Biblioteca Națională a României

Una dintre cele mai cunoscute biblioteci din România își are originea în Biblioteca
Colegiului „ Sfântu Sava” din București. În contextul diverselor schimbări politice, în ce 100
de ani de existență, biblioteca a purtat mai multe denumiri. În colecția bibliotecii se regăsesc
circa 13.000.000 de unități cu caracter enciclopedic. Ele sunt organizate în fonduri curente
(publicații românești și străine - cărți, ziare și reviste) și fondurile colecțiilor speciale
(bibliofilie, manuscrise, arhiva istorică, periodice românești vechi, stampe, fotografii,
cartografie, audio-vizual).

Istoria bibliotecii începe la 1838, fondul de atunci cuprinzând circa 1000 de volume.
După Unirea din 1859, în același an, biblioteca primește statutul de bibliotecă națională.
Biblioteca colegiului este denumită „Biblioteca Națională” și ulterior „Biblioteca Centrală”.

Cel mai faimos manuscris medieval occidental anluminat din colecţia bibliotecii şi totodată
din România este un fragment de evangheliar latin pe pergament din anul 810. (Din punct de
vedere paleografic şi stilistic, manuscrisul integral, un tetraevangheliar, aparţine seriei de
şapte evangheliare ale şcolii de Curte „Schola Palatina” de la Aachen, realizate la comanda lui
Carol cel Mare (768-814). „Codex Aureus” este scris integral cu cerneala de aur pe pergament
de piele luată de la un vițel nefătat. În tezaurul bibliotecii regăsim și reviste vechi, anuare și
calendare: „Porunca vremii”, „Adevărul”, „Universul”, „Timpul”, „ Bilete de papagal” a lui
Tudor Arghezi. Pentru a menține aceste piese de istorie, din 2008, Biblioteca Naţională are
propriul Centru de Patologie şi Restaurare a Documentelor. Printre cele mai valoroase lucrări
restaurate în cadrul centrului se află o Biblie apărută în anul 1748, la Veneţia, „Octoihu şi
slujbile sfinţilor de obşte”, „Mystirio sau Sacrament”, creată acum aproape 400 de ani.

În noul edificiu al bibliotecii se află 14 săli de lectură în suprafață totală de 12.000 m 2,6 săli
de conferință în suprafață totală de 800 m2,spații multifuncționale (săli de expoziții,
multimedia, audiții, proiecții, librării, muzeul cărții, cafenele, restaurant) în suprafață totală de
15.000 m2. În aceste săli au loc diverse activități culturale precum concerte ale Corului Regal,
Festivalul Culturii Indiene, expoziții de pictură. Biblioteca Națională are doua filiale.
Biblioteca „OMNIA„ a fost fondată din iniţiativa unui grup de intelectuali craioveni -
scriitori, oameni de teatru, cadre universitare, artişti plastici - cu sprijinul Institutului pentru
Dezvoltarea Relaţiilor Culturale cu România din Lyon-Franţa şi cu ajutorul Primăriei din
Lyon şi al cetăţenilor lyonezi. Biblioteca din Craiova deţine un fond de aproximativ 30000 de
volume din diverse domenii : literatură, critică si istorie literară, lingvistică, istorie,
sociologie, medicină, filosofie, artă, sport, geografie, management şi marketing, ştiinţe
economice, dicţionare, enciclopedii, precum şi o colecţie de periodice : Lire, Magazine
Littéraire, Figaro Magazine, Art et décoration, Beaux Arts, Cahiers du Cinéma, Géo, Science
et vie, Histoire, Le Nouvel Observateur, Phosphore, Time, Reader`s Digest, Paris Match etc.
Fondul bibliotecii deţine importante colecţii - Enciclopedia Universalis, Enciclopedia
Britannica, Enciclopedia Alpha Juniors, Tout l`Univers, Dictionnaires Larousse, Dictionnaires
des œuvres, Beautés du monde, Encyclopédie Bordas-Mémoires du XXe siècle, Cahiers de
l`Herne - a căror valoare este remarcabilă. Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia a fost
înfiinţată în 31 iulie 1798, din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány
Ignác (1741-1798). Alături de un observator astronomic, mai multe colecţii cu caracter
muzeal, biblioteca constituia o parte a fundaţiei culturale de interes public creată de acesta cu
denumirea de Institutum Batthyaniani/ Institutul lui Batthyani din Alba Iulia. Nucleul de
astăzi al Biliotecii Batthyaneum, totodată fondul-tezaur al acesteia, îl constituie colecţia
privată a episcopului Batthyány Ignác, formată din 18.000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi
manuscrise datate începând cu secolul al IX-lea. Ele au fost procurate prin achiziţiile efectuate
în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea. Cele mai importante sunt biblioteca
arhiepiscopului Vienei, Cristoforo Migazzi, şi cea a Bisericii Sfântul Iacob din Levoča.
Donaţiile au constituit forma principală de îmbogăţire a fondurilor bibliotecii în cursul
secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea. Observatorul astronomic a
funcţionat numai până la Revoluţia din 1848, când a fost bombardat. Ulterior, a fost
transformat în muzeu, destinaţie cu care a mai funcţionat vreme de un secol. Biblioteca a
funcţionat neîntrerupt până astăzi, fiind administrată de episcopia romano-catolică din Alba
Iulia până în 1953. În 1962, a devenit filială a Bibliotecii Centrale de Stat, actuala Bibliotecă
Naţională a României.Cea mai reprezentativă sală a bibliotecii, Aula Magna, păstrează
amenajarea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în stilul
austriac "Zopf", amestec de Neoclasicism şi Rococo, având aceeaşi structurare interioară a
spaţiului în nava supraînălţată de o galerie, altar şi cor.În 1912, s-au pus aici bazele unui
valoros muzeu de arheologie şi de artă sacră, care şi-a îmbogăţit colecţiile în perioada
interbelică, perioadă din care datează şi denumirea de Batthyaneum. Valoarea Bibliotecii este
dată şi de cele două arhive ale Transilvaniei, a Conventului de la Cluj-Mănăştur şi a
Capitolului de la Alba Iulia.