LABORATOR 9 COSTURILE DE PRODUCŢIE CONSIDERAŢII TEORETICE Costul de producţie reprezintă1: „Totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea de bunuri sau servicii

de către o unitate economică”. „Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu, etc”. „O parte din valoarea producţiei care include cheltuielile pentru mijloacele de producţie consumate şi pentru salarizarea muncii”. În literatura de specialitate, costul de producţie este considerat un indicator sintetic, care alături de productivitatea muncii şi rentabilitate, caracterizează calitatea, eficienţa activităţii economice, modul în care sunt gospodărite fondurile băneşti în orice întreprindere. Costul de producţie este un element fundamental pentru succesul firmei; nivelul său trebuie în permanenţă urmărit şi analizat, deoarece acesta influenţează în mod direct preţul de vânzare şi beneficiul care se va obţine. Preţul reprezintă ceea ce se încasează prin vânzarea unui produs sau prestarea unui serviciu. Preţul se negociază între vânzător şi cumpărător, fiind expresia bănească a valorii unei mărfi, sumă care se cere sau se plăteşte pentru o marfă. Evident, preţul conţinând costurile aferente executării produsului sau serviciului respectiv, vânzătorul îl va negocia în aşa fel încât beneficiul previzionat să fie cât mai mare, în condiţiile unei situaţii concurenţiale loiale. Beneficiul sau profitul, în sens foarte larg, poate fi privit ca fiind câştigul realizat, în formă bănească, de către cei ce iniţiază şi organizează o activitate economică. Profitul sintetizează rezultatele oricărei organizaţii cu scop lucrativ. Este un indicator al eficienţei economice, unul dintre obiectivele principale ale firmelor fiind obţinerea unui nivel cât mai ridicat al profitului. Relaţia de calcul pentru profit este:

n B = ∑ Q j ∗  p j −C j  , [lei]     j =1
pj - preţul unitar, [lei/buc]; Cj - costul unitar, [lei/buc];

(1)

unde Qj este volumul producţiei, [unităţi de măsură fizice sau monetare];

j = 1,n – indice asociat produsului de la 1 la n.
1

Gh., Condurache, Managementul Valorii Produsului, Ed. “Gh. Asachi” Iaşi, pag. 47

1

salarii. materii prime directe 2 cheltuieli administrative 1 materii prime şi materiale. taxe 2 consum de materiale 1 1 Directe 2 Repartizarea pe fiecare produs 2 Indirecte 1 Elemente de cheltuieli (primare) 2 Articole de calcul 3 Conţinutul economic 2 au în vedere fazele de realizare a cheltuielilor 4 5 Conţinutul de muncă Luarea deciziei 1 De muncă trecută 2 De muncă vie 1 Contabile 2 Marginale 3 Incrementale 4 Relevante 1 se referă la materiale şi utilaje 2 se referă la operaţiile realizate de oameni 1 sunt înregistrate în evidenţa contabilă 2 se referă la costul total pentru realizarea ultimei unităţi de produs 3 se referă la orice schimbare în costul total 4 sunt afectate de deciziile manageriale 4 costuri de exploatare 5 costul renunţării la 2 . materiale. se impune sistematizarea elementelor de cost. materiale recuperabile. Criteriul de clasificare Tipuri de costuri 1 Variabile Modificarea volumului producţiei 2 Parţial variabile 3 Parţial constante 4 Constante (fixe) Descriere 1 se modifică cu volumul producţiei 2 au şi componente fixe 3 au şi componente variabile 4 nu se modifică cu volumul producţiei 1. generale. cheltuieli de cercetare 1 materii prime. sunt comune mai multor produse 1 au în vedere natura cheltuielilor Exemple 1 materii prime. Crt. amortizare. impozit pe salarii. de secţie. CAS. consum de muncă 2 salarii cu componente ct 3 cheltuieli cu întreţinerea utilajelor 4 amortizarea utilajelor 1 salarii directe. Pentru calculul costurilor şi studiul lor şi datorită faptului că noţiunea este complexă. Tabelul 1. întreprinderile trebuie să urmărească permanent evoluţia costurilor. clasificarea lor după diverse criterii (tabelul 1). combustibil. se pot identifica pe fiecare produs în parte 2. materiale recuperabile. indirecte: cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor.LABORATOR 9 În vederea fundamentării deciziilor curente şi strategice. chirii. Tipologia costurilor de producţie Nr. de întreprindere 1 materiale 2 salarii. etc 2 directe: materii prime şi materiale. contribuţii pentru şomaj.

