Proiect COSTURILE CUPRINS

CAPITOLUL I COSTURILE 1.1 Clasificarea cheltuielilor 1.2 Definitia costurilor.Tipuri de costuri 1.3 Structura costurilor 1.4 Definirea costurilor 1.5 Definirea calculatiei costurilor 1.6 Organizarea postcalculului de documente privind cheltuielile de productie si productia obtinuta 1.7. Etapele metodologice privind contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor potrivit metodelor de tip total si lucrarilor implicate de acestea CAPITOLUL II CALCULAIA COSTURILOR LA SC ARDELEANA SRL 2.1 Prezentarea generala a S.C. Ardeleana S.R.L 2.2. Organizarea calculatiei costurilor la S.C.Ardeleana S.R.L. CAPITOLUL III CONCLUZII SI PROPUNERI BIBLIOGRAFIE 17

2 2 4 6 9

12

14

17 17 35 37

CAPITOLUL I COSTURILE 1.1 Clasificarea cheltuielilor ntr-un mediu de tip economic n care exista concurenta cheltuielile reprezinta un rol foarte important n fundamentarea deciziilor manageriale, constituind un instrument care conditioneaza administrarea afacerii. n contabilitatea financiara cheltuielile unei firme sunt grupate n trei categorii si anume: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare si cheltuieli extraordinare. n contabilitatea de gestiune, n vederea calcularii costului produselor, se utilizeaza cheltuielile de exploatare, nu se iau n considerare cheltuielile financiare ( exceptie facnd cheltuielile cu dobnzile aferente mprumuturilor, la firmele cu ciclu lung de fabricatie) si nici cheltuielile extraordinare. Aceste cheltuieli (financiare si exraordinare) sunt denumite cheltuieli nencorporabile, alaturi de aceasta fiind ncadrate cheltuielile de administratie si cheltuielile de desfacere. Clasificarea cheltuielilor se realizeaza n functie de mai multe criterii, dupa cum ar fi: locul lor de efectuare, natura lor economica, legatura lor cu procesul de productie, modul de includere, costul de productie, structura costurilor de productie, comportamentul cheltuielilor fata de evolutia volumului fizic al productiei. Clasificarea cheltuielilor dupa locul lor de efectuare, se face n: cheltuieli ale activitatii de baza, cheltuieli ale activitatii auxiliare, cheltuieli de desfacere si cheltuieli generale de administratie. Dupa natura lor economica, cheltuielile se clasifica n: cheltuieli cu munca vie ( salariile, asigurarile si protectia sociala) si cheltuieli cu munca materializata(cheltuieli materiale, cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, impozite, taxe si varsaminte asimilate, amortizarile si provizioanele privind activitatea de exploatare, alte cheltuieli de exploatare). Clasificarea cheltuielilor dupa legatura lor cu procesul de productie se face n: cheltuieli tehnologice si cheltuieli de regie. Cheltuielile tehnologice depind de procesul de productie, att

ca structura ct si ca volum. n aceasta categorie se include: consumurile de materii prime, materiale directe, combustibil, energie, apa, salariile personalului direct productiv, etc. Cheltuielile de regie cuprind acele cheltuieli care nu sunt dependente direct de procesul de productie, ele fiind ocazionate de administrarea, organizarea si conducerea procesului de productie. n general, cheltuielile tehnologice sunt cheltuieli directe si variabile, n timp ce cheltuielile de regie sunt indirecte, unele dintre ele fiind cheltuieli fixe iar altele variabile. Dupa modul de includere n costul de productie cheltuielile pot fi: cheltuieli directe si cheltuieli indirecte. Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se pot identifica pe produse fabricate, n momentul efectuarii lor, ele putnd fi regasite ca pozitii distincte n structura costurilor produselor respective. Aceste cheltuieli se mai numesc si cheltuieli specifice sau individuale. Cheltuielile indirecte sunt cheltuielile care nu se pot identifica si repartiza direct pe produs, ele avnd un caracter comun mai multor produse, servicii sau activitati. Cheltuielile indirecte se delimiteaza pe produs sau activitate printr-un calcul intermediar de repartizare n functie de necesitatile asigurarii structurii costurilor de productie, cheltuielile se clasifica n: cheltuieli pe elemente primare si cheltuieli pe articole de calculatie. Clasificarea pe elemente primare grupeaza cheltuielile, n structura costurilor, n functie de natura lor economica. n practica se utilizeaza urmatoarea grupare pe elemente primare: materii prime si materiale; combustibil, energie si apa; amortizarea imobilizarilor; lucrari si servicii executate de terti; salarii; asigurari si protectia sociala; cheltuieli anticipate; alte cheltuieli. Clasificarea pe elemente primare evidentiaza mijloacele consumate de firma pentru realizarea productiei sale, dar nu poate evidentia scopul pentru care s-au efectuat consumurile si nici nu poate determina costul unitar. Clasificarea cheltuielilor dupa comportamentul lor fata de evolutia volumului fizic al productiei, se face n: cheltuieli variabile si cheltuieli fixe( conventional constante). Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli care si modifica volumul n mod corespunzator si n acelasi sens cu modificarea volumului fizic al productiei. Ele pot fi: cheltuieli cu materii prime, materiale, energie electrica, apa, salariile muncitorilor direct productivi, etc. Cheltuielile fixe sunt cheltuielile a caror marime ramne relativ neschimbata sau se modifica n proportii nesemnificative, n cazul cresterii sau micsorarii volumului productiei.n aceasta categorie sunt incluse: cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor, chiriile, salariile personalului platit n regie, cheltuielile postale si cu telefonul, cheltuielile cu abonamente, reviste, cheltuieli cu primele de asigurare, etc. Analiznd cheltuielile variabile pe baza variabilitatii se pot distinge: cheltuieli variabile proportionale, cheltuieli variabile progresive, cheltuieli variabile degresive, cheltuieli variabile regresive si cheltuieli variabile flexibile.

Cheltuielile variabile propo 313c24d rtionale cuprind acele cheltuieli de exploatare care se modifica proportional cu volumul fizic al productiei. n cazul lor indicile de variabilitate este egal cu 1. Din aceasta categorie fac parte: cheltuielile cu materiile prime, salariile muncitorilor platiti n acord, etc. Cheltuielile variabile progresive sunt cheltuieli al caror ritm de crestere este superior ritmului de crestere al volumului fizic al productiei Aparitia acestor cheltuieli se datoreaza scaderii productiei muncii, micsorarii randamentului unor utilaje, etc. n cazul lor indicile de variabilitate va fi supraunitar. Cheltuielile variabile degresive sunt acele cheltuieli care cresc odata cu cresterea volumului productiei, dar ntr-o proportie ceva mai mica( exemplu, cheltuielile de ntretinere a spatiului de productie, consumurile de materiale auxiliare, etc). Cheltuielile variabile regresive sunt cheltuielile care, ntr-o perioada data de timp, scad semnificativ, n conditiile n care se considera ca procesul de productie se desfasoara n conditii normale iar volumul fizic al productiei este relativ constant. Acest tip de cheltuiala este specifica furnalelor, unde consumul de combustibil tehnologic este mare la pornirea agregatelor si se micsoreaza considerabil dupa ncalzirea acestora. Cheltuielile variabile flexibile sunt acele cheltuieli care au n timp o evolutie alternativa, o perioada evolueaza proportional cu volumul productiei iar n alta perioada evolueaza degresiv(exemplu, n centralele termoelectrice, consumului specific de combustibil pe agregate, n functie de gradul de folosire a agregatelor). Cheltuielile fixe, avnd un indice de variabilitate zero, se pot grupa n doua categorii, si anume: cheltuieli fixe propriu-zise si cheltuieli relativ fixe. Cheltuielile fixe propriu-zise sunt acele cheltuieli a caror marime ramne constanta daca volumul productiei se modifica, iar cheltuielile relativ fixe sunt formate din acele cheltuieli de exploatare care manifesta o anumita sensibilitate, fata de modificarea volumului productiei. n cazul cheltuielilor fixe sporirea volumului fizic al productiei, diminueaza costul pe unitate de produs, ducnd la cresterea profitului unitar si total. 1.2 Definitia costurilor. Tipurile de costuri Costul este definit ca totalitatea cheltuielilor de productie efectuate de o firma, ntr-o anumita perioada de timp, n vederea realizarii produselor finite, a lucrarilor sau prestarii serviciilor, potrivit obiectului de activitate al firmei. Analiza costurilor presupune, n primul rnd, determinarea costului global, a costului unitar si a costului marginal. Costul global este format din cheltuieli totale ocazionate de un anumit volum al productiei. Costul unitar se determina ca un raport ntre costul global si volumul fizic, aferent acestuia. Costul marginal se poate defini sub forma sporului de cheltuieli totale(DCt), obtinut ca urmare a cresterii consumului de factori de productie( materiali si umani) pentru a spori cu o unitate productia(DQ).

Formula de calcul a costului marginal(Cm) este urmatoarea: Cm=DCt/DQ. Costurile de productie se pot clasifica dupa mai multe criterii. Dupa momentul calcularii lor, distingem: - Costuri prestabilite(antecalculate), cum sunt costurile standard sau normate, costurile de deviz, etc. Costuri efective, determinate dupa efectuarea cheltuielilor respective( costuri postcalculate) Cost total( full costing) care cuprinde toate cheltuielile(directe si indirecte) ocazionate de obtinerea produsului Cost variabil( direct costing) format numai din cheltuieli variabile Cost rational, calculat prin scaderea din costul total a costului subactivitatii.

