editorial

U N ARC DE TRI U M F
CU
P EC ET EA P E RF O RMA N Ţ E I

C
ând am preluat, în primăvara anului 2007, „ștafeta”
de șef al Serviciului Istoric al Armatei, am fost mai
mult decât plăcut surprins să constat că aveam să
duc mai departe, pentru aproape un deceniu, destinele unei
instituţii, adevărat paradis al lecţiilor trecutului, care a avut în
fruntea sa, de-a lungul celor 149 de ani de existenţă, reputaţi
ofiţeri din elita oștirii. În această onorantă galerie, inaugurată,
în anul 1867, de locotenent-colonelul Gheorghe Slăniceanu,
urmat de maiorul Nicolae Dona, coloneii Constantin Barozzi,
Nicolae Dona și Alexandru Carcaleţeanu, căpitanii Constantin
Mihăescu, Gheorghe Nestorian și Ioan Oprescu, maiorul Marin
Nicolescu, căpitanii Ioan Popovici, Traian Filoti și Constantin
Cristescu, maiorul Constantin Theodorescu, căpitanii Toma
Lișcu, Nicolae Densușianu și Marin Ionescu, maiorii Dimitrie
Strătilescu, Theodor Georgescu, Ioan Popovici, Ion Coandă
și Gr. Tomescu, locotenent-coloneii Constantin Scărișoreanu,
Alexandru Văitoianu și Stan Poetaș, maiorii Dimitrie Gherculescu
și Nicolae Condeescu, locotenent-coloneii Eraclie Nicoleanu
și Nicolae Condeescu, coloneii Dumitru Motaș, Constantin
Tănăsescu, Dumitru Paladă, Ioan Jujescu, Emil Gabrielescu,
Alexandru Corvin, generalii de brigadă Laurenţiu Bârzotescu,
Grigore Constandache și Constantin Miltiade, coloneii Victor
Renescu, Constantin Drăgănescu și Ioan V. Codreanu, generalul
de brigadă Traian Șt. Georgescu, colonelul Constantin Nicolau,
generalii de brigadă Nicolae Gh. Gorsky, Ioan I. Iucăl și Ioan V.
Trandafirescu, coloneii Ion Popescu, Virgil Dumitrescu și Nicolae
Dobrescu, maiorul Gheorghe Niţu și coloneii Ion Leonida, Antone
Marinescu, Aurelian Miriţă și dr. Alexandru Oșca, aveam să devin
primul ofiţer de marină împuternicit cu această onorantă misiune.
La finele acestui mandat, care a constituit cea mai lungă, dificilă
și prolifică perioadă a carierei mele, am satisfacţia că, după un
stagiu de 9 ani în presa Forţelor Navale și după alţi 8 ani petrecuţi
în muzeografia navală, statutul de arhivist militar mi-a împlinit
destinul cu realizări de excepţie. Posibile, evident, doar împreună
și cu aportul unor redutabili profesioniști ai breslei, precum
coloneii dr. Cornel Carp, dr. Florea Petrișor, dr. Daniel Ștefan
și dr. Luminiţa Giurgiu, dr. Cornel Ţucă, dr. Iulian Boţoghină,
dr. Leontin Stoica, Simona și dr. Victor Martin, dr. Teodora
Giurgiu, dr. Veronica Bondar și mulţi alţi confraţi întru adevăr,
tradiţie și cultură militară de „mare calibru”.
Deloc întâmplător, odată cu identificarea actului de naștere al
instituţiei – 17 martie 1867 – am propus și legitimat ca element
distinctiv al activităţii neobosite de arhivar și arhivist Arcul de
Triumf, simbolul reîntoarcerii glorioase a ostașului român de pe
câmpurile de luptă.

document 2016 3 (73) 1

editorial
Sub această pecete a biruinţei am continuat, solidari
cu antecesorii și consecvenţi cu noi înșine, investigaţiile
arhivistice sistematice și ample. Acest „travaliu“ s-a
finalizat cu o prestigioasă panoplie editorială, care
s-a bucurat de un justificat succes și aprecieri pe
măsură din partea exegeţilor. Menţionez, cu mândria
legitimă de a fi iniţiatorul celor două proiecte,
„Enciclopedia Armatei României”, prima lucrare de
profil din istoriografia naţională și „Albumul Armatei
României”, ambele susţinute și coordonate de amiralul
dr. Gheorghe Marin, șeful Statului Major General în
perioada 2006-2010, ediţii bibliofile lansate cu prilejul
sărbătoririi a 150 de
ani de la constituirea
Statului Major General.
De asemenea,
a m re l u a t a p a r i ţ i a
prestigioasei reviste
„Document. Buletinul
Arhivelor Militare
Române” și am fondat
o n o u ă p u b l i c a ţ i e,
„Calendarul tradiţiilor
militare”, care, timp
de cinci ani, a readus
în actualitate tezaurul
de valor i culturale
și spir ituale conex
evoluţiei Armatei
României.
Desigur, activitatea arhivistică specifică s-a aflat în
centrul atenţiei și a preocupărilor noastre cotidiene, fie
că a fost vorba de managementul propriu-zis al celor
circa 150 km liniari de arhivă deţinuţi în centrele și
depozitele intermediare de arhivă ale categoriilor de
forţe, de digitizarea unor fonduri de arhivă cu valoare
istorică incontestabilă, de elaborare a proiectelor de
acte normative, a instrumentelor de lucru adecvate ș.a.
De asemenea, în ultimul deceniu am continuat cu
aceeași intensitate și eficienţă derularea Protocolului
dintre Ministerul Apărării Naţionale și Muzeul
Holocaustului din Washington D.C. și am organizat
expoziţii tematice relevante în parteneriat cu Arhivele
Naţionale ale României, Ambasada României din
Varșovia, călătorii de studii, simpozioane itinerante,
lansări de carte etc. „Ghidul Arhivelor Militare” și
monografia „Serviciul Istoric al Armatei în slujba
culturii naţionale” au reprezentat, din acest punct
de vedere, un veritabil instrument de lucru pentru
2 3 (73)
beneficiarii serviciilor instituţiei, precum și o autentică
și completă carte de vizită pentru ceea ce au fost, sunt
și vor fi Arhivele Militare Române pentru posteritate.
Concomitent cu activitatea știinţifică notabilă,
o altă prioritate cotidiană a specialiștilor instituţiei
a constituit-o soluţionarea a mii de cereri de care
au beneficiat atât camarazii noștri activi și cadrele
militare în rezervă și în retragere, ca urmare a celor
două campanii de recalculare a pensiilor militare, cât
și din ce în ce mai numeroși cetăţeni români și străini.
Pe cât de complexă și de meticuloasă a fost și
rămâne activitatea arhivistică propriu-zisă, pe atât
de provocatoare a fost
activitatea știinţifică în
sine. În acest registru
al realizărilor bibliofile
de excepţie se înscriu
lucrările din colecţia
de studii și comunicări
știinţifice susţinute
de-a lungul anilor de
reputaţi specialiști
militari și civili, români
și străini, colecţie
începută cu „Armata
Română și Răscoala
din 1907”, și continuată
în cadenţa unor
adevărate provocări, și
cu un efort susţinut,
cu „Armata Română și unitatea naţională”, „Armata
Română și patrimoniul naţional”, Armata Română
și evoluţia armei Tancuri. Documente 1919-1945”,
„Armata Română și societatea civilă”, „Armata
Română și mass-media”, „Armata Română și cultele”
și „Armata Română și politica naţională”.
Un impact mediatic deosebit a avut apariţia
primelor trei enciclopedii dedicate exclusiv liderilor
Armatei României, respectiv „Miniștrii Apărării
Naţionale”, „Șefii Statului Major General” și „Șefii
Statului Major al Forţelor Navale”, salutate și
apreciate ca adevărate instrumente de lucru, deosebit
de utile specialiștilor în domeniu.
La fel de bine cotate sunt și alte lucrări de
recunoscută ţinută știinţifică, precum „Statul Major
General în arhitectura organismului militar românesc
1859-2009”, „Casa Regală în cronicile «neoficiale»
ale «Monitorului Oficial». 1914-1924”, „Resursele
umane ale Armatei României. 150 de ani de
2016 document

istorie”, „Înzestrarea Armatei României în perioada
interbelică”, volumele I-III 1919-1920, 1931-1935
și 1936-1940 sau captivantele albume „Uniformele
Armatei României” și „Uniformele Forţelor Navale
Române”.
Relaţia sinceră, colegială și proactivă cu muzeele,
bibliotecile, editurile, ligile și asociaţiile din reţeaua
Ministerului Apărării Naţionale, dar și cu Arhivele
Naţionale ale României, Arhivele Diplomatice, Consiliul
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
Arhiepiscopia Râmnicului, Asociaţia Culturală „Valeriu-
Florin Dobrinescu”, Centrul de Cercetare a Conlucrării
Bisericii cu Armata României „General Paul Teodorescu”,
Muzeul Brăilei „Carol I”, Muzeul Naţional de Istorie a
României, Fundaţia „Magazin istoric”, Fundaţia „General
Grigore Baștan”, Fundaţia literar-istorică „Stoika”,
„Romfilatelia” și Muzeul Naţional al Ţăranului
Român – ca să dau doar câteva exemple – a condus la
organizarea unor activităţi de ţinută, consistente tematic
și relevante ca substanţă și mesaj.
Toate aceste performanţe, obţinute cu eforturi
concertate, constante și o muncă asiduă, au făcut
din Serviciul Istoric al Armatei o structură viabilă și
indispensabilă atât conducerii Ministerului Apărării
Naţionale, Statului Major General, ca eșalon tutelar,
dar și tuturor structurilor din organica Armatei
Române. Această reputaţie întemeiată pe rigoare,
responsabilitate și o disponibilitate emblematice, și
binemeritatul prestigiu de autoritate într-un domeniu
atât de generos sub aspectul informaţiilor pe care le-a
acumulat și tezaurizat, dar și prin modul riguros și
elevat în care a știut să valorifice patrimoniul arhivistic
militar, să-l accesibilizeze cercetătorilor și să-l facă
bine cunoscut și apreciat prin activităţi știinţifice
și editoriale, reprezintă marele câștig și moștenirea
de suflet pe care le transmit, la final de mandat,
predecesorilor mei.
Sunt mândru că Serviciul Istoric al Armatei are
astăzi o strategie bine definită în domeniul specific
de activitate, că a probat capacitatea de a identifica
soluţii adecvate multiplelor probleme și solicitări
din interiorul și din afara Ministerului Apărării
Naţionale și – lucrul cel mai evident – că deţine un
potenţial uman de excepţie, specialiști de certă valoare
și incontestabilă probitate profesională, în măsură
să gestioneze și să soluţioneze cu promptitudine
problematica vastă a investigaţiilor arhivistice.
În toţi acești ani, colegii mei, civili și militari, au
făcut dovada unui efort fizic și intelectual remarcabil,
document 2016 3 (73)
editorial
fiind solidari cu toţi factorii responsabili angrenaţi
în procesul încununat de succes al restructurării
și modernizării instituţiei militare. Am reușit să-i
cunosc pe majoritatea dintre ei, să-i preţuiesc și să-i
admir pentru tenacitatea și expertiza de care au dat
dovadă necondiţionat. Prin atașamentul, implicarea
și solidaritatea lor au devenit parte din familia mea
extinsă. Suficiente motive pentru care îi voi susţine și
preţui totdeauna pentru condescendenţa cu care au
înţeles să-și asume și să exercite nobila profesie de
arhivist militar, punând în slujba camarazilor noștri
activi, din rezervă și din retragere și a numeroșilor
beneficiari externi experienţa și expertiza atât de
valoroase și de benefice tuturor.
În acest moment de răscruce din viaţa și cariera
mea, când, după patru decenii în care am purtat cu
dragoste și mândrie uniforma Armatei României,
arborez simbolic pavilionul de bun rămas, vă mulţumesc
dumneavoastră, celor care aţi activat de-a lungul
anilor în structurile Serviciului Istoric al Armatei,
actualei echipe a instituţiei, precum și partenerilor
și colaboratorilor noștri de pretutindeni pentru
eforturile depuse în acest domeniu de interes major
pentru memoria colectivă a oștirii.
La finalul carierei mele, începută în anul 1976 sub
pavilionul Marinei Militare și încheiată în 2016 sub
stindardul Statului Major General, am satisfacţia și
convingerea că patrimoniul arhivistic militar, sporit
an de an de fiecare generaţie și tradiţiile Armatei
Române, făurite cu devotament, profesionalism și
nu de puţine ori, cu preţul sacrificiului suprem, de
înaintașii noștri, se află pe mâini bune.
Fie ca vocaţia performanţei să vă călăuzească spre
noile orizonturi ale performanţelor care vă animă în
prezent, iar trecutul să vă stimuleze și să vă ambiţioneze
să perseveraţi în a excela în acest domeniu de referinţă
pentru istoria și cultura Armatei Române.
Vă doresc din inimă multă sănătate, tot mai multe
bucurii și împlinirea tuturor idealurilor profesionale
și a aspiraţiilor personale, pe care sunt încredinţat că
nu veţi pregeta să le puneţi cu aceeași râvnă în slujba
și pentru propășirea Serviciului Istoric al Armatei.
BUN CART ÎNAINTE!
Comandor Dr. Marian MOȘNEAGU
Șeful Serviciului Istoric al Armatei
(15 aprilie 2007-29 iunie 2016)
3
studii/documente
EŞECURI ŞI VULNERABILITĂŢI
ÎNAINTEA CAMPANIEI DIN 1916
Lector universitar asociat Dr. Alin SPÂNU1
U
n clasic al spionajului mondial, generalul
Maximilian Ronge, ultimul șef al
Serviciului de Informaţii al Armatei
Austro-Ungare, a constatat pe baza propriei
experienţe că organizarea unei structuri informative
nu se poate efectua peste noapte și, pentru a deveni
eficient și util, aceasta are absolută nevoie de
sprijinul colectivităţii. „Totuși – aprecia generalul
Ronge – după cum negustorul din toate timpurile,
chiar și când îi merge rău, se ţine la curent asupra
«concurenţei», tot așa și Statul nu trebuie să neglijeze
să se ţină la curent asupra forţelor vecinului, inamicul
său probabil”. Activitatea informativă, departe de a fi
legată numai de unele situaţii în timp și spaţiu, este
continuă și generală, legată numai de scopul propus.
În viaţa tuturor statelor, ca și în aceea a oamenilor,
interesele vitale ale fiecăruia au dominat relaţiile între
unele și altele, astfel încât au început să se suspecteze
reciproc. Dacă, după un conflict militar, focurile de
armă au încetat, lupta pentru viaţă, pentru mai bine
și pentru progres, nu a încetat niciodată.
Lupta în domeniul informativ nu cunoaște
perioade de stagnare, decât atunci când nu vor mai
exista interese ce se ciocnesc. În acest domeniu nu
există decât variaţii de intensitate, pe linii de eforturi.
De acest lucru trebuie să fim convinși, mai ales
că toată activitatea este bazată pe elementul OM.
Prin om se caută, prin om se obţine. Omul face
spionaj și observare, de la om se obţine prin trădare,
speculaţii, constrângere sau neglijenţă. Orice om
este atras spre a obţine avantaje cât mai multe, cu
un minim de efort. Omul trebuie utilizat, exploatat,
supravegheat sub toate aspectele lui. În domeniul
informativ trebuie descoperite, cultivate și exploatate
toate cunoștinţele, însușirile, aptitudinile, slăbiciunile,
viciile, temperamentul etc., pe care cei ce lucrează
în această branșă le deţin. Pe de altă parte, scopul
acţiunii informative în câmpul contrainformativ este
acela de a urmări evoluţia stării de spirit, cauzele ce o
influenţează și de a identifica activitatea subversivă,
sub orice formă s-ar prezenta, determinându-i
obiectivele pe care le urmărește.
4 3 (73)
Cât privește locul serviciilor de informaţii
românești în raport cu evoluţiile pe plan mondial o
altă definiţie a generalului Ronge s-a aplicat foarte
bine și României, cel puţin în perioada premergătoare
Primului Război Mondial: „cu cât sunt mai mici
mijloacele statului, cu atât mai mult este redus la
concursul voluntar și gratuit al tuturor cetăţenilor
pentru executarea serviciului de informaţii și pentru
apărarea faţă de serviciul de spionaj inamic”.
Desigur, informaţia este vitală, dar nu decisivă,
deoarece analiza și exploatarea revin unor decidenţi
politici sau militari. În 1916, Armata Română se
afla înaintea unui examen dificil, acela de a intra
în conflictul izbucnit în 1914, de partea Franţei,
Angliei și Rusiei (Antanta), însă împotriva unui
inamic aflat la nord, vest și sud (Imperiul Austro-
Ungar și Bulgaria). În plus, lipsa unei industrii
militare autohtone dădea de gândit factorilor politici
în perspectiva unor necesităţi de înzestrare. Pe de
altă parte, la vârful Armatei Române lucrurile nu
erau tocmai clare, mai ales din punctul de vedere
al liderului Marelui Stat Major, care trebuia să iasă
la pensie, dar a fost reţinut în funcţie. Cât privește
Armata Română în ansamblu, aceasta nu avea niciun
fel de structuri contrainformative, ceea ce a permis,
uneori, unor agenţi străini sau unor români naivi și
vicioși să producă daune incomensurabile.
Prima mare vulnerabilitate apare acolo unde ar fi
trebuit să existe un mecanism blindat de protecţie – la
vârful Marelui Stat Major.
Un agent al Direcţiunii Poliţiei și Siguranţei
Generale ( în continuare D.P.S.G.) informează, la
28 august 1914, că în strada Osiris nr. 1A locuia
Aneta Bojinski, o poloneză supusă rusă, care „este
întreţinută de dl. general Zottu și care, după cum
sunt informat, i-a făcut și casele”2. Șeful Marelui Stat
Major o vizita de două ori pe săptămână, îmbrăcat
civil și cu batista la gură. Dar Aneta nu se mulţumea
doar cu atât. Un alt client constant era Dumitru
Nedelcu, desenator la Arsenalul Armatei, care își
părăsise soţia pentru Aneta. Din filajul imobilului
s-a constatat un adevărat du-te-vino de „persoane
2016 document

