: sensibile în diferite grade la poluarea chimică:

Pesticidele - toxicitate crescută, atât pentru nevertebrate cât și pentru vertebrate:

• perturbă biocenozele acvatice în ansamblul lor;

• se concentrează în lanțurile trofice care scad
potențialul biotic al speciilor de la capătul acestora
(ex: scăderea numărului de păsări marine ihtiofage
din ecosisteme contaminate cu pesticide);
• dozele subletale de pesticide → perturbă
embriogeneza și dezvoltarea postembrionară;
la pești → perturbă reproducerea, afectează gonadele care
produc sterilitate.
• dozele letale sunt în funcție de natura pesticidului și de specie.

11
Petrolul: deversat în apele marine:

• afectează speciile planctonice din zona

superficială a apei;
• afectează icrele și alevinii peștilor pelagici;
• “mareele negre” care afectează puternic
avifauna marina prin:
- impregnarea penajului cu petrol, păsările
mmmmmmmiirăcesc și mor prin congestie pulmonară;
- intoxicație în urma ingestiei de petrol;
- perturbă sistemului endocrin, în special a glandele suprarenale.
- petrolul deversat în mare este transformat lent prin reacții chimice sau prin
…....................acțiunea unor specii de microorganisme:
- fracțiile volatile se evaporă;
- bacterii aerobe și ciuperci prin procesele de biodegradare → noduli
…....................bituminosi vin înghițiți de pești pelagici foarte voraci care la rândul lor
…....................contaminează carnea peștilor, iar la un sfârșit hidrocărburile ajung în corpul
…....................omului.

Detergentii - nevertebratelor planctonice si bentonice:

• cauzează dispariția a numeroase specii

microfage: moluște, crustacee, pești;
• inhibă activitatea bacteriană;
• detergenții folosiți la emulsia petrolului au
un efect sinergic cu petrolul și care măresc
toxicitatea acestuia asupra organismelor
acvatice.

Peștii sunt deosebiți de sensibili la poluanții chimici din cauza asta sunt chiar și utilizați ca
indicatori biologici ai poluării apelor: acesta ia numele de “fish test”, adică, masurarea
timpului de supraviețuire într-o apă impurificată cu un anumit poluant;

Efectele poluării termice:

• modifică concentrația oxigenului dizolvat în apă, prin micsorarea coeficientului lui de

solubilitate;
• intensifică activitatea microorganismelor din apă după care și intensifică
descompunerea SO și ca urmare crește deficitul de oxigen din apă;
• mărește nevoia de oxigen a hidrobiontilor: creșterea temperaturii cu 10°C mărește de
2,2 ori nevoile respiratorii ale poichilotermelor;
• scade concentrația azotului și a CO2 din apă, afectează echilibrul ionic al apelor;
• scade concentrația ionilor de calciu din apă, modifică metabolismul osos la pești si
formarea exoscheletului la moluște și alte nevertebrate acvatice.

Cu excepția efectelor asupra ecosistemelor acvatice, poluarea apei are alte impacte
dăunatoare. Pentru început, aerul conține o anumită cantitate de vapori de apă care este într-
un ciclu continuu de precipitații si evaporație. Cu cât apa devine mai poluată, cu atât este mai

12
probabil ca poluanții se vor evapora în aer alături de apa, crescând astfel poluarea și cauzând
ploile acide. Incalzirea termală reprezintă de asemenea un potențial al problemei: încalzirea
globală cum este concepută în ziua de azi se rezumă în principiu printr-o creștere în
temperatură care duce la încalzirea apelor și topește ghețarii, dar apa este un conductor mult
mai bun de căldură decât aerul, deci apa incalzită crește temperatura.
Adițional, poluanții apelor iși pot găsi cu ușurință calea în creaturile acvatice, care sunt în
schimb, mâncate de animale și undeva de-a lungul liniei, îngerate de oameni.
Deci nu numai apa potabilă reprezintă un risc pentru sănătatea umană, ci și mâncarea care
vine de la animalele afectate de poluare.
Opinia publică trebuie să se convingă de gravitatea situației actuale. Masa substanțelor
poluante pe care le deversăm in ape crește cu fiecare zi, ceea ce inseamna că, dacă nu luam
măsuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparație cu
poluarea de mâine.

5. Prevenirea și metode de epurare a apelor

Epurarea și autoepurarea apelor uzate
Epurarea apelor uzate este un proces
complex de reținere și/sau neutralizare
prin diferite mijloace a substanțelor
poluante aflate în apele uzate sub formă
de suspensii, în stare coloidală sau in
stare dizolvată, in scopul întroducerii
acestora în circuitul hidrologic, prin
deversarea în emisari (curs de apă
permanent care drenează surplusul de
apă dintr-un bazin lacustru), fără ca prin
aceasta să se aducă prejudicii atât florei
și faunei acvatice cât și omului.

13
În urma procesului de epurare a apelor uzate rezultă două produse:

a) apa epurată, în diferite grade de

epurare, care se deversează, sau
poate fi valorificată la irigații sau în
alte scopuri;
b) substanțele poluante extrase, care
poartă denumirea generală de
nămoluri.

Metodele și procedeele de extragere a

substanțelor poluante din apele uzate sunt:
- de natură mecanică
- de natură biologică
- de natură chimică

Procesul tehnologic general al stațiilor de epurare cuprinde două mari grupe succesive de
operații:
• reținerea și/sau neutralizarea încărcării poluante din apele uzate, rezultând nămoluri;
• prelucrarea nămolurilor în scopul valorificării sau evacuării acestora în siguranța în
mediul înconjurător.

Dintre măsurile care pot fi aplicate surselor de apă poluată se pot menționa:
• întroducerea și utilizarea în unitațile economice a unor tehnologii de producție, cu
consum redus de apă sau total neconsumătoare, prin poluante sau total nepoluante;
• recircularea apelor uzate evacuate;
• folosirea la irigații a unor categorii de ape uzate, direct sau după un tratament adecvat.

Dintre măsurile care pot fi aplicate cursurilor de apă receptoare se pot menționa:
• aerarea intensă a râurilor sau lacurilor poluate folosind aeratoare speciale, prin aceasta
• asigurandu-se o oxigenare suplimentară, rezultând o reducere a gradului de poluare cu
materii organice;
• destratificarea termică a apelor stătătoare, care constă în înlocuirea apei de la
adâncime, care prin stagnare își înrăutațește calitatea, cu apa de la suprafață;
• crearea pe cursurile de apă receptoare ale apelor uzate condițiile de autoepurare, care
duce la înbunătațirea naturală a calității apelor de suprafață.

Autoepurarea este un proces natural complex (fizico-chimic, biologic și bacteriologic) prin

care împurificarea unei ape de suprafață, curgătoare sau stătătoare, se reduce treptat odata cu
îndepartarea de sursă de împurificare.

Metode și instalații de epurare a apelor uzate

➢ metode de epurare mecanice;

➢ metode de epurare chimice;
➢ metode de epurare biologice;

14
Dintre metodele mecanice cele mai frecvent utilizate în epurare sunt:
✔ sitarea apei în scopul separării împuritaților grosiere din apele supuse procesului de
epurare;
✔ sedimentarea (decantarea) in scopul separării suspensiilor solide decantabile;
✔ flotarea in scopul separării împurităților ușoare sau a împurităților coloidale
hidrofobe;
✔ micrositarea, filtrarea, ultrafiltrarea în scopul eliminării avansate a suspensiilor
solide;
✔ absorbiția pe medii poroase în scopul eliminării avansate a substanțelor organice
dizolvate sau a substanțelor greu biodegradabile sau nebiodegradabile;
✔ centrifugarea în scopul dezhidratării nâmolurilor;
✔ evaporarea și înfiltrarea în scopul dezhidratarii nâmolurilor;
✔ iradierea cu raze UV în scopul dezinfectării apelor.

Dintre metodele chimice cele mai frecvent utilizate în epurare sunt:

• neutralizarea în scopul corectârii pH-ului apelor;

• coagularea în scopul îngrosării nâmolurilor;
• schimbul ionic în scopul demineralizării sau a îndepartării unor compuși chimici;
• clorinarea / ozonizarea în scopul dezinfectării;

Principalele metode biologice sunt:

✔ fermentarea aerobă
✔ nitrificarea-denitrificarea în scopul eliminării azotului
✔ eliminarea biologică a fosforului din apele uzate.

Stațiile de epurare a apelor uzate se pot

clasifica după mai multe criterii și anume:
- după destinați;
- după structură;
- după calitatea efluentului evacuat;
- după natura procedeelor de epurare utilizat;
- după modul de distribuție a obiectelor
tehnologice componente.

După destinație:

➔ stații de epurare generale, care sunt plasate la capătul sistemelor centralizate de

canalizare a localitaților.
➔ stații de epurare locale, care sunt aferente unei unități economice, industriale și care
prelucrează apele uzate rezultate din procesul tehnologic al acesteia.

15
 După structura:

➔ stații de epurare într-o singura treaptă, sunt de regulă stații în care se prelucrează ape
uzate având un conținut redus de poluanți organici;
➔ stații de epurare în doua trepte, care de regulă utilizează doua categorii distincte de
procedee pentru realizarea procesului tehnologic.
➔ stații de epurare în trei trepte, sunt formate dintr-o structură mecano-biologică clasică
la care se adaugă o treaptă tertiară de epurare avansată.

6. Masuri de prevenire a poluarii apei

• Construirea de baraje și zone de protecție a apelor;
• Interzicerea aruncării și depozitării la întâmplare pe malurile sau albiile râurilor a
deşeurilor de orice fel;
• Realizarea controlului depozitării și evacuării deşeurilor solide, astfel încât substanţele
nocive să nu se infiltreze în pânza freatică;
• Construirea de bazine speciale pentru colectarea deșeurilor și reziduurilor, pentru a
împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafață;
• Organizarea corectă a sistemelor de apă potabilă și canalizare la nivel local;
• Construirea de staţii sau sisteme de epurare a apelor uzate ale localităților;
• Distrugerea prin dezinfecție a germenilor patogeni conținuți în ape reziduale ale
unor instituții (spitale), abatoare, unități ale industriei cărnii;
• Echiparea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din apele
reziduale ale unităţilor industriale în vederea reținerii și neutralizării substanțelor
chimice potențial toxice.

16
 BIBLIOGRAFIE

https://www.intechopen.com/books/water-challenges-of-an-urbanizing-
world/water-pollution-effects-prevention-and-climatic-impact

https://www.alliedacademies.org/articles/water-pollution-and-human-health-
7925.html

http://ecology.md/md/page/6-cauze-principale-de-poluare-a-apei

http://www.ecotrust.ro/blog-ecotrust/55-surse-de-poluare-ale-apei

https://www.filtre-apa-plata.ro/Documentatii-despre-apa.php

https://www.nrdc.org/stories/water-pollution-everything-you-need-know

17