LABORATOR 9 COSTURILE DE PRODUCŢIE CONSIDERAŢII TEORETICE Costul de producţie reprezintă1: „Totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea de bunuri sau servicii

de către o unitate economică”. „Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu, etc”. „O parte din valoarea producţiei care include cheltuielile pentru mijloacele de producţie consumate şi pentru salarizarea muncii”. În literatura de specialitate, costul de producţie este considerat un indicator sintetic, care alături de productivitatea muncii şi rentabilitate, caracterizează calitatea, eficienţa activităţii economice, modul în care sunt gospodărite fondurile băneşti în orice întreprindere. Costul de producţie este un element fundamental pentru succesul firmei; nivelul său trebuie în permanenţă urmărit şi analizat, deoarece acesta influenţează în mod direct preţul de vânzare şi beneficiul care se va obţine. Preţul reprezintă ceea ce se încasează prin vânzarea unui produs sau prestarea unui serviciu. Preţul se negociază între vânzător şi cumpărător, fiind expresia bănească a valorii unei mărfi, sumă care se cere sau se plăteşte pentru o marfă. Evident, preţul conţinând costurile aferente executării produsului sau serviciului respectiv, vânzătorul îl va negocia în aşa fel încât beneficiul previzionat să fie cât mai mare, în condiţiile unei situaţii concurenţiale loiale. Beneficiul sau profitul, în sens foarte larg, poate fi privit ca fiind câştigul realizat, în formă bănească, de către cei ce iniţiază şi organizează o activitate economică. Profitul sintetizează rezultatele oricărei organizaţii cu scop lucrativ. Este un indicator al eficienţei economice, unul dintre obiectivele principale ale firmelor fiind obţinerea unui nivel cât mai ridicat al profitului. Relaţia de calcul pentru profit este:

n B = ∑ Q j ∗  p j −C j  , [lei]     j =1
pj - preţul unitar, [lei/buc]; Cj - costul unitar, [lei/buc];

(1)

unde Qj este volumul producţiei, [unităţi de măsură fizice sau monetare];

j = 1,n – indice asociat produsului de la 1 la n.
1

Gh., Condurache, Managementul Valorii Produsului, Ed. “Gh. Asachi” Iaşi, pag. 47

1

materii prime directe 2 cheltuieli administrative 1 materii prime şi materiale. etc 2 directe: materii prime şi materiale. întreprinderile trebuie să urmărească permanent evoluţia costurilor. contribuţii pentru şomaj. Criteriul de clasificare Tipuri de costuri 1 Variabile Modificarea volumului producţiei 2 Parţial variabile 3 Parţial constante 4 Constante (fixe) Descriere 1 se modifică cu volumul producţiei 2 au şi componente fixe 3 au şi componente variabile 4 nu se modifică cu volumul producţiei 1. se impune sistematizarea elementelor de cost. se pot identifica pe fiecare produs în parte 2. CAS. consum de muncă 2 salarii cu componente ct 3 cheltuieli cu întreţinerea utilajelor 4 amortizarea utilajelor 1 salarii directe. sunt comune mai multor produse 1 au în vedere natura cheltuielilor Exemple 1 materii prime. indirecte: cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. Tabelul 1. salarii. de întreprindere 1 materiale 2 salarii. taxe 2 consum de materiale 1 1 Directe 2 Repartizarea pe fiecare produs 2 Indirecte 1 Elemente de cheltuieli (primare) 2 Articole de calcul 3 Conţinutul economic 2 au în vedere fazele de realizare a cheltuielilor 4 5 Conţinutul de muncă Luarea deciziei 1 De muncă trecută 2 De muncă vie 1 Contabile 2 Marginale 3 Incrementale 4 Relevante 1 se referă la materiale şi utilaje 2 se referă la operaţiile realizate de oameni 1 sunt înregistrate în evidenţa contabilă 2 se referă la costul total pentru realizarea ultimei unităţi de produs 3 se referă la orice schimbare în costul total 4 sunt afectate de deciziile manageriale 4 costuri de exploatare 5 costul renunţării la 2 . Pentru calculul costurilor şi studiul lor şi datorită faptului că noţiunea este complexă. materiale. materiale recuperabile. Crt. impozit pe salarii. combustibil. de secţie. Tipologia costurilor de producţie Nr. generale. materiale recuperabile.LABORATOR 9 În vederea fundamentării deciziilor curente şi strategice. clasificarea lor după diverse criterii (tabelul 1). amortizare. chirii. cheltuieli de cercetare 1 materii prime.

situaţie prezentată grafic în figura 2. CV = costul variabil total 15000 9000 3000 5000 Q [buc] Fig. CF 20000 3000 3 5000 Q [buc] . Costurile fixe sunt costurile care nu se modifică la variaţia volumului producţiei. amortizarea. detaliem doar câteva dintre ele. În figura 1 este reprezentată evoluţia costului variabil total. penalizări 6 Relaţia cu procesul de producţie 1 Operaţionale 2 Administrativgospodăreşti Dintre toate categoriile de costuri. sau modificarea lor este nesemnificativă. Costul fix total rămâne constant indiferent de volumul producţiei. anterior prezentate. în cazul unei situaţii practice concrete. nivelul lor se modifică cu variaţia nivelului de activitate (de exemplu: consumul de materie primă şi de muncă cresc o dată cu creşterea numărului de repere fabricate).LABORATOR 9 Nr. v . Exemplu: cheltuieli cu pregătirea fabricaţiei. [lei] (2) unde Q este cantitatea de produse. onorarii etc.nivelul costurilor variabile pe unitatea de produs. chirii. Criteriul de clasificare Tipuri de costuri 5 De oportunitate Descriere 5 pierderile realizate în raport cu o situaţie ideală 1 se referă la operaţii tehnologice 2 nu au legătură directă cu procesul de producţie Exemple o comandă avantajoasă 1 consum de materiale 2 dobânzi. Crt. cele care prezintă un interes deosebit pentru activitatea întreprinderii: Costurile variabile sunt acele costuri caracterizate de volumul producţiei. în sensul că. 1. care creşte în aceeaşi măsură cu creşterea producţiei Q. Evoluţia costului variabil total Relaţia de calcul pentru costul variabil este: CV = Q ∗ v .

iar costul unitar va fi (relaţia 4): C = CV + CF = Q ∗ v + CF . costuri cu activitatea de desfacere. repartizarea pe produse. [lei/buc] Q În figura 3. Costurile indirecte reprezintă categoria de costuri care nu se poate identifica pe fiecare produs. 2. prin identificarea celor două categorii. se obţine prin calcule contabile specifice. etc. pe articole de calculaţie. 3. în limitele capacităţii de producţie. Exemplu: materiile prime şi materialele. 4 . este reprezentată evoluţia costului total cu volumul producţiei. întreprindere.LABORATOR 9 Fig. Cuantumul acestor costuri. Evoluţia costului total cu volumul producţiei Din expresiile de calcul. costuri generale de secţie. datorită reducerii ponderii pe unitatea de produs a costurilor fixe. pentru că nu se cunoaşte cu exactitate nivelul lor în momentul în momentul când se consumă resursele respective. Exemplu: costuri cu întreţinerea utilajelor. anterior prezentate se observă că volumul producţiei influenţează mărimea costurilor: creşterea volumului producţiei. are ca efect reducerea costului unitar. în componenţa bunului sau serviciului. C T CF Q [buc] Fig. şi se regăsesc cu uşurinţă. Observaţie: Costurile directe şi costurile indirecte sunt utilizate în mod obişnuit pentru calculul costurilor de producţie. Aceste costuri sunt fără îndoială legate de realizarea unui produs sau serviciu. Costurile directe reprezintă acea categorie de costuri care se identifică pe produs. [lei] total (3) (4) CF Cu = v + . Evoluţia costului fix total Costul total al producţiei se defineşte ca sumă a costurilor variabile şi fixe. manopera directă.