Contabilitatea colectarii cheltuielilor de productie ncepe cu identificarea cheltuielilor aferente productiei si continua cu gruparea lor pe locuri de cheltuieli sau zone(sectoare) de cheltuieli(atelier, sectie, centre de productie, sector administrativ, sector comercial, etc), pe obiecte de calculatie( produs, lucrare, serviciu, operatie tehnologica, etc), pe articole de caculatie( materii prime si materiale directe, salarii directe, cheltuieli specifice de fabricatie, cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajelor etc)precum si pe perioade de gestiune. Zonele sau sectoarele de cheltuieli reprezinta subdiviziuni tehnico- productive, organizatorice si administrative ale unei firmei, n raport cu care se organizeaza bugetarea, urmarirea si controlul activitatii zonei sau sectorului de cheltuiala. Zonele sau sectoarele de cheltuieli pot fi definite ca reuniuni ale mai multor locuri de munca sau de productie. Obiectul de calculatie se poate identifica cu un anumit produs, lucrare, serviciu, comanda, loturi de produse, operatie tehnologica, faza tehnologica, grup de masini, etc. n masura n care obiectul de calculatie nu se identifica cu produsul, el constituie o treapta intermediara necesara gruparii costurilor n scopul delimitarii pe feluri de purtatori de valoare. Purtatorul de cost este reprezentat de produsele fabricate, lucrarile executate si serviciile prestate n calitate de rezultat material, concret al procesului de productie. Masurarea si exprimarea obiectului de calculatie se realizeaza cu ajutorul unei unitati de masura omogene, denumita unitate de calculatie. Unitatile de calculatie pot fi: unitati fizice(kg, bucati, perechi, m.p., etc) si unitati conventionale(tona de lapte cu un anume procent de grasime, numar tractoare de 30 cai putere, numar de vagoane de marfa cu doua osii, etc). Articolul de calculatie reprezinta un element sau mai multe elemente de cheltuieli cu aceasi destinatie economica sau functie n gestiune interna a firmei. Se delimiteaza, astfel, articole de calculatie privind functiile de productie, comerciale, administrativa, financiara si de cercetare-dezvoltare a firmei.

n literatura de specialitate, se ntlneste urmatoarea nomenclatura de referinta, privind articolele de calculatie: Costul productiei n curs de executie( productie neterminata);

Cheltuieli ntregistrate n avans( cheltuieli ntregistrate n avans preluate la inceputul perioadei, respectiv cheltuielile ntregistrate n avans transferate perioadei); - Cheltuieli directe de productie: - materii prime si materiale - salarii directe - cheltuieli specifice de fabricatie - Cheltuieli indirecte de productie: - cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajelor - cheltuieli generale ale sectiei Cheltuieli financiare: - cheltuieli cu dobnzile - cheltuieli complementare dobnzilor Cheltuieli generale de administratie; Cheltuieli de desfacere; Cheltuieli de cercetare si dezvoltare.

La articolele de calculatie "materii prime si materiale directe" sunt incluse consumurile de materii prime si materiale care intra n structura produselor, diverse materiale folosite pentru fabricarea produselor sau cele destinate sa asigure desfasurarea procesului tehnologic. Articolul de calculatie "salarii directe" cuprinde salariile muncitorilor direct productivi, n acord sau regie, calculate pentru munca prestata n productie, care pot fi identificate pe repere, produse, lucrari, servicii. Sunt cosiderate salarii indirecte acele salarii care nu se pot identifica pe repere, produse, lucrari si servicii( premii, sporuri de vechime, etc). Salariile indirecte, inclusiv indemnizatiile pentru concediu de odihna se include n articolul de calculatie "cheltuieli generale ale sectiei". Articolul de calculatie " cheltuieli specifice de fabricatie" cuprind cheltuieli specifice fiecarei ramuri de activitate, cum ar fi: cheltuieli cu reparatiile capitale, amortizari specifice si cheltuieli cu decopertari si pregatiri minere - n industria extractiva; cheltuieli cu ntretinerea si

functionarea utilajelor, amortizarea si chiriile aferente acestora - n ndustria de constructii montaj, etc. La articolul de calculatie " cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajului" se cuprind: reparatiile la utilajele si mijloacele de transport ale sectiei; amortizarea si chiria utilajelor si mijloacelor de transport ale sectiei; uzura si reparatia sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor cu destinatie speciala; cheltuieli cu energia si combustibilul; alte cheltuieli de ntretinere si functionarea ale utilajelor. Articolul de calculatie " cheltuieli generale ale sectiei" cuprind: salariile sectiei platite n regie, contributia la asigurarile sociale, la fondul de somaj, la fondul pentru accidente si boli profesionale, comisionul Inspectoratului Teritorial de Munca, pentru personalul sectiei; amortizarea si chiria mijloacelor fixe ale sectiei( altele dect utilajele si mijloacele de transport); energia, combustibil si alte consumuri similare; cheltuieli administrativ gospodaresti ale sectiei; alte cheltuieli generale ale sectiei. Cheltuielile financiare cuprind: cheltuielile cu dobnzile si cheltuielile complementare dobnzilor( amortismentul primelor de emisiune sau de rambursare a titlurilor de mprumut, servicii si comisioane bancare, diferentele nefavorabile de curs valutar privind fondurile mprumutate). Din categoria cheltuielilor financiare se include n costul produsului numai cheltuielile cu dobnzile aferente mprumuturilor, la firmele cu ciclu lung de fabricatie care pot fi repartizate asupra costurilor de productie ale produselor respective. n cadrul articolului de calculatie " cheltuieli generale de administratie" sunt cuprinse: salariile personalului de administratie; amortizarea si chiriile de interes general de administratie; reparatii ale mijloacelor fixe de interes general de administratie; energie, combustibil si alte consumuri similare; cheltuieli administrativ gospodaresti; alte cheltuieli generale de administratie. Articolul de calculatie " cheltuieli de desfacere" cuprinde: cheltuieli de desfacere la intern( cheltuielile de transport si manipulare, cheltuieli de ambalare, cheltuieli cu reclama sau publicitatea, alte cheltuieli de desfacere) si cheltuieli la export ( cheltuieli de transport, manipulare, depozitare, sortare, vamuire si alte cheltuieli de desfacere la export). Cheltuielile cu ntretinerea si functionarea utilajelor precum si cheltuielile de desfacere sunt cheltuieli variabile, pe cnd cheltuielile generale ale sectiei si cheltuielile generale de administratie sunt cheltuieli fixe. 1.3 Structura costurilor Recunoasterea si evaluarea initiala a bunurilor, lucrarilor, serviciilor n contabilitatea financiara se efectueaza la cost de achizitie sau cost de productie, dupa caz. n scopul determinarii costurilor unitare, astfel nct bunurile, lucrarile, serviciile sa poata fi stabilite si verificate, precum si pentru analiza costurilor si a eficientei activitatii, n contabilitate de gestiune cheltuielilor se clasifica n:

1. costuri de achizitie; 2. costuri de productie; 3. costuri de prelucrare; 4. cheltuieli ale perioadei. Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitie, productiei, prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce bunurile, lucrarile, serviciile n forma si n locul n care se gasesc n prezent. Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe( cu exceptia acelora pe care firma le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare nu se include n costul de achizitie. Costul de productie cuprinde cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe; energie consumata n scopuri tehnologice; manopera directa; alte cheltuieli directe de productie;

cota cheltuielilor indirecte de productie, alocata n mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora. Costul de prelucrare cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de personalul direct angajat n furnizarea serviciilor, inclusiv personalul nsarcinat cu supravegherea, precum si cheltuielile indirecte corespunzatoare(regiile). Alte cheltuieli care pot fi incluse n anumite conditii specifice n costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor sunt: costurile ndatorarii, care pot fi incluse n costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor numai n masura n care sunt direct atribuibile achizitie, constructiei sau procedurii unui activ cu ciclu lung de fabricatie, n conformitate cu reglementarile contabile. Costurile ndatorarii cuprind dobnzile si alte cheltuieli suportate de persoana juridica, n legatura cu mprumutul de fonduri. Un activ cu ciclu lung de fabricatie este un activ care solicita n mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata n vederea utilizarii sale prestabilite sau pentru vnzare. - cheltuielile generale de administratie pot fi incluse n costul bunurilor n masura n care reprezinta cheltuieli suportate pentru a aduce bunurile n forma si n locul n care se gasesc n prezent si se justifica luarea lor n considerare, n anumite conditii specifice de exploatare.

Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de consumurile de bunuri si servicii aferente perioadei curente, care nu se pot identifica pe obiecte de calculatie stabilite, deoarece nu participa efectiv la obtinerea stocurilor fiind necesare la realizarea activitatii n ansamblul ei. n costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor nu trebuie incluse urmatoarele elemente care se recunosc drept cheltuieli ale perioadei n care au survenit: pierderi de materiale, manopera sau alte costuri de productie nregistrate peste limitele normale admise; cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor n care astfel de costuri sunt necesare n procesul de productie, anterior trecerii ntr-o noua faza de fabricatie; Regiile generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor; Costurile de desfacere; Cheltuielile fixe(regie fixa) nealocate costului(costul subactivitatii)

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor perioadei, cheltuielile nregistrate n contabilitatea financiara, dupa natura lor, se grupeaza n contabilitatea de gestiune astfel: a) b) c) d) cheltuieli directe; cheltuieli indirecte; cheltuieli de desfacere cheltuieli generale de administratie.

