LABORATOR 9 COSTURILE DE PRODUCŢIE CONSIDERAŢII TEORETICE Costul de producţie reprezintă1: „Totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea de bunuri sau servicii

de către o unitate economică”. „Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu, etc”. „O parte din valoarea producţiei care include cheltuielile pentru mijloacele de producţie consumate şi pentru salarizarea muncii”. În literatura de specialitate, costul de producţie este considerat un indicator sintetic, care alături de productivitatea muncii şi rentabilitate, caracterizează calitatea, eficienţa activităţii economice, modul în care sunt gospodărite fondurile băneşti în orice întreprindere. Costul de producţie este un element fundamental pentru succesul firmei; nivelul său trebuie în permanenţă urmărit şi analizat, deoarece acesta influenţează în mod direct preţul de vânzare şi beneficiul care se va obţine. Preţul reprezintă ceea ce se încasează prin vânzarea unui produs sau prestarea unui serviciu. Preţul se negociază între vânzător şi cumpărător, fiind expresia bănească a valorii unei mărfi, sumă care se cere sau se plăteşte pentru o marfă. Evident, preţul conţinând costurile aferente executării produsului sau serviciului respectiv, vânzătorul îl va negocia în aşa fel încât beneficiul previzionat să fie cât mai mare, în condiţiile unei situaţii concurenţiale loiale. Beneficiul sau profitul, în sens foarte larg, poate fi privit ca fiind câştigul realizat, în formă bănească, de către cei ce iniţiază şi organizează o activitate economică. Profitul sintetizează rezultatele oricărei organizaţii cu scop lucrativ. Este un indicator al eficienţei economice, unul dintre obiectivele principale ale firmelor fiind obţinerea unui nivel cât mai ridicat al profitului. Relaţia de calcul pentru profit este:

n B = ∑ Q j ∗  p j −C j  , [lei]     j =1
pj - preţul unitar, [lei/buc]; Cj - costul unitar, [lei/buc];

(1)

unde Qj este volumul producţiei, [unităţi de măsură fizice sau monetare];

j = 1,n – indice asociat produsului de la 1 la n.
1

Gh., Condurache, Managementul Valorii Produsului, Ed. “Gh. Asachi” Iaşi, pag. 47

1

chirii. impozit pe salarii. combustibil. Pentru calculul costurilor şi studiul lor şi datorită faptului că noţiunea este complexă. Tabelul 1. de secţie. de întreprindere 1 materiale 2 salarii. materiale. sunt comune mai multor produse 1 au în vedere natura cheltuielilor Exemple 1 materii prime. se impune sistematizarea elementelor de cost. materiale recuperabile.LABORATOR 9 În vederea fundamentării deciziilor curente şi strategice. se pot identifica pe fiecare produs în parte 2. etc 2 directe: materii prime şi materiale. Criteriul de clasificare Tipuri de costuri 1 Variabile Modificarea volumului producţiei 2 Parţial variabile 3 Parţial constante 4 Constante (fixe) Descriere 1 se modifică cu volumul producţiei 2 au şi componente fixe 3 au şi componente variabile 4 nu se modifică cu volumul producţiei 1. indirecte: cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. întreprinderile trebuie să urmărească permanent evoluţia costurilor. taxe 2 consum de materiale 1 1 Directe 2 Repartizarea pe fiecare produs 2 Indirecte 1 Elemente de cheltuieli (primare) 2 Articole de calcul 3 Conţinutul economic 2 au în vedere fazele de realizare a cheltuielilor 4 5 Conţinutul de muncă Luarea deciziei 1 De muncă trecută 2 De muncă vie 1 Contabile 2 Marginale 3 Incrementale 4 Relevante 1 se referă la materiale şi utilaje 2 se referă la operaţiile realizate de oameni 1 sunt înregistrate în evidenţa contabilă 2 se referă la costul total pentru realizarea ultimei unităţi de produs 3 se referă la orice schimbare în costul total 4 sunt afectate de deciziile manageriale 4 costuri de exploatare 5 costul renunţării la 2 . Tipologia costurilor de producţie Nr. materiale recuperabile. generale. clasificarea lor după diverse criterii (tabelul 1). materii prime directe 2 cheltuieli administrative 1 materii prime şi materiale. CAS. cheltuieli de cercetare 1 materii prime. amortizare. consum de muncă 2 salarii cu componente ct 3 cheltuieli cu întreţinerea utilajelor 4 amortizarea utilajelor 1 salarii directe. salarii. contribuţii pentru şomaj. Crt.