Criteriul de repartizare pe produs defineşte unele articole de calculaţie ca şi costuri directe. pentru că nu permite identificarea costurilor pe produse. Structura costurilor pe articole de calculaţie are în vedere identificarea elementelor de cost ce se regăsesc în mod direct şi indirect în unitatea de produs.costuri generale ale secţiei Cost de secţie .Mărimea întreprinderii. specializare. pentru fiecare produs în parte. Utilizarea diferitelor metode se face în funcţie de mai mulţi factori. . Fără a detalia influenţele fiecărui factor în parte. Calculul costurilor având la bază gruparea pe articole de calculaţie Obiectivul metodei este de a stabili costul de secţie.costuri cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor . Acest mod de determinare a costurilor de producţie nu este folosit la nivel microeconomic.materiale recuperabile (se scad) . . de întreprindere şi cel comercial. precum şi pentru întreaga producţie a întreprinderii ţinând seama de structura producţiei.cheltuieli de desfacere 5 . vom semnala totuşi că. aşa cum este redat mai jos: Costuri directe: .Gradul de mecanizare şi automatizare a producţiei.materii prime şi materiale directe . etc.costuri generale ale întreprinderii . . iar altele sub formă de costuri indirecte. asupra alegerii unei anumite metode de calcul a costului de producţie.impuneri proporţionale cu salariile (CAS.LABORATOR 9 Metode de stabilire a costurilor În practică. sezonier. .Caracterul procesului de producţie: continuu. structura costurilor pe elemente primare este utilizată pentru caracterizarea unor sisteme de tip ramură industrială sau firmă.manopera directă . . ajutor şomaj) Costuri indirecte: .Structura organizatorică a întreprinderii.Gradul de concentrare. pentru determinarea costului de producţie se folosesc diverse metode.Tipul producţiei şi modul de organizare a acesteia. dintre care amintim: .

........ din care ....20 9 960 17 30000 10000 5680........-uri speciale Cheltuieli generale ale secţiei COST DE SECŢIE Cheltuieli generale ale societăţii COST DE PRODUCŢIE Pierderi tehnologice Cheltuieli cu activitatea de service COST DE SOCIETATE Profit Piese exceptate de la profit PREŢ DE LIVRARE PREŢ DE LIVRARE NEGOCIAT PREŢ PT...... Denumire produs / prestare servicii.... din care .........35 92141...Nr..77 100434.... crt.......V..M35 . 1 Ponderea Articole de calculaţie % (lei) cheltuielilor în cost societate Materii prime şi materiale. ANTECALCULAŢIE DE PREŢ/ PRESTARE DE SERVICII Beneficiar........98 54536. Reper..import 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Materiale refolosibile (se scad) Retribuţii directe Impuneri proporţionale cu salariile S..95 8292...import c) materiale tehnologice auxiliare cheltuieli transport aprovizionare (aplicate la 1a+1b+1c) d) energie şi combustibil tehnologic.87 965.. PIESA SCHIMB PRODUS 90400 15 100434..........72 15062. din care ..... aferentă unui produs oarecare... în formă succintă....... au rezultat valorile înscrise în tabelul 2..import b) cooperări..LABORATOR 9 Cost de întreprindere Exemplu: În tabelul 2 este prezentat..... Ţinând cont de gruparea elementelor de calcul în costuri directe şi indirecte şi de modul de stabilire al nivelului fiecărei componente.....3935 Nr.............. din care: a) Materii prime directe..75 958....D. Nr..72 6 ..... un exemplu pentru o calculaţie de preţ... Comandă..........

