Mijloace pentru îmbunătăţirea

calităţii apei de irigaţie

 Calitatea apei de irigaţii poate fi îmbunătăţită prin:

- Diluarea acesteia cu volume corespunzătoare de apă
- Epurare
Epurarea se face în trei trepte:
- 1. Epurarea mecanică
- 2. Epurarea secundară
- 3. Epurarea terţiară
 1. Epurarea mecanică
 Treapta primară constă din mai multe elemente
succesive:
 Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile
grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre
etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot
mai dese între lamele. Curăţarea materiilor reţinute
se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul
menajer, luând drumul rampei de gunoi sau
incineratorului
 Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese,
reţinând solide cu diametru mai mic.
 Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule
grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor
a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au
trecut de site dar care nu se menţin în ape liniştite
mai mult de câteva minute. Nisipul depus se
colectează mecanic de pe fundul bazinelor şi se
gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate
din etapele anterioare, deoarece conţine multe
impurităţi organice.
 Decantoarele primare sunt longitudinale sau
circulare şi asigură staţionarea apei timp mai
îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile
fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe
chimice cu rol de agent de coagulare sau
floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele
şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă
(grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi
înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe
fund se colectează şi înlătură din bazin (de
exemplu cu lame racloare susţinute de pod
rulant) şi se trimite la metantancuri
2. Epurarea secundară

Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:

 Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată
cu "nămol activ" ce conţine microorganisme ce
descompun aerob substanţele organice. Se introduce
continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.
 Decantoarele secundare sunt bazine în care se
sedimentează materialele de suspensie formate în
urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest
nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conţin
mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu
la centrala termică.
 3. Epurarea terţiară
 Treapta terţiară
 Are rolul de a înlătura compuşi în exces (de exemplu
nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor
(de exemplu prin clorinare).
 Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică
sau combinată, utilizând tehnologii clasice precum
filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe
cărbune activat, precipitarea chimică etc.
 Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin
nitrificare (transformarea amoniului în azotit şi apoi
azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în
azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se
face tot pe cale biologică, sau chimică.
 SURSELE DE APA SI CALITATEA APEI DE IRIGATIE

1. SURSELE DE APA PENTRU IRIGAT

 Apa destinata irigarii culturilor poate proveni din trei surse:

apele de suprafata, apele subterane si apele marine.
 Apele de suprafata – reprezinta sursa cea mai importanta
pentru irigarea culturilor. Principala categorie de ape de
suprafata este reprezentata de cursuri naturale de apa.
Atunci cand necesarul de apa nu este acoperit, datorita
debitelor mici, se contruiesc pe traseul cursurilor de apa,
bazine de acumulare, care inmagazineaza cantitati mari de
apa.
 In tara noastra, principala sursa de apa este formata din
Dunare si reteaua interioara a cursurilor de apa.
 Volumul mediu multianual de apa al Dunarii este de 155
miliarde m3/an, iar al raurilor interioare de circa 35 miliarde
3
 Suprafata agricola care poate fi irigata anual din Dunare
este de circa 1,3 milioane ha.
 Din raurile interioare pot fi utilizate pentru irigatie doar 6
miliarde m3/an, ceea ce reprezinta 15% din total, dar, prin
acumulari, volumul de apa care poate fi utilizat creste cu
peste 20 miliarde m3/an.
 Apele subterane – reprezinta o rezerva de apa pentru
irigatie, principala lor utilizare fiind in alimentatie, in unele
ramuri ale industriei, in igiena etc. Debitele apelor
subterane sunt mici, pana la 10-15 l/s, iar folosirea lor
presupune, adesea, investitii ridicate. Adesea, apele
subterane au temperaturi scazute si un continut ridicat de
saruri, situatii in care sunt contraindicate pentru irigatie.
 Apele marine – reprezinta a treia mare sursa de apa pentru
irigatie. Utilizarea lor se va face doar dupa desalinizare.
Aceasta categorie de apa poate reprezenta o sursa de
perspectiva, in conditiile identificarii unor tehnologii de
desalinizare a apei, la costuri accesibile.
 Mai pot fi utilizate in irigatie si alte categorii de apa:
 Apele reziduale si apele uzate, de canalizare, din marile
asezari urbane, constituie una din sursele de apa pentru
irigat tot mai larg utilizate. Pentru a corespunde calitativ,
aceste ape trebuie tratate mecanic, chimic si biologic.
Exista situatii in care folosirea apelor reziduale si a celor
uzate, se face cu precautie, chiar dupa tratarea acesteia.
Spre exemplu, nu se vor uda cu astfel de ape legumele ce
urmeaza sa se consume in stare proaspata; cartofii si
cerealele nu se vor uda dupa inflorire; sfecla furajera,
plantele uleioase si pentru fibre nu se vor uda cu patru
saptamani inainte de recoltare; pasunile si fanetele cu doua
saptamani inainte de recoltare si pasunat etc. (
 2. CALITATEA APEI DE IRIGATIE

Stabilirea unei surse de apa se face dupa mai multe

criterii, tinandu-se seama, pe langa debitul sursei, si
de proprietatile fizice si chimice, care influenteaza
calitatea acesteia.
Utilizarea in irigatie a unor ape necorespunzatoare
calitativ, poate conduce, in cele mai multe cazuri, la
fenomene de degradare a solurilor, indeosebi prin
saraturare si inmlastinire.
Cunoasterea continutului de saruri si a felului
acesteia, influenteaza alegerea metodei de udare, care
sa contribuie la prevenirea proceselor de degradare si
la stabilirea masurilor de ameliorare a solurilor
afectate
 Proprietatile apei de irigatie
 Aprecierea calitatii apei de irigatie se face in functie de
principalele proprietati fizice si chimice ale acesteia:
temperatura, turbiditatea, gradul de aeratie, reactia,
concetratia in elemente chimice si in saruri solurile
Temperatura apei trebuie sa aiba valori apropiate de ale
temperaturii optime de vegetatie a plantelor. Aceasta
conditie este indeplinita de cele mai multe dintre sursele de
apa de suprafata.
 O situatie speciala o prezinta apele subterane, a caror
temperatura este, de regula, mai redusa. Prin circularea
acestei categorii de apa pe canale si conducte, inainte de
udarea propriu-zisa, temperatura creste la nivelul
corespunzator, care nu dauneaza culturilor.
 Turbiditatea reprezinta cantitatea de aluviuni aflate in
suspensie si transportate de apa, intr-o unitate de
volum. Valoarea turbiditatii se exprima in g/l sau kg/m3.
 In apele de suprafata, cantitatea de aluviuni este mai ridicata
decat in apele subterane. De asemenea, gradul de turbiditate
variaza chiar pe acelasi curs de apa, de la un sezon la altul, in
functie de debitul si viteza cursului de apa.
 Gradul de aeratie sau continutul in oxigen al apei de irigatie
are importanta in desfasurarea proceselor de oxidare din sol.
O apa buna pentru irigatie contine minimum 4 mg oxigen intr-
un dm3 de apa si consumul biochimic de oxigen pentru
procesele de oxidare bacteriana in 5 zile este de maximum 12
mg/dm3.
 Cursurile de apa au un grad de aeratie satisfacator, apele
subterane au un grad mai redus, iar lacurile, baltile, bazinele si
iazurile sunt nesatisfacatoare, fiind aproape lipsite de oxigen.
 Folosirea acestor ape la irigatie este posibila doar dupa
aplicarea unor masuri de aeratie.
 Reactia apei sau concentratia apei in ioni de hidrogen,
exprimata in unitati pH este un indicator important ale apei
de irigatie. Valorile pH admise se situeaza intre limitele 5,5-
8,6, cu precizarea ca apele cu pH mai mic de 6,5 sau mai
mare de 7,5 necesita masuri de ameliorare inainte de
utilizare. Cele mai multe culturi prefera, asadar, o reactie
apropiata de cea neutra, pentru apa de irigatie.
 Concentratia in saruri este un indice complex al calitatii apei
de irigatie si se exprima ca reziduu salin sau reziduu
mineral fix, in g/l, in mg/dm3, in parti per milion (ppm) sau in
g/100 g sol uscat, sub forma conductivitatii electrice a
solutiei solului, care este direct proportionala cu continutul
in saruri.
 Conductivitatea electrica a unei solutii depinde de
numarul de ioni, sarcinile electrice ale acestora si
mobilitatea lor si se exprima in micromho/cm la 25sC
(1 mho = 1/ohm) sau in unitati Siemens/cm la 25sC
(unitatea siemens, cu simbolul S, inlocuieste unitatea
mho). Cantitatile separate de ioni se exprima in
miliechivalenti (me) la litru (me/l) pe dm3 (me/dm3) sau
in grame la litru.
 Pe baza analizelor fizice, chimice si biologice ale
apelor, se stabilesc indici calitativi care ajuta la
caracterizarea surselor de irigatie. Principalii indici
calitativi ai apelor de irigatie sunt: indicii salini –
reziduul salin, sarurile minerale dizolvate (cloruri, sulfati
de sodiu), indicele CSR (carbonat de sodiu rezidual) si
indicele SAR (raportul de absorbtie a sodiului – sodium
absorbtion ratio)
METODE DE IRIGAŢII