1. care creşte în aceeaşi măsură cu creşterea producţiei Q. sau modificarea lor este nesemnificativă. în cazul unei situaţii practice concrete. onorarii etc. CV = costul variabil total 15000 9000 3000 5000 Q [buc] Fig. Exemplu: cheltuieli cu pregătirea fabricaţiei. situaţie prezentată grafic în figura 2. chirii. nivelul lor se modifică cu variaţia nivelului de activitate (de exemplu: consumul de materie primă şi de muncă cresc o dată cu creşterea numărului de repere fabricate).LABORATOR 9 Nr. [lei] (2) unde Q este cantitatea de produse. Criteriul de clasificare Tipuri de costuri 5 De oportunitate Descriere 5 pierderile realizate în raport cu o situaţie ideală 1 se referă la operaţii tehnologice 2 nu au legătură directă cu procesul de producţie Exemple o comandă avantajoasă 1 consum de materiale 2 dobânzi. Costul fix total rămâne constant indiferent de volumul producţiei. v . amortizarea. Evoluţia costului variabil total Relaţia de calcul pentru costul variabil este: CV = Q ∗ v . Crt. penalizări 6 Relaţia cu procesul de producţie 1 Operaţionale 2 Administrativgospodăreşti Dintre toate categoriile de costuri. CF 20000 3000 3 5000 Q [buc] . în sensul că. cele care prezintă un interes deosebit pentru activitatea întreprinderii: Costurile variabile sunt acele costuri caracterizate de volumul producţiei. detaliem doar câteva dintre ele. În figura 1 este reprezentată evoluţia costului variabil total.nivelul costurilor variabile pe unitatea de produs. anterior prezentate. Costurile fixe sunt costurile care nu se modifică la variaţia volumului producţiei.

în componenţa bunului sau serviciului. iar costul unitar va fi (relaţia 4): C = CV + CF = Q ∗ v + CF . manopera directă. Evoluţia costului fix total Costul total al producţiei se defineşte ca sumă a costurilor variabile şi fixe. Cuantumul acestor costuri. se obţine prin calcule contabile specifice. etc. [lei] total (3) (4) CF Cu = v + . întreprindere. datorită reducerii ponderii pe unitatea de produs a costurilor fixe. are ca efect reducerea costului unitar. şi se regăsesc cu uşurinţă. 4 . costuri generale de secţie. pe articole de calculaţie. Evoluţia costului total cu volumul producţiei Din expresiile de calcul. 3. prin identificarea celor două categorii. Costurile directe reprezintă acea categorie de costuri care se identifică pe produs. [lei/buc] Q În figura 3. Exemplu: materiile prime şi materialele. 2.LABORATOR 9 Fig. în limitele capacităţii de producţie. costuri cu activitatea de desfacere. C T CF Q [buc] Fig. Observaţie: Costurile directe şi costurile indirecte sunt utilizate în mod obişnuit pentru calculul costurilor de producţie. este reprezentată evoluţia costului total cu volumul producţiei. pentru că nu se cunoaşte cu exactitate nivelul lor în momentul în momentul când se consumă resursele respective. Costurile indirecte reprezintă categoria de costuri care nu se poate identifica pe fiecare produs. anterior prezentate se observă că volumul producţiei influenţează mărimea costurilor: creşterea volumului producţiei. Aceste costuri sunt fără îndoială legate de realizarea unui produs sau serviciu. Exemplu: costuri cu întreţinerea utilajelor. repartizarea pe produse.

. dintre care amintim: .Mărimea întreprinderii.materii prime şi materiale directe . . ajutor şomaj) Costuri indirecte: . . etc.costuri generale ale secţiei Cost de secţie . . pentru că nu permite identificarea costurilor pe produse. Acest mod de determinare a costurilor de producţie nu este folosit la nivel microeconomic.Caracterul procesului de producţie: continuu.Tipul producţiei şi modul de organizare a acesteia. precum şi pentru întreaga producţie a întreprinderii ţinând seama de structura producţiei.Gradul de concentrare. Utilizarea diferitelor metode se face în funcţie de mai mulţi factori. Calculul costurilor având la bază gruparea pe articole de calculaţie Obiectivul metodei este de a stabili costul de secţie. vom semnala totuşi că. Fără a detalia influenţele fiecărui factor în parte.costuri cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor .costuri generale ale întreprinderii .LABORATOR 9 Metode de stabilire a costurilor În practică.manopera directă .materiale recuperabile (se scad) . specializare.Gradul de mecanizare şi automatizare a producţiei. pentru fiecare produs în parte. de întreprindere şi cel comercial. sezonier.impuneri proporţionale cu salariile (CAS. iar altele sub formă de costuri indirecte. .Structura organizatorică a întreprinderii. pentru determinarea costului de producţie se folosesc diverse metode. asupra alegerii unei anumite metode de calcul a costului de producţie. Structura costurilor pe articole de calculaţie are în vedere identificarea elementelor de cost ce se regăsesc în mod direct şi indirect în unitatea de produs. structura costurilor pe elemente primare este utilizată pentru caracterizarea unor sisteme de tip ramură industrială sau firmă. aşa cum este redat mai jos: Costuri directe: .cheltuieli de desfacere 5 . Criteriul de repartizare pe produs defineşte unele articole de calculaţie ca şi costuri directe.

...... în formă succintă.....D....77 100434. un exemplu pentru o calculaţie de preţ... Comandă.. Reper. ANTECALCULAŢIE DE PREŢ/ PRESTARE DE SERVICII Beneficiar..75 958... din care . PIESA SCHIMB PRODUS 90400 15 100434...Nr.LABORATOR 9 Cost de întreprindere Exemplu: În tabelul 2 este prezentat..... din care ..35 92141........M35 . din care: a) Materii prime directe..import b) cooperări.....20 9 960 17 30000 10000 5680....... din care ..... Denumire produs / prestare servicii.72 15062.....import c) materiale tehnologice auxiliare cheltuieli transport aprovizionare (aplicate la 1a+1b+1c) d) energie şi combustibil tehnologic..........-uri speciale Cheltuieli generale ale secţiei COST DE SECŢIE Cheltuieli generale ale societăţii COST DE PRODUCŢIE Pierderi tehnologice Cheltuieli cu activitatea de service COST DE SOCIETATE Profit Piese exceptate de la profit PREŢ DE LIVRARE PREŢ DE LIVRARE NEGOCIAT PREŢ PT.................. Nr......... crt.72 6 ........98 54536.... au rezultat valorile înscrise în tabelul 2.... aferentă unui produs oarecare.import 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Materiale refolosibile (se scad) Retribuţii directe Impuneri proporţionale cu salariile S.......... Ţinând cont de gruparea elementelor de calcul în costuri directe şi indirecte şi de modul de stabilire al nivelului fiecărei componente.95 8292..V.........3935 Nr...87 965.. 1 Ponderea Articole de calculaţie % (lei) cheltuielilor în cost societate Materii prime şi materiale....