crt.salariul brut al executantului.se practică în întreprinderile în care este organizată activitatea de recuperare şi se recurge la un procedeu sau o tehnologie de recuperare şi refolosire a materialelor.articolul cu ponderea cea mai mare în total cost produs industrial. [lei/min. [min. d). şi preţurile specifice ale materialelor.relaţia de calcul: S = Nt ∗ Sb d unde Nt este norma de timp. Concluzie: Nivelul costurilor directe se stabileşte obişnuit prin calcule. Costul acestor materiale se scade din costul total unitar. costul energiei.relaţia de calcul: 7 . 18 19 20 21 Ponderea Articole de calculaţie % (lei) cheltuielilor în cost societate PREŢ PT. prin norme de consum.relaţia de calcul: m = nc * p m (5) unde nc este consumul specific de material (Kg/buc) pm . salariile brute de încadrare ale executanţilor. sau ore/buc]. Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor . c).LABORATOR 9 Nr. (6) Sb . sau lei/oră]. PIESA SCHIMB NEGOCIAT Adaos comercial PREŢ CU AMĂNUNTUL PREŢ CU AMĂNUNTUL PIESA SCHIMB BENEFICIAR FURNIZOR În exemplul prezentat categoriile de costuri s-au determinat astfel: a). Costul manoperei directe . prin cunoaşterea consumurilor pe produs. muncă. ştiind consumurile specifice de material. . În acelaşi mod se determină costul materialelor tehnologice. b).structura acestui element de calculaţie este legată de procesul de muncă.preţul specific al materialului (lei/Kg). . Costul cu materia primă şi materialele . Costul materialelor recuperabile .

[lei] (9) unde Cs sunt cheltuieli de secţie. servicii. la producţia totală a secţiilor de bază. pentru o anumită perioadă.LABORATOR 9 CIFU = A+R+E+RSD unde A reprezintă amortizarea mijloacelor fixe.cheltuieli cu energia. compartimentelor.cheltuieli cu reparaţia sculelor şi dispozitivelor. alte materiale tehnologice. (7) Rs = S ∗ K r d unde Sd sunt salarii directe.relaţia de calcul. e) Cheltuieli generale ale secţiei (Regia secţiei) . datorită avantajelor sale.cheltuieli cu reparaţiile. [lei/buc]. E . în secţii. dintre care enumerăm: .Costurile sunt asociate secţiilor. Krî .Operativitatea calculelor. unde se produce consumul. . reprezintă nivelul pe produs al regiei secţiei. se înregistrează în conturi separate. combustibilul. Dezavantajele metodei: 8 .Baza de repartizare pe produse este costul de secţie al produsului.coeficientul regiei întreprinderii. Coeficientul de regie arată câţi lei regie revin la 1 leu salarii directe. [lei]. Concluzie: Costurile indirecte.se repartizează proporţional cu manopera directă. Acest coeficient se stabileşte prin calcul ştiind nivelul total al cheltuielilor generale ale secţiei şi fondul salariilor directe. într-o perioadă. se repartizează pe produse prin calcule convenţionale. şi. RSD . . Calculul coeficientului regiei întreprinderii se face prin raportarea totalului cheltuielilor generale. R . f). Kr . atelierelor. datorită faptului că nu se cunoaşte nivelul lor pe produs în momentul când se consumă resursele la care se referă. exprimată prin costurile de secţie. Cheltuieli generale ale întreprinderii (8) . Metoda de calcul prezentată este des folosită.Relaţia de calcul: n = Cs ∗ K rî .coeficient de regie. .

coeficientul regiei întreprinderii: Kî = 11% 4. rezultatele nu reflectă cu exactitate consumul resurselor. managerul are la îndemână următoarele date: - costul materiei prime: m1 = 30000 lei/buc.pentru prelucrarea semifabricatului se lucrează nt = 3. Se estimează nivelul global al regiei secţiei Rs = 500 mil. Sd2 = 20000 lei/buc impuneri proporţionale cu salariile: i = 40% cheltuieli fixe datorate tehnologiei: Cf1 = 500 mil. materiale auxiliare. amortizări mijloace fixe. Precizaţi argumentaţi.lungimea semifabricatului L = 150 mm . salarii şi contribuţii asupra salariilor. Să se stabilească costul pe unitatea de produs.salariul brut al muncitorului care execută reperul este Sd = 3 mil.greutatea specifică a materialului: ρ = 7. Aplicaţii: 1.impuneri proporţionale cu salariile directe: i = 40% . Lei 3. lei /lună. pe cea optimă din punct de vedere al costurilor ocazionate. în condiţiile în care costurile directe Cd = 20000 lei/buc.Datorită modului de repartizare a costurilor indirecte pe produse. cheltuieli generale ale întreprinderii. la nivel de secţie şi la nivel de - întreprindere. Pentru rezolvarea situaţiei.lei. Managerul unei firme producătoare de mobilier.diametrul semifabricatului D = 25 mm . . Ce efect va avea asupra costului de secţie al produsului fabricat. cheltuieli de desfacere.În mod obişnuit. care din următoarele elemente de cost sunt costuri directe şi care sunt costuri indirecte: materii prime.5 ore . Să se determine costul de secţie pentru un produs „A” fabricat în cantitatea Q = 15000 bucăţi.preţul specific al materialului: p = 30000 lei/Kg . m2 = 35000 lei/buc costurile cu salariile directe: Sd1 = 15000 lei/buc. lei.coeficientul regiei secţiei: Kr = 200% . pentru prelucrarea unui semifabricat de tip bară şi având la dispoziţie următoarele date de calcul: .85 Kg/dm3 . iar fondul salariilor directe Fs = 200 mil. trebuie să aleagă între două variante tehnologice de realizare a unui reper comandat. iar metoda nu reflectă această influenţă. creşterea volumului producţiei cu 50%? 2. 9 . cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. volumul producţiei influenţează costurile de producţie. Cf2 = 350 mil. din care salarii directe Sd = 5000 lei/buc.LABORATOR 9 .lei/lună .

lei BIBLIOGRAFIE: 1.. costurile variabile cresc. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor.. Foriş. Costurile fixe sunt cele care sunt independente de evoluţia preţurilor cu care sunt cumpărate mijloacele de producţie. O întreprindere mică produce în prima lună 900 bucăţi produse finite.. Foriş T. În funcţie de modificarea volumului producţiei. Datorită unui contract avantajos firma va dubla producţia în luna următoare.a. Ingineria sistemelor de producţie. 4.. Îndrumar de lucrări practice. Alegeţi varianta de răspuns corectă pentru a caracteriza costurile variabile: se modifică de la o lună la alta. T. Iaşi. Drăghici. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. Editura Gheorghe Asachi... Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. cresc sau scad odată cu volumul producţiei. G. Câţu D. apă: 20000 mil.. Foriş. Eficienţa economică a proceselor metalurgice. Reprografia Universităţii Transivania din Braşov. în condiţiile în care costurile variabile cresc direct proporţional cu volumul producţiei. se modifică în urma procesului inflaţionist.. ş. 1999 2. Economica întreprinderii – îndrumarul lucrărilor practice. curs litografia. A. Rusu Costache. Popescu M. lei salarii : 60000 mil. lei combustibil. A. se modifică în acelaşi sens cu volumul de activitate. scad sau rămân nemodificate? Argumentaţi răspunsul. 1999. lei mat consumabile: 10000 mil.a. energie. Limbăşan. dacă cheltuielile de producţie pentru prima lună au fost: materii prime: 200000 mil. 7.. 2003 3. din care 10% salarii directe amortizare capital fix: 15000 mil. sau rămân relativ neschimbate atunci când se modifică volumul producţiei? 6. Caiet de lucrări practice. ş. 8. 1995 10 . ş.LABORATOR 9 5. 1996 5. Analiza şi reglarea firmei prin costuri..a. lei. Bucureşti. Editura Fundaţiei „România de mâine”. Se cere să se determine costul de producţie în cele două luni şi costul unitar în fiecare dintre cele două luni.