METODE DE IRIGAŢII
După modalitatea în care se oferă apa plantelor avem
prin:
 submersiune sau inundare
 scurgere la suprafaţa solului
 circulaţie sau revărasare,
 aspersiune,
 subterană,
 prin picurare
 metode bivalente
 IRIGAȚIA HIDROPONICA
 Fiecare metodă are modalitatea ei de a distribui apa
pe suprafţa de udat astfel ca umectarea să fie cât mai
uniformă iar cantitatea de apă dată plantelor să
corespundă normei de udare stabilite ca necesară,
pentru a se obţine o umezire a solului la nivelul
capacităţii de câmp.
 O condiţie de bază a fiecărei metode este evitarea la
maximum a normelor de udare prin evaporaţie şi prin
infiltraţie în timpul udării.
 Irigaţia prin submersiune sau

 La această metodă,
inundare
folosită, la irigaţia culturii de orez,
parcele care trebuie irigate se inundă; o parte din apă se
infiltrează încet în pământ, iar o parte, neputând fi lăsată să
stagneze prea mult (căci astfel ar pierde prea mult oxigen
şi ar permite materiei organice să intre în putrefacţie), se
evacuează.
 Pentru a se putea iriga prin submersiune, suprafaţa
irigată se împarte în parcele, care se compartimentează cu
ajutorul unor diguleţe, astfel ca fiecare parcelă să aibă
terenul cât mai orizontal, ca apa s-o inunde la aceeaşi
înălţime.
 Irigaţia prin submersiune se poate folosi numai pe
terenurile cu o pantă sub 2% şi unde permeabilitatea
pentru apă a solului este scăzută.
 Parcelele de orezărie au în ţara noastră o suprafaţă de
0,5 - 2,0 ha cu dimensiunile 50x100-200 m; ele se înşiră pe
ambele părţi ale unui canal permanent de alimentare cu
apă, aflat pe un diguleţ, şi au, pe latura opusă, un canal de
colectare şi evacuare a apelor în surplus
 Fiecare parcelă are o vană (gură) de alimentare cu
apă şi una de evacuare, aşezată pe partea opusă.
Înainte de recoltarea orezului, parcelele se videază
de apă şi solul se usucă; după recoltare, se aplică
îngrăşămintele şi se ară.
 Amenajarea orezărilor se face pe sole şi
parcele; 3 – 5 parcele constituie o solă, care
formează o unitate de lucru.
 Fiecare solă în parte se lucrează, se ară, se
însămânţează, se întreţine şi se recoltează pe
lungimea ei, motiv pentru care diguleţele interioare
sunt mai joase, pentru a putea fi uşor trecute de
tractoare în agregat cu diversele maşini agricole.
 Apa evacuată dintr-o parcelă nu mai poate fi
folosită pe alte parcele din motive sanitare; dacă ea
parcurge 10 – 15 km, devine iar aptă pentru a servi
la irigaţie.
 Rezultatele bune în cultura orezului se obţin
dacă algele albastre sunt lăsate să se
dezvolte moderat în apă, căci ele au
proprietatea de a fixa azotul din aer şi
murind, cad la fund şi îngraşă astfel parcela
cu azot. De asemenea, a dat rezultate bune
creşterea crapului în orezării.
 Metoda de irigaţie prin inundare dă
rezultate bune şi pe sărături, unde
contribuie şi la spălarea sărurilor şi
ameliorarea solului.
 Irigaţia prin scurgerea apei la
suprafaţa solului
 Această metodă de irigaţie constă în aducerea
apei la suprafaţa solului pe canale, conducte
rigide sau pliabile şi distribuirea ei prin scurgerea
liberă, în care timp are loc infilitrarea în sol şi deci
umezirea stratului de sol cu rădăcinile plantelor.
 Este astăzi cea mai răspândită metodă de irigaţie
din lume şi poate fi folosită pentru toate culturile
agricole, livezi şi vii,de pe terenurile cu pantă
până la 3%.
 Ea are eficienţă economică,deoarece necesită un
consum de energie mecanică sau electrică mai
mic decât aspersiunea şi se obţine o
productivitate a muncii aproximativ egală cu cea a
aspersiunii.
 Metoda de irigaţie prin scurgerea apei la suprafaţa
solului utilizează brazde sau fâşii.
 Brazdele sunt nişte canale de 10 – 15 cm
adâncime şi de 200 – 600 m lungime, care se
deschid cu ajutorul unei rariţe (plug cu 2 coame).
Brazdele se fac la o distanţă între ele de 0,40 – 1,5
m.
 Cu cât terenul este mai impermeabil, cu atât
fundul brazdei se face mai lat.
 Pe aceste brazde se dă un debit de 0,5 – 3 l/s, deci
foarte mic, şi pentru ca apa să curgă este nevoie
de o pantă a brazdei de 1 – 1,5 ‰.
 Pentru vii şi livezi, brazdele se fac la distanţe de
40 – 100 cm de tulpina pomilor sau viţei de vie, cu
o lăţime pe fundul brazdei de 30 – 50 cm. Uneori
în livezi se concep brazde care încojoară fiecare
pom în parte pe trei laturi. Pe intervalul dintre
pomi se amplasează 3 – 5 brazde, iar la vie 1 – 2
brazde.
 Brazdele sunt alimentate cu apă din canale
provizorii sau rigole, cu ajutorul sifoanelor
transportabile şi foarte rar cu ajutorul brazdei de
legătură (desfăcută cu sapa).
 Cu ocazia lucrărilor solului (prăşitul mai ales),
brazdele se distrug şi trebuiesc refăcute.
 Deoarece brazdele pe lungimea lor sunt pline cu
apă un timp inegal, ele umectează inegal solul.
Pentru a se obţine o umectare cât mai uniformă se
propun metodele următoare:
 1. la începutul udării se dă un debit practic dublu
şi când apa atinge capătul opus, debitul se reduce
la circa 1/3
 2. pe treimea inferioară a brazdei, pe fundul ei, se
trece cu un cuţit scarificator, ceea ce sporeşte
solicitarea apei care ajunge mai repede şi în acelaşi
timp se realizează o udare mai uniformă.
 Rigola este un canal de 200 – 600 m lungime, care
transportă un debit de 20 – 40 sau cel mult 60 l/s, ia apă din
canalul provizoriu şi o dă brazdei.
 Debitul canalului provizoriu este de 20 – 40 – 60 – 80 sau
100 l/s şi, ca rigola şi brazda, el nu se calculează, ci se ia
constructiv pentru a permite scurgerea debitului necesar.
 Toate celelalte canale permanente se calculează, fiecare în
parte, după sarcinile pe care le vor avea şi se
dimensionează pentru sarcina respectivă.
Rigole

Brazde de udare
 Fâşiile reprezintă mici suprafeţe pe care apa se scurge la
suprafaţa solului şi se folosesc la irigaţia culturilor agricole
ce se seamănă mai des, cum sunt cerealele, ierburile
pajiştilor şi culturile furajere.
 Irigaţia pe fâşii constă în a da plantelor apă sub forma unei
fâşii, ce se scurge spre vale pe suprafaţa terenului, unei
parcele de 2 – 8 m lăţime şi de 80 – 400 m lungime. Se dă
atâta apă încât până în capătul din aval al fâşiei să nu
rămână un exces de apă care să necesite a fi evacuat.
 Lăţimea unei fâşii se ia egală cu lăţimea unei semănători
(sau de 2 – 3 ori această lăţime), iar separarea fâşiilor se
face cu ajutorul unui dispozitiv care execută un diguleţ.
Dispozitivul se numeşte ridger,şi se aşează între tractor şi
semănătoare.
 Irigaţia pe fâşii este cu atât mai eficientă cu cât fâşiile sunt
mai lungi. Debitul ce se dă unei fâşii este de 3 – 6 l/s. Apa
se ia fie din canalul provizoriu, fie din rigolă prin 2 – 4
sifoane.
 Odată cu amenajarea unui sistem de
irigaţie, ce va uda prin brazde, fâşii sau
rigole, la sfârşitul perioadei de vegetaţie se
face şi nivelarea capitală a terenului,
folosindu-se pentru această lucrare maşini
terasiere grele ca buldozere, gredere şi
screpere. Această nivelare se corectează în
fiecare an, sub forma unei lucrări de
nivelare de exploatare.
 Metoda de irigaţie prin
circulaţie sau revărsare
 Această metodă se foloseşte la irigaţia pajiştilor pe
terenuri în pantă şi frământate.
 Se efectuează prin una din următoarele forme:
 Irigaţia prin rigole.
 Rigolele folosite sunt foarte mici şi transportă debite de
0,5 – 1 l/s·ha provenite din izvoare mici sau pâraie.
 Rigolele pot fi aşezate orizontal (panta de circa 10%), din
ele apa se revarsă peste pajişte şi se scurge pe ea ca o
peliculă subţire
 Rigolele se execută de pluguri speciale
 Apa, după ce pătrunde în rigolă şi atinge nivelul maxim,
se revarsă spre aval într-un strat uniform de 2 – 3 cm
grosime, pe întreaga suprafaţă a parcelei. Pe partea
laterală, surplusul de apă este preluat de rigola de
evacuare şi transportat pentru evacuare.
- Irigaţia prin planuri irigate. Se foloseşte pe pajişti
cu panta de 5 – 8% şi seamnă cu irigaţia pe brazde,
cu deosebire că în loc de canalul provizoriu se fac
rigole de alimentare. Acestea îşi varsă apa în rigole
orizontale (de circa 50 m lungime şi aflate la 10 – 15
m una de alta), unde apa se ridică şi după ce atinge
nivelul maxim se revarsă spre aval.
 Irigaţia subterană
 Această metodă de irigaţie constă din a umecta solul cu
ajutorul apei care circulă prin conducte îngropate.
 Conductele pot fi făcute din:
 - drenuri de ceramică, când se poate folosi apa
uzată; apa iese pe la rosturi şi se ridică în zona
rădăcinilor prin capilaritate;
 - drenuri cârtiţă, făcute cu drenerul; apa se ridică prin
capilaritate;
 - conducte din plastic prevăzute cu orificii de ieşire a
apei, laterale sau în jos;
 - tuburi poroase, când pot fi folosite ape sălcii, care
ies prin porii conductei şi se deplasează în sol mai ales
prin evaporarea de pe suprafaţa conductei.
 Apa este luată de conductele subterane dintr-
un canal deschis. Pentru a evita colmatarea
conductelor subterane se prevede la gura
fiecărui canal, câte un filtru de pietriş.
 Se preferă ca apa să circule sub o oarecare
presiune, pentru ca umectarea în sus a solului
să se facă mai favorabil.
 Conductele subterane au o pantă de 7 – 15‰ şi
o lungime maximă de 300 m.
 Irigaţia subterană se folosea în sere şi
răsadniţe, dar, în prezent, prin introducerea
largă a plugului cârtiţă ca şi a materialelor
plastice, această metodă de irigaţie se extinde
tot mai mult.
 Avantaje:
 un udător poate uşor uda 10 – 15 hectare pe zi;
 pentru amenajarea suprafeţei nu sunt necesare mari
lucrări de nivelare;
 se foloseşte puţină energie mecanică sau electrică la
hectarul udat;
 terenul nu are nici un fel de limite obligate formate de
canale, ceea ce permite o largă mecanizare a tuturor
lucrărilor agricole curente;
 solul umectat de jos, nu i se strică structura şi în spaţiul
lui lacunar rămâne totdeauna aer.
 pot fi folosite larg pentru udări o serie de ape uzate ale
centrelor populate sau ale unor fabrici, fără murdărirea
frunzelor sau fructelor plantelor agricole
 Dezavantaje:
 umectarea nu este prea bună şi mai ales la suprafaţa
solului;
 sunt foarte mari pierderile de apă prin infiltraţie;
 necesită la amenajarea sistemului de irigaţie multe lucrări
de terasamente, muncă calificată şi o mare precizie în
instalarea amenajării.
Se folosesc la această metodă conducte din plastic perforate
sau conducte cu porozitate dorită făcută din bitum,
amestecuri diferite, materiale plastice sau conducte din
plastic, beton şi azbociment găurite lateral şi deschise sau
închise la capete. Apa care intră în conductele poroase
trebuie să fie neapărat decantată. S-a constatat că direcţia de
răspândire a apei din conductele subterane este de 5 ori mai
mare pe orizontală decât pe verticală.
La suprafaţa solului apa ajunge după 20 – 30 de ore de
udare, dacă conductele se găsesc la adâncimea de 80 cm,
motiv pentru care se recomandă să se ude de 4 – 5 ori pe
săptămână, cu o normă de 60 – 80 m3/ha pe zi.
Lungimea conductei de udare nu trebuie să depăşească 130
m, iar distanţa între conducte să fie de 1,2 – 1,5 m.
 Irigarea prin picurare subterană
(sistem subsolier de irigare)
 Linia de picurare este îngropată sub suprafața solului,
alimentând planta cu apă direct la rădăcină,
 sistemul subsolier de irigare prin picurare este cea mai
buna solutie de irigare pe termen lung, 10-15 ANI.
 Adâncimea și distanța liniei de picurare este amplasată in
funcție de tipul de sol și de structura rădăcinii plantei.
 Avantaje:
 – eficienta maxima în cazul suprafețelor cu topografii
neregulate, denivelate si in panta
 Lipsa evaporării face ca apa să fie utilizată de către
plantă la maximum.
 Alimentarea directă a rădăcinilor reduce riscul
îmbolnăvirii plantelor.
 – consum redus de apa si energie
 – asigură producție consistentă
 – reduce numărul de angajați
 – operare simpla
 – mentenanta scazuta
 – reduce interactiunea cu utilajele agricole
 -Întreținerea sistemului este mult mai ieftină
 -Lucrările manuale agricole pot fi făcute fără a afecta
sistemul, etc.
IRIGAŢIA
PRIN
PICURARE
de suprafață

Constă în distribuirea apei pe teren în

mod lent picătură cu picătură.
 Metoda de irigaţie prin picurare îşi are originea în
Israel si Australia (1961-1965)
 Metoda are avantajul de a folosi cantităţi de apă
reduse (cu circa 50% faţă de metoda prin
aspersiune)
 Se udă 3 – 4 ore pe zi şi chiar până la 12 ore pe zi.
 Pentru a aplica această metodă, terenul amenajat
se organizează cu o staţie de pomare, care trimite
apa pe conducte, trecând-o printr-un filtru.
 Apa pătrunde în conducte de transport şi din ele în
conducte de udare prevăzute cu găuri în dreptul
fiecărei plante pe lângă care trec.
 Apa ţâşneşte slab din aceste găuri şi picură pe
tulpina plantei cât mai jos posibil, umectând astfel
solul.
 Conductele de transport au un diametru de 38 – 50 mm,
iar cele de picurare de 12 – 20 mm şi chiar de 6 – 10 mm
şi lungimi până la 40 m.
 Se fac circa 30 de găuri pe fiecare cm2 sau se fac mici
pante ca apa să formeze picături cu diametrul de 2 mm.
 Toate conductele se aşează deasupra solului.
 Între conductele de picurare este o distanţă 0,8 – 6 m.
 În găuri se fixează un dop care se înşurubează-
deşurubează
 Debitul picăturii este de 3,8 l/ha.
 La hectar sunt necesare circa 3 – 10 km de conducte.

Irigarea prin picurare este solutia cea mai folosita pentru

irigarea culturilor de legume in solarii si in camp, pentru
gradini de flori sau ghivece, culturi de vita de vie si pomi
fructiferi.
Componente principale ale sistemului de irigare prin picurare
Componente principale ale sistemului de
irigare prin picurare
1. sursa de apa
2. sistemul de filtrare- obligatoriu si este dimensionat in functie de
calitatea apei si de suprafata irigata;
3. sistemul de ferilizare;optional;
4. Conducte de transport (parte fixă) (magistrală), confecţionate din
material plastic rigid PVC (pentru conductele subterane) sau PVC
plastifiat pentru conductele aşezate la suprafaţă; acestea au rolul de a
alimenta cu apă conductele (furtunurile) de udare;
5. Conductele de udare, acestea reprezentând partea activă a instalaţiei
de irigare prin picurare. Acestea sunt confecţionate din polietilenă şi
sunt prinse pe conductele de transport. Distanţa dintre orificiile aflate
pe conducta de udare poate fi diferită (10 cm, 20 cm, 30 cm), în funcţie
de distanţa dintre plante pe rând.
Distanţa dintre conductele de udare pe conductele de transport se
poate stabili în funcţie de distanţa dintre rândurile de plante. (la viță
de vie și pomi).
La legume distanța este de 1,4-3 m la castraveți, tomate, fasole, varză
și de 1.6-1.8m la salată, ridichi, ceapă, verdețuri.

 Avantaje:
 - economie de apă
 - pierderile prin evaporație și infiltrație sunt mici datorită ariei
mici umezite de la suprafața solului
 - economie de forță de muncă;
 - distribuția apei poate fi automatizată
 - permite aplicarea îngrășămintelor odată cu apa de irigare și
chiar a tratamentelor fitosanitare
 - poate fi folosită pe terenuri cu pante mari și cu texturi
extreme
 se reduce riscul de apariție a bolilor criptogamice (produse de
ciuperci ex: mana (Plasmopara viticola), fainarea (Uncinula
necator) si putregaiul cenusiu al strugurilor (Botrytis cinerea
Pers.) deoarece frunzele plantei nu sunt udate.
 - poate folosi la irigare apă cu grad ridicat de mineralizare
Dezavantaje:

 Investiții mari pentru sistemul de irigații

 Dificultăți în exploatare datorită înfundării
picurătoarelor
 Fragilitatea instalației (pericolul ca
rozătoarele să înțepe sistemul)
 Pericolul apariției sub picurător a a
excesului de apă și levigarea
substanțelor nutritive în adâncime
 Materiale folosite la
irigarea prin picurare

Pentru montarea sistemelor de irigare prin picurare

se folosesc o gama variata de accesorii si fitinguri.
Cele mai importante sunt:
 Start conector cu filet pentru instalatia de irigare

Piesa de legatura intre teava de apa si instalatia de picurare.

Acest conector poate fi cu filet sau cu inel.
Acest tip de conectori se utilizeaza pentru instalatia de irigare prin
picurare tip banda.
 Robinet (minivalve)

Se utilizeaza ca piesa de legatura intre teava de apa si instalatia de

picurare.
Pot fi utilizati pentru instalatie de irigare prin picurare tip
banda dar si pentru cea instalatie de irigare prin picurare tip TUB.
Avantajul utilizarii robinetului in montarea sistemelor de
irigare prin picurare este ca poate fi oprita complet irigarea pe
randul respectiv.
 Mufă îmbinare tub picurare

- Mufa de legatura este piesa utilizata pentru unirea a doua parti

de instalatie de irigare prin picurare.(Se foloseşte la îmbinarea capetelor
tubului de picurare)
- Sunt prevăzute cu inel de siguranţă care impiedică desprinderea tuburilo
- Se utilizeaza atunci cand se doreste marirea randului irigat
sau in cele mai multe cazuri atunci cand instalatie este deteriorata
din diverse motive (taiate, zgaraiate, muscate de coropisnite sau alte
animale, etc).
 Racord 16mm x 3/4 cu filet exterior.

 Face legătura între conducte, benzi de udare

Teu 16x16x16

Se foloseşte la ramificarea tubului de

picurare de 16mm.
 Dopul

 Este piesa montata la capatul liber al benzii sau

tubului de irigare prin picurare pentru a impiedica
curgerea apei.
 Dopul poate fi cu inel sau cu filet
 Cu cat banda este mai intinsa cu atat dopul este
mai bine prins, se desface foarte usor permitand
golirea benzii de nisip si alte impuritati
 Garnitura


Se utilizeaza pentru etanseizarea

punctului de legatura dintre teava de apa si
conector sau robinet.

Filtru cu sita Picurător

 Injector Ventouri

 Utilizat pentru introducerea

Fertilizatorilor in instalatia de irigat
Banda picurare 5mill S10-10,6lh/m 3962ml/rola

Caracteristici:
Diametrul este de 16.1 mm
Distanta intre picuratori de 10 cm
Rata de scurgere este de 1.2 l/ora la 0.7 bar
Presiunea de lucru este de 0.6 bar
Lungimea bobinei este de 3962 metri.

Banda picurare 8mil S15(2300m)

Caracteristici:
Diametrul este de 16.1 mm
Distanta intre picuratori de 15 cm
Rata de scurgere este de 1.2 l/ora la 0.7 bar
Presiunea maxima este de 1 bar
Lungimea bobinei este de 2300 metri.
 Sectiune banda de irigatie
Tub picurare de 16mm
 CARACTERISTICI:
 Tubul de picurare cu compensare de presiune
este recomandat a se utiliza in zonele cu
diferente mari de nivel si unde sunt necesare
lungimi mari de rand.

 Acesta asigura un debit unform in fiecare

punct al sistemului.

 Constructia speciala a pastilelor cu

compensare de presiune nu permite
depunerea sedimentelor in interiorul acestuia.

 Presiunea de utilizare a furtunului este intre

0.5 si 4bar.

 Debitul nomial este de 2.1lph.

Lungimea maxima de rand intre 60 si 130ml
(in functie de presiune).
Grosimea de perete 1.05mm (0.44mil).

Tub orb Dn16mm
CARACTERISTICI
-Este recomandat a se utiliza in
situatiile in care avem nevoie de mai - Distanta intre picuratoare este de
mult de 30cm distanta intre
picuratoare.
-Pe acest tub se pot monta
picuratoare cu debite de la 2 la 8l/h.
- Presiunea de utilizare a furtunului
este intre 1 si 3bar.
- Grosimea de perete 0.9mm .
Tub picurare D16-33cm-4l
CARACTERISTICI
- Poate fi utilizat la irigarea
florilor, pomilor, gazonului,
legumelor etc.
- Diametrul interior este de 16mm
- Grosimea tubului este de 0.9 mm
- Rata nominala de scurgere este
de 3.6 litri/ora la o presiune de
lucru de 1 bar
- Presiunea de lucru minim 1 bar,
maxim 3 bari
33 cm
- Bobina are lungimea de 400 m
Pentru 150mp de grădină sunt necesari:

- 100ml banda picurare cu pastila Ø16mm,

cu distanta dintre picuratoare de 30cm
- 15ml tub Ø20mm
- 1buc dop Ø20
- 1buc cot Ø20
- 10buc robinet Ø16
- 1buc regulator presiune 3/4"
- 1buc racord Ø20x3/4"
- 1buc robinet FI 3/4"
- 1buc unealta de gaurire
- 4buc mufa Ø16
 In grădini şi parcuri se
utilizează ţevi de picurare cu
perete mai gros de 0,8-1,1mm.
 Se folosesc mai ales la
arbuşti, arbori mici pentru o
irigare de precizie
 Unele ţevi de picurare se pot şi
îngropa.
Observații:
 Picurătoarele, pentru a realiza udări de calitate trebuie să
îndeplinească condițiile:
 - să realizeze debite mici și constante
 - să fie rezistente la înfundare.
 Numărul de picurătoare la o plantă se stabilește în funcție de
consumul de apă al plantelor, de densitatea de plantare și de
felul culturii:
 Pentru vița de vie se pun 1-4 picurătoare la butuc-2 buc
frecvent
 Pentru pomi se pun 1-10 picurătoare la pom- 4 buc frecvent
 - picurătorul se amplasează la o distanță = cu raza de
umectare a lui față de tulpina plantei
 - debitul picurătorului este 1-8-12 l/h și se alege în funcție de
textura solului pentru evitarea băltirii
Ciuperci cu picurătoare:
 Ciuperci de picurare:
Se folosesc mai ales in sere si solarii la culturi fara
sol, culturi in ghiveci cu irigare individuala.
- 1 ciuperca de 2-3 l/h cuprinde: 60-80 cm tub
capilar + tepus cu ghiara cu scurgere libera.

- 1 ciuperca de 4l/h cu ramificatie dubla sau

ciuperca de 8 l/h cu ramificatie in patru cuprind:
60-80 cm tuburi capilare + tepuse cu labirint
(2l/h)

- Ciupercile sunt antiscurgere; in pozitia de baza

când sunt inchise retin apa la o diferenta de
nivel de 0,8-0.6m. La pornirea sistemului datorita
presiunii apei se deschid toate in acelas timp si
la oprire se inchid toate in acelasi timp
 Ciuperca de picurare are un debit
reglabil intre 0-100 l/h si un picior de
sustinere ce se imppanta in pamant
pentru fixarea ciupercii de irigare in
locul dorit.
 Conexiunea la coloana de transport
a apei de irigat se realizeaza printr-
un microtub spaghetti Ø5 care intr-o
parte se conecteaza la adaptorul
prevazut pe piciorul de fixare a
ciupercii de picurare iar cealalta
parte se introduce cu ajutorul unui
adaptor, in coloana de transport a
apei de irigat.
 Este utilizata la confectionarea
instalatiilor de irigare la: trandafiri,
arbusti, plante ornamentale si in
general tuturor culturilor la care
distante sunt inegale intre plante
sau distante sunt mai mari decat
cele ale furtunelor de picurare sau,
de asemenea, se doreste reglarea
debitului de irigat.
Irigarea prin aspersiune
 Irigaţia prin aspersiune constă în a pulveriza în aer apa
trimisă sub presiune de la sursă prin intermediul unor
echipamente moderne numite aspersoare.
 Aspersoarele sunt dispozitive hidromecanice din componenţa
echipamentelor de udare prin stropire care asigură transformarea apei
aflată sub presiune în picături pe care le repartizează apoi pe suprafaţa de
irigat.
 Pulverizarea se realizează datorită presiunii de lucru, vitezei jetului de apă
prin duza aspersorului, dar şi în funcţie de forma şi parametrii geometrici ai
ajutajului.
 Construcţia aspersoarelor este diversă, realizându-se în prezent o gamă
foarte mare, de la simple duze sau conducte perforate până la aspersoare
cu funcţionare controlată.
 Criteriile de clasificare a aspersoarelor sunt următoarele:
 presiunea de lucru si numărul jeturilor;
 unghiul de dispunere a ajutajului faţă de orizontală;
 destinaţia aspersorului.
 raza de stropire;
 gradul de mobilitate;
 . Mărimea picăturilor trebuie să fie cât mai redusă, astfel pot fi
rupte frunzele sau plantele, se distruge structura solului etc.;
 Această metodă se extinde pe suprafeţe noi, pe care se
aplică cu succes, căci prezintă următoarele avantaje: se
poate aplica pe terenuri inaccesibile altor metode (microrelief
framantat, pe soluri nisipoase sau argiloase); nu necesita
lucrari de nivelare, permite controlul riguros al apei distribuite
-poate fi dată plantelor o normă relativ mică de apă (200
m3/ha); oferă posibilitatea de a aplica îngrăşăminte pesticide
amestecate în apa de irigaţie, poate fi folosita la spalarea
solurilor, ofera posibilităţi de automatizare, nu necesita un
grad ridicat de calificare a udatorilor.
 Totuşi metoda este afectată de o serie de dezavantaje:
necesită un consum ridicat de metal, energie electrică sau
combustibil la hectarul udat; solicită la introducerea irigaţiei,
o cheltuială foarte mare pentru ţevi, instalaţii etc.; la udări
practicate în zile cu vânt (cu v > 3,5 m/s)au loc umectări
foarte neuniforme; în zile calde şi pe vânt se pierde multă apă
prin evaporare direct în atmosferă a picăturilor fine,
favorizeaza atacul unor boli, taseaza solul, se realizeaza
numai cu echipamente moderne.
Metoda de irigaţie prin aspersiune cunoaşte
următoarele variante:
 - metoda de aspersiune cu jet lung;
 - metoda de aspersiune cu agregate mobile şi
conducte;
 - metoda de aspersiune cu conducte îngropate
de joasă presiune;
 - metoda de aspersiune cu conducte îngropate
de înaltă presiune;
 - meoda de aspersiune circulară
 Elemente tehnice şi indicii de calitate ai
udării prin aspersiune
 Ploaia artificială realizată prin aspersiune trebuie să fie în
strânsă corelaţie cu condiţiile naturale, climă, sol şi
cerinţele plantelor cultivate.
 Se impune o foarte bună cunoaştere a elementelor
tehnice şi calităţile aspersorului, respectiv ale instalaţiilor
mobile de udare.
 Elementele tehnice ale udării prin aspersiune sunt:
 intensitatea ploii,
 fineţea ploii,
 uniformitatea udării,
 eficienţa udării,
 timpul de funcţionare pe o poziţie,
 ciclul de udare
 necesarul de echipamente mobile.
 Intensitatea ploii
 Intensitatea ploii sau pluviometria orară reprezintă înălţimea
stratului de apă realizat prin aspersiune la suprafaţa solului
în unitatea de timp.
 Acest parametru trebuie corelat cu caracteristicile solului
(textură, viteza de infiltraţie a apei în sol) pentru a evita
fenomenul de băltire şi scurgere a apei la suprafaţa
terenului şi cea a factorilor de climă(temperatura,evaporaţie,
viteza vântului) pentru a evita o udare neuniformă. În acest
context, cercetările de specialitate au stabilit valorile
limitative ale acestor parametrii, cât şi influenţa lor asupra
 aspersiunii.
 Intensitatea medie orară este redată în tabelul cu
caracteristicile tehnice ale aspersoarelor, şi se determină cu
relaţia:
 I h = 1000xqasp/d1xd2

 în care:
 - qasp - debitul aspersorului (m3/h);
 - d1 - distanţa dintre aspersoarele de pe aripă (m);
 - d2 - distanţa dintre aripile de udare (m).
Pentru a nu se produce fenomenul de băltire, între
intensitatea orară Ih şi viteza de infiltraţie a apei în sol
Vi (m/s) trebuie să existe corelaţia următoarea:
Vi ≥ Ih
 Fineţea ploii
 Fineţea ploii reprezintă gradul de pulverizare a
jetului de apă de către aspersor.
 Are importanţă în practica irigaţiilor prin corelaţia
ce se realizează cu solul şi planta.
 Mărimea picăturilor de apă influenţează viteza de
infiltraţie a apei în sol.
 Se recomandă ca mărimea picaturilor să fie între
0,5 şi 1 mm. Picăturile mai mici de 0,5 mm duc la
pierderi mari prin evaporaţia apei din jet şi la
stabilitate mică la vânt, modificând mult raza de
stropire a aspersorului, în timp ce picăturile mai
mari pot provoca distrugerea culturilor sensibile.
 Aprecierea fineţii ploii se face cu următorii indici:
 a. Indicele de fineţe:

 în care: d - diametrul duzei aspersorului (mm);

H - presiunea apei la aspersor (m.C.A.);
 Calitatea ploii se poate interpreta astfel:
 - Kp < 0,3 se consideră ploaie fină, recomandată pentru
tutun, plante semincere (plante lăsate neculese după
recoltare, destinate producerii de semințe), altor culturi
sensibile, terenuri de curând însămânţate, flori pe soluri
grele;
 - Kp = 0,3 - 0,5 ploaie medie, recomandată pentru pomi,
plante ierboase, pe soluri medii, medii spre grele;
 - Kp > 0,5 ploaie grosieră, recomandată pentru păşuni şi
fâneţe, pe soluri nisipoase şi uşoare
 b. Coeficientul de fineţe:
 β = R/H
 în care:
 R - raza de acţiune a aspersorului (m);
 H - presiunea apei la aspersor (m.C.A.);
 În funcţie de valorile coeficientului β ploaia poate fi
apreciată astfel:
 - β < 1 ploaie foarte fină, recomandată pentru
legume;
 - β = 1,0 - 1,1 ploaie fină, pentru terenuri şi culturi
variate;
 - β = 1,1 - 1,2 ploaie medie, pentru culturi stabile;
 - β = 1,2-1,3 ploaie potrivit de mare, pentru păşuni
şi fâneţe;
 - β > 1,3 ploaie mare, nefolositoare.
c. Coeficientul de pulverizare:
 - α = H/ d
 în care:
 H - presiunea apei la aspersor (– m.C.A.);
 d - diametrul duzei aspersorului (mm);
 Recomăndările după valorile coeficientului de
pulverizare sunt următoarele:
 - α = 2,5 - 5 - valori recomandate;
 - α > 5 - se consumă a cantitate prea mare de
energie;
 - α < 2,5 ploaie grosieră;
 Pentru irigarea legumelor şi florilor se recomăndă
α = 3,3 - 5,0,
 Pentru culturi de câmp: α = 2,5 - 3,3.
 Eficienţa udării
 Eficienţa udării evaluează cantitatea de apă ajunsă pe
sol, restul fiind pierdută prin evaporare:
V  Cu
Eu 
 unde: 100
 V - cantitatea de apă căzută pe sol şi plante din cea total
aspersată (aproximativ 90 %);
 Cu - coeficientul de uniformitate a udării după Christiansen
(%).
 Coeficientul de apreciere a eficienei udării Eu; are
întotdeauna valori subunitare Eu < 1, datorită pierderilor de
apă prin evaporare.
 sub 60% - udare slabă;- 60 – 65% - udare
acceptabilă;- 65 – 70% - udare bună;- peste 70% -
udare foarte bună
Uniformitatea udării
 Uniformitatea udării reprezintă modul de repartizarea a
apei aspersate pe suprafaţa terenului.
 Poate fi determinată experimental în laborator şi în
camp;
a. în laborator se determină uniformitatea de udare a unui
singur aspersor,
b. în câmp se determină uniformitatea de udare a
aspersoarelor aşezate în schemă de udare (d1 x d2).
Pentru aprecierea uniformităţii udării prin aspersiune se
folosesc următoarele metode:
 - metoda Christiansen;
 - metoda Pearson;
 - metoda determinării uniformităţii de udare în câmp (pe
suprafeţe neudate, părţial udate sau udate în exces).
Timpul de udare

 Timpul de udare sau timpul de

funcţionare pe o poziție de udare, se
calculează cu relaţia:
m
t
10  ih
 unde:
 m - normă de udare (m3/ha).;
 ih- intensitatea orară a ploii (mm/h).
 Ciclul de udare
 Ciclul de udare (T) reprezintă timpul necesar pentru
efectuarea tuturor operaţiilor aferente pentru punerea în
funcţiune a unui echipament pe o nouă poziţie de udare.
 La mutarea mecanizată, T se calculează astfel:
 T = tf + tm (ore)
 unde:
 tm - timpul de mutare (ore);
 tf – timpul de udare (ore)
 La mutarea manuală, T se calculează astfel:
 T = tf + tm+tzv (ore)
 în care: tzv - timpul de zvântare a terenului (ore)- e de 0,5 –
1,0 oră pe terenuri mijiocii, udate vara şi 1,5- 2 ore pentru
cazul când s-au folosit aspersoare mari, pe terenuri grele,
primăvara.
 Necesarul de echipament mobil de udare
 Necesarul de echipamente mobile
de udare se calculează la
proiectare în funcţie de suprafaţa
deservită de o aripă de udare.
 Suprafaţa udată de o aripă de
aspersiune Sa este
dreptunghiulară, având lăţimea
dată de distanţa dintre două aripi
d2 şi lungimea udată lu.

Stabilirea suprafeţei deservite

de o aripă de udare
 Suprafaţa deservită de o aripă de aspersiune se
determină cu relaţia:
Sa = lu x d2 (mp)
 Lungimea udată de o aripă de aspersiune este:
Lu = La+ d1 (m) unde:
 Lu- lungimea reală a aripii de aspersiune (m);
 d1- distanţa dintre aspersoare pe aripă de udare;
(m);
 Suprafaţa deservită de o aripă de udare într-o zi
este calcuată cu relaţia:
 Szi = Ncz x Sa în care:
 Ncz - numărul de cicluri zilnice;
 Sa - suprafaţa deservită de o aripă de aspersiune:
 Sa = lu x d2 (mp)
 Alegerea tipului de aspersor şi modul de aşezare
a aspersoarelor
Se alege tipul de aspersor aflat în dotarea instalaţiei şi
la care indicii funcţionali (în special intensitatea ploii)
corespund caracteristicilor tipului de sol
 MAȘINĂ DE IRIGAT
cu furtun si infasurare pe tambur, cu 1 sau 2 aspersoare, optional rampe de
irigat 50m, dimensiuni pana la 750m lungime, pana la 140 mm diametrul
furtunului, deschideri ale aspersorului pana la 100m.
lungimi pana la 800m, dimensiuni teava
110/140/168/203/250, viteze de deplasare pana la 1,6m/min,
realizari in functie de cerintele beneficiarului, norma de apa
pana la 80 l/m2
 Tambur metalic cu 150 m furtun polietilenă
Ø 110mm
Alimentează maşinile de irigat aflate la 10-150 m de sursa de apă.
Cui se recomandă derulatorul? Tuturor celor care au deja o maşina de
irigat şi le este necesar a uda p`nă la 150m lungime în plus.
CARACTERISTICI TEHNICE: lungime furtun 150m, diametru furtun 110
mm
DIMENSIUNI DE GABARIT: masa (fără apă) 855 kg, lungime 2380 mm,
 Instalatiile de irigatii prin aspersiune pentru
gradini, parcuri si terenuri de sport sunt instalatii
automatizate de udare cu componente ingropate,
controlate de un minicomputer ce comanda
deschiderea si inchiderea secventiala a unor
electrovane (robineti electrici), care permit trecerea
apei ridicarea sub presiune a corpurilor de udare si
realizarea udarii.

 Dupa inchiderea automata a electrovanelor

corpurile de udare intra la loc in pamant, pana la
urmatoarea udare ramanand ascunse vederii.

 Santurile se sapa la adancimea de 30-50 cm. iar

sistemul se goleste cu aer pe perioada de iarna

 Sistemele folosite in Romania sunt de marci

cunoscute: Hunter, Irritrol, Toro sau Rainbird.
Sistem automat de irigaţii cu aspersoare de tip
rotor pentru surafeţe mari
Aspersoarele cu rotor sunt aspersoare pop-up care ies din pamant
din cauza presiunii apei. Raza de udare de la 5m in sus, unghiuri
reglabile sau cerc
Sistem automat de irigaţii cu aspersoare de tip
spray pentru surafeţe mici sau înguste
Aspersoarele Spray sunt aspersoare pop-up care
ies din pamant din cauza presiunii apei.
Raza de udare variaza intre 1,5 - 5,5m, unghiuri reglabile sau in forma
de cerc
 La irigarea parcurilor, gradinilor,
terenurilor de sport se recomanda
urmatoarele marci de aspersoare:
K-Rain, Hunter, Rain Bird, Irritrol, Toro.
Aspersor K-Rain
 Aspersoare Hunter

 Hunter I - 20 Ultra
 Aspersorul Hunter I20 se poate folosi la spaţii
mari, are raza de la 5,2 m la 14,3 m.
 Permite închiderea unui jet cu menţinerea
funcţionării restului sistemului.
 Conţine şi capac integral din cauciuc pt. fixare
bună şi protejarea zonelor cu joc.
 suport vertical din oţel inoxidabil
 supapă de reţinere pentru scurgere pentru
modificare a înălţimii de până la 3 m.
 Transmisie cu roţi dinţate lubrifiată cu apă.
  Hunter I - 25 Ultra
 Conţin arc pentru ajustări
uşor de la 40 ° -360 °. Când
este setat la 360 grade
aspersorul merge continuu,
intr-un singur sens.
Hunter I - 40 Ultra
Aspersorul Hunter I 40 funcţioneaza pe cerc
complet/incomplet într-un singur rotor.
. Sistemul de duze principale uda uniformă cu o rază
de 13,7 m - 21,3 m.
 Hunter PGP

Funcţionare reversibilă pe cerc complet/incomplet

într-un singur dispozitiv: reglare rapidă şi simplă,
40° - 360°.
Sita de filtrare mare pentru apă murdară: împiedică
înfundarea duzelor.
- raza de stropire 17- 29m
 Aspersor Rain Bird

Sunt folosite pentru peluze, terenuri sportive si la

terenurile de golf.
Carcasa închisă ce protejează mecaismul de depuneri.
Ungerea mecanismului intern se face cu apă.
Arc pentru mecanismul mobil din oţel.
-raza de stropire 17- 29m
Electrovană premontată pe corpul rotorului.
Regulator de presiune de 5.5 bar.
Diferenţa maximă de nivel: 6.1 m
 Rain Bird Seria 3500

- sunt aspersoare de 3/4” cu turbină, pentru raze medii şi scurte,

uşor de instalat şi convenabile pentru aplicaţii rezidenţiale.
- stropeşte cu un jet de apă, astfel consumul de apă pe minut
este scăzut, se poate stabili economicos.
-mecanismul construit din plastic de mare rezistenţă
şi oţel inoxidabil.
- raza de stropire 17- 29m
-cu şurubul de spargere a jetului se poate reduce raza de
stropire cu 25% fără schimbarea duzei.
 Aspersor Toro.

Pentru aplicaţii rezidenţiale şi comerciale.

- Oferă valoare şi eficienţa apei atunci când
zona de peisaj este prea mare pentru spray-uri, dar prea
mica pentru un full-size rotor.
- arcul asigură ajustări uşor de la 40 ° -360 °.
- racordul de intrare e cu filet interior de 1/2 ".
Raza de udare între 6,1 - 10,7 m.
 Aspersor Irritrol

. Este primul aspersor tip turbina din material ABS integral.

Asigură cel mai înalt nivel de flexibilitate, durabilitate şi de
încredere pentru toate tipuirile de aplicaţii rezidenţiale şi
comerciale.
Capac robust, rezistent la călcare
.Singurul aspersor care are ridicare de 12 cm şi o rază de stropire
de 15 m
. Etanşeitate foarte bună chiar şi la presiune redusă.
Prin şurubul special raza de stropire se poate micşora cu 25%.
 Aspersor multifunctional cu 8
diuze diferite

Jeturile sunt uşor de ajustat rotind

discul aspersorului
 FILTRE
DE APĂ

 Aceste produse sunt fabricate conform normelor în

vigoare ISO 9002 şi UNI ISO 7/1. Este o piesă care nu
poate lipsi din sistemul de stropit şi care are rolul de a
opri şi a îndepărta impurităţile din apa destinată
stropirii.
 Materii prime componente: corp din polipropilenă
întărită cu fibră de sticlă, plasă de filtrare din oţel
inoxidabil, respectiv din polipropilenă, sau disc (rolă).
 Rezistente la coroziune
 Întreţinerea este uşoară: cartuşul cu plasa de
filtrare se poate scoate şi curăţa uşor
 Pierdere de presiune minimă
 Etanşare cu garnitură – inel la capac
 Caracteristici:
 Capacitate mare de filtrare: reduce numărul
operaţiunilor necesare de curăţare
 Dimensiuni: ¾” – 4”
 Electrovalve
 Electrovalvele sunt robineti electrici care la
un impuls permit trecerea apei prin el. Sunt
invizibile pe teren deobicei sunt montate in
boxe
 posibilitate de reglare a debitului pentru
adaptare la cerinte.
Electrovalve
într-un
sistem de irigare
Fitinguri canelate din polietilenă
Sunt destinate îmbinării tuburilor ce transportă apă pentru stropit.
Valoarea maximă a presiunii lor este de 3,2 bari.
Materialul lor este din polipropilenă.
Sunt ideale la îmbinarea tuburilor din polietilenă moale şi cele
de picurare
pentru că sunt economicoase, se montează uşor şi rapid.
La realizarea racordurilor sunt necesare coliere pentru fixare.
Culoarea lor caracteristică este neagră.
La unele tipuri inelul albastru asigură o fixare suplimentară.
Aceste fitinguri sunt mai economicoase decât cele din metal.
Fitinguri cu olandez

Prin fitingurile cu olandez se realizeaza

distributia apei in electrovalve.
Folosirea acestor fitinguri are efect accelerarea si
simplificarea procesului de montaj.
 Prize de apă

 Robinet de grădină cu cutie

Acest cămin rotund, complet închis, are încorporat
din fabricaţie un robinet, cu racordare de ¾” pe filet
interior. Este cea mai simplă soluţie dacă pe teren
avem nevoie de un punct de alimentare cu apă.
Diametrul: 205,5 mm
Înălţimea: 110 mm
Greutatea: 1,1 kg
Conector de apă
- reprezintă un punct de alimentare cu
apă pe teren. Odată cu introducerea cheii,
apa începe să curgă, ea se opreşte la
scoaterea cheii. Presiunea statică maximă
la care se mai poate introduce cheia este
de 3,5 bari.
Racordul inferior: ¾” pe filet exterior
Racordul superior: ¾” pe filet exterior
 Pompa electrică
 Pompa electrica este destinată în locurile unde
este energie electrica, se utilizeaza de obicei la
case pentru irigare şi uz casnic.
 Cresc presiunea din reţeaua comună de apă
potabilă
Pompe pentru irigatii de 12 V
 Programatoare
 Au rolul de a porni respectiv de a opri
sistemul de irigat la intervale de timp
prestabilite.
 Senzori de ploaie
 Aparat care ne ajuta sa nu irosim apa pentru irigat. Contine o
sonda cu sensibilitate reglabila si modeleaza solul gradinii.
Acest aparat este setat ca pe timp de ploaie sa blocheze
irigarea si putem seta la cati mm de precipitatie sa se
intample aceasta si pentru cat timp sa fie blocat.
 Daca cantitatea de precipitatie ajunge la valoarea setata,
senzorul de ploaie alerteaza si opreste irigarea. Repornirea
depinde in mare parte de starea vremii, astfel irigarea poate fi
suspendata pentru mai multe zile.
 Din moment ce sistemul de irigat se poate seta la pornire in
zori, nu se iroseste apa si e nevoie de mai putina apa pentru
ingrijirea gradinii.
ASPERSIUNEA CLASICĂ
TAMBURI PENTRU
IRIGATII
TAMBURII Se folosesc la irigarea tuturor tipurilor de culturi şi la irigarea
terenurilor de sport.
Prezinta un mare avantaj in pretul relativ scazut raportat la suprafata pe
care o poate acoperii si la durata mare de viata.
Partile componente ale instalatiei de irigat cu tambur:
- Conducta de diverse lungimi infasurata pe un tambur cuprinse intre 30
- 500 m
Diametrul conductei de PE intre 25 - 110 mm
Aspersor cu unghi reglabil montat pe un carucior cu roti (raza 9 - 70 m)
Turbina - actioneaza mecanismul de retragere al caruciorului pe baza
presiunii apei
Dispozitiv de reglare a vitezei de retragere a caruciorului cu aspersor
Dispozitiv de oprire si ridicare a caruciorului la finalul irigarii
Aspersor cu unghi reglabil
 Mod de functionare TAMBUR:
 Se pozitioneaza tamburul pe directia de intandere a conductei
 Se intinge conducta pozitionand caruciorul din capatul
acestuia pe locul cel mai indepartat de tambur
 Se regleaza unghiul de actiune al aspersorului (0 - 360 grade)
 Se conecteaza la sursa de apa
 Se deschide robinetul sursei sau se porneste pompa
 Se regleaza viteza de retragere a caruciorului cu aspersor
 nu necesita o supraveghere permanenta, fiind dotate cu
dispozitive care, o data cu terminarea ciclului de irigat,
comanda oprirea instalatiei.