Calculul costului unitar se realizeaza cu ajutorul structurii cheltuielilor pe articole de calculatie, astfel: a. cheltuieli directe: - materii prime si materiale directe; - salarii directe; - contributia privind asigurarea si protectia sociala(aferente salariilor directe). b. cheltuieli indirecte de productie( cheltuieli comune ale sectiei): - cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajelor(CIFU) - cheltuieli generale ale sectiei(CGS) c. costul de productie d. cheltuieli de desfacere

e. cheltuieli generale de administratie Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie( produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, centru de profit, centru de cheltuieli, etc) nca din momentul efectuarii lor si ca atare se include direct n costul obiectelor de calculatie respectiva. Cheltuielile directe cuprind: - costul de achizitie al materiilor prime si materialelor directe consumate; - energia consumata n scopuri tehnologice; - manopera directa ( salarii, asigurari si protectia sociala); - alte cheltuieli directe. Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica si atribui direct pe un anumit obiect de calculatie, ci privesc ntreaga productie a unei sectii sau a firmei n ansamblul ei. Cheltuielile indirecte cuprind: - regia fixa de productie, formata din cheltuieli indirecte de productie, care ramn relativ constante indiferent de volumul productiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor si echipamentelor, ntretinerea sectiilor si utilajelor, precum si cheltuielile cu conducerea si administratia sectiilor. - regia variabila de productie, care consta n cheltuieli indirecte de productie, care variaza n raport cu volumul productiei, cum ar fi: cheltuieli indirecte cu consumul de materiale si forta de munca. Alocarea sau repartizarea cheltuielilor fixe(regie fixa) asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale de productie. Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, n medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade, n conditii normale, avnd n vedere si pierderea de capacitate rezultata din ntretinerea planificata a echipamentului. Nivelul real al activitatii este reprezentat de productia obtinuta, iar nivelul normal al activitatii este reprezentat de capacitatea normala de productie. Cheltuielile fixe nealocate costului sunt recunoscute drept cheltuieli n contul de profit si pierdere. Atunci cnd costurile de productie, de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare produs n parte, acestea se aloca pe baza unor procedee rationale, aplicate cu consecventa( procedeul diviziunii simple, procedeul cantitativ, procedeul indicilor de echivalenta, procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal, procedeul deducerii valorii produselor secundare, etc).

Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una din metodele urmatoare: metoda costului standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globala, metoda direct costing, sau alte metode adoptate de catre firma n functie de modul de organizare a productiei, specific activitatii, particularitatile procesului tehnologic si de necesitatile proprii. 1.4 - Definirea costurilor ntr-o acceptiune generala, costul reprezinta n expresie monetara consumuri de resurse ocazionate de activitatile ntreprinderii. ntr-o perspectiva metodologica, un cost poate fi tratat ca un mod de grupare sau regrupare, n functie de anumite criterii, a cheltuielilor, combinarile fiind tot att de numeroase ca ntr-un joc de constructie.Criteriile de ventilare, implicit combinarea cheltuielilor, sunt resurse utilizate, locul de activitate, produsele si perioada de gestiune. Deci, costul reprezinta o cheltuiala sau o suma de cheltuieli asociate si recunoscute de o resursa consumata, un loc de activitate, un produs realizat sau o perioada de gestiune. Caracteristicile notiunii de cost sunt: consumul de resurse(de valori), legatura cu realizarile si evaluarea n expresie baneasca. Consumul de resurse: n aceasta calitate, costurile se identifica, dupa caz, cu consumul factorilor de productie, respectiv materii prime si materiale, forta de munca, mijloace de productie, prestatii externe primite si alte consumuri, inclusiv impozitele si taxele ca sume de bani platibile pentru obligatiile fiscale aparute n desfasurarea normala a activitatii. Legatura cu realizarile. Realizarile ntreprinderii se identifica cu produsele obtinute si serviciile prestate, ca purtatori de costuri, destinate, dupa caz, desfacerii sau consumului intern(imobilizarile din productia proprie si consumurile intermediare - transport intern, energie din productia proprie, reparatii n regie, etc). Evaluarea n expresie baneasca. Att consumurile de resurse ct si realizarile sunt evaluate n unitati monetare. Aceasta nu nseamna ca, pentru a deveni cost, o cheltuiala trebuie platita, respectiv o realizare trebuie ncasata pentru a deveni venit. Dimensionate n timp, costurile, n calitatea lor de cheltuieli, pot fi precedate de plati, urmate de plati sau pot fi congruente n timp cu platile. De asemenea, dimensionate n timp, realizarile se pot regasi sub forma de productie obtinuta, productie vnduta si productie ncasata. n expresie baneasca, costul reprezinta numarul de unitati monetare necesare nlocuirii resurselor consumate ncorporate valoric n substanta bunurilor si serviciilor obtinute ca realizari ale activitatii producatoare a ntreprinderii. Baza de evaluare se diferentiaza n functie de scopul urmarit:costul istoric, daca se urmareste mentinerea valorii nominale a capitalului, sau costul de nlocuire, daca scopul l reprezinta mentinerea valorii substantiale a capitalului. Cea mai obisnuita si des utilizata definitie a rezultatului este cea privind diferenta dintre venitul total al ntreprinderii si costul total. Este o definitie generala, care se nuanteaza si structureaza n functie de categoriile de venituri si cheltuieli, respectiv de functiile delimitate ca segment comparabile la nivelul carora se asociaza venitul cu costul corespondent.

Relatia venituri totale - costuri totale are o determinare structurala si, n consecinta, ea trebuie diferentiata si analizata prin prisma activitatilor consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Astfel, rezultatul unui exercitiu, este generat de operatiuni ale activitatii curente si normale a ntreprinderii, clasificate, la rndul lor, n operatiuni de exploatare si operatiuni financiare, operatiuni exceptionale(extraordinare) care nu fac parte direct din activitatea normala, precum si elemente favorabile si nefavorabile de origine anterioara care conduc la corectarea rezultatului. Sau, n cazul n care se apeleaza la functiile ntreprinderii, rezultatul unui exercitiu este generat implicit, diferentiat n raport cu functia de productie, functia de desfacere, functia administrativa, functia financiara si operatiile extraordinare. Analiza de detaliu cost-rezultat are n vedere locurile de activitate consumatoare de resurse si producatoare de rezultate, precum si purtatorii de costuri. n principiu, locurile de activitate, denumite si centre de gestiune, reprezinta simultan locuri de costuri si de rezultate. Ele se identifica cu structurile ntreprinderii carora li se ncredinteaza o functie, o activitate, un proces, o lucrare, un proiect, un obiect, etc. si pentru care se poate delimita relatia asociata cheltuieli-venituri. De regula, pentru fiecare activitate organizatorica(sectie, laborator, uzina, fabrica, exploatare, servicii, proiect etc) se poate crea un centru intern de gestiune. n acelasi timp, nu este exclusa situatia delimitarii unor centre care sa nu corespunda unor reguli organizatorice ale ntreprinderii. Aceste centre vor avea un caracter predominant functional, fiind sectiuni calculatorii sau de control bugetar. Instrumentul de planificare si control al centrelor de gestiune l reprezinta, de regula, bugetul de venituri si cheltuieli. Purtatorii de costuri reprezinta produsele, lucrarile si serviciile delimitate ca realizari ale ntreprinderii, circumscrise obiectului sau de activitate. Prin compararea costurilor cu preturile de vnzare sau cu preturile interne de cesiune, n cazul consumurilor intermediare, se determina rezultatul analitic pe purtatori de costuri. ntre cele doua structuri folosite n calculatia analitica a rezultatelor exista un schimb de informatii. Astfel, centrele de gestiune reprezinta o treapta intermediara n delimitarea si decontarea cheltuielilor pe purtatori de costuri, dupa cum costurile si preturile purtatorilor de valoare reprezinta un suport informational n evaluarea cheltuielilor si veniturilor dimensionate prin buget.

1.5 Definirea calculatiei costurilor Asa cum s-a demonstrat, orice cheltuiala devine cost n cazul n care este asociata urmatoarelor elemente: resursa consumata, perioada de timp, loc de consum, activitate si produs sau serviciu. n acest scop, cheltuielile trebuie sa fie supuse unui proces de evaluare, masurare, clasificare, calcul si ventilare n raport cu structurile de mai sus. Acest proces de selectare si agregare este denumit calculatia costurilor. Ea reprezinta, deci, un ansamblu de operatii matematice, mai mult sau mai putin complexe, prin care se realizeaza identificarea, evaluarea, gruparea, divizarea si agregarea elementelor si structurilor de cheltuieli. n urma calculatiei, se obtine costul resursei

utilizate, costul locului de activitate, costul activitatii sau procesului, iar, n final, costul produsului si costul perioadei. Prin calculatie, costul se delimiteaza ca o marime agregata si n unitati monetare a tuturor consumurilor de resurse ncorporate, printr-o succesiune de procedee tehnice, ntr-un bun material sau o prestatie de servicii realizate n cadrul unei ntreprinderi. Semnificatia calculatiei costurilor se dezvaluie n masura n care se au n vederea: obiectul, domeniile, sarcinile si pozitia calculatiei costurilor n ntreprindere. Obiectul calculatiei costurilor l constituie colectarea si ventilarea cheltuielilor si veniturilor n vederea determinarii costurilor si rezultatelor analitice ale ntreprinderii. Sau, ntro alta perspectiva, calculatia costurilor reprezinta procesul de adunare si sortare a informatiilor privind costurile istorice, n vederea evaluarii stocurilor si masurarii profitului. n sens largit, calculatia costurilor se ocupa si de analiza costurilor si rezultatelor viitoare pentru a sprijini conducerea n privinta planificarii, luarii deciziilor si controlului. Determinativul analitic n calculatia costului vizeaza urmatoarele structuri: felurile de costuri, felurile de produse si servicii ca purtatori de costuri, locurile de activitate sau procese ca locuri de costuri; activitatile sau procesele desfasurate; perioadele de timp si realizarile globale ale ntreprinderii(productia exercitiului, productia vnduta, productia vnduta si ncasata, productia de imobilizari, productia stocata). n toate cazurile n care la niveul structurii analitice nu se pot evalua veniturile obtinute, obiectul calculatiei se circumscrie numai la calcularea costurilor. Astfel, n functie de nivelul la care se urmaresc costurile, se disting purtatori la nivelul ntregii productii globale, cu diferentierea acesteia n productia vnduta, productia stocata si productia de imobilizari si la nivelul produselor si serviciilor individuale. Calculatia costurilor se delimiteaza simultan ca instrument informational si ca intrument de gestiune viznd mbunatatirea performantei ntreprinderii. Ca instrument informational, calculatia produce si ofera informatia privind costurile si profitul, iar ca instrument de gestiune reprezinta o tehnica de decizie privind maximizarea rentabilitatii. n mod concret, rolul calculatiei costurilor n ntreprindere se traduce prin urmatoarele obiective: calcularea postfaptica si previzionala a costurilor pe produse, prestari de servicii, activitati si functii; determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului delimitat pe una dintre structurile de mai sus cu pretul de vnzare; previzionarea cheltuielilor si veniturilor prin nlocuirea retelei interne de bugete; controlul costurilor si bugetelor prin intermediul abaterilor. Domeniile calculatiei costurilor se mpart n doua domenii: calculatia pentru decontarea costurilor pe ntreprindere si calculatia costurilor pentru controlling si elaborarea deciziilor.

Calculatia pentru decontarea pe ntreprindere este o calculatie pe perioade si purtatori de costuri, efectuata n mod curent, care are ca obiect evaluarea productiei vndute, a productiei de stocuri si de imobilizari, precum si masurarea profitului. Ea postcalculeaza si/sau prestabileste costurile activitatilor, proiectelor, produselor sau activitatii pe departamente, calculeaza si analizeaza abaterile si profitabilitatea ntreprinderii.

1.6 - Organizarea postcalculului de documente privind cheltuielile de productie si productia obtinuta 1.6.1. Necesitatea organizarii postcalculului

Urmarirea cheltuielilor de productie pe locurile de cheltuieli si pe obiecte de calculatie care leau ocazionat n vederea calcularii costului efectiv al productiei obtinute si determinarii abaterilor cheltuielilor efective de la cele prestabilite(standard, normate, planificate, bugetate etc) constituie un obiectiv principal al contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor, ce se realizeaza n cadrul unui compartiment special constituit, cunoscut sub denumirea de postcalcul. Iata de ce dupa antecalculul cheltuielilor de productie pe obiecte de calculatie, pe sectii de productie si pe ntreprinderi pentru ntreaga productie fabricata, se ridica necesitatea organizarii postcalculului. n principiu, antecalculatia( standard, normata, de plan, de buget etc) ar trebui sa fie suficienta ntruct prin ea se determina cheltuielile care sunt ocazionate n mod normal de desfasurare procesului de productie si se bazeaza pe standarde de cheltuieli fundamentate stiintific, ce reflecta conditiile concrete si posibilitatile reale ale ntreprinderi producatoare si prestatoare de servicii. Deci privita din acest punct de vedere, antecalculatia ar putea sa nlocuiasca calculatia efectiva(contabila) sau postcalculatia. Cu toate acestea nsa, procesul de productie este supus n continuu actiunii perturbatorii a unor factori cu caracter obiectiv, iar de cele mai multe ori cu caracter subiectiv. Necesitatea postcalului este determinata, totodata, si de cerintele de control preventiv si operativ-curent al cheltuielilor de productie, ntruct nu trebuie omis ca pentru soarta unei ntreprinderi sunt hotartoare nu cheltuielile antecalculate( prestabilite, standard, bugetate etc) care se cer a fi atinse, ci cheltuielile efective. Astfel, ntreprinderea dispune de posibilitati pretioase de comparatie pentru stabilirea abaterilor, iar analiza acestora scoate la iveala cauzele care le-au determinat pe locuri(centre) de costuri, sectii, sectoare, obiecte de calculatie( produse, comenzi etc) etc. n favoarea organizarii postcalulului pledeaza si necesitatea ntaririi responsabilitatii factorilor de decizie si a celorlalti lucratori pe centre de responsabilitate, precum si cea a cunoasterii rentabilitatii pe fiecare produs n vederea adoptarii deciziilor n perioada urmatoare, de largire

sau restrngere a fabricatiei la produsul respectiv sau de generalizare a factorilor cu actiune pozitiva asupra reducerii costurilor de productie ori de eliminare a celor cu actiune negativa. Rezulta ca, n orice situatie , conducerea ntreprinderii, pentru a putea sa obtina rezultate optime, trebuie sa cunoasca ct mai exact, real, complet si la timp, nivelul cheltuielilor de productie care o ajuta sa orienteze prin decizii corespunzatoare, procesul de fabricatie. Iata de ce este necesara existenta unui sistem eficient de calcul, urmarie si control al costurilor de productie. n cadrul sistemului respectiv, antecalculatia orict ar fi ea de apropiata de realitate, ntrucat se bazeaza pe standarde fundamentate stiintific, pentru faptul ca cheltuielile se prevad nainte de fabricarea productiei, este foarte dificil si aproape imposibil sa se prevada cu exactitate, ea este de fapt o calculatie aproximativa sau o calculatie a probabilitatilor. Pentru ca postcalculul sa-si atinga nsa obiectivul sau cu adevarat, aceasta trebuie sa se realizeze ct se poate de operativ dupa ncheierea perioadei de gestiune, iar cheltuielile nregistrate sa se deconteze pe parcurusl perioadei respective de gestiune, nu numai la sfrsitul ei. Rezulta prin urmare ca n orice ntreprindere este necesar sa se organizeze att antecalculul ct si postcalculul costurilor de productie, activitati care se mpletesc si se completeaza reciproc. 1.6.2 Modalitati de organizare a postcalcului nfaptuirea cu succes a calculatiei costurilor efective ale productiei obtinute nu se poate efectua dect printr-o buna organizare a contabilitatii de gestiune si a calculatiei costurilor, adica a postcalculului. Organizarea contabilitatii de gestiune si a calculatiei costului productiei obtinute de ntreprinderile productive si prestatoare de servicii necesita o serie de premise care sa fie particularizate n raport de conditiile tehnico-organizatorice si economice din ntreprinderea respectiva. ntre aceste premise se pot enumera urmatoarele: sectorizarea precisa a procesului de productie pe sectii, ateliere, locuri de activitate etc., care pot functiona ca locuri sau centre de costuri, organizarea rationala a fluxului documentelor primare ca purtatori primari de informatii cu privire la costurile de productie si productie obtinuta, organizarea corespunzatoare a controlului preventiv si a celui curent si postoperativ al costurilor de productie, precum si aplicarea corespunzatoare a principiilor teoretice si metodologice care stau la baza organizarii contabilitatii de gestiune si a calculatiei costurilor. De asemenea, pentru organizarea judicioasa a contabilitatii de gestiune si n special a contabilitatii analitice a cheltuielilor de productie si pentru calculul ct mai exact al costurilor de productie, ntreprinderea trebuie sa aplice cea mai corespunzatoare metoda de calculatie, n concordanta cu particularitatile tehnologice si organizarii productiei, precum si cu cerintele unei conduceri eficiente. O deosebita importanta pentru organizarea corespunzatoare a postcalculului o are elaborarea unui sistem de documente primare care sa reflecte ntocmai cheltuielile de productie pe fiecare loc de cheltuieli din cadrul ntreprinderii si pe fiecare obiect final de calculatie. Asigurarea reflectarii corecte a procesului de productie, precum si calculul cu exactitate al costului efectiv si stabilirea cu operativitate a abaterilor cheltuielilor efective de la cele

prestabilite, depinde n cea mai mare parte de organizarea unui flux rational al documentelor primare, ca purtatori de informatii, ntre toate verigile organizatorice ale ntreprinderii. n ceea ce priveste organizarea corespunzatoare a controlului preventiv al costurilor de productie, aceasta prezinta o mare importanta pentru stabilirea si identificarea abaterilor cheltuielilor efective de la cele prestabilite nca din momentul efectuarii lor. Efectuarea controlului preventiv are ca scop angajarea raspunderii pe linia cheltuirii oportune si economicoase a mijloacelor materiale si banesti implicate de procesul de productie, odata cu acordarea de catre organele cu atributii n acest domeniu a vizei pe documentele primare prin care se angajeaza efectuarea cheltuielilor de productie, din punct de vedere al legalitatii, oportunitatii si eficientei economice a cheltuielilor respective, n raport cu prevederile din buget, astfel sa se evite operatiunile nelegale, neeconomicoase si nereale. Referitor la organizarea corespunzatoare a controlului operativ-curent si a celui postoperativ, aceasta prezinta o deosebita importanta pentru analiza cu operativitate a cheltuielilor efective de la cele prestabilite pe locuri de cheltuieli, pe feluri si cauze pentru a putea interveni eficient pe linia nlaturarii efectelor negative. n functie de metoda de contabilitate de gestiune si de calculatie a costurilor, precum si de alti factori, cum ar fi: marimea ntreprinderii, numarul si dispersarea sectiilor de productie, tehnologia si organizarea productiei, volumul lucrarilor de evidenta si calcul, posibilitatile de prelucrare automata a datelor si informatiilor privind contabilitatea si calculatia costurilor etc., postcalculul se poate organiza fie n forma centralizata, fie n forma descentralizata. Organizarea n forma centralizata a postcalculului se face, de regula, n cazul ntreprinderilor mici, cu un numar redus de sectii de productie, cu proces de productie simplu, care ocazioneaza un numar redus de documente primare privind cheltuielile de productie si productia obtinuta si deci un volum, n general, mic de lucrari. n aceasta forma de organizare a postcalculului, toate documentele privind cheltuielile de productie si productia obtinuta se prelucreaza si nregistreaza n contabilitatea de gestiune n mod centralizat, la nivelul ntreprinderii, unde se executa si lucrari de calcul a costurilor pe produse, lucrari, comenzi etc.

1.7 Etapele metodologice privind contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor potrivit metodelor de tip total si lucrarilor implicate de acestea innd seama de legaturile care exista ntre cheltuielile de productie si diferitele locuri sau produse pentru care s-au efectuat repectiv de posibilitatile de identificare si de delimitare a cheltuielilor pe locurile sau produsele respective, de gradul de finisare al productiei, de rolul care l au diferitele sectii n procesul de productie, adica de destinatia productiei lor si ordinea n care aceasta se consuma productiv n ntreprindere, lucrarile de contabilitate de gestiune si calculatie a costului efectiv se desfasoara ntr-o anumita succesiune logica, strict determinata, ale carei etape se prezinta n continuare: a. Astfel, prima etapa o reprezinta colectarea cheltuielilor de productie. n aceasta etapa are loc colectarea cheltuielilor directe pe purtatorii de costuri(produse, lucrari, servicii, comenzi

etc) si a cheltuielilor indirecte pe sectii si sectoare de activitate n functie de posibilitatile de identificare si localizare a lor pe destinatii. Acesta operatie se realizeaza cu ajutorul conturilor de calculatie prin prelucrarea cheltuielilor de exploatare din contabilitatea financiara si ordonarea lor dupa destinatie n contabilitatea de gestiune, debitndu-se conturile de calculatie pe analitice corespunzatoare fiecarui cont n parte si creditndu-se contul 901 "Decontari interne privind cheltuielile". b. Se incepe apoi calculatia costului efectiv cu decontarea livrarilor reciproce de produse, lucrari si servicii ntre activitatile auxiliare pentru nevoile lor de productie. Efectuarea decontarii livrarilor reciproce dintre sectiile auxiliare necesita cunoasterea costului efectiv al productiei care face obiectul livrarilor respective, dar pentru calculul acestuia este necesara decontarea livrarilor reciproce. n astfel de situatii, ntruct costul efectiv al prestatiilor reciproce dintre sectiile auxiliare este greu de stabilit, acestea se deconteaza fie la costul efectiv al perioadei precedente, fie la un cost prestabilit al perioadei curente, fie prin folosirea altor procedee. Reflectarea n contabilitate a decontarilor reciproce dintre sectiile auxiliare se face cu ajutorul conturilor analitice ale contului sintetic 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare", care corespund fiecarei sectii auxiliare n parte. Astfel, se debiteaza conturile analitice care reprezinta sectiile auxiliare consumatoare de produse, lucrari si servicii si se crediteaza conturile analitice corespunzatoare sectiilor auxiliare furnizoare ale productiei respective, fara ca prin aceasta sa se altereze rulajul contului analitic. c. Dupa efectuarea decontarilor reciproce dintre activitatile auxiliare, se trece la calculul costului efectiv al productiei auxiliare si repartizarea cheltuielilor aferente productiei respective consumata pentru nevoile activitatii de baza si ale celorlalte sectoare de activitate din cadrul ntreprinderii. Aceasta operatie de repartizare a cheltuielilor activitatilor auxiliare se reflecta n contabilitate prin debitarea conturilor de calulatie corespunzatoare locurilor de activitate(cheltuieli) consumatoare si creditarea contului 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare". d. O alta etapa a calculatiei costului o constituie repartizarea cheltuielilor indirecte de productie asupra costului produselor fabricate n cadrul activitatii de baza. Aceasta operatie se face, asa cum s-a mai aratat, proportional cu o anumita baza sau criteriu convetional de repartizare, care exprima cel mai bine legatura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat si baza de repartizare aleasa. Deci, proportia n care se face repartizarea trebuie astfel stabilita, nct costul fiecarui produs sa fie afectat cu o cota-parte din cheltuielile indirecte de productie, care sa corespunda ct mai exact consumului real ocazionat de produsul respectiv. Cota respectiva de cheltuieli indirecte de productie se adauga la cheltuielile directe ale produsului respectiv, ce se gasesc deja nregistrate n debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si se obtine costul de productie al acestuia. Reflectarea n contabilitate a operatiei de repartizare a cheltuielilor indirecte de productie n costul efectiv al produselor fabricate n cadrul sectiilor respective se face prin debitarea contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si creditarea contului 923 "Cheltuieli indirecte de productie", care, n urma acestei operatii, se soldeaza.n situatia n care conditiile generale de exploatare justifica luarea n considerare la calculul efectiv al productiei si a cheltuielilor generale de administratie, precum si a cheltuielilor de desfacere etapele calculatiei trebuie completate cu repartizarea acestor cheltuieli.

e. Repartizarea cheltuielilor generale de administratie asupra costului produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate de ntreprindere constituie o alta etapa de calculatie a costului efectiv. Spre deosebire de repartizarea cheltuielilor indirecte de productie care se face, n general, pe baza de coeficienti diferentiati pe sectii si categorii de cheltuieli( cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajelor si cheltuieli generale ale sectiei), repartizarea cheltuielilor generale de administratie se face pe baza de coeficient unic sau global, calculat dupa aceasi metodologie. Reflectarea n contabilitate a operatiei de repartizare a cheltuielilor generale de administratie n costul efectiv al produselor fabricate de ntreprindere se face prin debitarea contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si a contului 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare", daca productia auxiliara este destinata vnzarii la terti sau sectorului propriu de investitii si deci are caracterul de productie marfa si creditarea contului 924 "Cheltuielile generale de administratie" care n urma acestei operatii se soldeaza. f. Repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra costului produselor fabricate reprezinta, de asemenea, o etapa necesara n anumite conditii de exploatare. Aceasta etapa presupune adaugarea la costul de productie al produselor, a cheltuielilor de desfacere pe care le-au ocazionat, iar n cazul n care identificarea lor pe produs nu este posibila, ele pot fi repartizate asupra costului produselor respective, proportional cu greutatea sau volumul produselor livrate sau n functie de alte criterii. Reflectarea n contabilitate a operatiei de repartizare a cheltuielilor de desfacere n costul efectiv al produselor fabricate de ntreprindere se face prin debitarea contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si a contului 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare" numai pentru productia marfa rezultata de la aceste activitati si creditarea contului 923 "Cheltuieli de desfacere", care n urma acestei operatii se soldeaza. Astfel, prin adaugarea la costul de productie si a cotelor de cheltuieli generale de administratie si, respectiv, de cheltuieli de desfacere, se obtine costul complet al productiei. Dupa repartizarea cheltuielilor indirecte de productie si a cheltuielilor generale de administratie, n debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" sunt colectate la sfrsitul lunii toate cheltuielile ocazionate de fabricarea productiei. Aceste cheltuieli reprezinta costul efectiv total al productiei ntreprinderii si sunt ncorporate o parte n costul efectiv al productiei finite, iar o alta parte n costul efectiv al productiei n curs de executie existente n sectii la sfrsitul lunii. g. Urmatoarea etapa implicata de calculatia costului efectiv al productiei finite o reprezinta determinarea cantitativa si valorica a productiei n curs de executie. Sub aspect cantitativ, productia n curs de executie se stabileste pe calea inventarierii la locurile de munca, de control, de depozitare special amenajate etc., iar sub aspect valoric, prin evaluare, operatia care se face, de regula, la costul efectiv, tinnd seama de gradul de finisare tehnica, adica de numarul fazelor de fabricatie parcurse si stadiu de prelucrare n care se afla. Odata stabilit costul productiei n curs de executie, acesta se reflecta n contabilitatea de gestiune prin debitarea contului 933 "Cheltuielile activitatii de baza", daca rezulta din activitatea de baza si

respectiv, a contului 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare", daca rezulta din activitatile auxiliare. Prin scaderea cheltuielilor aferente productiei n curs de executie astfel stabilita, prin totalul cheltuielilor de productie aflate n debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si respectiv 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare" se obtine suma cheltuielilor efective aferente productiei finite, respectiv costul efectiv al acestei productii.

CAPITOLUL II CALCULAIA COSTURILOR LA S.C ARDELEANA SRL

2.1 Prezentarea generala a S.C. Ardeleana S.R.L S.C. Ardeleana SRL are sediul n Baia Mare, strada Gheorghe sincai, nr 14, judetul Maramures. Numarul si data nregistrarii la Registrul Comertului: J24/414/1999 Cod fiscal : R 12066955 Ca forma juridica, SC Ardeleana este o societate cu raspundere limitata, cu capital integral privat. Capital social detinut de asociati (1 asociat): 3610 Lei Tipul activitatii principale este reprezentat de fabricarea produselor din carne.

Obiectivele societatii pentru anul 2007 au fost: - mbunatatirea calitatii - diversificarea produselor - retehnologizare (achizitionarea de instalatii noi specifice pentru fluxurile tehnologice). Suprafata totala aflata n proprietatea SC Ardeleana este de 400 mp, din care 250 mp o reprezinta suprafata destinata productiei, iar 150 mp sunt reprezentati de suprafete de depozitare. 2.1.2 Obiectul de activitate si structura gamei de produse

Societatea Ardeleana are ca obiect principal de activitate colectarea, procesarea si comercializarea carnii si a produselor din carne. Produsele sunt comercializate sub marca "Ardeleana" si sunt recunoscute pe piata ca avnd un bun raport calitate - pret. Societatea produce numai pentru piata din Romnia, totalitatea productiei fiind vnduta pe piata locala. Structura gamei de produse: - produse proaspete : . carne din porc si vita - preparate din carne: . Salam de vara si taranesc . Crnaciori picanti . Crenvusti . Parizer traditional . sunca Praga

2.1.3 Clientii si concurenta firmei

Societatea are un portofoliu de clienti permanenti la nivel local. CLIENII Clientii S.C. Ardeleana SRL la nivel local sunt: . Gaj Com SRL . Restaurant Rosario . Zovi Maxim CONCURENA Principalii concurenti ai SC Ardeleana SRL sunt: . Maracarn SRL . Ferma Zootehnica . Cetina 2.1.4 Analiza SWOT n urma analizei mediului intern si a mediului extern al firmei, sunt identificate punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si riscurile la care este supusa firma. Punctele tari: dispune de un personal calificat si cu experienta n industria carnii; posibilitatea unei distributii rapide, eficiente; Punctele slabe: utilizarea insuficienta a capacitatii de productie; firma nu este de notorietate la nivel national.

Oportunitati: diversificarea continua a gamei de produse; Riscuri: perceperea zonei n care se afla SC Ardeleana ca o zona poluata, poate avea repercursiuni asupra vnzarilor de produse la nivel national; scaderea consumului de produse din carne; cresterea importurilor de produse din carne;

2.2 Organizarea calculatiei costurilor la S.C. Ardeleana Organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor la S.C. Ardeleana depinde de o serie de factori, cum ar fi: . marimea firmei; . structura organizatorica a acesteia; . tipul si modul de organizare a productiei; . tehnologia de fabricatie; . gradul de integrare a productiei; S.C. Ardeleana organizeaza calculatia costurilor pe sectii si pe purtatori de cost finali, adica pe produsele din carne. Proces tehnologic nr. 1 Tabelul nr.2. Produs: Parizer traditional Nr. Denumire Tarif Lei

1 Receptie calitativa si cantitativa 302,4 2 Tocare carne si slanina 3,3 3 Cuterizare 2 ture carne vita simpla 7 4 Cuterizare cu 1/3 gheata 5 ture 10 5 Adaugare condimente si aditivi de cuterizare 20,2 6 Adaugare 1/3 gheata 7,1 7 Adaugare slanina tocata si emulsia de soric 11,3 8 Adaugare amidon 2,3 9 Adaugare gheata si cuterizare 4,3 10 Adaugare amestec de sarare cu nitrit 12,2 11 Cuterizare finala 8,5 12 Umplere pasta n membrane si clipsare 14,6 13 Pregatirea ramei pentru tratamentul termic

5,9 14 Prencalzirea celulei 2,7 15 Zvantarea produselor 50,8 16 Aprindere generatoare de fum si generare fum 80,6 17 Afumare produse 70,4 18 Evacuare fum din celule 30,1 19 Fierbere-pasteurizare produse 60,5 20 Evacuare abur 5,8 21 Scoatere produse din celule si introducere sub baterie de dusare cu apa rece(5-15 min) 60,2 22 Conditionare produse 20C 30,5 23 Depozitare produse 50,4 24 Total 851,10

Calculele au fost efectuate pentru o productie de 150 kg parizer traditional. Calculul costului efectiv al produsului parizer traditional: Cu = 851,10 / 150 Cu = 5,68 lei

Proces tehnologic nr. 2

Tabelul nr. 3. Produs Salam de vara Nr. Denumire Tarif Lei 1 Receptie cantitativa si calitativa 650,2 2 Selectare si cntarire materie prima si auxiliare 25,4 3 Tocare carne vita, porc si slanina 24,8 4 Preparare bradt 15,2 5 Adaugare carne porc si slanina tocata 25,3 6 Introducere carne n masina de tocat si umplere batoane 50,9 7 Clipsare batoane si atasare slinguri la capete 30,7

8 Asezare batoane pe rame si introducere la tratament termic 80,5 9 Conditionare 35,3 10 Depozitare la temp de refrigerare 60,5 Total 998,80

Calculele au fost efectuate pentru o productie de 100 kg salam de vara. Calculul costului efectiv al produsului Salam de vara: Cu = 998,80/ 100 Cu = 9,99 Lei

Proces tehnologic nr. 3 Tabelul nr. 4. Produs sunca Praga Nr.

Denumire Tarif Lei 1 Receptie calitativa si cantitativa 700,36 2 Selectare materii prime 50,4 3 Cntarire materii prime si auxiliare 30,7 4 Prepaparare saramura 12,8 5 Transare si fasonare bucati de carne 40,6 6 Introducere saramura n bazinul de alimentare al masinii de injectare 80,5 7 Injectare bucati de carne cu saramura 20,1 8 Introducere bucati de carne n tumbler si masarea carnii 55,3 9 Introducere bucati de carne n celofan si apoi n foi metalice 44,6 10 Pasteurizare forme 33,1 11 Scoatere bucati de carne fierte din forme 32,3 12 Racire lenta la temp camerei 55,4

13 Depozitare la temp de refrigerare 67,2 TOTAL 1223,36

Calculele au fost efectuate pentru o productie de 60 kg sunca Praga. Calculul costului efectiv al produsului sunca Praga: Cu = 1223,36/60 Cu = 20,39 Lei

CONTUL DE PROFIT sI PIERDERE Tabel nr. 5. Contul de profit si pierderi Denumirea indicatorului Nr. rnd 2004 2005 -Lei-

2006 1. Cifra de afaceri din care 1 850010 1047210 1400100 productia vnduta 2 850010 1047210 1400100 2. Alte venituri din exploatare 3 7100 15200 4020 3. Venituri din exploatare (1+2) TOTAL 4 857110 1062410 1304120 4. Cheltuieli materiale 5 742100 900000 1132000 5. Cheltuieli cu personalul 6 3900 5750 7210 6.Cheltuieli cu amortizarea 7 9400 14010 114230 7.Cheltuieli cu impozite

si taxe 8 2700 1900 2347 8. Cheltuieli cu energia si apa 9 3300 4100 4550 9. Alte cheltuieli 10 49500 61040 67210 10. Cheltuieli de exploatare TOTAL (4 la 9) 11 810900 986800 1227547 11.Rezultatul din exploatare (3-10) 12 46210 75610 76573 12. Venituri financiare 13 6200 6940 7200 13. Cheltuieli financiare 14 635 890 1020 14. Rezultatul curent 15

51775 81660 82753 15. Venituri totale 16 857745 1063300 1305140 16. Cheltuieli totale 17 811535 1039690 1228567 17. Rezulatatul brut 18 46210 23610 76573 18. Impozitul pe profit 19 7393,60 3777,60 12251,60 19. Rezultatul net al exerctiului financiar 20 38816,40 19832,40 64321,40 Sursa: Bilantul contabil al firmei Structura contului de profit si pierdere, legata n mod direct de evaluarea performantei, sunt cheltuielile si veniturile. Tabelul mai sus prezentat evidentiaza situatia financiara a firmei pe parcursul a 3 ani. Aici se observa o crestere a cifrei de afaceri n fiecare an ceea ce denota un management aplicat corect n ciuda aparitiei unei concurente acerbe.

Prezentarea costurilor de productie pe perioada 2005- 2007 Se urmareste evolutia acestor costuri, abaterea costurilor si identificarea factorilor de influenta asupra costurilor de productie. Tabel nr. 6. Prezentarea costurilor de productie pe perioada 2005-2007 Nr. crt. Denumirea indicatorului 2005 2006 2007 1 Cheltuieli cu materii prime si materiale directe 742100 900000 1132000 2 Cheltuieli cu personal 3900 5750 7210 3 Cheltuieli cu amortizarea 9400 14010 14230 4 Cheltuieli cu impozite si taxe 2700 1900 2347 5 Cheltuieli cu energie si apa 3300 4100 -Lei-

4550 6 Alte cheltuieli 49500 61040 67210 7 Total cheltuieli din exploatare 810900 986800 1227547

Costul de productie este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ce caracterizeaza ntreaga activitate economica a unitatii, un element de baza al eficientei economice la nivel de societate economica. Calcularea costurilor de productie consta n utilizarea ct mai eficienta a fondurilor de productie, a fortei de munca, analiza critica si sistematica a consumului de munca. Principalele obiective urmarite de S.C. Ardeleana SRL sunt: reducerea cheltuielilor materiale cresterea productivitatii muncii folosirea eficienta si deplina a utilajelor si instalatiilor perfectionarea procesului tehnologic Pentru deducerea cheltuielilor indirecte din costul preparatelor din carne s-au folosit procedee de calculatie a costurilor, respectiv procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte. Repartizarea cheltuielilor indirecte pe zone de cheltuieli si pe purtatori de cost s-a realizat prin procedeul suplimentarii si anume forma coeficientului unic. Forma coeficientului unic - presupune repartizarea tuturor cheltuielilor indirecte pe purtatori cu ajutorul unui singur coeficient. a) alegerea bazei de repartizare : salarii directe - parizer traditional = 90,5 Lei - salam de vara = 65,2 Lei

- sunca Praga = 110,2 Lei Salariile directe corespund unei productii de: - 150 kg parizer traditional - 100 kg salam de vara - 60 kg sunca Praga

b) calculul coeficientului de suplimentare - cheltuieli indirecte (Chr) =239 Lei - salarii directe total ( Bj) = 265,9 Lei k = Chr / Bj k = 239/ 265,9 k = 0.9 c) calculul cotei de cheltuieli ce revine fiecarui produs: C parizer traditional= 90,5 x 0,9 C parizer traditional = 81,45 C salam de vara= 65,2 x 0,9 C salam de vara= 58,68 C sunca Praga= 110,2 x 0,9 C sunca Praga= 99,18

2.2.1 Calculul costului unitar la produsele: parizer traditional, salam de vara si sunca Praga

Costul unitar se determina ca raport ntre costul global si volumul fizic, aferent acestuia.

Pentru calculul bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor perioadei, cheltuielile nregistrate n contabilitatea financiara, dupa natura lor, se grupeaza n contabilitatea de gestiune astfel: a) cheltuieli directe b) cheltuieli indirecte c) cheltuieli de desfacere d) cheltuieli generale de administratie Calculul costului unitar se realizeaza cu ajutorul structurii cheltuielilor pe articole de calculatie, astfel: a) cheltuieli directe: - materii prime si materiale directe; - salarii directe; - contributia privind asigurarea si protectia sociala (aferente salariilor directe) b) cheltuieli indirecte de productie (cheltuieli comune ale sectiei); - cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajelor (CIFU); - cheltuieli generale ale sectiei (CGS); c) costul de productie (a+b) d) cheltuieli de desfacere e) cheltuieli generale de administratie Costul complet (c+d+e)

2.2.2 Calculul costului unitar la parizer traditional

Calculul costului unitar se face pentru o productie de 150 kg parizer traditional

Tabelul nr. 7. Calculul costului unitar la parizer traditional Nr. crt. Articole de calculatie Valoare Lei 1 a) cheltuieli directe 851,10 2 - materii prime si materiale directe 715,50 3 - salarii directe 90,5 4 - contributia privind asigurarea si protectia sociala 45,1 5 b) cheltuieli indirecte 81,75 6 - cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajelor (CIFU) 6,15 7 - cheltuieli generale ale sectiei (CGS) 75,60 8 c) costul de productie (a+b) 932,85 9 d) cheltuieli de desfacere 5,7 10 e) cheltuieli generale de administratie 50,4

11 Costul complet (c+d+e) 988,85

Cu = cost global / volumul productiei Cu = 988,85 / 150 Cu = 6,60 Lei Costul unitar la produsul parizer traditional este de 6,60 Lei.

BUGETUL COSTULUI UNITAR PRODUSUL : Parizer Traditional Bugetul costului unitar se ntocmeste pe fiecare produs, lucrare sau serviciu. Acest buget se realizeaza desfasurat pe articole de calculatie, dupa structura costului de productie. Tabelul nr. 8. Bugetul costului unitar la parizer traditional Nr. crt. Articole de calculatie Valoare Lei

1 Materii prime si materiale directe 8586 2 Salarii directe 1086 3 Contributii la asigurarile sociale si protectia sociala aferente salariilor directe 541,20 4 Cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utiljelor 73,80 5 Cheltuieli generale ale sectiei 907,20 6 COST DE PRODUCIE 11194,20 7 Cheltuieli generale de administratie 604,80 8 Cheltuieli de desfacere 68,40 9 COST COMPLET 11867,40

FIsA TEHNIC PRODUS: Parizer traditional Materii prime: Carne vita - refrigerata ( +2 / +4 oC ) ;

Slanina - refrigerata ( +2 / +4 oC ) ; Emulsie soric - refrigerata ( +2 / +4 oC ) ; Gheata Condimente si aditivi: Mixuri de Condimente, polifosfati, antioxidanti, coloranti ; Amestec de arome pe suport de dextroza ; Usturoi granulat ; Izolat proteic de soia ; Amidon - 20 ; Amestec de sarare cu nitrit. Membrana: Poliamidica, HUKKI 70 - 120 mm diametru.

Mod de preparare: 1. Igienizare utilaje : Masinile si utilajele se vor igieniza nainte de a fi utilizate. 2. Preparare pasta :Se toaca la wolf ( masina de tocat ) separat materiile prime refrigerate, carnea de vita si apoi slanina . Se poate utiliza o sita cu gauri cu diametru cuprins ntre 4 - 6 mm. 3. Se introduce prima data in cuter carnea de vita. Se ncepe cuterizarea, primele 2 ture complete fara a adauga nimic. 4. Se adauga apoi circa 1/3 din cantitatea de gheata. Se cuterizeaza 3 - 6 ture complete. 5. Se adauga condimentele si aditivii de cuterizare ( polifosfati, antioxidanti, coloranti ). Se cuterizeaza din nou 3 - 6 ture pna la nglobarea completa. 6. Se adauga nca o parte din gheata cca 1/3 din cantitatea totala. 7. Se adauga slanina tocata si emulsia de soric. Cuterizare pna la omogenizare completa.

8. Se adauga amidonul. Cuterizare pna la nglobarea completa. 9. Se adauga ultima parte de gheata. Cuterizare 10. Se adauga amestecul de sarare cu nitrit. 11. Cuterizare finala pentru obtinerea unei paste cu granulatia ct mai fina. Se urmareste ca temperatura finala de cuterizare sa nu depaseasca 12 - 14oC. 12. Umplere pasta n membrane si clipsare: Se introduce pasta n masina de umplut si se umplu batoanele la dimensiunea stabilita. 13. Batoanele se clipseaza si se ataseaza slinguri la capete. 14. Se atrna batoanele pe bete si apoi pe rame la o distanta variabila in functie de produs si diagrama ( cuprinsa intre din diametrul produsului pna la 11/2diametrul produsului). 15. Pregatirea ramei pt tratamentul termic: Rama cu produs este introdusa n celula pentru efectuarea tratamentului termic. 16.Tratament termic: Tratamentul termic este stabilit n functie de compozitia produsului, diametru, tipul membranei etc. 17. Prencalzire celula. 18. Zvntare produse. 19. Aprindere generator fum si generare fum. 20. Afumare produse. 21. Evacuare fum din celula. 22. Fierbere - pasteurizare produse. 23. Evacuare abur.

SCHEMA TEHNOLOGIC DE FABRICARE LA PARIZER TRADIIONAL

Receptia calitativa si cantitativa Tocare carne si slanina Cutizare 2 ture carne vita simpla Cutizare cu 1/3 gheata 5 ture Adaugare condimente si aditivi de cutizare Adaugare 1/3 gheata Adaugare slanina tocata si emulsie de soric Adaugare amidon Adaugare gheata si cutizare Cutizare finala Umplere pasta in membrane si clipsare Pregatirea ramei pt tratamentul termic Prencalziarea celulei

 Zvntarea produselor Aprinderea generatoarelor de fum si generare de fum Afumare produse Evacuare fum din celule Fierbere, pasteurizare produse Evacuare abur Scoatere produse din celule si introducere sub baterie de dusare cu apa rece Conditionare produse 20C Depozitare produse 2.2.3 Calculul costului unitar la Salam de vara

Calculul costului unitar se face pentru o productie de 100 kg salam de vara. Tabelul nr.9. Calculul costului unitar la Salam de vara Nr. crt. Articole de calculatie Valoare lei

1 a) cheltuieli directe 998,80 2 - materii prime si materiale directe 890,55 3 - salarii directe 65,2 4 - contributia privind asigurarea si protectia sociala 43,05 5 b) cheltuieli indirecte 58,68 6 - cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajelor (CIFU) 7,20 7 - cheltuieli generale ale sectiei (CGS) 51,48 8 c) costul de productie (a+b) 1057,48 9 d) cheltuieli de desfacere 6,2 10 e) cheltuieli generale de administratie 65,3 11 Costul complet (c+d+e) 1128,98

Cu = costul global / volumul fizic

Cu = 1128,98 / 100 Cu = 11,29 lei Costul unitar la produsul Salam de vara este de 11,29 lei.

BUGETUL COSTULUI UNITAR PRODUSUL : Salam de vara Tabelul nr.10. Bugetul costului unitar la Salam de vara Nr. crt. Articole de calculatie Valoare lei 1 Materii prime si materiale directe 10687 2 Salarii directe 782,40 3 Contributii la asigurarile sociale si protectia sociala aferente salariilor directe 516,60 4 Cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utiljelor 86,40 5 Cheltuieli generale ale sectiei 617,76 6 COST DE PRODUCIE 12690,16 7 Cheltuieli generale de administratie 783,60 8

Cheltuieli de desfacere 74,40 9 COST COMPLET 13548,16

n tabelul de mai sus este prezentat de catre firma S.C. Ardeleana SRL bugetul costului unitar la produsul Salam de vara, pe articole de calculatie dupa forma costului de productie. Bugetul costului unitar la acest produs a fost realizat pentru o productie de 100 kg.

FIsA TEHNIC PRODUS: Salam de vara Materii prime: Carne vita - refrigerata ( +2 / +4 oC ) Gheata Slanina - refrigerata ( +2 / +4 oC ) Carne porc - refrigerata ( +2 / +4 oC) Condimente si aditivi : Mixuri de Condimente, polifosfati, antioxidanti, coloranti Amestec de arome pe suport de dextroza Usturoi granulat Izolat proteic de soia Amidon Amestec de sarare cu nitrit Membrana: Colagenica 40 - 50 mm diametru. Aceasta reteta are doua componente : bradt ( pasta fina de legatura ) si srot ( materii prime tocate la o anumita granulatie pentru a constitui structura produsului ).

Mod de preparare 1. Se selecteaza materiile prime conform specificatiilor de productie. Se cntaresc materiile prime si materialele auxiliare necesare. 2. Se toaca la wolf carnea de vita, porc si slanina utiliznd o sita cu gauri cu diametru cuprins intre 4 - 6 mm. 3. La cuter, se prepara bradt-ul, utiliznd carnea de vita, condimentele si aditivii de cuterizare, proteina vegetala, amidonul si gheata. 4. Se adauga apoi carnea de porc si slanina tocata si se omogenizeaza compozitia prin malaxare. 5. Se introduce pasta in masina de umplut si se umplu batoanele la dimensiunea stabilita. 6. Batoanele se clipseaza si se ataseaza slinguri la capete. 7. Se aseaza batoanele pe rama si se introduce rama la tratament termic. 8. Tratament termic : zvntare, afumare, fierbere. 9. Conditionare 10. Depozitare la temperatura de refrigerare 11. Comercializare

SCHEMA TEHNOLOGIC DE FABRICARE LA SALAM DE VAR

Receptia calitativa si cantitativa Selectare si cntarire materie prima si auxiliara Tocare carne vita, porc si slanina

Preparare brandt Adaugare carne porc si slanina tocata Indroducere carne n masina de tocat si umplere batoane Clipsare batoane si atasare slinguri la capete Asezare batoane pe rame si introducere la tratament termic Conditionare Depozitare la temperaturi de refrigerare 2.2.4 Calculul costului unitar la sunca Praga

Calculul costului unitar se face pentru o productie de 60 kg sunca Praga

Tabelul nr.11. Calculul costului unitar la sunca Praga Nr. crt. Articole de calculatie Valoare Lei 1 a) cheltuieli directe 1223,36 2 - materii prime si materiale directe 1090,50

3 - salarii directe 110,2 4 - contributia privind asigurarea si protectia sociala 22,66 5 b) cheltuieli indirecte 98,57 6 - cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utilajelor (CIFU) 12,40 7 - cheltuieli generale ale sectiei (CGS) 86,17 8 c) costul de productie (a+b) 1321,93 9 d) cheltuieli de desfacere 7,4 10 e) cheltuieli generale de administratie 73,5 11 Costul complet (c+d+e) 1402,83

Cu = cost global / volum fizic Cu = 1402,83/ 60 Cu = 23,38 Lei Costul unitar la produsul sunca Praga este de 23,38 Lei BUGETUL COSTULUI UNITAR PRODUSUL : sunca Praga

Tabelul nr.12. Bugetul costului unitar la sunca Praga Nr. crt. Articole de calculatie Valoare lei 1 Materii prime si materiale directe 13086 2 Salarii directe 1322,40 3 Contributii la asigurarile sociale si protectia sociala aferente salariilor directe 271,92 4 Cheltuieli cu ntretinerea si functionarea utiljelor 148,80 5 Cheltuieli generale ale sectiei 1034,04 6 COST DE PRODUCIE 15863,16 7 Cheltuieli generale de administratie 882 8 Cheltuieli de desfacere 88,80 9 COST COMPLET 16833,96

n tabelul de mai sus este prezentat de S.C. Ardeleana SRL bugetul costului unitar la produsul sunca Praga, pe articole de calculatie dupa forma costului de productie. Bugetul costului unitar la acest produs a fost realizat pentru o productie de 60 kg.

FIsA TEHNIC PRODUS: sunca Praga Materii prime: Carne pulpa porc fasonata - refrigerata ( +2 / +4 oC ) Saramura - refrigerata ( +2 / +4 oC ) Conservanti si aditivi: Mixuri de Condimente, polifosfati, antioxidanti, coloranti Amestec de arome pe suport de dextroza Usturoi granulat Izolat proteic de soia Amestec de sarare cu nitrit Membrana: Celofan si forme

Mod de preparare: 1. Se selecteaza materiile prime conform specificatiilor de productie. 2. Se cntaresc materiile prime si materialele auxiliare necesare. 3. Se prepara saramura din apa, gheata si materiile auxiliare. 4. Se transeaza si se fasoneaza bucatile de carne.

5. Se introduce saramura n bazinul de alimentare al masinii de injectare. 6. Se injecteaza bucatile de carne cu saramura. 7. Se introduc bucatile de carne injectate n tumbler si se porneste programul de masare. 8. Se scot bucatile de carne din tumbler si se lasa n pauza de developare a culorii si componentelor de gust. 9. Se introduc bucatile de carne n celofan si apoi n forme metalice. 10. Se pasteurizeaza formele. 11. Se scot bucatile de sunca fiarta din forme. 12. Racire lenta la temperatura camerei. 13. Depozitare la temperatura de refrigerare. 14. Comercializare.

SCHEMA TEHNOLOGIC DE FABRICAREA PRODUSULUI sUNC PRAGA

Receptia calitativa si cantitativa Cntarire materii prime si auxiliare Preparare saramura Transare si fasonare bucati de carne Introducere saramura in bazinul de alimentare Injectare bucati de carne cu saramura

Introducere bucati de carne n tumbler si masarea carnii Introducere bucati de carne in celofan si apoi n foi metalice Pasteurizare forme Scoatere bucati de carne fierte din forme Racire lenta la temperatura camerei Depozitare la temperatura de refrigera 2.2.5 SISTEMUL INFORMATIC AL INTREPRINDERII n cadul sistemului informational economic al ntreprinderii, majoritatea covrsitoare a informatiilor sunt colectate prelucrate si vehiculate pe suporti purtatori de informatii care formeaza sistemul de evidenta al ntreprinderii, sistem divizat n trei componente si anume: sistemul de evidenta operativa, sistemul contabil si sistemul statistic. Administratorii ntreprinderilor vad n contabilitate instrumentul de gestiune previzionala si curenta; actionarii, investitorii prezenti si potentiali vor sa cunoasca daca si pot mentine ncrederea n plasamentele lor, bancile vor sa aprecieze riscurile probabile legate de creditele acordate, autoritatile fiscale determina suma eventualelor impozite si taxe pe care unitatea le datoreaza, furnizorii vor sa stie daca solvabilitatea unitatii permite continuarea fara riscuri a livrarilor, organizatiile sindicale urmaresc capacitatea ntreprinderii de a plati forta de munca angajata si eventualele riscuri viitoare. Contabilitatea de gestiune, prin obiectul sau de studiu, procedeaza la cunoasterea costurilor, studiul lor continuu, analiza si estimarea evolutiei acestora, oferind astfel informatiile utile pentru diagnostic, luarea deciziilor si previziunea viitorului. Astfel, la nivelul contabilitatii de gestiune, organizarea evidentei cheltuielilor presupune un ansamblu de activitati desfasurate de o ntreprindere n vederea realizarii unui sistem informational eficient privind calculul costurilor, analiza eficientei activitatii desfasurate, elaborarea, urmarirea si controlul bugetelor de cheltuieli, la toate nivelurile structurilor organizatorice. SC Ardeleana SRL foloseste pentru evidenta contabila programul denumit INDECO. Prin el se urmareste evidenta zilnica a incasarilor de la clienti si a platilor catre furnizori.

CAP III - CONCLUZII SI PROPUNERI Calculatia costurilor presupune ansamblul lucrarilor efectuate, ntr-o forma organizata, cu scopul de a obtine informatii privind costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, activitatilor sau altor obiecte de calculatie. S.C. Ardeleana SRL s-a nfiintat n anul 1999, constituindu-se ca societate comerciala cu raspundere limitata avnd un singur asociat. Firma are sediul n Baia Mare, strada Gheorghe sincai nr. 14, judetul Maramures. Activitatea principala a S.C. Ardeleana este reprezentata de fabricarea produselor din carne. Produsele sunt comercializate sub marca Ardeleana si sunt recunoscute pe piata ca avnd un bun raport calitate - pret. Pe tot parcursul activitatii sale, firma a realizat diverse produse, cum ar fi: parizer traditional, sunca Praga, salam de vara, cabanos, kaizer, crnati trandafir, crnaciori picanti, file de porc. Societatea produce numai pentru piata din Romnia, totalitatea productiei fiind vnduta pe piata locala. n prezent societatea urmareste atingerea de noi obiective si anume:

- mbunatatirea calitatii; - folosirea eficienta si deplina a utilajelor si instalatiilor; - reducerea cheltuielilor materiale; - diversificarea produselor; - cresterea productivitatii muncii; - retehnologizare ( achizitionarea de instalatii noi specifice pentru fluxurile tehnologice). S.C. Ardeleana organizeaza calculatia costurilor pe sectii si pe purtatori de cost finali, adica pe produsele din carne. Pe baza datelor obtinute din contul de profit si pierdere, a carui structura este legata n mod direct de evaluarea performantei, putem observa situatia cheltuielilor si a veniturilor firmei. Astfel: n 2004 cifra de afaceri era de 850010 lei, n 2005 de 1047210 lei, n 2006 de 1400100 lei. Se poate observa deci o crestere a cifrei de afaceri n fiecare an ceea ce denota un management aplicat corect n ciuda aparitiei unei concurente acerbe. Organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor la S.C. Ardeleana SRL depinde de o serie de factori, cum ar fi: marimea firmei; structura organizatorica a acesteia; tipul si modul de organizare a productiei; tehnologia de fabricatie; gradul de integrare a productiei. Costul de productie este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ce caracterizeaza ntreaga activitate economica a unitatii, un element de baza al eficientei economice la nivel de societate economica. S.C. Ardeleana SRL urmareste evolutia acestor costuri, abaterea costurilor si identificarea factorilor de influenta asupra costurilor de productie. n subcapitolul 4.3. "Calculul costului unitar la produsele: parizer traditional, salam de vara, sunca Praga" am efectuat calculul costului unitar pe fiecare produs, colectarea cheltuielilor facndu-se pe urmatoarele grupe: cheltuieli directe, cheltuieli indirecte, cheltuieli generale de administratie, cheltuieli de desfacere.

Pentru deducerea cheltuielilor indirecte din costul preparatelor din carne am folosit procedee de calculatie a costurilor, respectiv procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte. Repartizarea cheltuielilor indirecte pe zone de cheltuieli si pe purtatori de cost am realizat-o prin procedeul suplimentarii - forma coeficientului unic. Ca modalitati de reducere a costurilor S.C. Ardeleana SRL propune urmatoarele: - reducerea cheltuielilor materiale;

- nlocuirea utilajelor uzate sau depasite din punct de vedere tehnic cu utilaje de noua generatie, cu consumuri mai mici si cu cheltuieli de ntretinere mai avantajoase; - selectarea furnizorilor cu cel mai bun pret pentru materiile prime; - ncasarea mai rapida a avansurilor de la clienti, pentru demararea lucrarilor; - aprovizionarea ct mai rapida, pentru a nu exista ntrzieri care sa implice costuri suplimentare sau penalitati. n ceea ce priveste planurile de viitor ale S.C. Ardeleana SRL, aceasta doreste ca n decursul acestui an sa efectueze lucrari de extindere a societatii. Astfel firma doreste sa-si mareasca capacitatea de productie, totodata diversificndu-si si gama de produse. Cu aceasta ocazie va creste si numarul salariatilor, prin angajarea de personal calificat si recalificat, productia va creste, se va mari portofoliul de clienti pentru o capacitate mai mare de productie.