“Academia de Studii Economice a Moldovei”,Chișinău

FACULTATEA Business și Administrarea Afacerilor

SPECIALIZAREA Marketing și Logistică

Student:Dănuță Vadim
Anul:I, Grupa MKL202

~2020~
Capitolul I. Costul de
productie;
1.Concept; 2.Tipologia
costurilor; 3.Marimea si
dinamica costului;
4.Comportamentul
intreprinzatorului si reducerea
costului.

5.Managementul
strategic al costurilor;
Capitolul al-II-lea. Studiu de
caz privind continutul si
marimea costului de
productie;

~2020~
 1.Introducere;
2.Sistemul de costuri al
S.C. Sprevis S.R.L.;
3.Principii de management
la S.C. Sprevis S.R.L.;
Bibliografie

producţie dat˝ (Gilbert Abraham- Froist);

Cunostintele despre costul de productie se imbogatesc continuu pe masura dezvoltarii
economiei deoarece:

a)S-au produs mutatii in structura costurilor de productie, acordandu-se atentie

minimizarii si limitarii consumului de resurse economice-deoarece resursele economice
devin din ce in ce mai rare (raritatea resurselor);

b)Se pot evidentia mai multe tipuri de cost.Astfel, au aparut notiuni noi, cum sunt:
• Costul sansei sacrificate (costul de oportunitate);
• Costul informatiei;
• Costul timpului; • Costul ecologic;
• Costul stiintei (cercetare).

~2020~
 c)Costul de productie se analizeaza si se urmareste in contextal dinamic al
interdependentei dintre activitati si dintre agentii economici, astfel incat, ceea ce intr-un
loc constituie pret de vanzare, in altul este costul factorilor de productie achizitionati.

d)Costul de productie are un rol deosebit in relatiile de colaborare intre tari, mai ales
in ceea ce priveste nivelul progresului tehnic si al gradului de inzestrare cu factori de
productie.
Costul de productie (C) desemneaza numai o parte din pretul de vanzare (P) si
anume ceea ce reprezinta cheltuielile producatorului.Diferenta dintre pret (P) si cost
reprezinta profitul (Pr):

P=C+Pr
C=P-Pr
Exista conceptii diferite, intre economistii teoreticieni si economistii practicieni, cu
privire la determinarea costului de productie.
A. In conceptia economistilor practicieni (contabilii), costurile de productie
reprezinta cheltuielile masurabile in forma baneasca, efectuate de agentul economic
pentru realizarea anumitor produse sau prestarea anumitor servicii.Acest cost poarta
denumirea de cost contabil.
B. Economistii teoreticieni considera ca, in costul de productie, numit si cost
economic trebuie incluse si cheltuielile care reprezinta plata catre terti.
Astfel costul economic este mai mare decat costul contabil.
Putem concluziona: ”Costul de productie reprezinta ansamblul cheltuielilor
(corespunzatoare consumului de factori de productie) necesare obtinerii unui volum al
productiei.”
Pentru evaluarea cat mai corecta a costului de productie sunt folositi trei indicatori:
 Costul real - suma cantitatilor de bunuri si a cantitatilor de munca (factori de
productie) necesare pentru producerea unui bun.
 Costul monetar - suma evaluarilor in moneda (pretul de achizitie a factorilor de
productie) a costului real.
 Costul de oportunitate sau de substituire (costul sansei sacrificate) – evaluarea
cantitatilor de bunuri care nu vor putea fi produse din cauza producerii unui alt
bun determinat (acest cost rezulta din necesitatea de a alege dintre mai multe
intrebuintari posibile ale costurilor rare).

~2020~
 Costurile pot fi costuri explicite si costuri implicite.
• Costul explicit reprezinta platile facute de catre o intreprindere pentru procurarea
materiilor prime, materialelor, energiei, fortei de munca, necesare productiei si
procurate din afara acesteia.Acest cost se mai numeste si “cost de buzunar”.
• Costul implicit reprezinta acele cheltuieli de productie efectuate din resursele
proprietarilor si care nu presupun plati catre terti.
Din punctul de vedere al gestiunii intreprinderii, intereseaza evaluarea monetara.Relatia
eistenta intre costul total al unei productii date si cantitatea de bunuri produse poarta
denumirea de functia costului.
Daca C este costul total si Q cantitatea de bunuri, functia costului se prezinta astfel:

C=f(Q)
Aceasta functie leaga marimea costului de productie de cantitatea produselor obtinute in
conditii optime.
Evolutia costurilor este urmarita atat pe o perioada scurta, cat si pe o perioada lunga.
• Perioada scurta reprezinta intervalul de timp pe parcursul caruia un producator
poate sa creasca productia numai in masura in care capacitatatea de productie
existenta ii permite.
• Perioada lunga este acea perioada care permite modificari in marimea productiei,
prin cresterea capacitatilor de productie.
In vederea calcularii costurilor de productie, se evidentiaza urmatoarele grupe de
cheltuieli:
• Cheltuieli directe (materii prime si materiale directe, salarii directe, contributia
privind asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli directe).Cheltuielile directe
se individualizeaza pe produse sau pe grupe de produse omogene, lucrari, servicii,
faze de fabricatie si de aceea se pot include direct in costul acestora.
• Cheltuieli indirecte (cheltuieli comune ale sectiei si cheltuieli generale ale
intreprinderii).Cheltuielile indirecte sunt comune mai multor produse sau grupe de
produse si de aceea trebuie sa se repartizeze indirect asupra produselor, pe baza
unor criterii de repartizare.
• Cheltuieli de desfacere (depozitare, pastrare, ambalare, expediere etc).

~2020~
A.Costul global reprezinta ansamblul costurilor corespunzatoare unui volum de
productie dat.In cadrul sau se disting:
• Costuri fixe-independente de volumul de productie (chirii, asigurari, dobanzi,
amortizarea capitalului fix, intretinerea curenta a materialelor, salariile anumitor
angajati etc).O parte din cheltuielile generale, sunt suportate de firma, indifferent
de nivelul productiei.
• Costuri variabile-sunt cele care variaza cu volumul productiei (materii prime,
materiale, energie, combustibil pentru productie, salariile anumitor categorii de
angajati etc).Dintre acestea, unele sunt cu proportionalitate constanta (salarii si
materii prime), iar altele cu proportionalitate crescanda sau descrescanda
(consumul de carburant).
• Costul total reprezinta suma costurilor fixe si variabile.
CT=CF +CV
Modificarile costurilor totale sunt rezultatul exclusiv al schimbarilor intervenite in
costurile variabile.

B.Costul marginal (Cm) reprezinta cresterea costului total in cazul

producerii unei unitati suplimentare de volum al productiei (produs).
Deoarece costul fix este independent de volumul productiei, rezulta ca si costul
marginal nu depinde de costul fix, dar este dependent de costul variabil, care este in
functie de evolutia productiei.Astfel, costul marginal este descrescator pentru Q<Qm si
crescator pentru Q>Qm, constant pentru Q=Qm.
C.Costurile medii(CM)se mai numesc si “costuri unitare” si reprezinta
costurile globale pe unitatea de produs.Acestea masoara raportul dintre costul total si
volumul productiei.

~2020~
 Se disting trei tipuri de costuri medii:
• Costul fix mediu (CFM) reprezinta costul fix pe fiecare unitate de productie;
• Costul variabil mediu (CVM) exprima costul variabil pe fiecare unitate de
productie;
• Costul total mediu (CTM) reprezinta costul total al fiecarei unitati de productie.
Costurile nu sunt identice, deoarece exista conditii de cost diferentiate, atat de la o
intreprindere la alta, cat si de la o perioada la alta.
Conditiile de cost diferite sunt determinate de:
• inzestrarea inegala ( diferentiata) cu factori de productie (echipament tehnic,
pregatire profesionala a lucratorilor, calitatea muncii lor etc) a intreprinderilor;
• randamentul sau eficienta diferita in utilizarea factorilor de productie;
• metodele diferite de organizare si conducere, de gestiune si de asimilare a
lucratorilor etc.
Relatiile economice internationale, exercita de asemenea anumite influente asupra
costurilor.

