Dobroiu Ionut-Gabriel

Facultatea de Litere
Master-Studii de limba si literatura romana
Anul I

Biblioteca Militară Națională

Biblioteca Militară Națională este o instituție a Armatei române, care a fost înființată din
Poruncă Domnească și cu înalta Aprobare a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sub
titulatura Biblioteca Ministerului de Război. În prezent, funcționează în clădirea Palatului
Cercului Militar Național.

Fațada dinspre Calea Victoriei a Palatului Cercului Militar Național unde se află și Biblioteca

Militară Națională

Prima bibliotecă militară românească datează din anul 1845, în Moldova, înființată prin
Porunca de zi nr. 122/1845 a Miliției Moldovei). Un document semnat de prințul Dimitrie
Sturdza la Iași, în 10 noiembrie 1846, stabilea un "Regulament al bibliotecii militare".
În Muntenia, la începutul anului 1852, cu prilejul înfințării "școlii militare de ofițeri din
București", coloneii E. Florescu și D. Costaforu donează primele cărți pentru biblioteca
acestei școli.
Inființarea propriu-zisă s-a făcut prin Ordinul de zi pe întreaga Oștire nr. 93, din data de 25
mai 1860, emis de ministrul de război, la acea dată colonelul, mai târziu generalul Ioan
Emanoil Florescu.
De la înființare, biblioteca a acumulat un valoros fond de carte și colecții de periodice
provenite din finanțări ale Ministerului Apărării Naționale, donații ale cadrelor militare și ale
unor personalități ale științei și culturii românești; din schimburi internaționale și
interbibliotecare.

1
 Structura și funcționalitatea instituției se datorează, în mare măsură, marelui cărturar,
membru corespondent al Academiei Române, Nicolae Densusianu, care a condus biblioteca în
perioada 1884-1911.
Cataloagele bibliotecii, tipărite în anii 1867,1877 și 1898, includ lucrări de patrimoniu,
precum cronica polonă a lui Martin Cromer, tipărită la Basel, în 1555, câteva volume ale
colecției istorice Theatrum europaeum scoase la Frankfurt am Main, între anii 1662 și
1717, Analele cronicarului bizantin Ioan Zonaras, într-o ediție venețiană din 1729, cele 19
tomuri de opere postume ale regelui Prusiei, Frederic al II-lea, apărute la 1789 la Amsterdam
ș.a., precum și primele regulamente militare românești tipărite, unele în tipografia lui Ion
Heliade-Rădulescu, altele în cea a Colegiului Sf. Sava, un Regulament Organic, având
aplicată ștampila primei biblioteci militare românești, cea înființată la Iași, în 1845,
de Dimitrie Sturdza.
Biblioteca a suferit și o serie de pierderi de carte, prima dată în timpul refugiului spre
nordul Moldovei din Primul Război Mondial, când s-au distrus cărți și colecții de o
inestimabilă valoare.
Apoi, după al Doilea Război Mondial, prin aplicarea art. 16 din Convenția de Armistițiu
din 12 septembrie 1944, reprezentantul Aliaților - un consilier sovietic - a condus personal
operațiunea care a avut drept consecință devastarea fondurilor de carte ale bibliotecii. Sub
presiunea Comisiei Aliate, Ministerul Propagandei a tipărit 21 de volume, care conțineau
lucrările ce trebuiau interzise; în consecință, biblioteca a fost silită să aplice măsurile
draconice stabilite, sub acoperirea Comisiei Aliate de Control, de Armata sovietică de
ocupație, de înlăturare brutală și nefirească din fondurile sale de publicații a așa-zisei literaturi
fasciste și anti-sovietice, etichetă sub care erau avute în vedere, de fapt, majoritatea cărților și
publicațiilor periodice apărute în vechiul regim. În aceeași idee, un ordin din 1956 al
Ministrului Forțelor Armate, generalul Leontin Sălăjan, prevedea „scoaterea din uz și
distrugerea prin ardere a întregii literaturi militare tipărite înainte de 1947, cu excepția celei
de înzestrare artileristică".
Actuala Biblioteca Militară Națională continuă fosta Bibliotecă Centrală a Ministerului
Apărării Naționale care, din 1954, reunește fondurile care s-au aflat la Marele Stat Major,
Direcția Superioară Politică a Armatei, Casa Oștirii și Casa Centrală a Armatei, fiind găzduită
în clădirea Cercului Militar Național din București, care avea bibliotecă din 1878.
Fondul bibliotecii conține peste 200 000 de volume, care constau din enciclopedii
naționale și internaționale, enciclopedii militare apărute în diferite țări, lucrări de istorie, artă
și știință militară, tehnică civilă și militară, lucrări din toate domeniile cunoașterii și creației
umane, inclusiv literatură și artă.
Legea 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării,
prevede, între altele:
Art. 47. - (4) În cadrul Ministerului Apărării funcționează următoarele instituții de interes
național: Muzeul Militar Național, Biblioteca Militară Națională și Cercul Militar Național.
Prin Decretul nr. 569 din 8 iulie 2004, semnat de președintele României Ion Iliescu,
publicat în „Monitorul Oficial al României", Partea I, Legi, decrete, hotărâri, alte acte, nr.633,
marți, 13 iulie 2004, p.2., Președintele României decretează:
 Articol unic. - Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria E
- „Patrimoniul cultural național", Bibliotecii Militare Naționale din București.
Cu următoarea motivație: pentru prodigioasa activitate de păstrare și valorificare a
tradițiilor militare românești din cultura scrisă, pentru contribuția avută la crearea unei bune
imagini publice a Armatei Române atât pe plan intern, cât și internațional.
 „Instituţie cultural-ştiinţifică şi educaţională de interes naţional a Armatei României, un
veritabil complex infodocumentar modern, cu vocaţie de structură creatoare de valoare
adăugată în nemărginitele teritorii ale cunoaşterii, Biblioteca Militară Naţională doreşte şi

2
poate să înfăptuiască – prin organizări şi relaţionări stimulative ale informaţiei, dar şi prin
cultivarea unui mediu incitant, civilizat şi tonic – mult mai mult decât în toţi cei 160 de ani de
existenţă anterioară. Parte integrantă a sistemului biblioteconomic militar, cu rol de
coordonator din punct de vedere metodologic al acestuia, Biblioteca Militară Naţională
constituie o prezenţă activă în cadrul procesului cultural-educaţional care se desfăşoară în
Armata României, contribuind la formarea unui stil de gândire participativă, întemeiat pe
cultul valorii şi al responsabilităţii.
Cui ar putea fi închinaţi cei 160 de lumină şi, uneori, de suferinţă ai acestui aşezământ
cultural emblematic al Oştirii Române?
Cu smerenie şi mulţumire, mai întâi ctitorilor, celor care au clădit şi au îmbogăţit această
zestre de neam. Apoi, cu nemăsurată consideraţie, bibliotecarilor, oamenilor pentru care
dăruirea înţeleaptă este unica dimensiune şi modalitate de a fi. Lor, inspiratorii atâtor cărări de
cunoaştere, călăuze ale unor paşi uneori şovăielnici, profesionişti ai cărţii care – cu munca şi
visurile lor – s-au aflat ori se află în sălile de lectură, în liniştea depozitelor, undeva în fibra
timpului intelectual al ctitorilor de peste timp.
Fie ca toţi acei care au fost alături de instituţie, în îndelungata şi benefica ei existenţă, să
primească, ca un nobil elogiu spiritual, zestrea de înălţări şi biruinţe a tuturor celor care se vor
folosi de luminile Bibliotecii Militare Naţionale ca de gândul lor bun, simţindu-se părtaşi la
toate aceste împliniri umane, dătătoare de speranţe şi de certitudini”.  (General-locotenent dr.
Cătălin ZISU Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit)