Costul productiei si costul pe produs

In activitatea sa, producatorul consuma factori de productie. Acestia sunt cumparati de producator de la piata, iar apoi sunt utilizati. Producatorul efectueaza deci o cheltuiala. De asemenea, el cheltuieste pentru a-si depozita bunurile produse si pentru a le oferi cumparatorilor. Costul productiei reprezinta totalitatea cheltuielilor facute de producator pentru producerea, depozitarea si vanzarea bunurilor economice produse de el. Cheltuielile cu factorii de productie utilizati si consumati trebuie sa se regaseasca in pretul de vanzare al bunurilor economice, pentru a putea fi recuperate si astfel continuata activitatea economica. Includerea acestor cheltuieli in pretul de vanzare se face prin costul productiei, care trebuie sa fie mai mic decat pretul de vanzare al bunului respectiv, pentru ca producatorul sa obina profit. Aceasta il determina pe producator sa urmareasca si sa analizeze structura costului productiei. Orice factor de productie care se utilizeaza in procesul de productie se si consuma intr-o maniera specifica. In general putem identifica doua expresii sau forme ale consumului factorilor de productie o expresie fizica si o expresie valorica !monetara". Consumul factorului capital difera in functie de cele doua componente fix si circulant. Consumul capitalului fix are loc in mod treptat, prin participarea sa la mai multe cicluri de productie, fiind afectat de uzura. Astfel, un razboi de tesut participa ani de zile la producerea stofei, deci la multe cicluri de productie, se uzeaza treptat, adica se depreciaza intreg procesul, imbracand forma valorica de amortizare. Amortizarea reprezinta procesul economic de recuperare treptata dar integrala a tuturor cheltuielilor facute cu bunul de capital fix, prin includerea in costul productiei a unei parti din aceasta cheltuiala. A# $ff%n A & Amortizarea $ff & Capitalul fix final n & durata de amortizare !ani" 'A # A%$fi ( )** 'A & 'ata amortizarii A & Amortizarea $fi & Capitalul fix initial Consumul capitalului circulant presupune includerea integrala in forma materiala & initiala sau transformata & a bunurilor din care este format in rezultatele productiei, in cadrul fiecarui ciclu de fabricatie. +pre deosebire de consumul capitalului fix, care se inregistreaza numai in expresie baneasca !Amortizarea", consumul capitalului circulant apare atat in expresie fizica, dar si valorica. Cantitatea consumata de capital circulant, in expresie fizica, pentru obtinerea unui bun economic este denumita consum specific sau tehnologic. ,otalitatea consumurilor de capital circulant impreuna cu amortizarea capitalului fix, formeazacheltuielile materiale de productie. !A-$c#Cmat" Consumul factorului de productie munca poate fi exprimat fizic, prin numarul de salariati sau timpul de munca cheltuit pentru obtinerea unui bun economic sau a intregii productii, si valoric, prin ceea ce cheltuieste producatorul pentru factorul munca anga.at. Consumul factorului de productie natura/pamant este evident si semnificati, dar este foarte greu de relevat & uneori chiar imposibil & sub aspect fizic. De aceea se urmareste numai valoric, prin ceea ce se plateste pentru a-l dobandi si a-l utiliza. Costurile productiei, data fiind diversitatea lor si din necesitati practice privind programarea, derularea si rationalitatea productiei, sunt grupate pe categorii in functie de diferite criterii. Dupa relatia existenta intre dinamica volumului productiei si dinamica cheltuielilor facute in acest scop, se disting urmatoarele categorii de costuri Costul fix include cheltuielile de productie corespunzatoare consumului de factori care, pe termen scurt, nu depind de volumul productiei si raman relativ neschimbate.

Componente amortizarea capitalului fix, cheltuieli cu chiria, incalzitul si iluminatul unitatii, salariile personalului administrativ !salarii indirecte", dobanzi, etc.

Costul variabil include acele cheltuieli de productie corespunzatoare consumului de factori care, pe termen scurt, evolueaza in acelasi sens cu modifcarea productiei. Componente materii prime, materiale, combustibil, energie, apa tehnologica !folosita in procesul de productie", salariile lucratorilor din productie !salarii directe". Cand productia este zero, atunci si costul variabil este egal cu zero. Costul total este suma costului fix si a costului variabil al productiei. Daca avem insa in vedere natura actiunilor producatorilor care genereaza cheltuielile respective, costurile se grupeaza in alte doua categorii Costuri de fabricatie - fixe, variabile si totale & ocazionate de obtinerea produselor pe care firma le comercializeaza/ Costuri de distributie & fixe, variabile, si totale & generate de comercializarea produselor, fara de care fabricatia nu ar avea sens, iar producatorul ar trebui sa-si inceteze activitatea. Indiferent ca sunt fixe sau variabile, de fabricatie sau de distributie, producatorul, in efortul sau de a-si gestiona activitatea cat mai bine, se foloseste atat de costurile totale cat si de cele pe unitatea de produs, formate din urmatoarele categorii Costul fix mediu/unitar !C01" se determina prin raportarea costului fix total al productiei la volumul productiei C01 # C0%2 Costul variabil mediu/unitar !C31" se determina prin raportarea costului variabil total al productiei la volumul productiei C31 # C3%2 Costul total mediu/unitar !C,1" se calculeaza ca raport intre costul total al productiei si volumul productiei C,1 # C,%2, dar se determina si ca suma intre C01 si C31. Costul marginal !Cmg" reprezinta sporul costului total determinat de cresterea cu o unitate a volumului productiei Cmg # 4C,%42. Cum C0 este constant pe termen scurt si mediu, rezulta ca 4C0# *. +i cum 4C,#4C3-4C0, atunci putem afirma ca Cmg # 4C3%42, pe termen scurt si mediu. Intotdeauna producatorii sunt interesati sa obtina productia cu costuri cat mai mici. In acest scop, ei analizeaza fiecare element din structura costurilor, stabilind masuri de reducere, in concordanta insa cu exigentele competitiei impuse de piata.

Principalele cai de reducere a costurilor utilizate de producatori sunt - negocierea unor preturi de cumparare a factorilor de productie cat mai mici - reducerea stocurilor si diminuarea consumului de materiale

- reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs - micsorarea cheltuielilor de exploatare a utila.elor si instalatiilor - scaderea cheltuielilor administrative 'educerea cheltuielilor trebuie conceputa si realizata fara deprecierea calitatii.
In conditiile economiei de piata, costul unitar este si limita inferioara pana la care se poate cobori pretul de vanzare al unui bun economic, fara sa puna in pericol activitatea agentului economic.

Costul de productie. Pretul de cost al unui produs

).

Costul de productie

5xpresia in bani a consumului de factori de productie necesar producerii si vanzarii de bunuri materiale si servicii, concretizat in cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil, energie, salarii, masini unelte, utila.e, instalatii, chirii, intretinere, conducere, administratie etc., pe care le suporta agentii economici. Costul de productie are o tipologie complexa costul global, costul mediu, costul marginal. a" Costul global reprezinta ansamblul cheltuielilor necesare obtinerii unui volum de productie dat, dintr-un bun. 5l poate fi privit - structural, pe termen scurt, divizat in cost global fix !acele cheltuieli ale intreprinderii care, pe termen scurt, sunt relativ independente de volumul productiei obtinute" si cost global variabil !acele cheltuieli ale intreprinderii care se modifica in functie de volumul productiei", - pe ansamblu, adica drept cost global total, ca suma a tuturor cheltuielilor suportate de catre intreprindere. b" Costul mediu !sau cost unitar" exprima costurile globale pe unitatea de produs !sau de rezultat". +e disting costul mediu fix, costul mediu variabil si costul mediu total. Costurile medii, in miscarea lor !ca si costul marginal" incep prin descrestere cand productivitatea creste, trec printr-un minim, apoi se maresc/ aceasta particularitate rezulta din actiunea legii randamentelor

neproportionale, conform careia randamentele sunt mai intai crescatoare, trec printr-un maxim, apoi descresc. c" Costul marginal !sau costul suplimentar" exprima sporul de cost total necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie. Costul marginal masoara variatia costului total pentru o variatie infinit de mica a cantitatii de produse. 6a un pret dat al factorilor de productie, costul mediu si costul marginal se afla 7n raport invers proportional fata de productivitate. Astfel, costul de productie mediu se micsoreaza atunci c8nd productivitatea medie creste, si invers. Costul marginal se reduce c8nd productivitatea marginala creste. Optimul producatorului constituie un criteriu de comportament, conform caruia producatorul urmareste ca, la un cost de productie total dat, sa maximizeze productia obtinuta. 9n cazul 7n care, 7nsa, nu este necesara marirea ofertei de bunuri economice, starea de optim a producatorului presupune ca un volum de productie dat sa se obtina cu costuri minime. 9n vederea optimizarii volumului productiei si maximizarii profitului, trebuie sa se tina cont de relatia dintre costul marginal si venitul marginal. Profitul obtinut este maxim atunci c8nd venitul marginal este egal cu costul marginal, deoarece 7n acest caz se obtine o diferenta maxima 7ntre totalul 7ncasarilor si totalul cheltuielilor. 9n determinarea nivelului productiei care maximizeaza profitul este utila si cunoasterea unui caz particular - pragul de rentabilitate. Acesta indica volumul de productie sau cifra de afaceri de la care producatorul 7ncepe sa obtina profit. 9n acest :punct mort:, 7ncasarile totale ale 7ntreprinderii sunt egale cu costul total, iar profitul este nul. 'andamentul de scara exprima modul 7n care evolueaza productia pe termen lung atunci c8nd se mareste cantitatea de factori de productie folositi. Cheltuielile pot fi raportate la unitatea de produs, cand il numim cost unitar; !sau cost total mediu & C,1" si se exprima prin relatia C,1 ,unde C, sunt cheltuielile totale !fixe - variabile" iar 2 este productie !numarul de produse" / De aici putem define

)". Costul fix mediu !C01" care se calculeaza dupa formula C0 sunt costurile fixe, iar 2 este productie/ <". Costul variabil mediu !C31" dat de formula costurile variabile.

, unde

, unde C3 sunt

Exemplu: Pentru producerea a =** de .ucarii o intreprindere face

urmatoarele cheltuieli >*** ?, combustibil si energie =** ?, chiria <** ?, salarii directe @*** ?, amortizarea capitalului fix )*** ?, iluminat =** ?, incalzire A** ?, desfacerea produselor )*** ?. +a se determine C0,C3,C,,C01.C31,C,1. Avem

C0# chirie - amortizare - iluminat - incalzire # <** -)*** -=** -A** # <)**? C3# materii prime si material - combustibil si energie - salarii # >*** =** - @***# B=**? C,# C0 - C3 - costuri desfacere produse # <)** -B=** -)***# )<.=** ? # # # 2. # A,<? # <B? # <=?

Pret de cost: Parte din valoarea marfii sau a produsului care inglobeaza pretul factorilor de productie (capital fix, circulant si forta de munca).

In economia de piata, costul constituie un instrument economic extrem de util in fundamentarea si adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul si structura productiei, marimea sau restrangerea ofertei de marfuri, inovarea tehnologica etc. Atunci cand efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt egale, criteriul de alegere a variantei optime il reprezinta nivelul mai scazut al costului. Totodata, se manifesta tendinta de calculare a costului in cele mai diferite structuri ale activitatii astfel, prezinta interes nu numai costul de productie in general, ci si costul de distributie, costul muncii, costul educatiei, sanatatii, informatiei, administratiei, timpului, datoriei (imprumutului), costul vietii, inflatiei, soma!ului, crizei, reformei economice, costul combaterii crimei, arestarii si condamnarii, pedepsei, costul ecologic, costul externalitatilor negative etc. "e asemenea, costul se analizeaza si se urmareste in conditiile in care se accentueaza interdependentele dintre ramuri, subramuri, dintre agentii economici, incat ceea ce intr#un loc constituie pret de vanzare al produselor respective, intr#un altul, el reprezinta costul factorilor de productie achizitionati. In consecinta, variatiile de pret se transmit in lant, ca efect propagat, si in costuri. $alculul economic, functionarea si dezvoltarea activitatii pe principiul eficientei iau in considerare relatia dintre cost si pretul de vanzare la fiecare bun economic, relatie ca de la parte la intreg. $ostul ($) desemneaza numai o parte a pretului de vanzare (P), si anume cheltuielile suportate de catre agentii economici, iar excedentul pretului (peste costul de productie) reprezinta profitul (pr) sau beneficiul. Astfel, pentru fiecare unitate de produs, sunt valabile egalitatile% P & $ ' pr $ & P # pr. In conditiile unei anumite mar!e de profit, marimea costului exercita presiune asupra pretului. (actori de care depinde evolutia costului mediu%

a) consumul de factori de productie pe unitatea de produs

b) nivelul productivitatii c) pretul factorilor de productie utilizati, care se formeaza pe piata, adica pretul la care se achizitioneaza materii prime, materiale, masini, combustibili, utila!e, salariile ce trebuie platite lucratorilor etc. Producatorii au in vedere urmatoarele% a) isi aleg procesul de productie cel mai eficient, nu numai din punct de vedere tehnic, ci si economic si ecologic

b) urmaresc sa cumpere factori de productie, pe cat posibil, la preturile cele mai mici, fara negli!a calitatea si sa reduca costurile de functionare a lor c) micsorarea consumului de factori de productie pe unitatea de rezultat prin marirea randamentului lor d) asigurarea reducerii costurilor in toate fazele muncii, nu numai in producerea nemi!locita de bunuri economice, ci si in fazele de cercetare si proiectare, in domeniul gestiunii si conducerii e) realizarea obiectivelor stabilite, tinand seama de resursele disponibile, de conditiile de productie existente, in contextul restrictiilor de ordin economic f) identificarea produselor care genereaza consumuri energetice mari si a produselor care aduc pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activitatii de minimizare a costurilor, cu a!utorul metodelor moderne de calcul si evidenta.

Elemente esentiale in activitatea de reducere a costului:

Producatorii au in vedere urmatoarele% a) isi aleg procesul de productie cel mai eficient, nu numai din punct de vedere tehnic, ci si economic si ecologic b) urmaresc sa cumpere factori de productie, pe cat posibil, la preturile cele mai mici, fara negli!a calitatea si sa reduca costurile de functionare a lor c) micsorarea consumului de factori de productie pe unitatea de rezultat prin marirea randamentului lor d) asigurarea reducerii costurilor in toate fazele muncii, nu numai in producerea nemi!locita de bunuri economice, ci si in fazele de cercetare si proiectare, in domeniul gestiunii si conducerii e) realizarea obiectivelor stabilite, tinand seama de resursele disponibile, de conditiile de productie existente, in contextul restrictiilor de ordin economic f) identificarea produselor care genereaza consumuri energetice mari si a produselor care aduc pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activitatii de minimizare a costurilor, cu a!utorul metodelor moderne de calcul si evidenta. )icsorarea costurilor necesita ridicarea nivelului de calificare a lucratorilor, perfectionarea echipamentelor tehnice de productie, a tehnologiilor de fabricatie, a activitatii de administrare, de gestiune si conducere, stimulare materiala, cresterea productivitatii etc.

Cai de reducere a costurilor.

$osturile de productie sunt influentate factori interni, dependenti de activitatea producatorului, si de factori externi, independenti de activitatea acestuia. Printre factorii externi care inf*uentea+a costurile sunt% preturile de cumparare ale factorilor de productie si preturile vinzare ale marfurilor.

Activitatea producatorului trebuie sa se concentreze asupra urmatoarelor cai de reducere a costurilor%

, reducerea consumurilor de materii prime, materiale, combustibil si apa , reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs , folosirea deplina a capacitatilor de productie si a spatiilor de productie , dimensionarea optima a cheltuielilor de dezvoltare , reducerea cheltuielilor administrativ#gospodaresti , micsorarea preturilor de desfacere , dimensionarea optima a cheltuielilor cu reclama.