Marimea si dinamica costului pe unitatea de produs depind de:

• consumul de factori de productie pe unitatea de produs (consumul de resurse
naturale, de forta de munca, de echipamente etc.);
• pretul factorilor de productie utilizati.
La un nivel dat al consumului de factori de productie pe unitatea de efect util,
scaderea pretului de achizitie a factorilor duce la micsorarea costului si invers.
Marimea costului pe unitatea de efect util este influentata si de: volumul
productiei, schimbarea caracteristicilor produsului, a calitatii acestuia etc.
Criteriul de maximizare a profitului impune realizarea unor costuri care sa se situeze sub
costul estimativ sau real al concurentei.

~2020~
 Minimizarea costurilor reprezinta reducerea cheltuielilor pe unitatea de efect util
sau pe unitatea de rezultat si are o mare importanta economica.
1.In primul rand, limitele resurselor naturale indeamna la rationalizarea utilizarii lor;
2.In al doilea rand minimizarea costului de productie are un rol determinant in
maximizarea profitului;
3.In al treilea rand, minimizarea costurilor se reflecta si in cadrul schimburilor economice
externe.
Astfel, micsorarea costului pe unitatea de produs, in interiorul fiecarei tari,
reprezinta calea de asigurare a competitivitatii produselor si de realizare a unor schimburi
economice eficiente pe piata internationala.In activitatea de reducere a costului,
producatorii trebuie sa se axeze pe urmatoarele obietive:
• alegerea acelui proces de productie care este eficient nu numai din punct de
vedere tehnic, ci si economic, adica cel mai putin costisitor pentru o productie
data, deoarece aleg procesul de productie dintr-o multitudine de procese de
productie eficiente;
• achizitionarea factorilor de productie la preturile cele mai mici, fara a neglija
calitatea acestora si reducerea costurilor de functionare a acestora;
• reducerea consumului de factori pe unitatea de rezultat, prin cresterea
randamentului lor, presupune cresterea eficientei utilizarii mijloacelor materiale si
cresterea productivitatii (care trebuie sa devanseze marirea salariilor);
• reducerea costurilor in toate fazele muncii (nu numai in faza de executie a
bunurilor, ci si in fazele de cercetare, proiectare, conceptie a produsului etc.);
• realizarea obiectivelor stabilite, sa tina seama de resursele disponibile, de
conditiile de productie existente, si de restrictiile de ordin economic;
• aplicarea metodei analizei valorii (prin care sunt identificate produsele mari
consumatoare de energie).
In concluzie, putem spune ca micsorarea costului necesita ridicarea nivelului de
calificare a lucrarilor, perfectionarea echipamentului tehnic,a tehnologiilor de
fabricatie, a activitatii de administrare, de gestiune si conducere, stimularea materiala
a salariatilor, astfel incat acestia sa fie interesati de cresterea randamentului si a
calitatii produselor.

~2020~
 Fiecare agent economic este interesat sa obtina productia cu costuri cat mai
mici, pentru a dobandi un castig cat mai mare. Acest lucru este
determinat de:
• resursele care au un caracter limitat si trebuie folosite in mod rational;
• costurile mai mici care inseamna o oferta mai mare si deci un profit mai ridicat;
• costurile mici inseamna, de asemenea, preturi de vanzare mai mici , ceea ce
sporeste numarul cumparatorilor;
• o firma cu costuri mici, accesibile, reprezinta un concurent important pe piata .

Costul de producţie reprezintă un indicator calitativ economic ce ocupă un loc

important în cadrul sistemului indicatorilor la nivelul firmei şi al celor folosiţi pentru
măsurarea şi aprecierea creşterii economice.
Costurile de producţie oglindesc nivelul cheltuielilor cu forţa de muncă, cu
materiile prime şi materialele, combustibil, energie precum şi cheltuieli cu amortizarea
utilajelor şi instalaţiilor folosite în procesul de producţie. Costurile oferă o imagine asupra
eficienţei cu care întreprinderea utilizează mijloacele de producţie, resursele băneşti şi
forţa de muncă.
Costul se conturează ca o preocupare a producătorului, care în condiţiile pieţei
trebuie să se comporte într-un anumit fel pentru a-şi asigura profit. Nimeni nu va produce
dacă nu-şi va putea vinde produsul şi dacă nu poate câştiga în urma acestei acţiuni.
Orice producător va încerca să obţină un cost cât mai mic la produsul său în
condiţiile unui preţ dat, format pe baza cererii şi ofertei. În acest fel un producător va
intra pe piaţă dacă costul său este mai mic decât preţul, cu cât costul este mai mic decât
preţul nou, cu atât profitul său va fi mai mare. De aceea orice producător va încerca să-şi
diminueze costul.Costul de producţie reprezintă de fapt ceea ce-l costă pe întreprinzător
să producă bunul respectiv.Pentru managementul unei firme sunt necesare cunoaşterea şi
analiza exactă a costurilor necesare desfăşurării procesului de producţie.

~2020~
 Obţinerea de bunuri şi servicii necesită cheltuieli cu factorii de producţie utilizaţi
şi consumaţi. Aceste cheltuieli trebuie să se regăsească în preţul de vânzare al bunului
pentru a putea fi recuperate.
Deci costurile de producţie au un rol important în formarea preţurilor alături de
alte elemente cum ar fi: raportul cerere - ofertă şi tipul de piaţă.
Un întreprinzător trebuie să cunoască cât costă producerea bunului care face
obiectul de activitate al firmei.
Costul de producţie are un rol important şi în fundamentarea deciziilor la nivelul
întreprinderii. Pentru aceasta trebuie să se cunoască cu precizie cheltuielile care-l
compun. Gruparea şi evidenţa cheltuielilor care intră în costul de producţie asigură date
necesare pentru determinarea şi realizarea unei strategii.
Printre strategiile concurenţiale se numără şi strategia costurilor. Această
strategie exprimă efortul pe care îl face producătorul pentru a obţine supremaţia pe piaţă
prin practicarea unor preţuri mici.
În orice societate comercială cheltuielile pot fi privite din două puncte de vedere:
• cheltuieli care pot afecta producţia de bază;
• cheltuieli care pot afecta producţia auxiliară şi cea de servire.
Costul reprezintă un factor fundamental al succesului sau insuccesului unei firme.
Costul de producţie este esenţa întregului sistem de relaţii ce se stabilesc în mod
obiectiv între producători şi consumatori la un moment dat.
În literatura de specialitate costul este definit în esenţa sa ca o cheltuială: ˝costul
de producţie reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare obţinerii unui volum de
producţie dat˝ (Gilbert Abraham- Froist); ˝cheltuielile suportate de întreprindere pentru
a procura factori de producţie reprezintă costurile˝ (Jacques Lecaillon).
Costul de producţie cuprinde costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor
consumate, celelalte cheltuieli directe de producţie (transformare) precum şi cheltuieli
indirecte de producţie.
Cunoscându-se nivelul costurilor se fundamentează căile de reducere a costurilor,
se calculează mărimea şi posibilitatea de creştere a profitului, se determină reducerea
preţului de producţie sau cel de vânzare.
În contextul unei economii de piaţă, costurile de producţie îndeplinesc o serie de funcţii,
cum ar fi:

~2020~
 • cunoaşterea reală a consumului de resurse materiale, financiare şi umane pentru
producerea unui bun în parte, dar şi a întregii producţii;
• evidenţă şi control, deoarece măsoară consumul de mijloace materiale şi forţă de
muncă;
• calcularea unor indicatori importanţi, exprimându-se astfel eficienţa activităţii
depuse de întreprindere
• influenţa nivelului rentabilităţii, deoarece exprimă în formă bănească nivelul
cheltuielilor pentru obţinerea fiecărei unităţi de produs şi pentru întreaga
producţie marfă.

Conceptul de “lant al valorii” consta în detalierea diferitelor etape de elaborare a

unui produs, serviciu corespunzator unui domeniu de activitate.Aceasta este considerata a
fi cea mai pertinenta metoda de dirijare eficienta a costurilor vizând maximizarea
diferentei dintre intrari si iesiri (maximizarea valorii adaugate).
Conceptul de pozitionare startegica se refera la rolul managementului costurilor
dintr-o întreprindere.Aceasta strategie se bazeaza pe regula conform careia întreprinderea
cea mai competitiva are cele mai mici costuri sau, altfel spus, minimizarea costurilor
întreprinderii se fundamenteaza pe avantajul sau concurential.
Analiza surselor de cost aceasta componenta a managementului strategic al
costurilor se refera la faptul ca, sursele de cost sunt cele care explica cel mai bine
comportamentul costurilor si nu volumul productiei.
Pentru a viza o anumita competitivitate, întreprinderea trebuie sa controleze
principalele costuri ce îi greveaza contul de “Profit si Pierdere”. Arta strategiei consta în
realizarea, în fiecare din activitatile desfasurate de întreprindere, a unui avantaj
concurential determinant, adica decisiv, durabil si parabil. Informatiile eronate oferite de
~2020~
sistemul informational al costurilor duc la luarea deciziei eronate la nivelul
managementului strategic, la aceasta contribuind si întârzierile în raportari datorate
ciclului tipic de control traditional.
Contabilitatea de gestiune încearca sa puna la dispozitia managerilor informatiile
necesare luarii deciziilor în deplina cunostinta de cauza.
Desfasurarea proceselor decizionale presupune consumul unor resurse de natura umana,
materiala, informationala. Din acest punct de vedere, adoptarea deciziei este similara
producerii bunurilor si serviciilor, ea necesitând anumite costuri si, prin efectele
implementarii practice , aducând întreprinderii profituri sau pierderi. În procesul
decizional managerii trebuie sa foloseasca acele costuri care sunt relevante pentru
alegerea variantei sau optiunii decizionale.
Notiunea de cost reprezinta expresia valorica a unui consum de factori aducator de
venit. Cheltuiala devine cost prin intermediul consumului, costul fiind precedat de
consum. Reducerea costurilor de productie constituie un obiectiv prioritar întreprinderii,
ceea ce impune analiza detaliata a cheltuielilor care concura la formarea costurilor,
studiul eficientei acestora, precum si studiul relatiilor dintre costurile de productie si
volumul de activitate. Costul de productie depinde de cantitatea de factori achizitionati de
pe pietele unde se negociaza munca, capitalul, materiile prime si de pretul acestora.
Obiectivul central al întreprinderii îl constituie optimizarea consumului de resurse, astfel
încât costul de productie sa fie minim pentru a obtine o rentabilitate maxima.
Esenta proceselor economice este reprezentata prin mecanismul de piata, în cadrul caruia
se confrunta, prin concurenta, cererea cu oferta de marfuri (bunuri, servicii, capitaluri,
forta de munca), avînd loc, cu ajutorul asa-numitei „mîini nevazute”, un proces de
autoreglare a productiei si preturilor, tinzînd catre un echilibru relativ; se obtine astfel o
miscare cat mai coerenta si eficienta a productiei si preturilor în raport cu cererea si
oferta, ceea ce antreneaza si alte componente ale vietii social-economice: gradul de
ocupare a populatiei active, inflatia rata dobînzii si cea a îndatorarii, rata economisirii si
dinamica investitiilor, cursul de schimb valutar.
Dar dinamica economiei nu se desfasoara ca un proces natural, în care oamenii sunt doar
spectatori (încantati sau nemultumiti), ci ea încorporeaza organic scopuri si actiuni umane
constiente, prin care se materializeaza propriile interese ale indivizilor si colectivitatilor.

~2020~
 În consecinta, punerea de acord a resurselor cu trebuintele (în diversele forme ale
acesteia) se realizeaza de catre oameni si pentru oameni, prin implicarea acestora în
evaluarea nevoii constiente de productie, ceea ce presupune si confruntari de interese.
Unitatile economice, în activitatea pe care o desfasoara, atrag si utilizeaza factorii
de productie – munca, natura si capitalul. Expresia baneasca a consumurilor factorilor de
productie utilizati pentru producere si desfacerea bunurilor economice se numeste cost de
productie. Cunoasterea nivelului, structurii si dinamicii costului este indispensabila
producatorului pentru desfasurarea unei activitati optime.
Costul de productie este expresia în bani a factorilor de productie consumati
pentru fabricarea si desfacerea marfurilor. Alaturi de alte categorii banesti ca pretul,
creditul, etc., costul de productie asigura masurarea în bani a consumului de factori de
productie la nivelul unitatii economice, fiind un instrument în gestionarea rationala a
factorilor de productie, necesari oricarui întreprinzator.
Producatorul are ca obiectiv fie maximizarea profitului, fie determinarea
combinatiei factorilor de productie astfel încît sa se realizeze o anumita cantitate de
produse la un cost minim.Desfasurarea activitatii unei firme poate fi sintetizata prin
utilizarea unor indicatori care ne informeaza asupra evolutiei în timp a acesteia.
Societatea, având statul de monopol pe piata, produsele si serviciile care se executa sau se
presteaza se factureaza pe baza preturilor si tarifelor stabilite.
În sistemul conceptelor economice care se folosesc în tarile cu economie de piata, costul
de productie ocupa un loc deosebit de important, prin functiile pe care le îndeplineste.
Costul de productie constituie criteriul principal de fundamentare a deciziilor
întreprinzatorilor privind asimilarea în fabricatie a noilor produse.
Numai prin estimare simultana cat mai exact a cheltuielilor de productie si a pretului
prezumtiv de vanzare al marfurilor se poate aprecia daca veniturile obtinute vor depasi
cheltuielile si se va obtine rata de rentabilitate acceptabila. De aceea, calcularea costului
de productie se impune a se face înainte de a se trece la productia propriu-zisa, ca o
componenta esentiala a proiectului tehnico-economic.

~2020~
 COSTUL DE PRODUCŢIE, O INFLUENŢĂ
PENTRU MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIEI

Într-o economie de piaţă, scopul final al agentului economic îl reprezintă

obţinerea de profit. În esenţă preocuparea oricărui agent economic este de a-şi acoperi
costurile de producţie şi de a obţine profit cât mai mare. În condiţiile economiei de piaţă o
întreprindere care nu-şi acoperă cheltuielile nu este rentabilă şi deci va da faliment.
De aceea abordarea şi conducerea acţiunilor concrete de reducere a costurilor de
producţie constituie o latură esenţială a conducerii manageriale, a mecanismului de
conducere profitabilă a firmei.
Nici un manager nu poate fi un bun specialist dacă nu ştie să opereze, în decizii,
cu indicatorii de costuri şi eficienţă, dacă nu cunoaşte o calculaţie de costuri şi nu ştie să
le analizeze critic. De asemenea nu poate fi un bun specialist dacă nu cunoaşte căile
concrete de reducere a nivelului costurilor, de creştere a productivităţii muncii şi a ratei
profitului.
În condiţiile concurenţei specifice economiei de piaţă, întreprinzătorii pentru a
obţine profit cât mai mare, acţionează în direcţia reducerii costurilor de producţie, calea
cea mai sigură spre creşterea eficienţei.
Realizarea în bune condiţii a acţiunii de reducere a costurilor de producţie
presupune o analiză aprofundată a activităţilor desfăşurate de firmă, a structurii şi
dinamicii factorilor de producţie utilizaţi de firmă.

~2020~
 Calculul costului are o însemnătate capitală pentru tot ceea ce urmează să facă o
firmă, acordândui-se o mare însemnătate atât în practică cât şi în teorie. Numai un calcul
corect şi corespunzător al costurilor poate ajuta firma să-şi modeleze consumurile de
resurse ţinând cont de schimbările survenite în structura activităţilor, să se preocupe mai
mult de calitatea produselor realizate şi respectarea termenelor de livrare.
Prin cheltuieli de producţie se manifestă eforturile totale făcute de agentul
economic (eforturi umane, financiare, materiale) pentru obţinerea producţiei ce urmează a
fi realizată de firmă.
În management, în special după 1950, s-a încercat să se rezolve problema
determinării costului de producţie. S-au avansat multe soluţii, au fost progrese notabile,
dar întreprinderile încă încearcă să cunoască exact costurile diferitelor produse pe care le
fac. De exemplu în această situaţie este S.C. Sprevis S.R.L.
Pentru managementul unei firme este necesară o analiză cât mai exactă a
costurilor aferente, deoarece costurile însoţesc orice activitate productivă, intră în preţul
oricărui produs pe care firma îl oferă consumatorului pe piaţa produsului respectiv.
Începând din iunie 1994 S.C. Sprevis S.R.L. din Codlea (Braşov) şi-a început producţia
de ornamente din lemn nobil pentru interiorul autoturismelor Mercedes - Benz. Structura
produsului este de tip ˝sandwich˝ în care se îmbină: un suport de aluminiu, straturi
succesive de furnire din esenţe comune intercalate cu folii adezive, iar tot acest ansamblu
este presat monobloc cu un furnir nobil la suprafaţa vizibilă
Obiectul de activitate al S.C. Sprevis S.R.L. este producerea de ornamente din
lemn (interioare auto). Client exclusiv este firma Holzindustrie Bruchsal - Germania, care
pune la dispoziţie know-how-ul corespunzător producerii de ornamente din lemn. În
prezent firma se orientează către o producţie în serie a ornamentelor îmbrăcate în piele.
coeficienţilor de echivalenţă.

Această metodă se aplică în întreprinderile cu producţie cuplată, cu producţie

sorto-dimensională sau tipo-dimensională. Producţia cuplată se caracterizează prin faptul
că din aceeaşi materie primă şi cu acelaşi proces tehnologic se obţin mai multe produse
principale, cu sau fără produse secundare. Producţia sorto-dimensională sau
tipodimensională se caracterizează prin faptul că în urma procesului tehnologic se obţin
produse într-o gamă largă de tipuri, dimensiuni sau calităţi diferite şi de aceea
reprezentând valori de întrebuinţare diferite trebuie să aibă costuri respectiv preţuri
diferite.
~2020~
 Metoda de calcul al costului de producţie folosită în cadrul firmei este metoda
În cadrul S.C. Sprevis S.R.L. producţia este de tip cuplată. Există producţie în
serie, comenzi speciale şi prototipuri.
Metoda coeficienţilor de echivalenţă se poate aplica în mai multe variante:
varianta coeficienţilor de echivalenţă simpli, varianta coeficienţilor de echivalenţă
agregaţi.
Varianta folosită este cea a coeficienţilor de echivalenţă simpli.
Pentru stabilirea coeficienţilor de echivalenţă se pot utiliza diferite criterii de
echivalenţă a producţiei: consumul specific de materii prime, valoarea materiei prime prin
unitatea de producţie, volumul, suprafaţa, timpul de muncă, preţul de livrare pentru
fiecare tip, sort, dimensiune, etc.
Metodologia de calcul al costului de producţie prin această metodă este:
• alegerea criteriului cu ajutorul căruia se calculează coeficientul de echivalenţă; •
alegerea produsului cel mai reprezentativ care îndeplineşte rolul de produs etalon;
se calculează coeficientul de echivalenţă prin raportarea mărimii criteriului de
echivalenţă corespunzător fiecărui produs la mărimea criteriului corespunzător
produsului etalon;
• se exprimă întreaga cantitate de producţie fabricată în unităţi echivalente prin
înmulţirea cantităţilor obţinute din fiecare produs cu coeficienţilor de echivalenţă,
după care rezultatele se însumează;
• se calculează costul unei unităţi echivalente prin raportarea totalului cheltuielilor
directe şi indirecte la totalul cantităţilor produselor exprimate în unitate
echivalentă;
• se determină costul efectiv unitar pentru fiecare produs prin înmulţirea costului
unităţii echivalente cu coeficienţi de echivalenţă.

Costul de producţie se calculează în departamentul de contabilitate pe baza datelor

primite de la departamentele de ˝Planificare a producţiei˝ şi ˝Controlling˝. Departamentul
de ˝Planificare a producţie˝ trimite informaţii despre preţurile produselor pe fiecare fază a

~2020~
procesului tehnologic, evidenţa producţiei neterminate, producţia finită şi inventarul
pieselor (produsele finite plus cele neterminate aflate încă pe fluxul tehnologic).
Departamentul de ˝Controlling˝ trimite informaţii despre repartizarea cheltuielilor pe
centre de cost.
Calculaţia de cost pe produs se realizează astfel:
• criteriul de echivalenţă: preţul de livrare pentru fiecare produs;
• echivalenţa producţiei finite se determină ca un raport între preţul piesei la
expediţie şi preţul fiecărei faze în care se află produsul;
• se determină producţia fizică echivalentă: producţia neterminată în echivalent
producţie finită + producţia de produse finite;
• producţia neterminată în echivalent producţie finită = suma bucăţilor echivalente (
bucăţi neterminate * echivalenţa producţiei finite);
• producţia de produse finite se ia din balanţa produselor finite din luna curentă;
• după determinarea producţiei fizice echivalente se determină coeficientul
echivalent. Acest coeficient este egal cu raportul dintre preţul la expediere a piesei
reprezentative şi preţul piesei la care se calculează coeficientul;
• producţia fizică în coeficient echivalent este egală cu producţia fizică echivalentă
* coeficientul echivalent;
• total producţie fizică în coeficient echivalent este egală cu suma producţiei fizice
în coeficient echivalent;
K = costul de producţie/total producţie fizică în coeficient echivalent costuri
producţie total = K* producţie fizică echivalentă pentru fiecare piesă;
cost/produs = costuri producţie total /număr piese finite;
Toate cheltuielile realizate de întreprindere se repartizează pe centre de costuri.
Există trei sectoare în care se înregistrează costurile şi cinci centre de cost.
În prima secţiune se înregistrează costurile materiale şi salariale, în secţiunea a
doua se înregistrează costurile indirecte (transport, energie, chirii, reparaţii, întreţinere ,
etc.) iar cea de a treia cuprinde cheltuieli administrative.
Cele cinci centre de cost sunt: administrative, utilaj, producţie, auxiliare, generale.
În costul de producţie intră următoarele: cheltuieli auxiliare, cheltuieli cu utilajele
şi cheltuielile cu producţia.

~2020~
 VIZIUNEA - dezvoltarea de la o întreprindere mijlocie la un partener de
sistem, activ pe plan mondial.

 ANGAJAŢII - angajaţii reprezintă întreprinderea, iar întreprinderea reprezintă

angajaţii.

 CONDUCEREA - cadrele de conducere informează, motivează şi

acţionează cu responsabilitate în cadrul principiilor de bază împreună cu
subordonaţii lor, într-o atmosferă deschisă, de parteneriat.

 CLIENŢII – doar un client mulţumit este un client fidel care asigură astfel
existenţa întreprinderii.
 PRODUSUL – produsele corespund cerinţelor de a fi primele pe plan
mondial în ceea ce priveşte inovaţia şi tehnologia.

 CALITATEA – fiecare angajat al firmei se simte răspunzător pentru atingerea

Chișinău, 2020.

~2020~