Istoria bibliotecii si a arhivelor antice si modern

Colectia de cunostinte n scris ntr-un fel de depozit este o practica la fel de veche ca nsasi
civilizatia. Aproximativ 30.000 de tablite de lut gasite n Mesopotamia antica dateaza de mai
mult de 5.000 de ani. Arheologii au descoperit suluri de papirus de la 1300-1200 i.Hr n orasele
antice egiptene de la Amarna si Teba si mii de tablite de lut n palatul regelui Sanherib,
domnitorul asirian de la 704-681 i.Hr, la Ninive, orasul sau capitala. Mai multe dovezi s-au gasit
odata cu descoperirea colectiei personale a nepotului lui Sanherib, regele Ashurbanipal, nume
care n cele din urma a devenit biblioteca. Indiferent daca au fost publice sau private, bibliotecile
au fost fondate, construite, distruse si reconstruite. Biblioteca, de multe ori sustinuta de religie
sau de stat, a fost un supravietuitor de-a lungul istoriei sale lungi si serveste ca un testament
pentru setea de cunoastere, un motor al civilizatiei.
De-a lungul imperiului de est au aparut comunitati monahale, cu mici biblioteci, mai ales
teologice. In jumatatea de est a imperiului, datorita raspandirii crestinismului, s-a incurajat
utilizarea bibliotecilor.
Capitala de la Constantinopol a avut trei mari biblioteci: Biblioteca universitatii, biblioteca
pentru familia regala si de serviciu public si o colectie teologica. Chiar daca bibliotecile au
disparut in imperiul de vest din cauza invaziilor, lipsei de fonduri, si mai ales lipsei de interes,
monahismul a dat nastere la o explozie legata de invatare si cunoastere.
Marile biblioteci antice pierdute ale omenirii
Biblioteca din Ugarit
Ugarit a fost un vechi oras-port din estul Mediteranei, aflat la 11 kilometri nord de Latakia in
nordul Siriei. In acest loc s-au descoperit dovezi arheologice ce au aratat ca asezarea exista inca
de acum 8000 de ani.
Pe langa ruinele orasului, s-au descoperit o serie de texte religioase, scrise in alfabetul
ugaritic. Alfabetul ugaritic este o forma de scriere cu cuneiforme, continand 30 de litere, a limbii
ugaritice, o limba disparuta din ramura de nord-vest a limbilor semitice.
Poate cele mai importante informatii arheologice sunt tablitele din argila ce contin texte
religioase cunoscute ca Ciclul ugaritic lui Baal, unde se vorbeste despre motivul zeului care
moare si invie.
Revenind la Ugarit, orasul avea o bogata traditie artistica influentata atat de cultura egipteana
cat si Myceneana.
Descoperirea orasului a adus la lumina cel mai important precursor al alfabetului folosit astazi
si doua biblioteci unice in lume, datand de acum 3200 de ani continand texte despre economie,
diplomatie, administratie si texte religioase. Textele sunt cunoscute si ca tablitele de la Ras
Shamra si au fost scrise in patru limbi: sumeriana, hurriana, akkadiana si ugaritica. Tablitele se
afla astazi la Institutul de Antichitati al Scolii de Teologie din Claremount, California. In 1973 sa mai descoperit o arhiva cuprinzand 120 de tablite, iar in 1994 au fost aduse la lumina inca 300.
Biblioteca lui Assurbanipal

Biblioteca lui Assurbanipal din Ninive (aproape de modernul Mosul, Irak) a fost una dintre
cele mai mari si poate prima blibioteca moderna, impartita in mai multe camere, textele fiind
grupate dupa subiect. Fiecare grup de tablite continea o mica descriere afisata langa intrarea in
camere pentru a identifica mai rapid continutul. Biblioteca Assurbanipal a fost denumita astfel
dupa regele Imperiului Neo-Asirian, Assurbunipal (668-627 i.en). Biblioteca contine peste
30.000 de tablite datand din secolul VII i.en. Poate cel mai cunoscut text descoperit aici este
faimoasa epopee a lui Gilgamesh. Tablitele au fost descoperite in situl arheologic Kouyunjik, in
nordul Mesopotamiei (Irak-ul de astazi).
Descoperirea tablitelor se datoreaza lui Austen Henry Layard, majoritatea tablitelor pot fi
gasite astazi la British Museum. Muzeul are astazi in colectia sa nu mai putin de 30.943 tablite,
insumand aproximativ 10.000 de texte.
Biblioteca din Alexandria
Pierderea celei mai mari arhive de surse si de cunostinte din lumea antica, Biblioteca din
Alexandria, a fost plnsa de toate vrstele. Dar cum si de ce a fost pierduta este nca un mister.
Alexandria a fost fondata n Egipt de catre Alexandru cel Mare. Succesorul lui s-a numit Faraon
ca, Ptolomeu al II-lea Soter, a fondat Muzeul Regal sau Biblioteca din Alexandria n 283 .Hr.
Muzeul a fost un altar inchinat muzelor modelat dupa Liceul lui Aristotel n Atena. Muzeul a fost
un loc de studiu care a inclus zone de curs, gradini, o gradina zoologica, si altare pentru fiecare
dintre cele noua muze, precum si Biblioteca n sine. Aceasta a fost estimata la un moment dat ca
a avut peste o jumatate de milion de documente din Asiria, Grecia, Persia, Egipt, India si multe
alte natiuni.
Marii gnditori ai timpului, oameni de stiinta, matematicieni, poeti din toate civilizatiile au
venit pentru a studia si a schimba idei. Influenta ei s-a intins peste timp si oameni.
Continand mai mult de 700 000 pergamente, echivalentul a mai mult de 100.000 de carti tiparite
modern
Biblioteca a disparut ncet, suferind un declin lent din timpul lui Cezar si Cleopatra. Intradevar, primul dezastru a fost n 48 .Hr., cnd o parte a bibliotecii situata in port a luat accidental
foc n timpul razboiului alexandrin dus de Iulius Cezar. Cu toate acestea, Marc Anthoniu a dat
Cleopatrei peste 200.000 suluri de Pergamon, pentru a compensa pierderile. Totusi, tulburarile
ulterioare n cadrul Imperiului Roman au dus la neglijarea treptata si distrugerea finala a
bibliotecii. Armatele romane au venit la Alexandria pentru a restabili ordinea de mai multe ori
ntre 200 si 300 d.Hr., si intr-una din aceste ocazii, (probabil campania lui Aureliu n 272 d.Hr.),
ntregul district regal si Muzeul original au fost distruse.
Arhivele SECRETE ale Vaticanului
Cele mai vechi documente din arhiv dateaz din secolul 8 i nume foarte importante ale
istoriei pot fi regsite n ele, mergnd de Henric al VIII-lea, Galileo i pn la Martin Luther i
cavalerii din Ordinul Templierilor.
Transilvania

Arhivele sunt temple ale memoriei. Inauntrul lor, istoria se conserva prin mijlocirea actului
scris. La fel cu societatea pe care o reflecta, arhivele sunt organizate si structurate pe institutii,
familii si persoane creatoare de arhiva. Cu cat mai numeroase si bogate sunt arhivele pastrate, cu
atat mai apropiata de realitate este reconstituirea istorica si mai veridica stiinta despre trecut.
Dintre provinciile romanesti, Transilvania este cea mai bogata in arhive, cel putin pana la
inceputul secolului al XIX-lea. Sunt perioade in care numarul documentelor pastrate in arhivele
unui singur oras ardelean, precum Sibiu, Cluj, Brasov, Bistrita le intrece pe cele pastrate in
cuprinsul Tarii Romanesti sau Moldovei din aceeasi perioada. Faptul se datoreaza, pe de o parte,
productiei documentare superioare, iar pe de alta parte conservarii lor de-a lungul timpului,
arhivele intracarpatice fiind mai ferite de vicisitudinile istoriei
A vorbi despre bogatia extraordinara a arhivelor din Transilvania nu este o afirmatie fara
acoperire. Pe acest teritoriu s-au descoperit, la Tartaria (Alba), cele mai vechi marturii ale
scrisului din sud-estul Europei, iar din epoca romana ni s-au pastrat mentiuni ale arhivelor
municipale (tabularium) si chiar documente sui-generis, precum tablitele cerate si diplomele
militare. Pe langa bogatie si vechime, arhivele Transilvaniei, incepand cu epoca medievala, sunt
caracterizate prin diversitate si multiculturalism, reflectand evolutia istorica a regiunii. Asezarea
la convergenta ariilor culturale central si est-europene se reflecta cel mai bine in ansamblul de
limbi si grafii in care sunt scrise documentele: latina medievala si moderna, slavona, romana in
alfabet chirilic si latin, maghiara medievala si moderna, germana in alfabet gotic si latin,
armeana, greaca moderna etc.
Arhivele ardelene sunt locuri ale identitatii pentru toate natiunile si populatiile
conlocuitoare ale provinciei: romani, maghiari, germani, evrei, armeni. Alaturi de istoriografia
romana, arhivele ardelene sunt cercetate frecvent de istorici maghiari, germani, austrieci, slovaci,
sarbi, dovedindu-se a fi totodata un patrimoniu romanesc si unul european demn de a fi cunoscut.
Cel mai vechi document intern din Transilvania, si implicit de pe teritoriul Romaniei, este o
diploma a Capitolului de pe langa episcopia catolica din Alba Iulia, din anul 1231, privind
vanzarea unei mosii din actualul judet Alba. Emitentul acestui act face parte din categoria
locurilor de adeverire (loca credibilia) - primele institutii arhivistice de pe teritoriul tarii noastre
-, insarcinate prin privilegiu regal cu misiunea de notariat si arhiva in evul mediu.
Dupa secularizarea manastirilor in secolul al XVI-lea, in urma reformei religioase, arhivele din
Alba Iulia si Cluj-Manastur au devenit primele institutii publice de acest fel din cuprinsul tarii
noastre. Ele au functionat pana in 1874.
Ca o consecinta a pierderii autonomiei, prin anexarea la Ungaria din 1867, Transilvania isi
instraina o parte foarte importanta a arhivelor sale istorice, care au luat drumul Arhivei Nationale
Maghiare, infiintata la Budapesta in 1875; documentele au ramas instrainate pana astazi.
Pn la nceputul secolului al XVIII-lea, arhivele din rile Romne erau pstrate de ctre
Cancelaria domneasc, autoritile ecleziastice i de ctre demnitarii de diferite ranguri n cadrul
ierarhiei boiereti. Cele mai vechi locuri de conservare a documentelor erau mnstirile, care,
fiind locuri considerate ca sigure, pstrau i documente laice. Spre exemplu, se tie c n 1775
Mitropolia Bucuretilor avea n pstrare o arhiv general ce cuprindea documente private de
tipul hotrniciilor.[7]

Arhivele din ara Romneasc au luat fiin la 1 mai 1831, iar cele din Moldova la 1
ianuarie 1832, n condiiile n care primele legi administrative moderne, Regulamentul Organic,
au intrat n vigoare. Dup Unirea Principatelor, n 1859, cele dou instituii de arhiv s-au unit n
octombrie 1862, conducerea lor fiind asigurat de Direcia General a Arhivelor Statului cu
sediul n Bucureti.[8]
Dup primul rzboi mondial, statul romn i-a extins substanial teritoriul i Arhive ale
Statului au luat fiin n 3 dintre provinciile noi ale Romniei: la Cluj n 1920 pentru
Transilvania, la Cernui n 1924 pentru Bucovina i la Chiinu n 1925 pentru Basarabia. n
1925, o nou lege referitoare la Arhivele Statului a intrat n vigoare; instituia intra n subordinea
Ministerului Educaiei Publice. Constantin Moisil a fost director al instituiei ntre 1923 i 1938,
fiind urmat de Aurelian Sacerdoeanu ntre 1938 i 1953.