În figura 1 este reprezentată evoluţia costului variabil total.LABORATOR 9 Nr. 1. sau modificarea lor este nesemnificativă. în sensul că. în cazul unei situaţii practice concrete. detaliem doar câteva dintre ele. Costul fix total rămâne constant indiferent de volumul producţiei. v . care creşte în aceeaşi măsură cu creşterea producţiei Q. chirii. CF 20000 3000 3 5000 Q [buc] . situaţie prezentată grafic în figura 2. Criteriul de clasificare Tipuri de costuri 5 De oportunitate Descriere 5 pierderile realizate în raport cu o situaţie ideală 1 se referă la operaţii tehnologice 2 nu au legătură directă cu procesul de producţie Exemple o comandă avantajoasă 1 consum de materiale 2 dobânzi.nivelul costurilor variabile pe unitatea de produs. amortizarea. nivelul lor se modifică cu variaţia nivelului de activitate (de exemplu: consumul de materie primă şi de muncă cresc o dată cu creşterea numărului de repere fabricate). anterior prezentate. penalizări 6 Relaţia cu procesul de producţie 1 Operaţionale 2 Administrativgospodăreşti Dintre toate categoriile de costuri. Crt. Exemplu: cheltuieli cu pregătirea fabricaţiei. Costurile fixe sunt costurile care nu se modifică la variaţia volumului producţiei. onorarii etc. CV = costul variabil total 15000 9000 3000 5000 Q [buc] Fig. Evoluţia costului variabil total Relaţia de calcul pentru costul variabil este: CV = Q ∗ v . cele care prezintă un interes deosebit pentru activitatea întreprinderii: Costurile variabile sunt acele costuri caracterizate de volumul producţiei. [lei] (2) unde Q este cantitatea de produse.

C T CF Q [buc] Fig. şi se regăsesc cu uşurinţă. costuri cu activitatea de desfacere. Exemplu: materiile prime şi materialele.LABORATOR 9 Fig. Evoluţia costului fix total Costul total al producţiei se defineşte ca sumă a costurilor variabile şi fixe. etc. [lei/buc] Q În figura 3. anterior prezentate se observă că volumul producţiei influenţează mărimea costurilor: creşterea volumului producţiei. se obţine prin calcule contabile specifice. în componenţa bunului sau serviciului. pe articole de calculaţie. este reprezentată evoluţia costului total cu volumul producţiei. iar costul unitar va fi (relaţia 4): C = CV + CF = Q ∗ v + CF . Costurile indirecte reprezintă categoria de costuri care nu se poate identifica pe fiecare produs. manopera directă. Evoluţia costului total cu volumul producţiei Din expresiile de calcul. Exemplu: costuri cu întreţinerea utilajelor. [lei] total (3) (4) CF Cu = v + . datorită reducerii ponderii pe unitatea de produs a costurilor fixe. întreprindere. 2. Costurile directe reprezintă acea categorie de costuri care se identifică pe produs. are ca efect reducerea costului unitar. costuri generale de secţie. repartizarea pe produse. Aceste costuri sunt fără îndoială legate de realizarea unui produs sau serviciu. în limitele capacităţii de producţie. 3. Cuantumul acestor costuri. Observaţie: Costurile directe şi costurile indirecte sunt utilizate în mod obişnuit pentru calculul costurilor de producţie. 4 . prin identificarea celor două categorii. pentru că nu se cunoaşte cu exactitate nivelul lor în momentul în momentul când se consumă resursele respective.

costuri cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor .impuneri proporţionale cu salariile (CAS.costuri generale ale secţiei Cost de secţie . vom semnala totuşi că. Structura costurilor pe articole de calculaţie are în vedere identificarea elementelor de cost ce se regăsesc în mod direct şi indirect în unitatea de produs.Gradul de concentrare. de întreprindere şi cel comercial. etc. asupra alegerii unei anumite metode de calcul a costului de producţie. pentru că nu permite identificarea costurilor pe produse. dintre care amintim: . . Calculul costurilor având la bază gruparea pe articole de calculaţie Obiectivul metodei este de a stabili costul de secţie.cheltuieli de desfacere 5 .manopera directă . pentru determinarea costului de producţie se folosesc diverse metode. Criteriul de repartizare pe produs defineşte unele articole de calculaţie ca şi costuri directe.materiale recuperabile (se scad) . Fără a detalia influenţele fiecărui factor în parte.Tipul producţiei şi modul de organizare a acesteia. specializare. iar altele sub formă de costuri indirecte. sezonier. precum şi pentru întreaga producţie a întreprinderii ţinând seama de structura producţiei. pentru fiecare produs în parte. .Mărimea întreprinderii.Gradul de mecanizare şi automatizare a producţiei. aşa cum este redat mai jos: Costuri directe: . . structura costurilor pe elemente primare este utilizată pentru caracterizarea unor sisteme de tip ramură industrială sau firmă. Acest mod de determinare a costurilor de producţie nu este folosit la nivel microeconomic.Structura organizatorică a întreprinderii. Utilizarea diferitelor metode se face în funcţie de mai mulţi factori. ajutor şomaj) Costuri indirecte: .costuri generale ale întreprinderii . . .Caracterul procesului de producţie: continuu.LABORATOR 9 Metode de stabilire a costurilor În practică.materii prime şi materiale directe .

din care .......72 15062.87 965.. aferentă unui produs oarecare.V......D......import c) materiale tehnologice auxiliare cheltuieli transport aprovizionare (aplicate la 1a+1b+1c) d) energie şi combustibil tehnologic.import b) cooperări... Reper...3935 Nr.... crt...20 9 960 17 30000 10000 5680.import 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Materiale refolosibile (se scad) Retribuţii directe Impuneri proporţionale cu salariile S.........75 958.... din care: a) Materii prime directe.... au rezultat valorile înscrise în tabelul 2. ANTECALCULAŢIE DE PREŢ/ PRESTARE DE SERVICII Beneficiar........ 1 Ponderea Articole de calculaţie % (lei) cheltuielilor în cost societate Materii prime şi materiale..77 100434......98 54536......35 92141.. PIESA SCHIMB PRODUS 90400 15 100434.-uri speciale Cheltuieli generale ale secţiei COST DE SECŢIE Cheltuieli generale ale societăţii COST DE PRODUCŢIE Pierderi tehnologice Cheltuieli cu activitatea de service COST DE SOCIETATE Profit Piese exceptate de la profit PREŢ DE LIVRARE PREŢ DE LIVRARE NEGOCIAT PREŢ PT.................. un exemplu pentru o calculaţie de preţ........72 6 .. Nr....... din care .........LABORATOR 9 Cost de întreprindere Exemplu: În tabelul 2 este prezentat...... Ţinând cont de gruparea elementelor de calcul în costuri directe şi indirecte şi de modul de stabilire al nivelului fiecărei componente..... Denumire produs / prestare servicii.M35 .... din care ... Comandă.Nr... în formă succintă.........95 8292..

.preţul specific al materialului (lei/Kg). În acelaşi mod se determină costul materialelor tehnologice. prin norme de consum.structura acestui element de calculaţie este legată de procesul de muncă. Costul acestor materiale se scade din costul total unitar. (6) Sb . crt. Concluzie: Nivelul costurilor directe se stabileşte obişnuit prin calcule. b). Costul cu materia primă şi materialele . PIESA SCHIMB NEGOCIAT Adaos comercial PREŢ CU AMĂNUNTUL PREŢ CU AMĂNUNTUL PIESA SCHIMB BENEFICIAR FURNIZOR În exemplul prezentat categoriile de costuri s-au determinat astfel: a). muncă.LABORATOR 9 Nr. . d). ştiind consumurile specifice de material.relaţia de calcul: m = nc * p m (5) unde nc este consumul specific de material (Kg/buc) pm . şi preţurile specifice ale materialelor. sau lei/oră].articolul cu ponderea cea mai mare în total cost produs industrial. Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor .se practică în întreprinderile în care este organizată activitatea de recuperare şi se recurge la un procedeu sau o tehnologie de recuperare şi refolosire a materialelor. 18 19 20 21 Ponderea Articole de calculaţie % (lei) cheltuielilor în cost societate PREŢ PT. costul energiei.relaţia de calcul: 7 . [lei/min.relaţia de calcul: S = Nt ∗ Sb d unde Nt este norma de timp. Costul materialelor recuperabile .salariul brut al executantului. sau ore/buc]. salariile brute de încadrare ale executanţilor. [min. prin cunoaşterea consumurilor pe produs. c). Costul manoperei directe .

RSD .Baza de repartizare pe produse este costul de secţie al produsului. Metoda de calcul prezentată este des folosită.Operativitatea calculelor. într-o perioadă. Calculul coeficientului regiei întreprinderii se face prin raportarea totalului cheltuielilor generale. e) Cheltuieli generale ale secţiei (Regia secţiei) . în secţii. reprezintă nivelul pe produs al regiei secţiei.cheltuieli cu reparaţia sculelor şi dispozitivelor.LABORATOR 9 CIFU = A+R+E+RSD unde A reprezintă amortizarea mijloacelor fixe. la producţia totală a secţiilor de bază. se repartizează pe produse prin calcule convenţionale. datorită faptului că nu se cunoaşte nivelul lor pe produs în momentul când se consumă resursele la care se referă. exprimată prin costurile de secţie. . (7) Rs = S ∗ K r d unde Sd sunt salarii directe.[lei] (9) unde Cs sunt cheltuieli de secţie. R . alte materiale tehnologice. Dezavantajele metodei: 8 .relaţia de calcul. unde se produce consumul. Coeficientul de regie arată câţi lei regie revin la 1 leu salarii directe. compartimentelor. dintre care enumerăm: .cheltuieli cu reparaţiile. Krî . .cheltuieli cu energia.coeficientul regiei întreprinderii. Cheltuieli generale ale întreprinderii (8) . combustibilul. Kr . atelierelor. se înregistrează în conturi separate. E . servicii. .se repartizează proporţional cu manopera directă. [lei/buc]. pentru o anumită perioadă. şi. Concluzie: Costurile indirecte. [lei]. datorită avantajelor sale.Relaţia de calcul: n = Cs ∗ K rî . f). Acest coeficient se stabileşte prin calcul ştiind nivelul total al cheltuielilor generale ale secţiei şi fondul salariilor directe.Costurile sunt asociate secţiilor.coeficient de regie.

Managerul unei firme producătoare de mobilier.Datorită modului de repartizare a costurilor indirecte pe produse. creşterea volumului producţiei cu 50%? 2.În mod obişnuit.salariul brut al muncitorului care execută reperul este Sd = 3 mil. Ce efect va avea asupra costului de secţie al produsului fabricat. pentru prelucrarea unui semifabricat de tip bară şi având la dispoziţie următoarele date de calcul: .diametrul semifabricatului D = 25 mm . lei /lună.impuneri proporţionale cu salariile directe: i = 40% .pentru prelucrarea semifabricatului se lucrează nt = 3.greutatea specifică a materialului: ρ = 7. care din următoarele elemente de cost sunt costuri directe şi care sunt costuri indirecte: materii prime. Se estimează nivelul global al regiei secţiei Rs = 500 mil. rezultatele nu reflectă cu exactitate consumul resurselor. cheltuieli generale ale întreprinderii. pe cea optimă din punct de vedere al costurilor ocazionate. volumul producţiei influenţează costurile de producţie.LABORATOR 9 .coeficientul regiei secţiei: Kr = 200% .lei/lună . Cf2 = 350 mil.lei.preţul specific al materialului: p = 30000 lei/Kg . iar metoda nu reflectă această influenţă. Sd2 = 20000 lei/buc impuneri proporţionale cu salariile: i = 40% cheltuieli fixe datorate tehnologiei: Cf1 = 500 mil. . Să se stabilească costul pe unitatea de produs.85 Kg/dm3 . m2 = 35000 lei/buc costurile cu salariile directe: Sd1 = 15000 lei/buc. managerul are la îndemână următoarele date: - costul materiei prime: m1 = 30000 lei/buc. amortizări mijloace fixe.5 ore . salarii şi contribuţii asupra salariilor. din care salarii directe Sd = 5000 lei/buc.lungimea semifabricatului L = 150 mm .coeficientul regiei întreprinderii: Kî = 11% 4. în condiţiile în care costurile directe Cd = 20000 lei/buc. la nivel de secţie şi la nivel de - întreprindere. Pentru rezolvarea situaţiei. Aplicaţii: 1. Precizaţi argumentaţi. iar fondul salariilor directe Fs = 200 mil. cheltuieli de desfacere. materiale auxiliare. lei. Lei 3. Să se determine costul de secţie pentru un produs „A” fabricat în cantitatea Q = 15000 bucăţi. cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. trebuie să aleagă între două variante tehnologice de realizare a unui reper comandat. 9 .

G. Economica întreprinderii – îndrumarul lucrărilor practice. 1999 2. Foriş. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. Ingineria sistemelor de producţie. Foriş. sau rămân relativ neschimbate atunci când se modifică volumul producţiei? 6. lei. în condiţiile în care costurile variabile cresc direct proporţional cu volumul producţiei.. Îndrumar de lucrări practice. 1995 10 . energie. T. lei BIBLIOGRAFIE: 1. Iaşi. Editura Gheorghe Asachi. Reprografia Universităţii Transivania din Braşov. Câţu D.. apă: 20000 mil. dacă cheltuielile de producţie pentru prima lună au fost: materii prime: 200000 mil. curs litografia. se modifică în urma procesului inflaţionist. Eficienţa economică a proceselor metalurgice. Bucureşti. 7. Editura Fundaţiei „România de mâine”. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. ş. Foriş T.. lei mat consumabile: 10000 mil. Limbăşan. 8.. A.a. Datorită unui contract avantajos firma va dubla producţia în luna următoare.. Alegeţi varianta de răspuns corectă pentru a caracteriza costurile variabile: se modifică de la o lună la alta. din care 10% salarii directe amortizare capital fix: 15000 mil. O întreprindere mică produce în prima lună 900 bucăţi produse finite.. 1996 5. costurile variabile cresc. se modifică în acelaşi sens cu volumul de activitate. lei combustibil. Rusu Costache.LABORATOR 9 5.. În funcţie de modificarea volumului producţiei. ş. cresc sau scad odată cu volumul producţiei. ş. 2003 3... Costurile fixe sunt cele care sunt independente de evoluţia preţurilor cu care sunt cumpărate mijloacele de producţie. Popescu M. Se cere să se determine costul de producţie în cele două luni şi costul unitar în fiecare dintre cele două luni. scad sau rămân nemodificate? Argumentaţi răspunsul. Drăghici. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor.a. A. Caiet de lucrări practice. 1999. 4.a.. Analiza şi reglarea firmei prin costuri. lei salarii : 60000 mil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful