LABORATOR 9 COSTURILE DE PRODUCŢIE CONSIDERAŢII TEORETICE Costul de producţie reprezintă1: „Totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea de bunuri sau servicii

de către o unitate economică”. „Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu, etc”. „O parte din valoarea producţiei care include cheltuielile pentru mijloacele de producţie consumate şi pentru salarizarea muncii”. În literatura de specialitate, costul de producţie este considerat un indicator sintetic, care alături de productivitatea muncii şi rentabilitate, caracterizează calitatea, eficienţa activităţii economice, modul în care sunt gospodărite fondurile băneşti în orice întreprindere. Costul de producţie este un element fundamental pentru succesul firmei; nivelul său trebuie în permanenţă urmărit şi analizat, deoarece acesta influenţează în mod direct preţul de vânzare şi beneficiul care se va obţine. Preţul reprezintă ceea ce se încasează prin vânzarea unui produs sau prestarea unui serviciu. Preţul se negociază între vânzător şi cumpărător, fiind expresia bănească a valorii unei mărfi, sumă care se cere sau se plăteşte pentru o marfă. Evident, preţul conţinând costurile aferente executării produsului sau serviciului respectiv, vânzătorul îl va negocia în aşa fel încât beneficiul previzionat să fie cât mai mare, în condiţiile unei situaţii concurenţiale loiale. Beneficiul sau profitul, în sens foarte larg, poate fi privit ca fiind câştigul realizat, în formă bănească, de către cei ce iniţiază şi organizează o activitate economică. Profitul sintetizează rezultatele oricărei organizaţii cu scop lucrativ. Este un indicator al eficienţei economice, unul dintre obiectivele principale ale firmelor fiind obţinerea unui nivel cât mai ridicat al profitului. Relaţia de calcul pentru profit este:

n B = ∑ Q j ∗  p j −C j  , [lei]     j =1
pj - preţul unitar, [lei/buc]; Cj - costul unitar, [lei/buc];

(1)

unde Qj este volumul producţiei, [unităţi de măsură fizice sau monetare];

j = 1,n – indice asociat produsului de la 1 la n.
1

Gh., Condurache, Managementul Valorii Produsului, Ed. “Gh. Asachi” Iaşi, pag. 47

1

materiale recuperabile. materiale recuperabile. întreprinderile trebuie să urmărească permanent evoluţia costurilor. contribuţii pentru şomaj. materii prime directe 2 cheltuieli administrative 1 materii prime şi materiale. indirecte: cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. taxe 2 consum de materiale 1 1 Directe 2 Repartizarea pe fiecare produs 2 Indirecte 1 Elemente de cheltuieli (primare) 2 Articole de calcul 3 Conţinutul economic 2 au în vedere fazele de realizare a cheltuielilor 4 5 Conţinutul de muncă Luarea deciziei 1 De muncă trecută 2 De muncă vie 1 Contabile 2 Marginale 3 Incrementale 4 Relevante 1 se referă la materiale şi utilaje 2 se referă la operaţiile realizate de oameni 1 sunt înregistrate în evidenţa contabilă 2 se referă la costul total pentru realizarea ultimei unităţi de produs 3 se referă la orice schimbare în costul total 4 sunt afectate de deciziile manageriale 4 costuri de exploatare 5 costul renunţării la 2 . combustibil. Pentru calculul costurilor şi studiul lor şi datorită faptului că noţiunea este complexă. de întreprindere 1 materiale 2 salarii. se pot identifica pe fiecare produs în parte 2. sunt comune mai multor produse 1 au în vedere natura cheltuielilor Exemple 1 materii prime.LABORATOR 9 În vederea fundamentării deciziilor curente şi strategice. clasificarea lor după diverse criterii (tabelul 1). de secţie. materiale. Crt. salarii. se impune sistematizarea elementelor de cost. generale. cheltuieli de cercetare 1 materii prime. consum de muncă 2 salarii cu componente ct 3 cheltuieli cu întreţinerea utilajelor 4 amortizarea utilajelor 1 salarii directe. Tipologia costurilor de producţie Nr. amortizare. impozit pe salarii. Tabelul 1. Criteriul de clasificare Tipuri de costuri 1 Variabile Modificarea volumului producţiei 2 Parţial variabile 3 Parţial constante 4 Constante (fixe) Descriere 1 se modifică cu volumul producţiei 2 au şi componente fixe 3 au şi componente variabile 4 nu se modifică cu volumul producţiei 1. etc 2 directe: materii prime şi materiale. CAS. chirii.

Crt.LABORATOR 9 Nr. cele care prezintă un interes deosebit pentru activitatea întreprinderii: Costurile variabile sunt acele costuri caracterizate de volumul producţiei. situaţie prezentată grafic în figura 2. anterior prezentate. amortizarea. v . sau modificarea lor este nesemnificativă. care creşte în aceeaşi măsură cu creşterea producţiei Q. CV = costul variabil total 15000 9000 3000 5000 Q [buc] Fig. În figura 1 este reprezentată evoluţia costului variabil total. [lei] (2) unde Q este cantitatea de produse. Exemplu: cheltuieli cu pregătirea fabricaţiei. în cazul unei situaţii practice concrete. detaliem doar câteva dintre ele. Evoluţia costului variabil total Relaţia de calcul pentru costul variabil este: CV = Q ∗ v . Criteriul de clasificare Tipuri de costuri 5 De oportunitate Descriere 5 pierderile realizate în raport cu o situaţie ideală 1 se referă la operaţii tehnologice 2 nu au legătură directă cu procesul de producţie Exemple o comandă avantajoasă 1 consum de materiale 2 dobânzi. penalizări 6 Relaţia cu procesul de producţie 1 Operaţionale 2 Administrativgospodăreşti Dintre toate categoriile de costuri.nivelul costurilor variabile pe unitatea de produs. nivelul lor se modifică cu variaţia nivelului de activitate (de exemplu: consumul de materie primă şi de muncă cresc o dată cu creşterea numărului de repere fabricate). Costul fix total rămâne constant indiferent de volumul producţiei. în sensul că. Costurile fixe sunt costurile care nu se modifică la variaţia volumului producţiei. CF 20000 3000 3 5000 Q [buc] . chirii. 1. onorarii etc.

etc. 2. Evoluţia costului fix total Costul total al producţiei se defineşte ca sumă a costurilor variabile şi fixe. Costurile directe reprezintă acea categorie de costuri care se identifică pe produs. datorită reducerii ponderii pe unitatea de produs a costurilor fixe. costuri cu activitatea de desfacere. întreprindere. Observaţie: Costurile directe şi costurile indirecte sunt utilizate în mod obişnuit pentru calculul costurilor de producţie. în limitele capacităţii de producţie. în componenţa bunului sau serviciului. Cuantumul acestor costuri. este reprezentată evoluţia costului total cu volumul producţiei. se obţine prin calcule contabile specifice. pentru că nu se cunoaşte cu exactitate nivelul lor în momentul în momentul când se consumă resursele respective. şi se regăsesc cu uşurinţă. anterior prezentate se observă că volumul producţiei influenţează mărimea costurilor: creşterea volumului producţiei. [lei/buc] Q În figura 3. repartizarea pe produse. pe articole de calculaţie. Evoluţia costului total cu volumul producţiei Din expresiile de calcul.LABORATOR 9 Fig. C T CF Q [buc] Fig. Aceste costuri sunt fără îndoială legate de realizarea unui produs sau serviciu. are ca efect reducerea costului unitar. prin identificarea celor două categorii. Exemplu: materiile prime şi materialele. [lei] total (3) (4) CF Cu = v + . 4 . costuri generale de secţie. iar costul unitar va fi (relaţia 4): C = CV + CF = Q ∗ v + CF . Costurile indirecte reprezintă categoria de costuri care nu se poate identifica pe fiecare produs. manopera directă. 3. Exemplu: costuri cu întreţinerea utilajelor.

LABORATOR 9 Metode de stabilire a costurilor În practică.costuri generale ale întreprinderii . pentru determinarea costului de producţie se folosesc diverse metode.impuneri proporţionale cu salariile (CAS.materii prime şi materiale directe . .costuri cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor .Gradul de concentrare. ajutor şomaj) Costuri indirecte: .Caracterul procesului de producţie: continuu. dintre care amintim: . vom semnala totuşi că.Gradul de mecanizare şi automatizare a producţiei.Mărimea întreprinderii. Fără a detalia influenţele fiecărui factor în parte. .manopera directă .Structura organizatorică a întreprinderii. Acest mod de determinare a costurilor de producţie nu este folosit la nivel microeconomic.Tipul producţiei şi modul de organizare a acesteia. Structura costurilor pe articole de calculaţie are în vedere identificarea elementelor de cost ce se regăsesc în mod direct şi indirect în unitatea de produs. iar altele sub formă de costuri indirecte. Calculul costurilor având la bază gruparea pe articole de calculaţie Obiectivul metodei este de a stabili costul de secţie. etc.costuri generale ale secţiei Cost de secţie . pentru că nu permite identificarea costurilor pe produse. . pentru fiecare produs în parte. sezonier. specializare. asupra alegerii unei anumite metode de calcul a costului de producţie. . de întreprindere şi cel comercial. Utilizarea diferitelor metode se face în funcţie de mai mulţi factori. Criteriul de repartizare pe produs defineşte unele articole de calculaţie ca şi costuri directe. aşa cum este redat mai jos: Costuri directe: . precum şi pentru întreaga producţie a întreprinderii ţinând seama de structura producţiei.materiale recuperabile (se scad) . . structura costurilor pe elemente primare este utilizată pentru caracterizarea unor sisteme de tip ramură industrială sau firmă.cheltuieli de desfacere 5 .

..20 9 960 17 30000 10000 5680............LABORATOR 9 Cost de întreprindere Exemplu: În tabelul 2 este prezentat. Reper. PIESA SCHIMB PRODUS 90400 15 100434...... un exemplu pentru o calculaţie de preţ..import b) cooperări..98 54536.......D..........import 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Materiale refolosibile (se scad) Retribuţii directe Impuneri proporţionale cu salariile S. crt.... aferentă unui produs oarecare.......95 8292... Nr.....75 958.... Ţinând cont de gruparea elementelor de calcul în costuri directe şi indirecte şi de modul de stabilire al nivelului fiecărei componente..import c) materiale tehnologice auxiliare cheltuieli transport aprovizionare (aplicate la 1a+1b+1c) d) energie şi combustibil tehnologic.3935 Nr......72 6 ... Comandă.... din care .......35 92141..-uri speciale Cheltuieli generale ale secţiei COST DE SECŢIE Cheltuieli generale ale societăţii COST DE PRODUCŢIE Pierderi tehnologice Cheltuieli cu activitatea de service COST DE SOCIETATE Profit Piese exceptate de la profit PREŢ DE LIVRARE PREŢ DE LIVRARE NEGOCIAT PREŢ PT.77 100434............ au rezultat valorile înscrise în tabelul 2....72 15062....V..... în formă succintă.... din care ..... din care: a) Materii prime directe..Nr.. 1 Ponderea Articole de calculaţie % (lei) cheltuielilor în cost societate Materii prime şi materiale.. ANTECALCULAŢIE DE PREŢ/ PRESTARE DE SERVICII Beneficiar..M35 ........ din care .......... Denumire produs / prestare servicii.....87 965.

şi preţurile specifice ale materialelor.se practică în întreprinderile în care este organizată activitatea de recuperare şi se recurge la un procedeu sau o tehnologie de recuperare şi refolosire a materialelor. Costul manoperei directe . În acelaşi mod se determină costul materialelor tehnologice. sau ore/buc]. Costul acestor materiale se scade din costul total unitar. prin cunoaşterea consumurilor pe produs.LABORATOR 9 Nr.relaţia de calcul: m = nc * p m (5) unde nc este consumul specific de material (Kg/buc) pm .preţul specific al materialului (lei/Kg).relaţia de calcul: 7 . 18 19 20 21 Ponderea Articole de calculaţie % (lei) cheltuielilor în cost societate PREŢ PT. muncă. d). crt. ştiind consumurile specifice de material.relaţia de calcul: S = Nt ∗ Sb d unde Nt este norma de timp. prin norme de consum. [min. b). (6) Sb .salariul brut al executantului. . .structura acestui element de calculaţie este legată de procesul de muncă. salariile brute de încadrare ale executanţilor. [lei/min. sau lei/oră]. costul energiei.articolul cu ponderea cea mai mare în total cost produs industrial. PIESA SCHIMB NEGOCIAT Adaos comercial PREŢ CU AMĂNUNTUL PREŢ CU AMĂNUNTUL PIESA SCHIMB BENEFICIAR FURNIZOR În exemplul prezentat categoriile de costuri s-au determinat astfel: a). Concluzie: Nivelul costurilor directe se stabileşte obişnuit prin calcule. Costul cu materia primă şi materialele . Costul materialelor recuperabile . c). Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor .

RSD . Metoda de calcul prezentată este des folosită. Concluzie: Costurile indirecte. exprimată prin costurile de secţie. Acest coeficient se stabileşte prin calcul ştiind nivelul total al cheltuielilor generale ale secţiei şi fondul salariilor directe. Calculul coeficientului regiei întreprinderii se face prin raportarea totalului cheltuielilor generale. Krî . e) Cheltuieli generale ale secţiei (Regia secţiei) .Baza de repartizare pe produse este costul de secţie al produsului. (7) Rs = S ∗ K r d unde Sd sunt salarii directe. Kr . datorită avantajelor sale. Cheltuieli generale ale întreprinderii (8) .cheltuieli cu energia. unde se produce consumul. şi. .cheltuieli cu reparaţiile. compartimentelor. alte materiale tehnologice. Coeficientul de regie arată câţi lei regie revin la 1 leu salarii directe. se repartizează pe produse prin calcule convenţionale.coeficient de regie. Dezavantajele metodei: 8 . datorită faptului că nu se cunoaşte nivelul lor pe produs în momentul când se consumă resursele la care se referă. [lei/buc].Relaţia de calcul: n = Cs ∗ K rî . combustibilul. atelierelor. . într-o perioadă.LABORATOR 9 CIFU = A+R+E+RSD unde A reprezintă amortizarea mijloacelor fixe. R .relaţia de calcul. servicii. dintre care enumerăm: .[lei] (9) unde Cs sunt cheltuieli de secţie. la producţia totală a secţiilor de bază. E . [lei].cheltuieli cu reparaţia sculelor şi dispozitivelor. în secţii. f).Operativitatea calculelor. se înregistrează în conturi separate. reprezintă nivelul pe produs al regiei secţiei.Costurile sunt asociate secţiilor. .se repartizează proporţional cu manopera directă.coeficientul regiei întreprinderii. pentru o anumită perioadă.

din care salarii directe Sd = 5000 lei/buc. Aplicaţii: 1. Precizaţi argumentaţi. Se estimează nivelul global al regiei secţiei Rs = 500 mil. amortizări mijloace fixe.85 Kg/dm3 .LABORATOR 9 . lei /lună.diametrul semifabricatului D = 25 mm .În mod obişnuit. creşterea volumului producţiei cu 50%? 2.greutatea specifică a materialului: ρ = 7. rezultatele nu reflectă cu exactitate consumul resurselor. la nivel de secţie şi la nivel de - întreprindere.lungimea semifabricatului L = 150 mm . cheltuieli de desfacere. trebuie să aleagă între două variante tehnologice de realizare a unui reper comandat. în condiţiile în care costurile directe Cd = 20000 lei/buc. Să se determine costul de secţie pentru un produs „A” fabricat în cantitatea Q = 15000 bucăţi.lei.pentru prelucrarea semifabricatului se lucrează nt = 3. iar metoda nu reflectă această influenţă. Să se stabilească costul pe unitatea de produs.coeficientul regiei întreprinderii: Kî = 11% 4. Pentru rezolvarea situaţiei. Managerul unei firme producătoare de mobilier. volumul producţiei influenţează costurile de producţie. Sd2 = 20000 lei/buc impuneri proporţionale cu salariile: i = 40% cheltuieli fixe datorate tehnologiei: Cf1 = 500 mil. m2 = 35000 lei/buc costurile cu salariile directe: Sd1 = 15000 lei/buc. lei.coeficientul regiei secţiei: Kr = 200% . Ce efect va avea asupra costului de secţie al produsului fabricat.Datorită modului de repartizare a costurilor indirecte pe produse. Lei 3. .salariul brut al muncitorului care execută reperul este Sd = 3 mil. care din următoarele elemente de cost sunt costuri directe şi care sunt costuri indirecte: materii prime. cheltuieli generale ale întreprinderii.preţul specific al materialului: p = 30000 lei/Kg . 9 . cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor.impuneri proporţionale cu salariile directe: i = 40% .lei/lună . iar fondul salariilor directe Fs = 200 mil. Cf2 = 350 mil. materiale auxiliare.5 ore . pe cea optimă din punct de vedere al costurilor ocazionate. managerul are la îndemână următoarele date: - costul materiei prime: m1 = 30000 lei/buc. pentru prelucrarea unui semifabricat de tip bară şi având la dispoziţie următoarele date de calcul: . salarii şi contribuţii asupra salariilor.

în condiţiile în care costurile variabile cresc direct proporţional cu volumul producţiei. 1995 10 .LABORATOR 9 5. curs litografia. În funcţie de modificarea volumului producţiei. lei salarii : 60000 mil. apă: 20000 mil. Se cere să se determine costul de producţie în cele două luni şi costul unitar în fiecare dintre cele două luni. 4. Alegeţi varianta de răspuns corectă pentru a caracteriza costurile variabile: se modifică de la o lună la alta. 1996 5.. Analiza şi reglarea firmei prin costuri. Foriş T. costurile variabile cresc.a. A. Reprografia Universităţii Transivania din Braşov.. Îndrumar de lucrări practice.. lei mat consumabile: 10000 mil. Rusu Costache. cresc sau scad odată cu volumul producţiei. Ingineria sistemelor de producţie. Drăghici.a. 1999. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov.. lei. ş. 7. 1999 2.... T. Limbăşan. Foriş. Eficienţa economică a proceselor metalurgice. 8. scad sau rămân nemodificate? Argumentaţi răspunsul.a. Câţu D. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov.. Popescu M. lei BIBLIOGRAFIE: 1. sau rămân relativ neschimbate atunci când se modifică volumul producţiei? 6.. se modifică în urma procesului inflaţionist. Bucureşti. se modifică în acelaşi sens cu volumul de activitate. energie. Caiet de lucrări practice. Economica întreprinderii – îndrumarul lucrărilor practice. lei combustibil. din care 10% salarii directe amortizare capital fix: 15000 mil. Foriş. 2003 3. Datorită unui contract avantajos firma va dubla producţia în luna următoare. G. Editura Gheorghe Asachi. Iaşi. ş. A. O întreprindere mică produce în prima lună 900 bucăţi produse finite. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor. ş. dacă cheltuielile de producţie pentru prima lună au fost: materii prime: 200000 mil.. Editura Fundaţiei „România de mâine”. Costurile fixe sunt cele care sunt independente de evoluţia preţurilor cu care sunt cumpărate mijloacele de producţie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful