Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA VALAHIA,TARGOVISTE FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SPECIALIZAREA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

Coordonator: Drd. Ana-Maria Dinu Student:Mitoi Mihaela-Alina Anul:I, Grupa I


~2010~

Capitolul productie;

I.

Costul

de

1.Concept; 2.Tipologia costurilor; 3.Marimea si dinamica costului; 4.Comportamentul intreprinzatorului reducerea costului. 5.Managementul strategic al costurilor; Capitolul al-II-lea. Studiu de caz privind continutul costului si de marimea si

productie; 1.Introducere; 2.Sistemul de costuri al S.C. Sprevis S.R.L.; 3.Principii de management la S.C. Sprevis S.R.L.; Bibliografie

~2010~

MOTTO:
producie dat (Gilbert Abraham- Froist);

costul

de

producie

reprezint

ansamblul cheltuielilor necesare obinerii unui volum de

Cunostintele despre costul de productie se imbogatesc continuu pe masura dezvoltarii economiei deoarece:

a)S-au produs mutatii in structura costurilor de productie, acordandu-se atentie


minimizarii si limitarii consumului de resurse economice-deoarece resursele economice devin din ce in ce mai rare (raritatea resurselor);

b)Se pot evidentia mai multe tipuri de cost.Astfel, au aparut notiuni noi, cum sunt:
Costul sansei sacrificate (costul de oportunitate); Costul informatiei; Costul timpului; Costul ecologic; Costul stiintei (cercetare).

c)Costul de productie se analizeaza si se urmareste in contextal dinamic al


interdependentei dintre activitati si dintre agentii economici, astfel incat, ceea ce intr-un loc constituie pret de vanzare, in altul este costul factorilor de productie achizitionati.

d)Costul de productie are un rol deosebit in relatiile de colaborare intre tari, mai ales
in ceea ce priveste nivelul progresului tehnic si al gradului de inzestrare cu factori de productie.

~2010~

Costul de productie (C) desemneaza numai o parte din pretul de vanzare (P) si anume ceea ce reprezinta cheltuielile producatorului.Diferenta dintre pret (P) si cost reprezinta profitul (Pr):

P=C+Pr C=P-Pr
Exista conceptii diferite, intre economistii teoreticieni si economistii practicieni, cu privire la determinarea costului de productie. A. In conceptia economistilor practicieni (contabilii), costurile de productie reprezinta cheltuielile masurabile in forma baneasca, efectuate de agentul economic pentru realizarea anumitor produse sau prestarea anumitor servicii.Acest cost poarta denumirea de cost contabil. B. Economistii teoreticieni considera ca, in costul de productie, numit si cost economic trebuie incluse si cheltuielile care reprezinta plata catre terti. Astfel costul economic este mai mare decat costul contabil. Putem concluziona: Costul de productie reprezinta ansamblul cheltuielilor (corespunzatoare consumului de factori de productie) necesare obtinerii unui volum al productiei. Pentru evaluarea cat mai corecta a costului de productie sunt folositi trei indicatori: Costul real - suma cantitatilor de bunuri si a cantitatilor de munca (factori de productie) necesare pentru producerea unui bun. Costul monetar - suma evaluarilor in moneda (pretul de achizitie a factorilor de productie) a costului real. Costul de oportunitate sau de substituire (costul sansei sacrificate) evaluarea cantitatilor de bunuri care nu vor putea fi produse din cauza producerii unui alt bun determinat (acest cost rezulta din necesitatea de a alege dintre mai multe intrebuintari posibile ale costurilor rare). Costurile pot fi costuri explicite si costuri implicite. Costul explicit reprezinta platile facute de catre o intreprindere pentru procurarea materiilor prime, materialelor, energiei, fortei de munca, necesare productiei si procurate din afara acesteia.Acest cost se mai numeste si cost de buzunar. ~2010~

Costul implicit reprezinta acele cheltuieli de productie efectuate din resursele proprietarilor si care nu presupun plati catre terti.

Din punctul de vedere al gestiunii intreprinderii, intereseaza evaluarea monetara.Relatia eistenta intre costul total al unei productii date si cantitatea de bunuri produse poarta denumirea de functia costului. Daca C este costul total si Q cantitatea de bunuri, functia costului se prezinta astfel:

C=f(Q)
Aceasta functie leaga marimea costului de productie de cantitatea produselor obtinute in conditii optime. Evolutia costurilor este urmarita atat pe o perioada scurta, cat si pe o perioada lunga. Perioada scurta reprezinta intervalul de timp pe parcursul caruia un producator poate sa creasca productia numai in masura in care capacitatatea de productie existenta ii permite. Perioada lunga este acea perioada care permite modificari in marimea productiei, prin cresterea capacitatilor de productie. In vederea calcularii costurilor de productie, se evidentiaza urmatoarele grupe de cheltuieli: Cheltuieli directe (materii prime si materiale directe, salarii directe, contributia privind asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli directe).Cheltuielile directe se individualizeaza pe produse sau pe grupe de produse omogene, lucrari, servicii, faze de fabricatie si de aceea se pot include direct in costul acestora. Cheltuieli indirecte (cheltuieli comune ale sectiei si cheltuieli generale ale intreprinderii).Cheltuielile indirecte sunt comune mai multor produse sau grupe de produse si de aceea trebuie sa se repartizeze indirect asupra produselor, pe baza unor criterii de repartizare. Cheltuieli de desfacere (depozitare, pastrare, ambalare, expediere etc).

~2010~

In teoria si practica economica se utilizeaza urmatoarele categorii de costuri:

A.Costul global reprezinta ansamblul costurilor corespunzatoare unui volum de


productie dat.In cadrul sau se disting: Costuri fixe-independente de volumul de productie (chirii, asigurari, dobanzi, amortizarea capitalului fix, intretinerea curenta a materialelor, salariile anumitor angajati etc).O parte din cheltuielile generale, sunt suportate de firma, indifferent de nivelul productiei. Costuri variabile-sunt cele care variaza cu volumul productiei (materii prime, materiale, energie, combustibil pentru productie, salariile anumitor categorii de angajati etc).Dintre acestea, unele sunt cu proportionalitate constanta (salarii si materii prime), iar altele cu proportionalitate crescanda sau descrescanda (consumul de carburant). Costul total reprezinta suma costurilor fixe si variabile. CT=CF +CV Modificarile costurilor totale sunt rezultatul exclusiv al schimbarilor intervenite in costurile variabile.

B.Costul marginal (Cm) reprezinta cresterea costului total in cazul


producerii unei unitati suplimentare de volum al productiei (produs). Deoarece costul fix este independent de volumul productiei, rezulta ca si costul marginal nu depinde de costul fix, dar este dependent de costul variabil, care este in functie de evolutia productiei.Astfel, costul marginal este descrescator pentru Q<Qm si crescator pentru Q>Qm, constant pentru Q=Qm.

~2010~

C.Costurile medii(CM)se mai numesc si costuri unitare si reprezinta


costurile globale pe unitatea de produs.Acestea masoara raportul dintre costul total si volumul productiei. Se disting trei tipuri de costuri medii: Costul fix mediu (CFM) reprezinta costul fix pe fiecare unitate de productie; Costul variabil mediu (CVM) exprima costul variabil pe fiecare unitate de productie; Costul total mediu (CTM) reprezinta costul total al fiecarei unitati de productie. Costurile nu sunt identice, deoarece exista conditii de cost diferentiate, atat de la o intreprindere la alta, cat si de la o perioada la alta. Conditiile de cost diferite sunt determinate de: inzestrarea inegala ( diferentiata) cu factori de productie (echipament tehnic, pregatire profesionala a lucratorilor, calitatea muncii lor etc) a intreprinderilor; randamentul sau eficienta diferita in utilizarea factorilor de productie; metodele diferite de organizare si conducere, de gestiune si de asimilare a lucratorilor etc. Relatiile economice internationale, exercita de asemenea anumite influente asupra costurilor.

Marimea si dinamica costului pe unitatea de produs depind de: consumul de factori de productie pe unitatea de produs (consumul de resurse naturale, de forta de munca, de echipamente etc.); pretul factorilor de productie utilizati.

~2010~

La un nivel dat al consumului de factori de productie pe unitatea de efect util, scaderea pretului de achizitie a factorilor duce la micsorarea costului si invers. Marimea costului pe unitatea de efect util este influentata si de: volumul productiei, schimbarea caracteristicilor produsului, a calitatii acestuia etc. Criteriul de maximizare a profitului impune realizarea unor costuri care sa se situeze sub costul estimativ sau real al concurentei. Minimizarea costurilor reprezinta reducerea cheltuielilor pe unitatea de efect util sau pe unitatea de rezultat si are o mare importanta economica. 1.In primul rand, limitele resurselor naturale indeamna la rationalizarea utilizarii lor; 2.In al doilea rand minimizarea costului de productie are un rol determinant in maximizarea profitului; 3.In al treilea rand, minimizarea costurilor se reflecta si in cadrul schimburilor economice externe. Astfel, micsorarea costului pe unitatea de produs, in interiorul fiecarei tari, reprezinta calea de asigurare a competitivitatii produselor si de realizare a unor schimburi economice eficiente pe piata internationala.In activitatea de reducere a costului, producatorii trebuie sa se axeze pe urmatoarele obietive: alegerea acelui proces de productie care este eficient nu numai din punct de vedere tehnic, ci si economic, adica cel mai putin costisitor pentru o productie data, deoarece aleg procesul de productie dintr-o multitudine de procese de productie eficiente; achizitionarea factorilor de productie la preturile cele mai mici, fara a neglija calitatea acestora si reducerea costurilor de functionare a acestora; reducerea consumului de factori pe unitatea de rezultat, prin cresterea randamentului lor, presupune cresterea eficientei utilizarii mijloacelor materiale si cresterea productivitatii (care trebuie sa devanseze marirea salariilor); reducerea costurilor in toate fazele muncii (nu numai in faza de executie a bunurilor, ci si in fazele de cercetare, proiectare, conceptie a produsului etc.); realizarea obiectivelor stabilite, sa tina seama de resursele disponibile, de conditiile de productie existente, si de restrictiile de ordin economic;

~2010~

aplicarea metodei analizei valorii (prin care sunt identificate produsele mari consumatoare de energie). In concluzie, putem spune ca micsorarea costului necesita ridicarea nivelului de

calificare a lucrarilor, perfectionarea echipamentului tehnic,a tehnologiilor de fabricatie, a activitatii de administrare, de gestiune si conducere, stimularea materiala a salariatilor, astfel incat acestia sa fie interesati de cresterea randamentului si a calitatii produselor.

Fiecare agent economic este interesat sa obtina productia cu costuri cat mai mici, pentru a dobandi un castig cat mai mare. Acest lucru este determinat de: resursele care au un caracter limitat si trebuie folosite in mod rational; costurile mai mici care inseamna o oferta mai mare si deci un profit mai ridicat; costurile mici inseamna, de asemenea, preturi de vanzare mai mici , ceea ce sporeste numarul cumparatorilor; o firma cu costuri mici, accesibile, reprezinta un concurent important pe piata . Costul de producie reprezint un indicator calitativ economic ce ocup un loc important n cadrul sistemului indicatorilor la nivelul firmei i al celor folosii pentru msurarea i aprecierea creterii economice. Costurile de producie oglindesc nivelul cheltuielilor cu fora de munc, cu materiile prime i materialele, combustibil, energie precum i cheltuieli cu amortizarea utilajelor i instalaiilor folosite n procesul de producie. Costurile ofer o imagine asupra eficienei cu care ntreprinderea utilizeaz mijloacele de producie, resursele bneti i fora de munc. ~2010~

Costul se contureaz ca o preocupare a productorului, care n condiiile pieei trebuie s se comporte ntr-un anumit fel pentru a-i asigura profit. Nimeni nu va produce dac nu-i va putea vinde produsul i dac nu poate ctiga n urma acestei aciuni. Orice productor va ncerca s obin un cost ct mai mic la produsul su n condiiile unui pre dat, format pe baza cererii i ofertei. n acest fel un productor va intra pe pia dac costul su este mai mic dect preul, cu ct costul este mai mic dect preul nou, cu att profitul su va fi mai mare. De aceea orice productor va ncerca s-i diminueze costul.Costul de producie reprezint de fapt ceea ce-l cost pe ntreprinztor s produc bunul respectiv.Pentru managementul unei firme sunt necesare cunoaterea i analiza exact a costurilor necesare desfurrii procesului de producie. Obinerea de bunuri i servicii necesit cheltuieli cu factorii de producie utilizai i consumai. Aceste cheltuieli trebuie s se regseasc n preul de vnzare al bunului pentru a putea fi recuperate. Deci costurile de producie au un rol important n formarea preurilor alturi de alte elemente cum ar fi: raportul cerere - ofert i tipul de pia. Un ntreprinztor trebuie s cunoasc ct cost producerea bunului care face obiectul de activitate al firmei. Costul de producie are un rol important i n fundamentarea deciziilor la nivelul ntreprinderii. Pentru aceasta trebuie s se cunoasc cu precizie cheltuielile care-l compun. Gruparea i evidena cheltuielilor care intr n costul de producie asigur date necesare pentru determinarea i realizarea unei strategii. Printre strategiile concureniale se numr i strategia costurilor. Aceast strategie exprim efortul pe care l face productorul pentru a obine supremaia pe pia prin practicarea unor preuri mici. n orice societate comercial cheltuielile pot fi privite din dou puncte de vedere: cheltuieli care pot afecta producia de baz; cheltuieli care pot afecta producia auxiliar i cea de servire. Costul reprezint un factor fundamental al succesului sau insuccesului unei firme. Costul de producie este esena ntregului sistem de relaii ce se stabilesc n mod obiectiv ntre productori i consumatori la un moment dat.

~2010~

n literatura de specialitate costul este definit n esena sa ca o cheltuial: costul de producie reprezint ansamblul cheltuielilor necesare obinerii unui volum de producie dat (Gilbert Abraham- Froist); cheltuielile suportate de ntreprindere pentru a procura factori de producie reprezint costurile (Jacques Lecaillon). Costul de producie cuprinde costul de achiziie al materiilor prime i materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producie (transformare) precum i cheltuieli indirecte de producie. Cunoscndu-se nivelul costurilor se fundamenteaz cile de reducere a costurilor, se calculeaz mrimea i posibilitatea de cretere a profitului, se determin reducerea preului de producie sau cel de vnzare. n contextul unei economii de pia, costurile de producie ndeplinesc o serie de funcii, cum ar fi: cunoaterea real a consumului de resurse materiale, financiare i umane pentru producerea unui bun n parte, dar i a ntregii producii; eviden i control, deoarece msoar consumul de mijloace materiale i for de munc; calcularea unor indicatori importani, exprimndu-se astfel eficiena activitii depuse de ntreprindere influena nivelului rentabilitii, deoarece exprim n form bneasc nivelul cheltuielilor pentru obinerea fiecrei uniti de produs i pentru ntreaga producie marf.

Managementul strategic al costurilor este rezultatul combinarii a urmatoarelor componente: analiza lantului valorii analiza pozitionarii strategice analiza surselor de cost. ~2010~

Conceptul de lant al valorii consta n detalierea diferitelor etape de elaborare a unui produs, serviciu corespunzator unui domeniu de activitate.Aceasta este considerata a fi cea mai pertinenta metoda de dirijare eficienta a costurilor viznd maximizarea diferentei dintre intrari si iesiri (maximizarea valorii adaugate). Conceptul de pozitionare startegica se refera la rolul managementului costurilor dintr-o ntreprindere.Aceasta strategie se bazeaza pe regula conform careia ntreprinderea cea mai competitiva are cele mai mici costuri sau, altfel spus, minimizarea costurilor ntreprinderii se fundamenteaza pe avantajul sau concurential. Analiza surselor de cost aceasta componenta a managementului strategic al costurilor se refera la faptul ca, sursele de cost sunt cele care explica cel mai bine comportamentul costurilor si nu volumul productiei. Pentru a viza o anumita competitivitate, ntreprinderea trebuie sa controleze principalele costuri ce i greveaza contul de Profit si Pierdere. Arta strategiei consta n realizarea, n fiecare din activitatile desfasurate de ntreprindere, a unui avantaj concurential determinant, adica decisiv, durabil si parabil. Informatiile eronate oferite de sistemul informational al costurilor duc la luarea deciziei eronate la nivelul managementului strategic, la aceasta contribuind si ntrzierile n raportari datorate ciclului tipic de control traditional. Contabilitatea de gestiune ncearca sa puna la dispozitia managerilor informatiile necesare luarii deciziilor n deplina cunostinta de cauza. Desfasurarea proceselor decizionale presupune consumul unor resurse de natura umana, materiala, informationala. Din acest punct de vedere, adoptarea deciziei este similara producerii bunurilor si serviciilor, ea necesitnd anumite costuri si, prin efectele implementarii practice , aducnd ntreprinderii profituri sau pierderi. n procesul decizional managerii trebuie sa foloseasca acele costuri care sunt relevante pentru alegerea variantei sau optiunii decizionale. Notiunea de cost reprezinta expresia valorica a unui consum de factori aducator de venit. Cheltuiala devine cost prin intermediul consumului, costul fiind precedat de consum. Reducerea costurilor de productie constituie un obiectiv prioritar ntreprinderii, ceea ce impune analiza detaliata a cheltuielilor care concura la formarea costurilor, studiul eficientei acestora, precum si studiul relatiilor dintre costurile de productie si

~2010~

volumul de activitate. Costul de productie depinde de cantitatea de factori achizitionati de pe pietele unde se negociaza munca, capitalul, materiile prime si de pretul acestora. Obiectivul central al ntreprinderii l constituie optimizarea consumului de resurse, astfel nct costul de productie sa fie minim pentru a obtine o rentabilitate maxima. Esenta proceselor economice este reprezentata prin mecanismul de piata, n cadrul caruia se confrunta, prin concurenta, cererea cu oferta de marfuri (bunuri, servicii, capitaluri, forta de munca), avnd loc, cu ajutorul asa-numitei mini nevazute, un proces de autoreglare a productiei si preturilor, tinznd catre un echilibru relativ; se obtine astfel o miscare cat mai coerenta si eficienta a productiei si preturilor n raport cu cererea si oferta, ceea ce antreneaza si alte componente ale vietii social-economice: gradul de ocupare a populatiei active, inflatia rata dobnzii si cea a ndatorarii, rata economisirii si dinamica investitiilor, cursul de schimb valutar. Dar dinamica economiei nu se desfasoara ca un proces natural, n care oamenii sunt doar spectatori (ncantati sau nemultumiti), ci ea ncorporeaza organic scopuri si actiuni umane constiente, prin care se materializeaza propriile interese ale indivizilor si colectivitatilor. n consecinta, punerea de acord a resurselor cu trebuintele (n diversele forme ale acesteia) se realizeaza de catre oameni si pentru oameni, prin implicarea acestora n evaluarea nevoii constiente de productie, ceea ce presupune si confruntari de interese. Unitatile economice, n activitatea pe care o desfasoara, atrag si utilizeaza factorii de productie munca, natura si capitalul. Expresia baneasca a consumurilor factorilor de productie utilizati pentru producere si desfacerea bunurilor economice se numeste cost de productie. Cunoasterea nivelului, structurii si dinamicii costului este indispensabila producatorului pentru desfasurarea unei activitati optime. Costul de productie este expresia n bani a factorilor de productie consumati pentru fabricarea si desfacerea marfurilor. Alaturi de alte categorii banesti ca pretul, creditul, etc., costul de productie asigura masurarea n bani a consumului de factori de productie la nivelul unitatii economice, fiind un instrument n gestionarea rationala a factorilor de productie, necesari oricarui ntreprinzator. Producatorul are ca obiectiv fie maximizarea profitului, fie determinarea combinatiei factorilor de productie astfel nct sa se realizeze o anumita cantitate de produse la un cost minim.Desfasurarea activitatii unei firme poate fi sintetizata prin

~2010~

utilizarea unor indicatori care ne informeaza asupra evolutiei n timp a acesteia. Societatea, avnd statul de monopol pe piata, produsele si serviciile care se executa sau se presteaza se factureaza pe baza preturilor si tarifelor stabilite. n sistemul conceptelor economice care se folosesc n tarile cu economie de piata, costul de productie ocupa un loc deosebit de important, prin functiile pe care le ndeplineste. Costul de productie constituie criteriul principal de fundamentare a deciziilor ntreprinzatorilor privind asimilarea n fabricatie a noilor produse. Numai prin estimare simultana cat mai exact a cheltuielilor de productie si a pretului prezumtiv de vanzare al marfurilor se poate aprecia daca veniturile obtinute vor depasi cheltuielile si se va obtine rata de rentabilitate acceptabila. De aceea, calcularea costului de productie se impune a se face nainte de a se trece la productia propriu-zisa, ca o componenta esentiala a proiectului tehnico-economic.

~2010~

COSTUL DE PRODUCIE, O INFLUEN PENTRU MANAGEMENTUL ORGANIZAIEI

ntr-o economie de pia, scopul final al agentului economic l reprezint obinerea de profit. n esen preocuparea oricrui agent economic este de a-i acoperi costurile de producie i de a obine profit ct mai mare. n condiiile economiei de pia o ntreprindere care nu-i acoper cheltuielile nu este rentabil i deci va da faliment. De aceea abordarea i conducerea aciunilor concrete de reducere a costurilor de producie constituie o latur esenial a conducerii manageriale, a mecanismului de conducere profitabil a firmei. Nici un manager nu poate fi un bun specialist dac nu tie s opereze, n decizii, cu indicatorii de costuri i eficien, dac nu cunoate o calculaie de costuri i nu tie s le analizeze critic. De asemenea nu poate fi un bun specialist dac nu cunoate cile concrete de reducere a nivelului costurilor, de cretere a productivitii muncii i a ratei profitului. n condiiile concurenei specifice economiei de pia, ntreprinztorii pentru a obine profit ct mai mare, acioneaz n direcia reducerii costurilor de producie, calea cea mai sigur spre creterea eficienei. ~2010~

Realizarea n bune condiii a aciunii de reducere a costurilor de producie presupune o analiz aprofundat a activitilor desfurate de firm, a structurii i dinamicii factorilor de producie utilizai de firm. Calculul costului are o nsemntate capital pentru tot ceea ce urmeaz s fac o firm, acordndui-se o mare nsemntate att n practic ct i n teorie. Numai un calcul corect i corespunztor al costurilor poate ajuta firma s-i modeleze consumurile de resurse innd cont de schimbrile survenite n structura activitilor, s se preocupe mai mult de calitatea produselor realizate i respectarea termenelor de livrare. Prin cheltuieli de producie se manifest eforturile totale fcute de agentul economic (eforturi umane, financiare, materiale) pentru obinerea produciei ce urmeaz a fi realizat de firm. n management, n special dup 1950, s-a ncercat s se rezolve problema determinrii costului de producie. S-au avansat multe soluii, au fost progrese notabile, dar ntreprinderile nc ncearc s cunoasc exact costurile diferitelor produse pe care le fac. De exemplu n aceast situaie este S.C. Sprevis S.R.L. Pentru managementul unei firme este necesar o analiz ct mai exact a costurilor aferente, deoarece costurile nsoesc orice activitate productiv, intr n preul oricrui produs pe care firma l ofer consumatorului pe piaa produsului respectiv. ncepnd din iunie 1994 S.C. Sprevis S.R.L. din Codlea (Braov) i-a nceput producia de ornamente din lemn nobil pentru interiorul autoturismelor Mercedes - Benz. Structura produsului este de tip sandwich n care se mbin: un suport de aluminiu, straturi succesive de furnire din esene comune intercalate cu folii adezive, iar tot acest ansamblu este presat monobloc cu un furnir nobil la suprafaa vizibil Obiectul de activitate al S.C. Sprevis S.R.L. este producerea de ornamente din lemn (interioare auto). Client exclusiv este firma Holzindustrie Bruchsal - Germania, care pune la dispoziie know-how-ul corespunztor producerii de ornamente din lemn. n prezent firma se orienteaz ctre o producie n serie a ornamentelor mbrcate n piele.

~2010~

Metoda de calcul al costului de producie folosit n cadrul firmei este metoda coeficienilor de echivalen. Aceast metod se aplic n ntreprinderile cu producie cuplat, cu producie sorto-dimensional sau tipo-dimensional. Producia cuplat se caracterizeaz prin faptul c din aceeai materie prim i cu acelai proces tehnologic se obin mai multe produse principale, cu sau fr produse secundare. Producia sorto-dimensional sau tipodimensional se caracterizeaz prin faptul c n urma procesului tehnologic se obin produse ntr-o gam larg de tipuri, dimensiuni sau caliti diferite i de aceea reprezentnd valori de ntrebuinare diferite trebuie s aib costuri respectiv preuri diferite. n cadrul S.C. Sprevis S.R.L. producia este de tip cuplat. Exist producie n serie, comenzi speciale i prototipuri. Metoda coeficienilor de echivalen se poate aplica n mai multe variante: varianta coeficienilor de echivalen simpli, varianta coeficienilor de echivalen agregai. Varianta folosit este cea a coeficienilor de echivalen simpli. Pentru stabilirea coeficienilor de echivalen se pot utiliza diferite criterii de echivalen a produciei: consumul specific de materii prime, valoarea materiei prime prin unitatea de producie, volumul, suprafaa, timpul de munc, preul de livrare pentru fiecare tip, sort, dimensiune, etc. Metodologia de calcul al costului de producie prin aceast metod este: alegerea criteriului cu ajutorul cruia se calculeaz coeficientul de echivalen; alegerea produsului cel mai reprezentativ care ndeplinete rolul de produs etalon;

se calculeaz coeficientul de echivalen prin raportarea mrimii criteriului de echivalen corespunztor fiecrui produs la mrimea criteriului corespunztor produsului etalon;

~2010~

se exprim ntreaga cantitate de producie fabricat n uniti echivalente prin nmulirea cantitilor obinute din fiecare produs cu coeficienilor de echivalen, dup care rezultatele se nsumeaz;

se calculeaz costul unei uniti echivalente prin raportarea totalului cheltuielilor directe i indirecte la totalul cantitilor produselor exprimate n unitate echivalent;

se determin costul efectiv unitar pentru fiecare produs prin nmulirea costului unitii echivalente cu coeficieni de echivalen.

Costul de producie se calculeaz n departamentul de contabilitate pe baza datelor primite de la departamentele de Planificare a produciei i Controlling. Departamentul de Planificare a producie trimite informaii despre preurile produselor pe fiecare faz a procesului tehnologic, evidena produciei neterminate, producia finit i inventarul pieselor (produsele finite plus cele neterminate aflate nc pe fluxul tehnologic). Departamentul de Controlling trimite informaii despre repartizarea cheltuielilor pe centre de cost. Calculaia de cost pe produs se realizeaz astfel: criteriul de echivalen: preul de livrare pentru fiecare produs; echivalena produciei finite se determin ca un raport ntre preul piesei la expediie i preul fiecrei faze n care se afl produsul; se determin producia fizic echivalent: producia neterminat n echivalent producie finit + producia de produse finite; producia neterminat n echivalent producie finit = suma bucilor echivalente ( buci neterminate * echivalena produciei finite); producia de produse finite se ia din balana produselor finite din luna curent; dup determinarea produciei fizice echivalente se determin coeficientul echivalent. Acest coeficient este egal cu raportul dintre preul la expediere a piesei reprezentative i preul piesei la care se calculeaz coeficientul; producia fizic n coeficient echivalent este egal cu producia fizic echivalent * coeficientul echivalent;

~2010~

total producie fizic n coeficient echivalent este egal cu suma produciei fizice n coeficient echivalent; K = costul de producie/total producie fizic n coeficient echivalent costuri producie total = K* producie fizic echivalent pentru fiecare pies; cost/produs = costuri producie total /numr piese finite; Toate cheltuielile realizate de ntreprindere se repartizeaz pe centre de costuri.

Exist trei sectoare n care se nregistreaz costurile i cinci centre de cost. n prima seciune se nregistreaz costurile materiale i salariale, n seciunea a doua se nregistreaz costurile indirecte (transport, energie, chirii, reparaii, ntreinere , etc.) iar cea de a treia cuprinde cheltuieli administrative. Cele cinci centre de cost sunt: administrative, utilaj, producie, auxiliare, generale. n costul de producie intr urmtoarele: cheltuieli auxiliare, cheltuieli cu utilajele i cheltuielile cu producia.

Firma S.C. Sprevis S.R.L. i realizeaz activitatea dup urmtoarele principii de baz:

VIZIUNEA - dezvoltarea de la o ntreprindere mijlocie la un partener de sistem, activ pe plan mondial. ANGAJAII - angajaii reprezint ntreprinderea, iar ntreprinderea reprezint angajaii. CONDUCEREA - cadrele de conducere informeaz, motiveaz i

acioneaz cu responsabilitate n cadrul principiilor de baz mpreun cu subordonaii lor, ntr-o atmosfer deschis, de parteneriat. CLIENII doar un client mulumit este un client fidel care asigur astfel existena ntreprinderii.

~2010~

PRODUSUL produsele corespund cerinelor de a fi primele pe plan mondial n ceea ce privete inovaia i tehnologia. CALITATEA fiecare angajat al firmei se simte rspunztor pentru atingerea

unei caliti superioare n toate domeniile.

Maria-Cristina politica, Targoviste, 2009;

Stefan,

Economie Bibliotheca,

Editura

Constanta Popescu, Economie, Editura Bibliotheca, Targoviste,2009; Metode nr.1. Tribuna economic Buletin economic legislativ nr. 1/ 1995 ; i tehnici de reducere a cheltuielilor, Buletin economic 1995,

~2010~

M.Ghi CALCUL

SISTEMUL I

COSTURILOR: Editura

MODELE,

Economic, Bucureti, 2000;

~2010~