prin cunoaşterea consumurilor pe produs. c).articolul cu ponderea cea mai mare în total cost produs industrial. prin norme de consum. .relaţia de calcul: S = Nt ∗ Sb d unde Nt este norma de timp. muncă. Concluzie: Nivelul costurilor directe se stabileşte obişnuit prin calcule. 18 19 20 21 Ponderea Articole de calculaţie % (lei) cheltuielilor în cost societate PREŢ PT. [min.se practică în întreprinderile în care este organizată activitatea de recuperare şi se recurge la un procedeu sau o tehnologie de recuperare şi refolosire a materialelor. b). [lei/min. Costul manoperei directe . PIESA SCHIMB NEGOCIAT Adaos comercial PREŢ CU AMĂNUNTUL PREŢ CU AMĂNUNTUL PIESA SCHIMB BENEFICIAR FURNIZOR În exemplul prezentat categoriile de costuri s-au determinat astfel: a). şi preţurile specifice ale materialelor. sau ore/buc]. sau lei/oră]. Costul materialelor recuperabile . ştiind consumurile specifice de material. Costul cu materia primă şi materialele . (6) Sb .LABORATOR 9 Nr. d). Costul acestor materiale se scade din costul total unitar.preţul specific al materialului (lei/Kg). crt. costul energiei.relaţia de calcul: 7 . Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor .salariul brut al executantului. salariile brute de încadrare ale executanţilor.structura acestui element de calculaţie este legată de procesul de muncă. În acelaşi mod se determină costul materialelor tehnologice. .relaţia de calcul: m = nc * p m (5) unde nc este consumul specific de material (Kg/buc) pm .

exprimată prin costurile de secţie. atelierelor. compartimentelor. Krî . [lei/buc]. reprezintă nivelul pe produs al regiei secţiei.Costurile sunt asociate secţiilor. R . Calculul coeficientului regiei întreprinderii se face prin raportarea totalului cheltuielilor generale. Concluzie: Costurile indirecte. se înregistrează în conturi separate. pentru o anumită perioadă. [lei]. Kr .Relaţia de calcul: n = Cs ∗ K rî . unde se produce consumul. la producţia totală a secţiilor de bază.coeficient de regie.se repartizează proporţional cu manopera directă. dintre care enumerăm: . Dezavantajele metodei: 8 .coeficientul regiei întreprinderii. datorită faptului că nu se cunoaşte nivelul lor pe produs în momentul când se consumă resursele la care se referă.cheltuieli cu energia. alte materiale tehnologice. într-o perioadă. şi.cheltuieli cu reparaţia sculelor şi dispozitivelor.Baza de repartizare pe produse este costul de secţie al produsului. e) Cheltuieli generale ale secţiei (Regia secţiei) .LABORATOR 9 CIFU = A+R+E+RSD unde A reprezintă amortizarea mijloacelor fixe. Coeficientul de regie arată câţi lei regie revin la 1 leu salarii directe. servicii.[lei] (9) unde Cs sunt cheltuieli de secţie. (7) Rs = S ∗ K r d unde Sd sunt salarii directe. Metoda de calcul prezentată este des folosită.cheltuieli cu reparaţiile. E . se repartizează pe produse prin calcule convenţionale. f).relaţia de calcul. . .Operativitatea calculelor. Cheltuieli generale ale întreprinderii (8) . . în secţii. combustibilul. Acest coeficient se stabileşte prin calcul ştiind nivelul total al cheltuielilor generale ale secţiei şi fondul salariilor directe. datorită avantajelor sale. RSD .

Să se stabilească costul pe unitatea de produs. amortizări mijloace fixe. managerul are la îndemână următoarele date: - costul materiei prime: m1 = 30000 lei/buc. cheltuieli de desfacere. salarii şi contribuţii asupra salariilor. în condiţiile în care costurile directe Cd = 20000 lei/buc. trebuie să aleagă între două variante tehnologice de realizare a unui reper comandat.salariul brut al muncitorului care execută reperul este Sd = 3 mil. Aplicaţii: 1. Precizaţi argumentaţi.pentru prelucrarea semifabricatului se lucrează nt = 3.diametrul semifabricatului D = 25 mm . cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. la nivel de secţie şi la nivel de - întreprindere. iar metoda nu reflectă această influenţă. cheltuieli generale ale întreprinderii. iar fondul salariilor directe Fs = 200 mil. lei. Pentru rezolvarea situaţiei. din care salarii directe Sd = 5000 lei/buc. rezultatele nu reflectă cu exactitate consumul resurselor.lungimea semifabricatului L = 150 mm .coeficientul regiei întreprinderii: Kî = 11% 4.În mod obişnuit.lei/lună . lei /lună.coeficientul regiei secţiei: Kr = 200% .greutatea specifică a materialului: ρ = 7. creşterea volumului producţiei cu 50%? 2. Sd2 = 20000 lei/buc impuneri proporţionale cu salariile: i = 40% cheltuieli fixe datorate tehnologiei: Cf1 = 500 mil. Lei 3. m2 = 35000 lei/buc costurile cu salariile directe: Sd1 = 15000 lei/buc.85 Kg/dm3 .5 ore . care din următoarele elemente de cost sunt costuri directe şi care sunt costuri indirecte: materii prime. Ce efect va avea asupra costului de secţie al produsului fabricat. Managerul unei firme producătoare de mobilier.preţul specific al materialului: p = 30000 lei/Kg . Cf2 = 350 mil. pe cea optimă din punct de vedere al costurilor ocazionate.Datorită modului de repartizare a costurilor indirecte pe produse. Se estimează nivelul global al regiei secţiei Rs = 500 mil. materiale auxiliare.impuneri proporţionale cu salariile directe: i = 40% . pentru prelucrarea unui semifabricat de tip bară şi având la dispoziţie următoarele date de calcul: . volumul producţiei influenţează costurile de producţie.lei.LABORATOR 9 . 9 . Să se determine costul de secţie pentru un produs „A” fabricat în cantitatea Q = 15000 bucăţi. .

Editura Gheorghe Asachi. 4. Editura Fundaţiei „România de mâine”. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor.. Se cere să se determine costul de producţie în cele două luni şi costul unitar în fiecare dintre cele două luni. se modifică în urma procesului inflaţionist. se modifică în acelaşi sens cu volumul de activitate. 1999 2. lei combustibil. ş. din care 10% salarii directe amortizare capital fix: 15000 mil.. dacă cheltuielile de producţie pentru prima lună au fost: materii prime: 200000 mil. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. Eficienţa economică a proceselor metalurgice. A. 2003 3. ş.LABORATOR 9 5.a.. Economica întreprinderii – îndrumarul lucrărilor practice. sau rămân relativ neschimbate atunci când se modifică volumul producţiei? 6. 8. Reprografia Universităţii Transivania din Braşov. Ingineria sistemelor de producţie. costurile variabile cresc.. lei. O întreprindere mică produce în prima lună 900 bucăţi produse finite. Rusu Costache. T. Câţu D.. lei mat consumabile: 10000 mil. Bucureşti. Popescu M. Foriş. Foriş T.a. Alegeţi varianta de răspuns corectă pentru a caracteriza costurile variabile: se modifică de la o lună la alta. apă: 20000 mil. În funcţie de modificarea volumului producţiei. 7.. A. lei BIBLIOGRAFIE: 1.a. ş. scad sau rămân nemodificate? Argumentaţi răspunsul. Analiza şi reglarea firmei prin costuri. cresc sau scad odată cu volumul producţiei. 1996 5.. energie. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov.. Datorită unui contract avantajos firma va dubla producţia în luna următoare. lei salarii : 60000 mil. Caiet de lucrări practice. G. 1999.. Costurile fixe sunt cele care sunt independente de evoluţia preţurilor cu care sunt cumpărate mijloacele de producţie. în condiţiile în care costurile variabile cresc direct proporţional cu volumul producţiei. Limbăşan. curs litografia. Drăghici. 1995 10 .. Îndrumar de lucrări practice. Foriş. Iaşi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful