ETAPELE TRATĂRII APEI

Mai multe procese vă stau la dispoziție pentru implementarea diverselor etape ale

tratării apei:

 Procese fizice pentru pregătirea mecanică, cum ar fi aerarea, sedimentarea sau

influența căldurii. Aceasta include și folosirea grătarelor, filtrelor și sitelor.
 Procese biologice cum ar fi tratarea anaerobică a apelor uzate, oxidarea
biochimică sau digestia nămolului
 Procese chimice cum ar fi neutralizarea, dezinfecția, flocularea și precipitarea
 Procese cu membrană cum ar fi filtrarea, osmoza și nano-filtrarea

Cel mai mare volum de apă uzată care trebuie tratat se află în stațiile municipale de
epurare a apelor uzate, de aceea aici sunt necesare combinații mult mai diversificate
și proceduri mult mai eficiente. Procedurile folosite depind de tipul stației de epurare
a apelor uzate.

Procesele de tratare în stațiile de epurare a apelor uzate pot fi împărțite în

diverse etape.

ETAPA 1: TRATAREA MECANICĂ A APEI

În această primă etapă, apa încă complet netratată este tratată mecanic; aceasta
îndepărtează circa 20 - 30% din substanțele solide conținute. În acest scop, apa
uzată este condusă într-o instalație de grătare, unde un grătar sau o sită cu
tambur filtrează impuritățile grosiere, cum ar fi frunzele, hârtia sau textilele. Diverse
grătare, de la grătarele grosiere cu lățime de câțiva centimetri între bare, până la
grătarele fine cu lățime între bare de câțiva milimetri, prin care apa trece cu viteze
diferite, filtrează materialele grosiere pas cu pas. Deșeurile de grătar recuperate
mecanic sunt uscate și eliminate într-o instalație de incinerare.

Apa pre-purificată trece apoi în ceea ce se numește un colector de nisip. În

tehnologia de tratare a apelor uzate, se folosește un bazin de sedimentare, pentru a
elimina particulele grosiere, cum ar fi pietre, cioburi de sticlă sau nisip, ca și
materiale organice grosiere care nu au fost separate de către grătare. Aceasta se
întâmplă cu o viteză relativ mare de curgere de aproximativ 0,3 m/s. Există o
diferență între colectorul lung de nisip neaerat, colectorul lung de nisip aerat -
numit și colector cilindric de nisip și colectorul rotund de nisip.
De aceea, colectorul de nisip aerat elimină suplimentar grăsimile și uleiurile din
apa uzată și se întâmplă următoarele: aerul de proces introdus, produce o mișcare
de rulare în apă, care transportă substanțele mai ușoare, cum ar fi uleiurile și
grăsimile, la suprafață. Aici, ele pot fi eliminate ușor din apă.
A colectorul rotund de nisip separă substanțele din apa uzată prin forța centrifugă
și le aspiră, dându-le afară. După curățarea în colectorul de nisip, deșeurile din
colector sunt spălate și sunt îndepărtate substanțele organice de pe ele. Acest lucru
îmbunătățește deshidratarea materialelor anorganice colectate, care pot fi reutilizate,
de exemplu, în construcția de drumuri. Dacă nu mai este posibilă o altă reciclare,
deșeurile din colectorul de nisip trebuie eliminate în mod corespunzător; sunt duse la
groapa de gunoi sau distruse în instalații de incinerare a deșeurilor.

De aceea, primar de epurare a apelor uzate este următorul stadiu de tratare a

apelor uzate. Viteza apei uzate este de aproximativ 1,5 cm/s, cu mult mai mică decât
în colectorul de nisip. Reducerea vitezei de curgere se obține prin lărgirea bazinului.
Este necesară o viteză de curgere mai scăzută, astfel încât particulele mai fine să se
poată așeza pe fund sau la suprafața apei, în funcție de natura lor. Nămolul produs
prin sedimentare (așezare pe fundul bazinului) este numit nămol primar. Acesta este
format de obicei din material organic. Nămolul primar este împins de o racletă de pe
fundul bazinului într-un buncăr de noroi proaspăt. Substanțele care plutesc sunt
transferate în conducta de nămol plutitor. O pompă transportă noroiul proaspăt la
ceea ce se numește un turn de digestie anaerobă.

În turnul de digestie anaerobă, gazul metan este produs în patru faze (hidroliză,
acidificare, generare de acetonă și faza metanogenă); acesta este transformat în
electricitate într-o instalație bloc de încălzire și poate fi folosit pentru a alimenta stația
cu energie. Procesul de digestie anaerobă din turnul de digestie se încheie după
aproximativ patru săptămâni. Reziduurile sunt reprezentate de un nămol inodor, care
este adesea folosit în agricultură după deshidratarea prin centrifugare sau filtrare.

Stadiul de curățare mecanică se încheie aici. În medie, 30% până la 40% din
impuritățile din apa uzată sunt eliminate în această fază. Pe traseul său prin stația de
epurare a apelor uzate, apa uzată ajunge acum la următorul stadiu de tratare.

STADIUL 2: PURIFICAREA BIOLOGICĂ

În majoritatea stațiilor de epurare a apelor uzate, apa pre-purificată în stadiul de
tratare mecanică ajunge acum la așa-numitele bazine de aerare, care sunt adesea
numite și bazine de circulație. Aici este locul unde are loc purificarea biologică.

Apa este pusă în mișcare prin alimentarea cu oxigen și cu ajutorul elicelor. Sunt
create zone mai mult sau mai puțin ventilate, în care sunt create diverse condiții de
mediu pentru bacterii și microorganisme. Aceste microorganisme se hrănesc din
substanțele contaminante care sunt prezente încă în apă și le transformă în
substanțe anorganice. Bacteriile formează fulgi de nămol activat care plutesc liber în
apă. Alimentarea cu oxigen stimulează înmulțirea bacteriilor și astfel, accelerează
formarea nămolului activat. Acest proces de tratare biologică a apelor uzate este
numit și proces cu nămol activat.

Apa uzată cu nămol activat este descărcată în bazinul secundar de epurare a

apelor uzate. Viteza de curgere a curentului de apă uzată este redusă din nou aici.
Are loc sedimentarea: Nămolul activat se depune la fundul apei purificate, de unde
poate fi separat de apa curată prin dispozitive mecanice de curățare aflate pe fundul
bazinului. O parte din acest nămol este transferat la turnul de fermentație ca
biomasă suplimentară. Cealaltă parte a nămolului, cunoscută și sub denumirea de
„nămol de întoarcere” este returnată în bazinul de aerare, pentru a se asigura că
există suficiente microorganisme în bazinul de aerare în vederea descompunerii
murdăriei. După tratarea biologică, aproximativ 90% din apa uzată este curățată de
substanțele biodegradabile. Deoarece oxigenul este furnizat de compresoare, stadiul
de curățare biologică este faza cu cel mai mare consum energetic din întregul
proces de curățare. După ce apa a atins calitatea prescrisă de legislație, aceasta
poate fi readusă în circuitul hidrologic - de exemplu într-un râu.

În multe alte cazuri, purificarea biologică nu este suficientă. În aceste cazuri sunt
necesare procese ulterioare de tratare a apelor uzate - de exemplu pregătire sub
forma unui tratament chimic. Aici sunt folosiți și aditivi chimici.

STADIUL 3: TRATAREA CHIMICĂ A APELOR

UZATE
În acest stadiu de tratare a apelor uzate, sunt folosite procese chimice pentru
epurarea apelor uzate. În acest scop, compușii chimici sunt folosiți pentru a obține
valorile standard prescrise prin legislație ale apei. Tratarea chimică în stațiile de
epurare a apelor uzate include neutralizarea, dezinfecția, precipitarea
fosfaților, eliminarea azotului, dejivrarea și eliminarea manganului.

Neutralizarea se folosește pentru a produce valoarea pH prescrisă, care se obține

prin adăugarea de acid, de ex. HCl, sau bază, de ex. lapte de var.

În timpul dezinfecția , agenții patogeni sunt eliminați prin adăugarea de clor sau

dioxid de clor. Iradierea apelor uzate cu lumină UV este o alternativă bună la
adăugarea substanțelor chimice, dar este folosită mai rar. Eliminarea fosfaților:
Apa noastră uzată este contaminată adesea cu fosfați din detergenți, fertilizatori,
aditivi alimentari și fecale. Dacă aceștia rămân în apa uzată, ei duc la supra-
fertilizarea organismelor din apă și.
Phosphates are removed with a chemical precipitation or flocculation process. De
aceea, precipitarea fosfaților este declanșată parțial de adăugarea sărurilor de
aluminiu sau fier în nisipul colector sau în bazinul secundar de tratare a apelor uzate.
Fulgii de fosfat de metal care se formează în timpul acestei purificări secundare sunt
scoși apoi din apa uzată, împreună cu nămolul activat. În funcție de modul de
operare, fosfatul poate fi „pescuit” și cu ajutorul microorganismelor pentru apele
uzate. În acest caz vorbim de o eliminare biologică a fosforului, care oricum este
folosită rar.

Purificarea chimică a apei include și eliminarea azotului: Compușii cu azot

îndepărtează oxigenul vital din apă și chiar pot provoca moartea peștilor la
evacuarea în corpurile de apă. Azotul este eliminat prin nitrificare și denitrificare: În
timpul nitrificării, amoniul este transformat în nitrit, prin adăugarea de bacterii
anaerobe și oxigen - și apoi în nitrat în a doua etapă. Denitrificarea ulterioară este
declanșată, de asemenea, de adăugarea de microorganisme anaerobe. Prin
activități enzimatice, acestea descompun nitratul în azot gazos, care este apoi
eliberat în atmosferă.

Eliminarea fierului: Pentru a reduce conținutul de fier din apele uzate la valoarea
prescrisă, cationii de fier (II) sunt oxidați prin adăugarea de oxigen. Pentru a
declanșa procesul de oxidare, trebuie adăugată și sodă caustică în apele uzate.

Eliminarea manganului: Manganul este prezent de obicei în apele uzate ca

bicarbonat de mangan. Adăugarea de oxigen formează compuși greu solubili de
mangan IV, care pot fi eliminați cu ușurință din apă.
STADIUL 4 : PROCESELE CU MEMBRANĂ /
NANOFILTRAREA
În stadiul al patrulea și cel final al curățării, se folosesc procese cu membrană și cu
filtre. Parțial, acest stadiu de purificare este combinat cu procesele chimice de
precipitare și floculare. Aceasta creează, de exemplu, metoda filtrării cu floculare. În
apa uzată sunt adăugați precipitanți și floculanți, care provoacă flocularea
substanțelor care vor fi separate. Apa uzată cu materialul floculat trece printr-un filtru
de pânză sau de nisip.

Aceasta trece ușor prin stratul de filtrare. Chiar și cele mai mici suspensii organice
solide sunt eliminate.

Nanofiltrarea funcționează într-un mod foarte asemănător. Spre deosebire de

filtrarea normală, apa este trecută sub presiune printr-o membrană care reține chiar
și cele mai mici particule dizolvate, de exemplu moleculele sau ionii de metale grele.
Același lucru se întâmplă la osmoza inversă, în care sunt folosite presiuni de lucru
chiar mai mari și cele mai fine membrane.

Substanțele poluante reținute în timpul filtrării, nanofiltrării și osmozei inverse, sunt

filtrate în tratarea nămolului sub formă de nămol de filtrare, prin intermediul bazinului
primar de tratare a apelor uzate.

Apa ajunge acum la ultima zonă a stației de epurare a apelor uzate, bazinul de
păstrare a apei tratate. Se iau din nou probe de apă și este verificată calitatea
acesteia. Apa purificată este readusă în circuitul hidrologic după întrunirea
parametrilor legali prescriși.