foarte suspecte, toţi străini de localitate”3. Agentul de
siguranţă nr. 7 aprofundează și află, în octombrie 1914,
că femeia locuiește acolo de 3 ani, „nu are niciun fel de
ocupaţie făcând prostituţie clandestină și fiind de mai
mulţi ani metresa dlui general Zottu, care acum trei ani
i-a cumpărat și pus pe numele său proprietăţile în care
domiciliază. Dumitru Nedelcu, ce este funcţionar la
Arsenalul Armatei și care frecventează acea casă, este
tot un concubin al acesteia de vreo doi ani”4.
Acum intră în verificări serioase și Dumitru
Nedelcu, despre care se află că e originar din Botoșani
și a fost martor al apărării în procesul intentat lui
Rodrig Goliescu în 1913. Avea o părere bună despre
Goliescu și considera că acesta a fost „o victimă și tot
procesul o vastă înscenare”5.
Dar cine era Goliescu? S-a născut la 12 mai 1882
în Dorohoi într-o familie de polonezi, cu un tată
care s-a stabilit în România în 1863 și o mamă cu
numele de Gallo, ulterior românizat în Goliescu.
A absolvit, în 1900, Școala Militară de Ofiţeri de
Artilerie și Geniu și începe să proiecteze diferite
aparate de zbor. Este trimis în Franţa și inventează
Avioplanul, brevetat la Paris (26 august 1908). Patru
ani mai târziu a proiectat un aparat cu decolare
verticală, Avio-Cleopter-Mecanic nr. 2. Are o viaţă
dezordonată, datorii și este în căutare de sponsori,
așa că vulnerabilităţile sale sunt punctate de spionajul
ţarist. Piotr Altinovici, interpret la Legaţia rusă din
București, îl racolează în iunie 1912, punându-l să
semneze și un angajament de colaborare. Ofiţerul
a furnizat regulamentul de mobilizare al armatei,
documente privind apărarea orașului Galaţi, situaţia
transporturilor militare ș.a. La un moment dat
a ţintit mai sus și l-a contactat pe locotenentul
Mihai Predescu, pentru a-l ajuta în sustragerea de
documente de la Marele Stat Major, însă acesta și-a
anunţat superiorii. Cazul a fost preluat de D.P.S.G.,
care l-a filat intens pe Goliescu, l-a dezinformat
și l-a arestat în flagrant (februarie 1913), după ce
primise de la Predescu câteva (pseudo) documente
secrete. Procesul a început imediat și, în iunie 1913,
ofiţerul a fost condamnat la degradare și 20 de ani
muncă silnică. A rămas închis până în august 1925,
când a fost graţiat și a murit în patul lui, asfixiat, în
ianuarie 19426.
Să revenim la multifuncţionala Aneta și dubiosul
Nedelcu. Se mai sapă informativ și agentul de
siguranţă, pe baza celor aflate, avansează o ipoteză
periculoasă. Se părea că desenatorul o domina pe
document 2016 3 (73)
studii/documente
Aneta și „o forţează
să fac ă anumite
chestiuni bizare și
să aibă răspunsul
de la acel domn
general, răspunsuri
pe care Nedelcu le
comentează după
cum îi dictează
interesele lui”7.
Supravegherea
imobilului și
a personajelor
continuă. Agentul
Generalul Vasile Zottu
de siguranţă nr. 7
își dă seama, în aprilie 1916, că Nedelcu e uns cu
toate alifiile și, ca să obţină mai multe date fără să fie
expus, își trimite soţia să se împrietenească cu Aneta.
Află astfel că aceasta îl regreta pe Goliescu pentru
că ambii erau polonezi și trebuiau să se căsătorească,
iar Nedelcu să le fie naș. Acesta din urmă a lucrat cu
ofiţerul, „a câștigat mulţi bani și nu era așa de prost
ca tocmai el să-i dea în cap”8.
Începând de aici apar întrebările. În mod sigur
de la conducerea D.P.S.G. informaţiile au ajuns la
ministrul de Interne și premierul Brătianu. Mai
departe... mister.
Vasile Zottu s-a născut la 14 noiembrie 1853,
în București, și după absolvirea Școlii Militare de
Ofiţeri a fost avansat la gradele de sublocotenent
(1875), căpitan (1880), colonel (1895), general de
brigadă (1904) și general de divizie (1911). A deţinut
comanda Marelui Stat Major (martie-noiembrie
1911) și a Cetăţii București (1911-1914), apoi a fost
mobilizat și numit, din nou, în fruntea Marelui Stat
Major (1 aprilie 1914)9.
De ce a fost menţinut generalul Zottu în cea mai
înaltă funcţie din armată, deși a îndeplinit condiţiile
de pensionare? Oare nu mai existau generali capabili
care să gestioneze conducerea Marelui Stat Major?
Ce măsuri s-au luat în urma dovezilor de vulnerabilitate
prezentate de D.P.S.G.? Poate o atenţionare amicală
sau o descărcare de sarcini în favoarea locţiitorilor?
Nu se explică nici numirea la conducerea Marelui
Cartier General (15 august 1916), în condiţiile unor
vulnerabilităţi clare și evidente. Nici ipoteza cu boala
sa nu este tocmai plauzibilă, căci amantă avea, casă
i-a construit, deci… În fine, sinuciderea generalului
Zottu (12 noiembrie 1916) nu a lămurit nici problema
5
studii/documente
vinovăţiei, nici pe
cea a mustrării
de conștiinţă.
Vinovăţia constă
în asumarea
eșecurilor militare,
cel mai dureros
fiind la Turtucaia,
în timp ce
mustrările puteau
Rodrig Goliescu
fi conștientizarea,
într-un mod brutal,
că a fost exploatat informativ prin diferite metode și
mijloace în defavoarea organismului militar naţional.
Este posibil ca informaţii ceva mai solide să se afle în
Arhivele Militare din Austria, Germania sau Rusia,
state care se presupune a fi beneficiarele datelor
obţinute de la șeful Marelui Stat Major român.
La 2 aprilie 1916, Brigada de Siguranţă Botoșani
informează Centrala D.P.S.G. din București despre
un fapt grav: dispariţia crochiului de apărare
a regiunii Joldești – Dumbrăveni – Grigorești
(judeţul Botoșani). Descoperirea a făcut-o maiorul
Victor Bacaloglu10, comandantul Batalionului 1 din
Regimentul 77 Infanterie (unitate înfiinţată la 1
aprilie 1914, cu reședinţa la Botoșani), care gira și
comanda unităţii în lipsa titularului. Acesta ar fi aflat
„în mod vag”11 că lipsesc crochiurile de apărare de la
Batalionul 4, staţionat în zona localităţii Grigorești.
A demarat cercetări „discrete”12 și a constatat că și
documentele Batalionului 1 au dispărut. Persoanele
care aveau posibilitatea să sustragă documentele erau
maiorul Drăguţescu, comandantul Batalionului 4 și
căpitanul rezervist Stanislav Petrescu, ajutorul său.
Acesta din urmă a declarat că planurile au fost luate
la 15 martie 1916 de maiorul Drăguţescu, atunci când
a fost înlocuit la comandă de maiorul I. Fratoștiteanu.
Noul comandant al Batalionului 4 a avut neplăcuta
surpriză să găsească ordine confidenţiale „aruncate
prin diferite sertare”13, iar altele nu erau nici măcar
înregistrate. Prima măsură luată a fost schimbarea
poziţiilor de apărare din sectorul alocat unităţii.
În cancelaria Batalionului 4 lucrau ca furieri Osias
Lustgarten și Ghips Leiba, ambii plutonieri cu
bacalaureat, ultimul fiind în viaţa civilă funcţionar la
Banca de Credit Român din București.
De ce se găseau crochiurile la Batalionul 4? În
decembrie 1915 Batalioanele 1 și 4 au efectuat
manevre în zona primului și astfel s-au utilizat
6 3 (73)
planurile în comun. La finalul manevrelor, din lipsă de
interes și neglijenţă, planurile au rămas în cancelaria
Batalionului 4, de unde au dispărut. Cercetările au
luat în calcul lipsa celor implicaţi din unitate. Primul
verificat aduce și prima nebuloasă. Căpitanul Petrescu
a avut o permisie, dar nu se știa cu exactitate dacă între
5 și 10 februarie 1916 sau în martie 1916. Motivul
bâlbâielii? Permisia a fost acordată de comandantul
Batalionului 4 și nu de regiment. Ofiţerul a declarat
că la întoarcerea din concediu a constatat lipsa
documentelor și a iniţiat cercetări, însă fără a anunţa
regimentul. Îl considera vinovat de sustragere pe
Ghips Leiba și garanta pentru cinstea lui Lustgarten.
De ce? Primul a fost în concediu doar cu aprobarea
maiorului Drăguţescu, așa încât a avut posibilitatea
să plece din unitate cu documentele. În plus, s-a
dovedit a fi germanofil, deoarece „nu s-a jenat nici în
cancelaria batalionului să-și manifeste simpatiile”14.
Pentru a da de urma crochiurilor Petrescu a trimis
un soldat, apoi pe Lustgarten, tocmai la Slatina,
unde se afla maiorul Drăguţescu, care se mutase din
Regimentul 77 Infanterie în Regimentul 3 „Olt”.
Răspunsul acestuia este demn de a fi reprodus: „le-a
pus într-o cizmă în lada de efecte și s-au stricat”15.
Totuși, nu a precizat ce a făcut cu hârtiile stricate și
nici n-a adus vreo dovadă în acest sens. Colonelul
Botea, comandantul Regimentului 77 Infanterie,
a luat măsuri oficiale de rechemare a maiorului
Drăguţescu de la Slatina, însă acesta nu se arăta
dornic să revină în nordul Moldovei.
Șeful Brigăzii de Siguranţă Botoșani, D.D.
Floru, a revenit la 15 aprilie 1916 cu desfășurarea
evenimentelor în caz. Ancheta a fost preluată de
maiorul Petrovici, comisar regal al Corpului 4
Armată, și colonelul Constantin Petala, comandantul
Brigăzii 37 Mixtă. Primele declaraţii ale celor
implicaţi – Petrescu, Ghips și Lustgarten – arătau
că planurile au dispărut când ei erau în concediu. Pe
de altă parte, maiorul Drăguţescu, aflat la Slatina, nu
s-a prezentat la anchetă pentru clarificarea cazului, în
pofida solicitărilor oficiale, ceea ce îl situa în rândul
suspecţilor principali. Aprofundarea cercetărilor
evidenţiază lucruri interesante. Osias Lustgarten nu
era plutonier, ci simplu soldat, avansat caporal pe
numele Mihai Lustgarten de Batalionul 4, însă fără
știrea și aprobarea regimentului. Cu toate acestea,
căpitanul Petrescu „garantează”16 corectitudinea și
acordă toată încrederea pentru acesta. O încredere
care avea la bază interese mai mercantile și lipsite de
2016 document

onoarea unui militar. Căpitanul Petrescu, de origine
poloneză, s-a ocupat în viaţa civilă de contrabanda cu
vite, pe care a continuat-o ca militar utilizând sectorul
batalionului pentru tranzit. Pe frontieră avea un alt om
de încredere, plutonierul Filipescu, care lua măsurile
necesare pentru trecerea vitelor din România, furate
sau cumpărate, în Bucovina. Pe Lustgarten îl utiliza
ca să ducă la București lăzi cu zahăr, ceai, coloniale,
carne de cea mai bună calitate, toate sustrase de la
hrana trupei. În comuna Grigorești ofiţerul a făcut
o cucerire feminină, s-a mutat în gazdă la ea și a
pus soldaţii să construiască două grajduri mari. În
grajduri stăteau șapte cai hrăniţi cu nutreţ de la
batalion și folosiţi pentru plimbări cu amanta. „Faţă
de soldaţii români – menţionează raportul Brigăzii de
Siguranţă – are o purtare rea: când cer permisii îi
pedepsește a sta la carceră – niște gropi făcute în
pământ”17. Alţii însă aveau mare trecere la ofiţer.
Herșcu Alterescu a primit voie să vândă bilete de voie
tipărite pe care era aplicată ștampila Batalionului 4, cu
care se putea circula gratis cu trenul. Aron sin Noeh
din Botoșani nu a mai venit la unitate din toamna
anului 1915, însă lucra scaune, mese, ferestre și alte
obiecte din lemn exclusiv pentru căpitanul Petrescu.
Un nou raport, datat 20 aprilie 1916, informează
că maiorul Drăguţescu a ajuns în cele din urmă la Iași
„și depus”18 în arest. Și ceilalţi se aflau în anchetă la
Iași, iar căpitanului Petrescu i s-a descoperit o lipsă de
580 lei din cei 5.000 lei alocaţi pentru hrana trupei,
însă „a fost tolerat a da chitanţă”19.
Cum-necum, presa a reușit să afle că e ceva
necurat prin armată, și… s-a pus pe tipărit articole
mai aproape sau mai departe de adevăr. La
26 aprilie 1916 „Dimineaţa” a publicat un mic articol
intitulat „Arestarea maiorului Drăguţescu pentru
spionaj”, în care se menţiona că ofiţerul „este acuzat
de a fi vândut unei puteri străine unele documente
militare”. Ziarul „Patria” continuă subiectul, la 5 mai
1916, cu un text ceva mai larg, sub titlul „Trădarea
maiorului Drăguţescu. Amănunte”. De data aceasta
apare și portretul acuzatului, considerat „un alcoolic
și un ahtiat jucător de cărţi. Dublat de un sânge
rece și de o extraordinară neglijenţă, el era foarte
rău apreciat de superiorii săi. […] Veșnice chefuri,
nesfârșite partide de cărţi. La fiecare două săptămâni
maiorul Drăguţescu se ducea la Focșani pretinzând
că are afaceri cu un prieten al său, avocat aici. […]
Prietenia cu avocatul din Focșani era, însă, numai
un pretext. Maiorul Drăguţescu, de fapt, se ducea la
document 2016 3 (73)
studii/documente
Focșani pentru a intra în posesiunea documentelor
militare. […] Planurile pe care voiau să pună
mâna complicii, maiorul Drăguţescu și sergentul
Izdrerolovici, erau: «Acţiunea militară a Corpului 4
Armată și a Diviziei 4 Buzău, în caz de mobilizare,
în legătură cu linia întărită Focșani – Nămoloasa –
Galaţi»”. A doua zi „Patria” revine cu „Încercarea de
trădare a maiorului Drăguţescu”, unde aflăm că cel
în cauză a fost arestat „pe peronul gării Călărași, pe
când încerca să plece în direcţia Botoșani. Planul
fu găsit cusut în buzunarul vestei trădătorului
ofiţer”. Subiectul este reluat de „Dimineaţa”, la
12 mai 1916 cu „Senzaţionala afacere de spionaj
militar. Cazul maiorului Drăguţescu”, care ar fi fost
arestat la Slatina. Pe de altă parte, sursele ziarului
îl prezintă pe ofiţer drept „un distins militar și
șef iubit”. În scenariul acesta Drăguţescu este
doar o victimă, iar lipsa hârtiilor a fost pusă pe
seama ordonanţei care le-a rupt și ars. Doar că
această scuză nu a fost crezută de superiori, care
au declanșat mecanismul de cercetare și arestare.
În ziua următoare „Adevărul” continuă subiectul
cu „Senzaţionala afacere de spionaj. Noi arestări”,
în care se arată că Lustgarten și Braunstein au fost
arestaţi ca și complici în caz. Cât despre maior,
acesta „susţine cu tărie desăvârșita sa nevinovăţie”.
Ultimul articol pe temă a fost tipărit în „Steagul”,
la 18 mai 1916, cu titlul „Un caz ciudat”, care făcea
referire la punctele de vedere expuse în „Adevărul”
și „Dimineaţa”. Era criticată formula aleasă de
colegii de breaslă pentru a mediatiza acest subiect,
deoarece „într-un stil de roman foileton se încearcă
a se batjocori armata română arătând-o ca plină
de spioni, precum fac mereu acești apași ai presei,
de câte ori e vorba de vreun ofiţer care s-a sinucis
(cine știe din ce cauze) sau chiar când moare de
vreo boală incurabilă”.
Aici se încheie acest caz a cărui urmare se pierde…
în alte arhive. Este posibil ca acele crochiuri să fi
fost afectate de intemperii și distruse din neglijenţă,
cum e la fel de posibil să fi fost sustrase de o mână
lungă a unei agenturi străine. Cazul în sine a arătat
lipsa unor structuri și măsuri contrainformative de
orice fel în rândul unităţilor militare, dar și ușurinţa
cu care se manevrau documente importante pentru
apărarea naţională. A fost o lecţie usturătoare care va
costa mult Armata Română în campania anului 1916
și va impune reformarea Serviciului de Informaţii al
Armatei. La începutul anului 1917 se vor lua măsuri
7
studii/documente
pentru înfiinţarea a câte unui birou de informaţii la
fiecare mare unitate, structurat pe acţiuni informative,
contrainformative și de justiţie militară.
La Turtucaia apare o vulnerabilitate informativă,
care este raportată la finalul lunii aprilie 1916
de comisarul D.C. Popescu, șeful Subbrigăzii de
Siguranţă din localitate. În preajma generalului
Constantin Teodorescu, comandantul regiunii
întărite Turtucaia, se aflau doi fraţi, ofiţeri, cu numele
de Lădescu. Căpitanul Lădescu era subșef de stat-
major, iar sublocotenentul Lădescu era aghiotantul
Fortificaţii la Turtucaia
generalului Teodorescu. Încrederea în aghiotant era
totală, așa încât generalul „i-a dat voie a-l semna pe
Domnia-Sa în diferite lucrări, ceea ce, credem noi, e
periculos”20, considera comisarul Popescu. Pericolul
era reprezentat de caracterul sublocotenentului, care
s-a dovedit „vanitos, o fire lăudăroasă, scandalagiu, cu
porniri personale și care numai pentru simplul motiv
de a-și da importanţă comunică[sic!] camarazilor și
chiar unor funcţionari civili informaţii cu caracter
secret”21. Pe de altă parte, a fost văzut „în contact cu
femeia de moravuri ușoare Antoneta Pecar”22, supusă
austro-ungară, care „face pe cântăreaţa”23 la berăria și
restaurantul Nicolache Chirmiceff. La ceas de seară și
într-un mediu plăcut cine știe cu ce se lăuda Lădescu
în faţa acesteia?
Dar nu era singura. O alta era doamna Popovici –
„femeie de o inteligenţă superioară”24 – și care vorbea
cu entuziasm despre Italia și sacrificiile pe care le face
în actualul conflict. Cum doamna avea domiciliul în
Capitală și venea doar din când în când la Dunăre,
8 3 (73)
sublocotenentul făcea el naveta pentru a se întâlni cu
ea. La întoarcere nu se sfia să povestească ce bine s-a
simţit și cum a fost introdus în diverse medii, unde
a cunoscut oameni politici, dar și femei pe care le-a
cucerit cu șarmul și carisma din dotare. Bătăliile cu
sexul opus l-au sleit de puteri pe tânărul ofiţer, care
a făcut cerere să fie mutat la Jandarmii Pedeștri,
deoarece la Turtucaia „muncește prea mult”25 (sic!).
Se pare că relaţia cu doamna Popovici l-a ajutat,
întrucât nu a făcut un secret că prin relaţiile acesteia
mutarea sa se află în plic și pe drumul către rezolvare.
Ion Panaitescu a dispus ca locotenent-colonelul
Eracle Nicoleanu să fie informat de situaţie, iar
Brigada I-a să efectueze cercetări discrete asupra
doamnei Popovici, considerată suspectă.
Un caz mult mai serios, de spionaj, este devoalat
la 18 iulie 1916, când căpitanul Atanase Ionescu
din Regimentul 36 Infanterie din Turtucaia a fost
arestat „sub învinovăţirea a fi înlesnit în timpul
unui concediu de 20 de zile ce-l obţinuse vizitarea
fortificaţiilor de la Turtucaia și a zonelor militare din
judeţele Neamţ și Suceava femeii Eufrosina Roșca,
originară din Mitocul Dragomirnei, bănuită de
spionaj, pe care o dă drept soţia sa”26. D.P.S.G. a cerut
și arestarea femeii, despre care se știa că a fost văzută
în cătunul Mitoc, comuna Adâncata. Semnalmentele
și datele de identificare ale acesteia erau: 19-20 de
ani, statura potrivită, faţa rotundă, fostă suplinitoare
în satul Crângu – Fundulea, judeţul Ilfov, a locuit
în București pe strada Bateriilor la familia Kraniski,
de origine poloneză. Aceștia din urmă nu se aflau la
2016 document
 studii/documente

domiciliu, însă au fost cercetaţi de Poliţia Punctului
de Frontieră Prisăcani, unde se aflau găzduiţi de șeful
vămii. A doua zi au apărut și primele date despre
Eufrosina Roșca, fiica unui ţăran din Bucovina:
„Frumoasă, foarte inteligentă, a fost în București și a
stăruit pe la diferite instituţii să fie primită la Școala
Normală pentru a ieși învăţătoare. A reușit și ar fi în
Școala Normală din Iași. Când venise din București
ducea mare lipsă, însă în ultimul timp dispune de
toalete elegante. În București cunoaște foarte multe
persoane și de toate meseriile. […] La Kraniski
venise un căpitan de vânători care a întrebat de dânsa.
Cu acest căpitan ar fi stat în relaţii intime și chiar
ar fi plecat la sediul unde este regimentul acestuia.
Vorbește foarte bine românește și puţin germană și
ungară. Trece de fată cinstită, dar sunt persoane care
cunosc relaţiile ei intime cu diferite persoane”27.
Pe baza acestor date primare Brigada Specială
de Siguranţă Iași a demarat cercetările și a răspuns
la 23 iulie 1916. În esenţă, nu o identifică pe
Eufrosina, dar aduce elemente noi. D-na Buţureanu,
directoarea Școlii Normale, și-a amintit că o tânără
din Bucovina i-a solicitat un post de suplinitoare,
însă nu avea niciunul disponibil. Tânăra a afirmat
că își desfășoară activitatea la Școala Normală de
Fete din Craiova. La Școala Normală de Băieţi
„Vasile Lupu” din comuna Copou, directorul C.
Mitriu a declarat că la finalul lunii aprilie 1916 a
avut loc un examen al refugiatelor bucovinene și a
avut o candidată cu numele Roșca. Brigada Specială
de Siguranţă Craiova nu se lasă mai prejos și, la
30 iulie 1916, vine cu descoperiri interesante.
Eufrosina Roșca a frecventat Școala Normală de
Fete până în clasa a VI-a, fiind adusă de căpitanul
Atanase Ionescu din Turtucaia, care a prezentat-o ca
o verișoară pe care o întreţine în procesul educaţional.
La 14 mai 1916, ofiţerul a luat-o într-o vizită de
două zile timp în care s-au plimbat la Turnu-Severin
și pe Dunăre. Acţiunea de identificare și reţinere a
spioanei austro-ungare a eșuat și nu vom ști, poate,
niciodată, care au fost beneficiile informative aduse
structurilor de specialitate ale monarhiei dualiste,
implicit Puterilor Centrale sau pagubele produse
Armatei Române.

Failures and Vulnerabilities before the Campaign from 1916

Assistant professor Alin Spânu, Ph.D.
Abstract: In 1916, the Romanian Army faced a difficult option: which side to choose to fight
with. The absence of some Intelligence structures allowed to be produced some immeasurable
damages. Important personages or less entered in the attention of the Police and General Security
Department.
Keywords: General Vasile Zottu, Major Drăguţescu, Captain Atanase Ionescu, Police and
General Security Department, Rodrig Goliescu

NOTE
1
Universitatea Bucureşti. Armatei cu nr. 4650 din 19 septembrie 1913, Bucureşti, Tipografia „Gutenberg”;
2
Ioan Codruţ Lucinescu, Din activitatea Siguranţei Generale a Statului în Sclipiri patriotice, urmare la Virtuţile neamului, Focşani, Tipografia Patria,
preajma primei conflagraţii mondiale, în volumul Studii de Istorie III, editori 1914. Din ianuarie 1919 a condus publicaţia „Unirea din Bălţi. Organ de
Constantin Buşe şi Ionel Cândea, Brăila, Editura Istros, 2014, p. 209. propagandă naţională”. A fost căsătorit cu Elena Nenciulescu, sora arhitectului
3
Ibidem, p. 210. Nicolae Nenciulescu.
4
Ibidem. 11
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei
5
Ibidem. Generale, dosar nr. crt. 44/1916, f. 3.
6 12
Pentru mai multe detalii asupra cazului Goliescu a se consulta: C. Neagu, D. Ibidem.
13
Marinescu, R. Georgescu, Fapte din umbră, vol. II, Bucureşti, Editura Politică, Ibidem, f. 7.
14
1977, pp. 49-57; Horia Brestoiu, Vasile Bobocescu, Momente din activitatea Ibidem, f. 4.
organelor de ordine, informaţii şi contrainformaţii româneşti în perioada 15
Ibidem.
1878-1918, Bucureşti, Serviciul Editorial şi Cinematografic, 1979, pp. 86-87. 16
Ibidem, f. 7.
7 17
Ioan Codruţ Lucinescu, Op. cit., p. 210. Ibidem, f. 8.
8 18
Ibidem, p. 211. Ibidem, f. 9.
9
Mai multe date despre viaţa şi activitatea sa în: Şefii Statului Major General 19
Ibidem.
20
român (1859-2000), coordonatori Teofil Oroian, Gheorghe Nicolescu, Bucureşti, Ibidem, dosar nr. crt. 705/1916, f. 1.
21
Editura Europa Nova, 2001, pp. 73-77. Ibidem.
10 22
Victor Bacaloglu (n. 1872-d. 1945) a absolvit Liceul „Matei Basarab” din Ibidem.
Bucureşti şi a fost şeful promoţiei Şcolii Militare de Ofiţeri la absolvire (1893), 23
Ibidem.
specializarea geniu. A avut o bogată activitate publicistică şi dramaturgică, 24
Ibidem.
publicând, între altele: Manual de topografie pentru subofiţerii de orice armă 25
Ibidem.
şi aspiranţii de ofiţeri în rezervă, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol 26
Ibidem, dosar nr. crt. 62/1916, f. 1.
27
Gobl”, 1898; Din virtuţile neamului, lucrare aprobată de Marele Stat Major al Ibidem, f. 3.

document 2016 3 (73) 9

studii/documente

„CRUCILE NEGRE” DEASUPRA ROMÂNIEI.

CAMPANIA DIN ANUL 1916

Profesor universitar Dr. Valeriu AVRAM

L
e déroulement des opérations militaires sur „Flik 39” avea terenul de zbor tot în apropiere
le front roumain, à l’automne 1916, front de orașul Miercurea Ciuc, unitatea comandată
qui s’étendait au sud et au nord-ouest, le fait de căpitanul aviator Karl Lucats2 avea în serviciu
que Russie n’ai pas respecté ses engagements envers la avioane „Hansa Brandenburg C.I.” seria 67.
Roumanie et l’ajournement de l’offensive alliée sur le front În „Flik 39” au luptat printre alţii și ași ai aviaţiei
de Salonique ont favorisé l’offensive des austro-ungare: plutonierul Augustin
troupes allemandes, bulgares et turques. Nowak și locotenentul (r) Franz
L’aviation de L’Autriche-Hongrie à Firtos, observator aerian.
mobilise sur le front roumain environ „Flik 26” se afla dislocată în nordul
150 avions de reconnaissance,chasse et Bucovinei și îndeplinea misiuni
bombardement légere. L’Allemagne a agi pentru Armata 7 austro-ungară.
sur le même front, dans la zone sud et au Cu terenul de zbor la Vernești,
Dobroudja et au nord de la Bulgarie 158 escadrila avea în dotare avioane
avions. L’aviation roumaine à perdu tres de recunoaștere și bombardament
vite la suprématie aeriénne, l’aviations ușor tip „Hansa Brandenburg C.I.”
des Puissance Centrales sont parvenus a seria 64.67, „Aviatik B.II” seria 34 și
bombarder la Roumanie. „Lloyd C.II.” seria 17. Comandate
Amploarea operaţiunilor militare de căpitanul aviator Johann Steiner,
din toamna anului 1916 și lungimea echipajele unităţii au primit misiunea
mare a frontului român au determinat să execute recunoașteri aeriene și
comandamentele german și austro- Insignă de pilot german bombardamente pe Frontul de Nord,
(Colecţia Valeriu Avram)
ungar să mobilizeze pe frontul nostru precum și în sectorul cuprins între
importante forţe aeriene dotate cu avioane moderne, localităţile Bistriţa și Topliţa.
după cum urmează: „Flik 30”, cu terenul de zbor la Ocna Slatina, avea
La dispoziţia Armatei 1 austro-ungare, comandată în dotare avioane „Hansa Brandenburg C.I.” seria
de generalul Arz von Straussemberg, ce cuprindea un 26 și „Oeffag C.II.” seriile 52 și 52.5. Sub comanda
front inclus între Carpaţii Bucovinei, au fost repartizate căpitanului aviator Froreich Wadige, personalul
companiile aeriene (Feldflieger-kompanie-Flik): nr. 13, navigant a primit ordinul să execute misiuni de luptă
comandant căpitan aviator Josef von Meier. Unitatea în liniile Armatei 9 ruse.
de aviaţie avea în dotare 10 avioane de recunoaștere și Armata 9 germană, avea în subordine și unităţi
bombardament ușor „Hansa Brandenburg C.I.” (seriile de aviaţie austro-ungare. Acestea au fost: „Flik 1”, cu
26 și 64), „Lloyd C. II.” seria 42 și „Aviatik B. II” seria terenul de zbor în orașul Bistriţa. Ca urmare a evoluţiei
34.32. Cu terenul de zbor în Depresiunea Ciucului1, frontului, escadrila comandată de căpitanul aviator
echipajele au primit ordinul să execute misiuni de Indra s-a mutat pe un aerodrom de campanie situat
bombardament și recunoașteri în zona frontului în apropierea localităţii Bucecea. În această unitate
cuprinsă între Sibiu și Făgăraș. La ordin, aviatorii din au luptat aviatori care dobândiseră o mare experienţă
„Flik 13” au efectuat misiuni și în Moldova, survolând de front, așa cum au fost subofiţerul Karoly Kaszala
orașele Bacău, Piatra Neamţ și Roman. și sublocotenentul Beno Fiala.
Personalul navigant din „Flik 36” și-a început Feldfliegerkompanie 7 („Flik. 7”), cu baza aeriană
activitatea în Depresiunea Ciucului (în apropiere la Bistriţa a fost transferată din Italia pentru a lupta
de Miercurea Ciuc) imediat după intrarea trupelor pe frontul din Transilvania, unitatea avea în dotare
române în Transilvania. Comandată de căpitanul avioane de recunoaștere și bombardament ușor „Hansa
Josef Brunner, escadrila avea în dotare aparate de Brandenburg C.I” seriile 26 și 27, „Lohner B.VII”
zbor „Hansa Brandenburg” seriile: 68.l6; 68.17; 68.38; seria 17 și „Lloyd C.II.” seria 42. În „Flik 7” au luptat
68.40 și „Oeffag C. II.” seria 52. printre alţii, locotenenţii Roman Schmidt și Heinrich

10 3 (73) 2016 document

 studii/documente

Szelinga, ultimul va deveni comandantul escadrilei execute zilnic recunoașteri și bombardamente în sectorul
pentru o scurtă perioadă de timp3. cuprins între localităţile Onești – Mărăști – Mărășești4.
„Flik 11” avea în serviciu avioane de recunoaștere „Flik 44” s-a format pe aerodromul de la Vernești;
și bombardament ușor „Oeffag C.I.” seriile 51 și 52, căpitanul aviator Korbuly Lazslo, comandantul
„Aviatik B.II” seria 34 și „Lloyd C.II” seria 42 și „C.III” escadrilei, era un pilot cu mare experienţă de front
seria 43. În septembrie 1916, escadrila comandată de și un foarte bun organizator. Zona de acţiune a
sublocotenentul aviator Pius Mossbrugger (cu baza la echipajelor era cuprinsă între Târgul Secuiesc și râul
Bistriţa), a fost dotată cu aparate de zbor tip „Hansa Siret, misiunile de luptă fiind executate cu avioane
Brandenburg C.I.” seria 64. tip „Hansa Brandenburg C.I.” seriile 69 și 169. În
„Flik 31”, cu terenul de zbor la Târgul Secuiesc a septembrie 1916, personalul navigant a primit în
fost transferată din Galiţia pe frontul românesc, fiind dotare avioane „UFAG-C.I.”; aparatele de zbor aveau
înzestrată cu avioane „Oeffag C.II.” seriile 52 și 52.5 și desenate pe fuzelaj un fulger care pornea din spatele
„Lloyd C.III.” seriile 43 observatorului, semn
și 45. În această unitate care va însoţi avioanele
comandată de căpitanul acestei unităţi pe tot
Max Perini au luptat, parcursul războiului.
printre alţii, caporalul În total, forţele
pilot Adolf Rabel și aeriene austro-ungare
locotenentul observator dispuneau pe frontul
Francisc X avier românesc, în perioada
Schlarbaun, aviatori august-septembrie
doborâţi într-o luptă 1916, de 12 escadrile cu
aeriană de locotenentul 150 de avioane (inclusiv
de marină aviator rezervele), la care se
Gheorghe Mihăilescu, adăugau 10 companii
la 9 august 1917. Avion de recunoaştere şi bombardament austro-ungar pe frontul românesc de aerostaţie.
(Colecţia Valeriu Avram)
Personalul navigant a La începutul
executat misiuni mai ales în sectorul de front cuprins campaniei, Înaltul Comandament german a mobilizat
între localităţile Târgu Ocna – Mărășești – Tecuci. împotriva României 158 de avioane dislocate pe
Ulterior escadrila s-a mutat cu terenul de zbor în bazele aeriene din Bulgaria5. Astfel, Grupul nr. 28
apropierea localităţii Szentmiklos. de Recunoaștere avea sediul pe aerodromul de la
Grupul de armate aflate sub comanda generalului Pavlikeny aflat în apropiere de orașul Velico-Târnovo.
Szivo și Corpul de Cavalerie „Schmettow” avea în Escadra de Luptă nr. 1 avea în dotare 24 de avioane
subordine următoarele unităţi de aviaţie: bimotoare de bombardament „Gotha”, care împreună
„Flik 29” avea în ser viciu avioane „Hansa cu două zeppeline cu bazele la Iambol și Timișoara, a
Brandenburg C.I.” seria 26 și „Lloyd C.III.” seria 43.5 primit misiunea să execute bombardamente strategice
comandată de căpitanul aviator Friedrich Kupner, în partea de sud a României, fiind vizat Bucureștiul,
unitatea avea terenul de zbor în Depresiunea precum și orașele Ploiești, Giurgiu, Alexandria,
Ciucului; echipajele austro-ungare au executat Calafat și Craiova.
misiuni de recunoaștere și bombardament în zona Grupurile de Aviaţie nr. 20, 28, 30 și 34 erau
Onești – Mărăști. În această escadrilă a luptat asul dotate cu avioane de recunoaștere și bombardament,
aviaţiei austro-ungare, plutonierul major Andreas unele escadrile din componenţa acestora aveau în
Dombrowski, ofiţerii observatori Arthur Minnich și serviciu și avioane de vânătoare tip „Albatros D.III”,
W. Hammerlitz, aviatori cu mare experienţă de front. „Halberstadt” și „Fokker”. Grupurile Aeriene nr. 25 și
„Flik 33” s-a format la Târgul Secuiesc împreună cu 38 erau înzestrate numai cu avioane de vânătoare tip
„Flik 31”. Personalul navigant comandat de căpitanul „Halberstadt”. Unităţi ale aviaţiei de bombardament
Egon Hervay era format în cea mai mare parte din se aflau și la Razgrad, fiind dotate cu avioane „Gotha”,
aviatori maghiari, printre care s-au numărat piloţii „A.E.G.” și „Rumpler” de vânătoare pentru însoţire,
Andras Ezekiel, Tahy Sandor și ofiţerii observatori precum și în localităţile Șiștov, Nikopol, Oreahovo,
Albert Scharner și Josef Dragan. Echipajele unităţii Rusciuk, Beliţa, Vidin și Levurnovo. În apropiere de
dotată cu avioane „Hansa Brandenburg C.I.” seriile Sofia se aflau un aerodrom militar german și baterii
27 și 68, „Lloyd C.I.” seria 68, au primit misiunea să de artilerie antiaeriană.

document 2016 3 (73) 11

studii/documente
Aparat de ascultare pentru identificarea avioanelor model francez
aflat în dotarea Aviaţiei Române (Colecţia Valeriu Avram)
Pentru efectuarea bombardamentelor strategice,
Înaltul Comandament german a folosit și 5 dirijabile–
zeppelin: „Z.81”, „Z.85”, „Z.86” (181), „Z.97” și
„L.59”. Primele patru aparţineau marinei, iar ultimul
se subordona trupelor terestre.
La începutul lunii septembrie 1916, germanii
aveau mobilizate pe frontul românesc 9 escadrile de
recunoaștere, bombardament și vânătoare, după cum
urmează:
La dispoziţia Armatei 9 germane se aflau 3 unităţi
de aviaţie, dintre acestea, s-a remarcat printr-o activitate
intensă în ceea ce privește numărul misiunilor executate,
personalul navigant al Escadrilei nr. 73.
Corpul 39 Armată de rezervă comandant de
generalul von Staabs avea în subordine Escadrila
nr. 24, iar Corpul 1 de rezervă comandat de generalul
von Morgen era deservit de Escadrila nr. 74. Personalul
navigant german al Escadrilei nr. 36 avea ordinul să
execute bombardamente și misiuni de recunoaștere pe
Frontul de Sud în folosul Grupului de Armate aflate
sub comanda generalului von Kraft.
Escadrila nr. 243 se subordona Corpului 52
Armată comandat de generalul Kosch, iar Grupul de
Armate comandate de generalul Szivo era deservit de
personalul navigant al Escadrilei nr. 32.
Personalul navigant din Escadrila nr. 48 a primit
ordinul să execute misiuni de bombardament și
recunoaștere pentru Corpul 54 Armată german. În
portul Varna, germanii și bulgarii aveau o escadrilă
de hidroavioane, echipajele acestei unităţi aeronautice
au primit misiunea să execute recunoașteri și
bombardamente în Dobrogea, fiind vizate porturile
Constanţa și Sulina, podul de la Cernavodă, căile de
comunicaţii, alte obiective economice și militare.
Aeronautica bulgară atașată Armatei 3, comandată
de generalul Toșev, a mobilizat pe frontul românesc
12
2 baloane captive de fabricaţie germană. Personalul
aerostier fusese mutat încă din februarie 1916 de la
Niș, la Ruse și făcea parte din organica Armatei 3. Până
la intrarea în război împotriva României, aerostierii
bulgari au învăţat cu instructorii germani dirijarea
din balon a tragerilor artileriei. La sfârșitul lunii
iulie 1916, Aerostaţia bulgară s-a deplasat pe baza
aeriană germană de la Iampol (Iamboli), echipajele au
continuat în ritm alert antrenamentele cu instructorii
germani, personalul acesteia fiind integrat în Grupul
nr. 18 german dotat cu dirijabile de tip zeppelin.
Personalul navigant al grupului în colaborare cu
aerostierii bulgari avea misiunea să survoleze litoralul
Mării Negre și să atace vasele rusești aflate în porturile
românești.
Până la venirea în ţară a Misiunii Aeronautice
franceze la sfârșitul lunii octombrie 1916, aviaţia
română a trebuit să facă faţă unei forţe aeriene
germane și austro-ungare deosebit de puternice
care mobilizase în prima linie aproximativ
250-300 de avioane moderne 6, piloţii Puterilor
Centrale având o experienţă de doi ani de front. Cu
toate acestea, zburătorii români și aliaţii lor aviatorii
ruși, Înaltul Comandament rus mobilizase pe frontul
nostru aproximativ 40 de avioane moderne, au făcut
faţă echipajelor inamice, producându-le, în mod
surprinzător, pierderi însemnate.
Marele Cartier General român era interesat să
cunoască precis, dacă armata bulgară își concentra
trupele la graniţa noastră în vederea intrării în luptă
ca aliată a Puterilor Centrale. În acest scop, nordul
Bulgariei trebuia survolat de avioanele Grupului 3
Escadrile, unitate aeronautică ce executa misiuni
la ordinul conducerii Marelui Cartier General (în
continuare M.C.G.) român. În ziua de 15/28 august
1916, echipajul format din locotenentul pilot Athanase
Enescu și sergentul Gheorghe Marcovici a primit
ordinul să survoleze zona cuprinsă între localităţile
Rusciuk – Razgrad – Turtucaia; sergentul Gheorghe
Marcovici a fotografiat sectorul din jurul Razgradului,
unde numeroase unităţi de infanterie și artilerie
părăsiseră garnizoana orașului îndreptându-se spre
Dunăre. Informaţiile și fotografiile trimise conducerii
M.C.G. român au confirmat pregătirile intense ale
bulgarilor pentru a ataca România, din clipă în clipă,
și din sud. În zilele următoare, locotenenţii aviatori
Gheorghe Negrescu și Ștefan Petrescu au executat
recunoașteri aeriene în zona Rusciuk – Razgrad,
confirmând pregătirile armatei bulgare în vederea
atacării ţării noastre.
În ciuda promisiunilor unui înalt demnitar de
la Berlin, potrivit căruia românii nu vor avea război
3 (73) 2016 document

aerian, Bucureștiul a fost a treia capitală europeană,
după Paris și Londra, bombardată de aviaţia germană7.
Chiar din prima noapte după declararea războiului,
un zeppelin german a survolat sudul ţării și Capitala.
La ora 01.15, artileria antiaeriană română a deschis
focul asupra lui, aeronava inamică a trecut pe deasupra
cartierelor periferice, survolând Calea Călărașilor și
Uzinele „Lemaitre”. La ora 02.45, o altă aeronavă a
survolat Cernica și Dudeștii. În aceeași noapte, postul
de observare de la Giurgiu a semnalat trecerea Dunării
de către un dirijabil german, care a zburat numai până
la Călugăreni, ulterior nava aeriană s-a îndreptat spre
Turtucaia. Zeppelinele au lansat 8 bombe pe Calea
Călărașilor asupra Uzinelor „Lemaitre”, cele mai multe
dintre ele au căzut în râul Dâmboviţa.
În „Comunicatul Oficial” nr. 2 din 16/29 august
1916 al M.C.G. român se arăta următoarele:
Aeroplanele inamice au aruncat bombe asupra localităţilor
Balcic și Piatra Neamţ, fără a cauza victime, iar artileria
noastră antiaeriană a deschis focul și le-a alungat8.
Evenimentul a fost prezentat pe larg în presa
bucureșteană și din provincie.
În noaptea de 17/30 august 1916, la ora 01.30,
clopotele Mitropoliei au dat alarma. Un zeppelin
german însoţit de un avion a survolat Capitala,
lansând câteva bombe. S-a înregistrat și prima victimă
a războiului aerian, tânăra Anica Georgescu în etate
de 18 ani, care a fost rănită grav de schijele bombelor
inamice. Artileria antiaeriană a deschis un foc intens
și bine reglat, astfel că, un aparat dușman, se pare
zeppelinul, a fost doborât în apropiere de Fabrica Titan,
consemna a doua zi cotidianul „Universul”9.
Aeronautica română înregistra prima victorie
aeriană; în timpul campaniei, artileriștii antiaerieni
vor obţine importante succese împotriva dirijabilelor și
avioanelor germane și austro-ungare, chiar în condiţiile
unei dotări mai mult decât modeste. Un rol important
l-au avut și posturile de pândă, care au avertizat la timp
venirea aparatelor de zbor inamice. Astfel, în Raportul
nr. 256 din 17/30 august 1916 întocmit de maiorul
Gh. Rujinschi și înaintat M.C.G., comandantul
Corpului de Aviaţie sublinia: Cu ocazia raidului asupra
Capitalei a unui dirijabil inamic din noaptea de 16/29
august 1916, este de remarcat că Serviciul de Avertisment
de la Dunăre a funcţionat perfect, lucru remarcabil pentru
această experienţă nocturnă10.
Avioanele austro-ungare, decolate de pe
aerodromurile de la Covasna și Târgu Secuiesc, au
bombardat în ziua de 18/31 august 1916, orașul Piatra
Neamţ, fără a cauza pagube materiale sau victime.
Aviaţia germană a survolat localităţile Prundu,
Căscioarele și Olteniţa, lansând două bombe asupra
document 2016 3 (73)
studii/documente
Trăgător de bord austro-ungar
(Colecţia Valeriu Avram)
localităţii Budești. Avioanele inamice s-au înapoiat
la bazele lor din Bulgaria urmând traseul: Budești –
Călărași – Silistra – Rusciuk – Razgrad.
Pe Frontul de Nord, avioanele austro-ungare
au bombardat, în după-amiaza zilei de 19 august/
1 septembrie 1916, o coloană sanitară care ieșea din
orașul Piatra Neamţ. Nu s-au înregistrat răniţi.
Aviaţia Puterilor Centrale a fost deosebit de
activă, în zilele de 26 august/7 septembrie-27 august/
8 septembrie 1916, trei avioane germane „A.E.G.”
decolate din nordul Bulgariei au bombardat de la
3.000 m altitudine pentru a treia oară, de la începutul
campaniei, orașul și portul Constanţa, fiind lansate
21 de bombe care au produs următoarele pagube: două
bombe au lovit două case pe str. Cristea Georgescu, o bombă a
căzut în spatele Catedralei Ortodoxe pricinuindu-i avarii, o
bombă a căzut pe dig, provocând unele stricăciuni; 9 bombe
au căzut foarte aproape de crucișătorul rus „Rostislav” și
de vasul de transport rusesc care a adus hidroavioanele,
2 bombe au căzut pe staţia de cărbuni, alte 3 în apropiere
de silozuri, din care două au atins ușor clădirile, fără a
produce pagube. Au fost rănite două femei și un copil, se
arăta în Raportul nr. 118 din 28 august/9 septembrie
1916, întocmit de comandamentul Corpului de Aviaţie
și înaintat M.C.G. român11.
Bombardamentele avioanelor inamice au continuat
și în ziua de 26 august/8 septembrie 1916, un raport al
Brigăzii 43 de Infanterie către M.C.G., nota printre
altele: La ora 9 a.m., un aeroplan inamic a evoluat
deasupra Zimnicei și împrejurimilor, trăgând focuri de
mitralieră, apoi a lansat două bombe în dreptul satului
Suhaia. La ora 11 a.m., un aeroplan inamic venind din
direcţia Zimnicea a aruncat patru bombe asupra satului
Cioara, fără a cauza pierderi. La ora 11 p.m. un zeppelin
venind dinspre satul Frătești a trecut pe deasupra satului
Călugăreni mergând spre București12.
13
studii/documente
Aviatorul Karl Koszal aflat în faţa unui avion „Albatros” D III
(Colecţia Valeriu Avram)
Aviaţia Puterilor Centrale a fost deosebit de activă
în zilele de 29 august/11 septembrie și 30 august/
12 septembrie 1916, avioanele bimotoare „Gotha” din
Grupul 1 Bombardament decolate de la Razgrad au
bombardat în repetat rânduri București, Cernavodă, Galaţi
și Brăila, producând panică în rândul populaţiei, dar și
importante pagube materiale13. Avioanele germane au
bombardat podul de la Cernavodă, însă fără rezultat.
La Piatra Neamţ, avioanele „Hansa Brandenburg C.I.”
decolate de pe aerodromul de la Covasna au lansat mai
multe bombe asupra orașului, producând pagube, un
bătrân a fost ucis, iar doi copii grav răniţi.
În Raportul nr. 423 din 6/19 septembrie 1916,
întocmit de generalul Cocorăscu, comandantul
Diviziei 11 Infanterie și trimis M.C.G. român, se
arăta, printre altele: Inamicul, în luptele ce am avut cu el,
de la 15/28 august, a folosit mult aeroplanele și spionii14.
Atacurile aviaţiei Puterilor Centrale au vizat
obiective strategice importante cum au fost portul
Constanţa și podul de la Cernavodă, bombardat în
repetate rânduri, dar și localităţile fără importanţă
militară ca: Roșiorii de Vede, Zimnicea, Turnu
Măgurele, Călugăreni, Frătești (jud. Giurgiu).
În zborul lor spre capitală, avioanele germane au
bombardat, în ziua de 31 august/12 septembrie 1916,
satele Novaci, Popești și Băneasa (jud. Giurgiu), iar la
Mihai Bravu, echipajele avioanelor inamice, au deschis
focul cu mitralierele de bord, rănind patru oameni
aflaţi la munca câmpului15.
În zborul lor spre capitală, avioanele germane au
bombardat, în zilele de 31 august/13 septembrie-
2/15 septembrie 1916, gara din orașul Giurgiu
lansând trei bombe, rănind doi soldaţi. Echipajele
inamice au atacat cu bombe și focuri de mitralieră
satele Furculești, Băneasa, Novaci, Popești, Daia și
Slobozia unde au lansat șase bombe, rănind două
persoane. La Cernavodă, bombele inamice au ucis
14
Echipaj german la bordul unui aparat „DFW”
(Colecţia Valeriu Avram)
șapte persoane (dintre care doi soldaţi), distrugând trei
case, iar la Constanţa au fost lovite silozuri și magazii;
crucișătorul rusesc „Magul” a suferit unele mici
avarii. Artileria antiaeriană din jurul Bucureștiului
a deschis focul asupra avioanelor germane care au
lansat trei bombe incendiare. Acestea n-au produs
nicio pagubă căzând pe un teren viran16. Avioanele
germane și austro-ungare au bombardat și orașele
Câmpulung Moldovenesc, Tulcea, Sinaia, Roman
și Turnu Măgurele. În repetate rânduri și mai ales pe
2/15 septembrie 1916, aviatorii inamici venind asupra
micilor orașe și a satelor din jurul lor, s-au coborât jos
cu aparatele lor și au urmărit cu focuri de mitralieră
populaţia pașnică și pe cei care lucrau pe câmp – nota
ziarul „Adevărul” nr. 10653 din 3/16 septembrie 1916.
3/16 septembrie 1916, la ora 17.00 s-a dat alarma
întrucât un avion inamic zbura deasupra Călărașului.
Imediat am decolat și m-am îndreptat spre oraș – nota
căpitanul aviator Panait Cholet. L-am văzut în
partea de nord și ajungându-l din urmă (sergentul
– n.n.), Gruia a deschis focul și aparatul de zbor a fost
lovit, producându-i-se stricăciuni serioase deoarece s-a
pus în picaj și a aterizat forţat la marginea orașului
Silistra, fără putinţă de a mai decola. M-am înapoiat
la escadrilă (aflată la Ciulniţa – n.n.) și am luat un
fotograf pentru a-l fotografia pentru omologare. Am sosit
târziu, întunecându-se. A ieșit ceva, avionul căzut nu-l
ridicase nimeni17. Echipajul Cholet-Gruia obţinea
prima victorie aeriană dobândită într-o luptă, cu un
avion „Farman 40”, armat cu o mitralieră „Hotchkiss”
de 8 mm18.
Aviaţia germană și-a intensificat bombardamentele
asupra Bucureștiului și a localităţilor din sudul
ţării. Astfel, în zilele de 7/20, 9/22, 11/24 și
12/25 septembrie 1916 au fost bombardate orașele-
porturi Cernavodă și Constanţa, satele Tuzla,
Furculești (jud. Teleorman), Chirnogi (Olteniţa),
3 (73) 2016 document
 studii/documente

Dadilov și Băneasa (jud. Giurgiu), iar aviaţia austro- și văzui cerul plin de nourași albi de fum, pe când
ungară a lansat șapte bombe asupra gării din Sebeș detunăturile din toate părţile se auzeau din ce în ce mai
și a localităţii Oltiţa, producând victime în rândul tare. În zadar cercetai cerul, căutând cumplitele aeroplane,
populaţiei pașnice și importante pagube materiale. dar aveam soarele în ochi, nu vedeam nimic decât cerul
Deși declarat oraș deschis încă de la începutul de o minunată strălucire și acele mici mingi de fum de o
conflictului, Bucureștiul a fost survolat de avioanele albeaţă atât de orbitoare. În același timp, primirăm vestea
și zeppelinele germane fără întrerupere noapte de că fuseseră uciși și răniţi sute de oameni în diferite părţi
noapte, până în momentul ocupării lui. Ziua de 12/25 ale orașului. Spitalul Brâncovenesc și Spitalul Colţea sunt,
septembrie 1916 a fost una dintre cele mai tragice de asemenea, pline de fiinţe omenești înspăimântător de
pe care le-au trăit Bucureștii sau vreo altă capitală. ciopârţite, aduse de pretutindeni19.
Ea însemna Bucureștiul
începutul unei noi avea, în după-
serii de atacuri, amiaz a zilei de
pe timp de zi, 12/25 septembrie
asupra populaţiei 1916, aspectul unui
pașnice a unui oraș oraș peste care a
deschis. O escadrilă trecut o mare
formată din catastrofă. În Piaţa
5 avioane tip „Etrich Mare, la răspântia
Taube”, decolate Căii Călărașilor
de la Drama din cu strada Sf. Ioan
Bulgaria, a trecut pe Nou, în bulevardul
deasupra Capitalei, Târgu Secuiesc. Avioane „Hansa Brandenburg” din Flik 34 (Colecţia Valeriu Avram) Elisabeta și pe
proiectând pe cerul strada Covaci,
albastru al unei splendide zile de toamnă siluetele spectacolul era sfâșietor: mormane de moloz amestecat
zvelte a cinci „ulii” albi. La ora prânzului, când survolau cu cadavre umane. Au fost 485 de morţi și mai mult de
orașul, copiii ieșeau de la școală, iar mulţimea se 1.000 de răniţi, mulţi au murit în urmă – iată bilanţul
înghesuia pe trotuarele Căii Victoriei, artera principală sinistru al acestei zile tragice.
a Bucureștiului, și pe străzile adiacente, unde se aflau Atacurile avioanelor germane asupra Bucureștiului
marile magazine, precum și băncile și instituţiile au continuat cu regularitate, alternând cu
centrale. Deodată, în mijlocul aglomeraţiei, s-a auzit bombardamentele nocturne ale zeppelinelor, însă,
zgomotul unei teribile explozii, urmat curând de un din nefericire cu efecte mai puternice și mai triste.
altul, apoi de încă unul, și, în sfârșit, de alte două Niciuna dintre capitalele ţărilor Antantei n-a avut
explozii. Treizeci de bombe, câte șase de fiecare de suferit ce i-a fost dat Capitalei României. În cea
avion, au fost lansate în mai puţin de cinci minute. În mai sângeroasă zi de bombardament aerian, Londra a
primul moment, mulţimea a rămas înmărmurită; apoi, numărat aproape 70 de morţi. Instruiţi prin experienţa
înţelegând ceea ce se petrecea în realitate, oamenii au dureroasă, bucureștenii au devenit mai prudenţi și, la
rupt-o la fugă, cuprinși de o spaimă cumplită, dând semnalizarea de alarmă, se ascundeau prin pivniţe,
buzna în case, în pivniţe sau în curţile imobilelor. A fost subsoluri și alte locuri mai ferite. Avioanele germane
o debandadă de nedescris, plină de strigăte îngrozite, au început să survoleze din ce în ce mai des mahalale
de urlete de durere a unor oameni care se călcau în și împrejurimile Capitalei. Prin mahalale, bombele
picioare. În locul în care s-au produs exploziile, în nimiceau căsuţe sărace, ucideau femei oropsite, care
bălţile mari de sânge, zăceau neînsufleţiţi sute de stăteau ceasuri întregi dinaintea brutăriilor și în locuri
trecători, bătrâni, femei și copii nevinovaţi, alcătuind neadăpostite. S-au aruncat bombe asupra terenurilor
o masă informă de cranii sfărâmate, braţe smulse și și instalaţiilor de căi ferate; echipajele germane au
picioare zdrobite. Aviatorii germani aleseseră pentru coborât la înălţime mică pentru a trage cu mitralierele
bombardarea orașului străzile cele mai frecventate, la de bord asupra oamenilor aflaţi la munca câmpului și
ora la care erau pline de femei și copii. asupra pașnicilor drumeţi de pe șosele.
Impresionată de acest atac aerian efectuat în plină Dar ca și cum bombele n-ar fi făcut destule
zi, Regina Maria nota în jurnalul său: Luni 12/25 victime, acestor instrumente de teroare li s-au adăugat
septembrie 1916... Eram în camerele de sus ale palatului, altele. De la o vreme, s-a constatat că uliţele satelor
când deodată auzii puternice detunături. Ieșii pe balcon și chiar potecile câmpurilor erau pline de obiecte

document 2016 3 (73) 15

studii/documente
Pilotul Ottokar Kemph din Flik 33 (Colecţia Valeriu Avram)
pierdute. Uneori erau pachete cu ciocolată, cutii de
bomboane sau alte dulciuri, alteori creioane sau
stilouri, îmbrăcăminte din care sătenii se repezeau să se
înfrupte. Alţii, în marea lor majoritate copii, se grăbeau
să mănânce ciocolata, bomboanele sau celelalte
dulciuri și păstrau lucrurile găsite. Ori, după câteva
zile, s-a constatat, mai întâi, ivirea unor cazuri de
otrăvire în rândul celor care consumaseră respectivele
dulciuri, iar mai târziu s-a observat apariţia de
epidemii în familiile unde fuseseră păstrate obiectele
găsite. Alarmate, autorităţile au înteţit cercetările
pentru descoperirea celor care pierduseră lucrurile
respective; pe de altă parte, au trimis la București, la
laboratoarele chimice și bacteriologice eșantioane din
aceste obiecte. Așa s-a constatat că ele erau semănate
de avioanele germane sau de agenţii inamici. Analiza
în laboratoare a fost elocventă. Ea a relevat că în
dulciurile găsite existau microbi de tetanos, antrax,
holeră și febră tifoidă. Tuburi conţinând asemenea
culturi microbiene au fost descoperite în imobilele
Legaţiei germane din Capitală. La această anchetă a
participat reprezentantul guvernului S.U.A., precum
și diferiţi ziariști, printre care și Robert de Lezeau,
corespondentul ziarului „Le Figaro” în ţara noastră.
Acest jurnalist a publicat un articol edificator în ziarul
al cărui trimis era. Cât despre creioane și stilouri, ele
conţineau cantităţi apreciabile de exploziv, capabile,
dacă nu să omoare, măcar să rănească persoanele care
le mânuiau.
Analizând rezultatul bombardamentelor efectuate
în sudul ţării, într-un document al M.C.G. român se
arăta faptul că în zona Bucureștiului, la Mihai Bravu
și Grădiștea s-au aruncat bombe care n-au explodat și
bomboane care sunt infectate cu bacili pentru a provoca
grave epidemii20.
Atacurile aeriene asupra localităţilor pașnice,
folosirea armelor bacteriologice și chimice interzise
16
Avionul de recunoaştere şi bombardament austro-ungar „Aviatik”
(Colecţia Valeriu Avram)
prin toate tratatele și înţelegerile internaţionale
urmăreau, desigur, mai mult scopuri psihologice decât
strategice. Ele tindeau să producă o spaimă cumplită
în rândul populaţiei, să dezorganizeze viaţa economică
și socială, să slăbească rezistenţa și să producă o
deprimare în spirite, să influenţeze oamenii politici
și armata.
Vorbind despre modul în care armatele Puterilor
Centrale au înţeles să poarte războiul împotriva
României, Regele Ferdinand I a făcut următoarele
declaraţii ziarului „Times”, la București: Serbia și
Belgia au intrat în război fără să bănuiască cum vor
acţiona Puterile Centrale împotriva lor. România nu-și
face niciun fel de iluzii, deoarece știe că inamicul nu-și va
precupeţi sacrificiile pentru a o șterge de pe harta Europei,
așa cum a procedat cu Serbia și Belgia. Dușmanul vrea să
se răzbune pe noi deoarece am îndrăznit să îmbrăţișăm
cauza dreptăţii, să luptăm pentru eliberarea românilor
din Transilvania. Aceasta s-a vădit încă din primele zile
ale războiului. Capitala a fost bombardată de zeppeline și
avioane; sute de femei și copii au fost uciși sau mutilaţi pe
când circulau pe străzi, fără nicio apărare. Pentru decizia
justă luată de Guvernul român, dușmanul s-a răzbunat
atacând victime inocente. Dar efectul acestor acte a fost
exact opus celui sperat de dușmani: a creat un sentiment de
ură care a unit împotriva lui întreaga noastră naţiune21.
Aviaţia austro-ungară a fost activă, avioanele
„Hansa Brandenburg” și „Etrich Taube” au executat
recunoașteri asupra poziţiilor noastre din Transilvania,
bombardând gara din Sebeș și depozitele de muniţii
din apropiere. Din fericire acestea n-au fost lovite;
podurile de peste râul Cibin au fost atacate în repetate
rânduri, pagubele fiind minore. Avioanele germane
„A.E.G.” și „D.F.W.” au bombardat satele Novaci,
Popești și gara Băneasa (jud. Giurgiu), schijele rănind
trei soldaţi, iar la Mihai Bravu echipajele inamice au
deschis focul cu mitralierele de bord, rănind patru
3 (73) 2016 document
 studii/documente

soldaţi. Orașul și portul Giurgiu, satele Malu și Aviaţia austro-ungară a survolat continuu frontul
Slobozia au fost bombardate în două rânduri. S-au din Transilvania, echipajele din „Flik 32” și „33” au
înregistrat importante pagube materiale în rândul executat zeci de misiuni în liniile noastre. Cu toate
locuitorilor, iar doi soldaţi au fost grav răniţi. acestea, riposta trupelor terestre și artileriei antiaeriene
Aviaţia germană a efectuat în zilele de 14/27-15/28 române a fost deosebit de eficace. Astfel, în ziua de
septembrie 1916 numeroase recunoașteri în sudul 15/28 septembrie 1916, avionul „Hansa Brandenburg
ţării și asupra Capitalei. Astfel, între orele 7.30-10.30, C.I.” seria 27.21 din „Flik 32”, în timp ce survola
o escadrilă formată trupele române
din 8 avioane aflate în retragere
„Etrich Taube” a în zona Câineni,
bombardat Cartierul t i r u l t e re s t r u a l
Corpului 5 Armată infanteriștilor
și trupele noastre și mitralierelor
aflate în localitatea antiaeriene au avariat
Pr undu. Au fost grav avionul austro-
uciși 4 soldaţi și u n g a r, e c h i p a j u l
alţi 9 au fost răniţi. aterizând forţat
La Grădiștea s-a între linii. Aviatorii
bombardat podul Avionul de recunoaştere şi bombardament german „Etrich Taube” (Colecţia Valeriu Avram) au reușit să ajungă
de cale ferată de pe în teritoriul controlat
râul Argeș, bombele de trupele Puterilor
lansate de avioanele Centrale.
germane au avariat și În dimineaţa zilei
castelul Grădișteanu de 17/30 septembrie
transformat în spital. 1916, o escadrilă
S-au aruncat și formată din șapte
pachete cu bomboane avioane germane a
și ciocolată infectate lansat nouă bombe
cu bacili pentru a asupra bazei de la
provoca epidemii în M i h a i B r a v u fără
rândul populaţiei. e f ect și t răgând cu
După-amiaza, mitralierele (aviatorii
între orele 17.35- inamici – n.n.) au lovit
19.00, avioanele două barăci stricând
germane au lansat trei Avionul de recunoaştere şi bombardament german „A.E.G.” (Colecţia Valeriu Avram) zidul 22 . La ora 9.00
bombe asupra unei baterii românești de 150 mm dimineaţa, două avioane germane au lansat trei bombe
aflată la marginea satului Chirnogi. La întoarcerea la Negoești (Budești), omorând patru persoane: Ioniţă
spre bazele lor, avioanele germane au lansat Pascu de 76 de ani, Gheorghe Gh. Popa de 50 ani
10 bombe asupra localităţii Prundu fiind uciși cinci din satul Aprozi, Ioana Popescu din Olteniţa de 80 ani
locuitori, iar alţi 14 au fost răniţi. La Flămânda, și Maria Dumitriu de 15 ani din comuna Vărăști
bombardamentul inamic a ucis patru oameni și a rănit (Ilfov), alte două persoane fiind rănite23. La ora 10.30,
alţi cinci. Podul de la Cernavodă a fost bombardat de o avioanele germane au bombardat Regimentul 40
escadrilă formată din cinci avioane germane, trei bombe au Infanterie „Călugăreni” (înregistrându-se 16 răniţi) și
produs unele pagube minore. Artileria antiaeriană română Regimentul 5 Artilerie Grea, schijele ucigând 23 de animale,
a deschis un foc concentrat și aparatele inamice s-au retras. iar la București, bombardamentul inamic a distrus
Avioanele germane au mai bombardat satele 12 case, o fabrică fiind grav avariată și gara Filaret –
Poroschia, Cochirleni și orașele Alexandria și Roșiorii peste care au căzut 12 bombe. A fost avariat și localul
de Vede, avariind un avion rusesc care a încercat să Școlii Militare din Dealul Spirei și clădirea Vămii;
alunge aparatele inamice. O statistică a M.C.G. român alte 16 bombe au căzut în Parcul Carol I, fără a cauza
nota că, în această zi, avioanele germane au lansat stricăciuni prea mari.
asupra sudului ţării și Dobrogei 130 de bombe care Bombardamentul aerian inamic a făcut numeroase
au ucis 16 oameni și au rănit alte 44 de persoane. victime, șase persoane și-au pierdut viaţa (două

document 2016 3 (73) 17

studii/documente
Avion de bombardament austro-ungar (Colecţia Valeriu Avram)
femei și patru copii), alte câteva zeci de persoane
au fost rănite. O altă escadrilă germană a lansat
16 bombe asupra orașului și podului de la Cernavodă,
alte șapte avioane inamice au bombardat Hârșova
fiind avariate 27 de case, iar, între orele 16.00-17.30,
avioanele germane au bombardat localităţile Frătești
(Giurgiu), Mihai Bravu, Bălănoaia, precum și cazarma
Regimentului 39 Infanterie din Cernavodă. O bombă
a lovit spitalul comunal al localităţii. S-au înregistrat
șase morţi, șapte răniţi, fiind uciși 17 cai24.
Schimbările survenite în situaţia de ansamblu a
frontului românesc la sfârșitul lunii septembrie și
în primele zile ale lunii octombrie 1916, ca urmare
a modificărilor planului de campanie iniţial, a
restructurării dispozitivului strategic, cât și a lipsei
sprijinului ce trebuia acordat României de aliaţi
prin trecerea acestora la acţiuni cu caracter hotărâtor
pe celelalte fronturi, asociate cu măsurile luate de
Puterile Centrale pentru întărirea forţelor care
acţionau în Transilvania, au creat premisele angajării
de către forţele germane și austro-ungare a unor
acţiuni contraofensive de amploare și intensitate
care s-au localizat în regiunea Sibiului, în spaţiul
dintre Mureș și Olt, și în depresiunea Brașovului.
În vederea desfășurării acestor acţiuni, la cererea
comandamentului Armatei 9 germane au fost aduse
noi unităţi de aviaţie pe frontul românesc. Astfel,
„Flik 22” a fost retrasă de pe frontul italian, stabilindu-și
noua bază în apropiere de Vișeul de Sus. Comandată
de căpitanul aviator Bela Losonczy von Losoncz,
„Flik 22” avea în dotare avioane „Hansa Brandenburg
C.I.” seriile 26 și 64, „Albatros B.I.” seria 22, „Aviatik
B.II.” seria 34. Piloţi: Gyorffy Kornel, Bela Sedegra,
Antal Sipeki, Josef Lederer. Observatori: Johann
Ristics, Janos Varga, Josef Ivany și Lazar Jiliits.
„Flik 23” avea sediul tot la Vișeul de Sus,
comandantul unităţii, căpitanul aviator Heinrich
Kostrba, era un zburător cu mare experienţă, as cu
18
opt victorii aeriene. Escadrila avea în dotare avioane
de recunoaștere și bombardament ușor „Hansa
Brandenburg C.I.” seria 26, „Lohner B.VII” seria 17
și „Oeffag C.I.” seria 51. Piloţi: Rudolf Blasko, Janos
Frint (as cu șase victorii aeriene), Philip Frigues, Karl
(Karoly) Kaszala(as cu opt victorii ), Janos Hadavero,
Jeno Puskas, Josef Schwartz Zente, Laszlo Korbuly.
Observatori: Miska Bondi, Demeter Leonhard, Bela
Hammersberg, Pal Kuzmik, Bela Macourek, as cu
cinci victorii aeriene25.
În condiţiile ofensivei trupelor terestre ale Puterilor
Centrale, escadrilele de recunoaștere și bombardament
germane și austro-ungare și-au intensificat activitatea.
În ziua de 19 septembrie/1 octombrie 1916 aeroplanele
inamice au atacat Capitala, omorând trei femei și cinci
copii, apoi, trecând prin comunele rurale, au aruncat
bombe făcând victime și pagube. În comuna Aprozi, satul
Negoiești s-au aruncat 6 bombe din care trei au căzut pe
șoseaua București – Olteniţa omorând patru persoane. În
comuna Berceni, o bombă a omorât 80 de oi, în comuna
Șerban Vodă, satul Belu s-au aruncat 2 bombe. În comuna
Streini-Dobreni s-au aruncat 4 bombe, fără a provoca
pagube. În comuna Hotarele s-au aruncat 5 bombe rănind
grav pe locuitorul Stancu Dumitru. Alte 8 bombe au fost
aruncate asupra gării din Budești,iar alta pe șoseaua
Budești – Crivăţ26.
Atacurile au vizat și localităţile Turnu Severin și
Cernavodă aeroplanele inamice au aruncat bombe la
ora 9.30 asupra gării din Onești, rănind un locuitor, un
alt aparat inamic și-a lansat bombele asupra unui tren-
spital care n-a fost atins27.
Echipajele românești au îndeplinit misiuni de
recunoaștere și bombardamente în liniile inamice
chiar în condiţiile în care unii piloţi ca sergenţii aviator
Ioan Georgescu sau Răducanu Vâscea nu își primiseră
soldele pe două luni. …Se fac greșeli și cu observatorii
aerieni, trebuie să li se dea indemnizaţia de zbor celor
care execută misiuni pe front, calităţile lor trebuie să fie
lăsate la aprecierile comandanţilor direcţi. În acest război,
unii din cei noi veniţi în rândurile aviaţiei, au învăţat
meseria de a se bate bine, mai repede decât cei pregătiţi
pentru acest lucru. Cred că în războiul actual trebuie
avută în vedere în primul rând valoarea individuală –
nota căpitanul aviator Alexandru Sturdza într-un
raport trimis comandantului Corpului de Aviaţie la
1 octombrie 191628.
Pentru susţinerea aeriană a operaţiunii de la
Flămânda, comandantul Corpului de Aviaţie
român, maiorul de stat-major Gheorghe Rujinschi
a concentrat la Dadilov (Mihai Bravu) cea mai mare
parte a avioanelor din Grupul 3 Aviaţie, echipajele
noastre reușind să execute misiuni în zonă în sprijinul
trupelor terestre române. Totuși, disproporţia era foarte
3 (73) 2016 document
 studii/documente

mare între aviaţia română și cea germană care avea 9 octombrie 1916 al Grupului 3 Aviaţie către
concentrată în nordul Bulgariei o forţă aeronautică M.C.G.: În ziua de 23 septembrie/5 octombrie1916
impresionantă de 158 de avioane. Podul realizat de au fost trei atacuri: primul la ora 8.30 dimineaţa, al
geniștii români peste Dunăre pentru trecerea trupelor doilea la ora 2.30 p.m. (14.30 – n.n.) și al treilea la ora
noastre pe malul drept al fluviului a fost bombardat 3.30 (15.30 – n.n.) [...] Conform ordinelor primite în
continuu de avioanele de bombardament germane. ajun, se aflau prezente la câmp toate aparatele în stare
Într-un raport înaintat M.C.G. român, generalul de zbor, încărcate cu bombe ce fiecare putea lua, gata în
Burghele, comandantul Corpului 5 Armată nota: așteptarea ordinului de plecare și itinerarul urmat. La
Podul a început a fi construit la 5 dimineaţa și s-ar ora 8.30 postul de observaţie anunţă un aparat la orizont
fi terminat la ora 3 (15.00 – n.n.) dacă nu continua și imediat căpitanul Beroniade împreună cu un alt pilot
bombardarea [acestuia] de către aeroplanele inamice, câte rus se urcă în două avioane „Nieuport” tip XI spre a-l
5-6 [în formaţie] care a ajunge. Aparatul inamic
început la ora 1 (13.00 – își continuă zbor ul
n.n.) și a durat până la deasupra taberei, fără a
ora 5.30 (17.30 – n.n.). se feri câtuși de puţin de
În tot momentul existau cele două aparate de luptă
trei aeroplane deasupra trimise în urmărirea lui.
podului, aruncând bombe Recunoaște câmpul de
și făcând numeroase aviaţie și aruncă o serie
victime. La ora 7 p.m. de proiectile din care
(19.00 – n.n.) podul unul lovește în plin un
a fost gata. Iscându-se aparat rusesc „Voisin”
furtuna, a fost distrus (cu motor – n.n.) de
de trei ori în timpul 150 C.P., deteriorând
nopţii, așa că trecerea totodată prin schijele
În zbor spre liniile româneşti (Colecţia Valeriu Avram)
n-a început decât în proiectilului și aparatul
dimineaţa zilei de 19 septembrie/2 octombrie 191629. „Farman” (cu motor – n.n.) de 130 C.P. care se afla în
Generalul de divizie Gheorghe Văleanu, nota apropiere. Anunţându-se un alt aparat inamic, pleacă și
într-un raport înaintat comandamentului Armatei sublocotenentul Poly Vacas cu un aparat „Nieuport Bebe”
de Sud: Aeroplanele inamice au aruncat astăzi de la și sergentul Vâscea (Răducanu – n.n.) cu un aparat
ora 12.00 (18 septembrie/1 octombrie 1916) încontinuu „M. Farman” de 80 C.P. După o oră, se scoboară jos,
bombe asupra trupelor noastre ascunse în pădurea de la negăsind niciun aparat. La aterizare, motorul aparatului
Flămânda și asupra podului. Cu toate acestea, am dat sublt. pilot Poly Vacas oprindu-se, aparatul cade într-un
ordin ca întinderea podului să continue, oricare ar fi pom, rupându-se. Din ordin, la orele 12.30, pornesc două
pierderile. Lucrurile s-ar fi petrecut altfel, dacă avioanele aparate „Voisin” în direcţia Olteniţa și Giurgiu spre a
noastre ar fi în număr mai mare și dacă cele ce sunt ar recunoaște flota inamică pe Dunăre. Unul din aparate,
fi pus mai multă activitate. Nu știu care este cauza, din cauza defecţiunii este nevoit să aterizeze în comuna
dar aeroplanele noastre sosesc prea târziu sau se întorc Strâmbu, unde se rupe din cauza terenului nefavorabil.
la parcul (bază – n.n.) lor prea devreme. Părerea mea Celălalt face recunoașterea și la întoarcere este nevoit să
este că ele ar fi trebuit să planeze necontenit deasupra aterizeze la capătul celălalt al câmpului din cauza unui
podului, prin aceasta contribuind la ridicarea moralului resort de la supapă care s-a rupt. Raportându-se telefonic
trupei și desigur că prin prezenţa lor ar fi făcut ca o parte Comandamentului Aviaţiei, la Comana, pagubele
din avioanele inamice să se retragă, numărul bombelor cauzate, s-a primit ordinul ca toate aparatele ce aparţin
aruncate putându-se astfel micșora. Rog cu insistenţă a Grupului 3 Aviaţie să se înapoieze la ora 5.00 p.m.(17.00
ordona comandantului aviaţiei să ia măsurile cuvenite – n.n.) la București, iar până la ora 6.00 (18.00 – n.n.)
pentru remedierea acestei stări de lucruri care ne-a produs să se facă paza de baraj a aparatelor inamice care ar
pierderi în ofiţeri superiori, inferiori, în oameni și cai și încerca să atace Bucureștiul. La ora 2.30 (14.30 – n.n.)
afară de aceasta a produs depresiune în moralul trupei30. fără a fi anunţat de nimeni, apare deasupra câmpului
Baza aeriană de la Dadilov (Mihai Bravu) a un aparat inamic care nu poate fi văzut, deoarece scobora
fost bombardată de aviaţia germană, producând dintre nori și începe să bombardeze tabăra. Imediat
importante pierderi Corpului de Aviaţie român. după acesta, sosesc încă două escadrile de aparate, total
Cităm din Raportul nr. 200 din 26 septembrie/ 12, toate bimotoare, care aruncă 210 proiectile din care

document 2016 3 (73) 19

studii/documente

6 de 75 kg asupra taberei, cauzându-se următoarele din avioane de bombardament „Gotha” a survolat

pierderi: 2 „Voisin” și 1 „M. Farman” de 80 C.P. al Dobrogea, cele 10 avioane bimotoare au lansat 25 de
căpitanului Zorileanu, 1 „Nieuport Bebe” al căpitanului bombe asupra satului Bașchioi, unde germanii credeau
Beroniade și 1 „Morane Saulnier” al locotenentului că se aflau concentrate trupe românești.
Urechescu. În timpul acesta, escadrila rusească nu are În Telegrama din 8/21 noiembrie 1916, trimisă
nicio pierdere de aparate și oameni. Cu piesele de rezervă de prefectul judeţului Ialomiţa conducerii M.C.G.
rămase disponibile și cele de la aparatele deteriorate în stare român, se arăta: Un avion inamic venind din spre Vadul
de a putea servi s-au reparat două „Voisin” și un „Morane Oii, a trecut pe deasupra unor localităţi din judeţul nostru
Saulnier” care au fost trimise imediat la București. Din și a lansat două bombe la Hagieni. La Ţăndărei a lansat
cauza atacului care a survenit cu totul prin surprindere, bombe în partea de nord a gării, ucigând un soldat și
nu am putut lua ca măsuri de siguranţă decât adăpostirea rănind mortal două femei și un bărbat, mai multe vite
oamenilor în tranșeele pregătite pe lângă hangare, iar au fost ucise. Exploziile au spart toate geamurile de la
aparatele ce au rămas adăpostite în hangare sau la liziera Judecătorie, Oficiul Poștal și ale tuturor clădirilor din jur32.
pădurii n-au Aeronautica
mai avut timpul română a
disponibil de a înregistrat în
se înălţa, au această zi o
fost surprinse importantă
de proiectilele v i c t o r i e. U n
care cădeau. zeppelin
Seara, am g e r m a n ,
primit ordinul c are pr imise
de a mă înapoia misiunea să
cu tot grupul bombardeze
la București. Bucureștiul,
Căpitan Capșa a fost lovit de
Ion31. tirul artileriei
În Raportul antiaeriene și
nr. 1487/1916 s-a prăbușit
al M.C.G. în apropiere
român se de Timișoara,
menţiona c ă îngropând
din 55 de zile de sub rămășiţele
Avion austro-ungar capturat de români în zona Braşovului (Colecţia Valeriu Avram)
război, orașul și sale echipajul
portul Constanţa a fost bombardat timp de 30 de inamic. Informaţia a fost furnizată de mai mulţi
zile, provocând zeci de morţi și răniţi, avarierea navei prizonieri români, care au evadat dintr-un lagăr aflat
rusești „Bezpokoine”, portul fiind bombardat și de în apropierea orașului.
hidroavioanele inamice cu baza în portul Varna. În În dimineaţa zilei de 10/23 noiembrie 1916, o ceaţă
urma deselor bombardamente a fost distrusă complet deasă acoperea fluviul și malurile. La ora 4.00 primele
aripa dreaptă a Cazinoului și a fost incendiată Banca trupe inamice au debarcat pe malul românesc. Când
Comercială. dușmanii au fost descoperiţi de posturile românești,
Prin pătrunderea trupelor inamice în Constanţa artileria grea germană aflată pe malul bulgăresc a
la 9/22 octombrie 1916, și la Cernavodă, la 12/25 dezlănţuit un bombardament puternic, despărţind
octombrie1916, s-au întrerupt temporar legăturile printr-o perdea de foc zona de debarcare de la
pe calea ferată între Dobrogea și restul ţării. Linia Zimnicea și de satele vecine unde se aflau trupele
frontului a fost stabilizată pentru un timp scurt, pe române. Sub protecţia acestui baraj, remorcherele
aliniamentul Dăeni – Babadag. au trecut grosul trupelor celor șase divizii inamice
Aviaţia germană a continuat să bombardeze în ziua pregătite pentru invazie. Bombardarea malului
de 10/23 octombrie 1916 localităţile din sudul ţării, românesc a fost totală, de la Izlaz până la Giurgiu. În
fiind atacate Zimincea, satul Cioara și gara Ulmuleţul, scurt timp, invazia devenea generală, în spaţiul dintre
iar piloţii de pe avioanele „Albatros” au deschis focul râurile Argeș, Neajlov și fluviul Dunărea urma să se
cu mitralierele de bord asupra tranșeelor aflate la nord deruleze cea mai sângeroasă și cea mai dramatică
de Zimnicea. În după-amiaza zilei, o escadrilă formată bătălie de pe frontul românesc, al cărei deznodământ
20 3 (73) 2016 document

avea să aibă profunde implicaţii asupra întregii
campanii în anii războiului de întregire.
Aviaţia germană a jucat un rol important în
desfășurarea ofensivei generale; cu tot timpul
nefavorabil, echipajele escadrilelor Puterilor Centrale,
au executat zeci de misiuni de recunoaștere și de
fotografiere a poziţiilor românești, bombardând
trupele româno-ruse. Bucureștiul a fost bombardat
în plină zi, înregistrându-se numeroase victime în
rândul populaţiei civile. În telegrama generalului
Iancovescu, comandantul Grupului Apărării Dunării
trimisă comandamentului Corpului de Aviaţie român,
se arăta, printre altele: Cu toate că timpul este ceţos,
aviatorii germani au survolat numeroase localităţi și
au aruncat numeroase bombe asupra localităţilor Tulcea,
Ploiești, Zimnicea, Giurgiu, Sinaia și București […] Rog
dispuneţi trimiterea unei escadrile de bombardament
și de luptă pentru a combate debarcările inamice33.
În dimineaţa zilei de 21 noiembrie/4 decembrie
1916, întreaga linie de apărare a Argeșului era în
mâinile inamicului. Bătălia de pe Neajlov și Argeș
s-a sfârșit cu înfrângerea românilor. Jertfa noastră a
fost mare, mii de morţi au rămas în văile Neajlovului,
Argeșului și Glavaciocului; inamicul a avut el însuși
pierderi importante. Totuși, tenacitatea și spiritul de
jertfă ale soldaţilor români, au avut ca efect faptul că
frontul românesc n-a putut fi spart nicăieri. Retragerea
s-a executat în mod ordonat, iar scopul inamicului,
de a nimici și desfiinţa Armata Română, n-a putut
fi atins – Falkenhayn o constată în memoriile sale.
Nu mai puteam ţine piept inamicului, ţinta M.C.G.
român va fi de aici înainte salvarea restului armatei,
iar rezistenţa în poziţii succesive va avea ca scop
întârzierea înaintării dușmanului.
Din ordinul M.C.G. român, în ziua de
22 noiembrie/5 decembrie 1916, au plecat pe calea
aerului cinci avioane „F.40” la Galaţi, trei „Nieuport” la
Brăila și un „Voisin” la Buzău. Locotenentul de marină
aviator ing. Radu Irimescu a fost numit comandantul
Escadrilei „F.5”, unitatea stabilindu-și vremelnic
terenul de zbor la Tecuci.
În ziua de 23 noiembrie/6 decembrie 1916,
Capitala a fost ocupată de trupele inamice. În timpul
celor șase zile ale Bătăliei pentru București, aviatorii
români și aliaţii lor, zburătorii francezi și englezi,
au îndeplinit numeroase misiuni de recunoaștere
și bombardamente în liniile inamice, aducând de
pe câmpul de luptă informaţii importante care au
fost puse la dispoziţia comandamentelor terestre
române. După ocuparea Bucureștiului de către trupele
Puterilor Centrale, instituţiile civile și armata s-au
retras în Moldova, orașele Iași, Tecuci, Brăila, Bacău,
document 2016 3 (73)
studii/documente
Galaţi și Bârlad (mai târziu și Botoșani) vor deveni
principalele baze aeriene ale Armatei Române.
Campania din anul 1916 ne-a fost defavorabilă,
pregătirea aviaţiei a lăsat mult de dorit, iar numărul
de avioane cu care am intrat în război, a fost foarte
mic. După calculele specialiștilor, Armata Română ar
fi trebuit să aibă în serviciu 150 de avioane; Corpul
de Aviaţie a pus la dispoziţie în prima zi de război
numai 24 de aparate de zbor și acelea nearmate și
neperformante. Fără îndoială că vina cea mai mare
au avut-o politicienii, care n-au aprobat sume mari de
bani pentru înzestrarea armatei cu avioane moderne.
La aceasta se adaugă și lipsa de înţelegere din partea
comandanţilor noștri, a rolului pe care aviaţia trebuia
să-l aibă într-o campanie de asemenea anvergură.
Neavând o industrie naţională aeronautică – acum
se vedea marea greșeală făcută de militari și politicieni
de a nu-l sprijini pe avocatul Mihail Cerchez să fabrice
la Chitila, în serie, avioane militare, completarea
cu aparate de zbor a nevoilor armatei nu s-a putut
realiza decât prin importuri din Franţa și Anglia, la
sfârșitul anului 1916 și începutul anului 1917. Acest
proces de dotare cu avioane a Armatei Române s-a
derulat lent, având în vedere calea lungă de parcurs
din Franţa până la Arhanghelsk (Rusia) și de aici la
Iași. Pregătirea piloţilor și observatorilor aerieni s-a
făcut târziu și n-a fost completă. Astfel, dintre cei
33 de piloţi care și-au luat brevetul de pilot la Școala de
Zbor a Ligii Naţionale Aeriene, numai opt zburători
au luptat efectiv, restul piloţilor nu erau capabili să
execute un zbor simplu. Dintr-o greșeală de înţelegere,
în prima zi de război, aviatorii români s-au văzut
nevoiţi să execute singuri misiuni de recunoaștere la
vedere, care fiind de natură strategică, cereau neapărat
și prezenţa observatorilor aerieni. Atât observatorii de
artilerie, cât și cei de stat-major, aflându-se la unităţile
lor din arma de origine, nu au putut fi utilizaţi decât
după ce comandamentele terestre au simţit nevoia ca
observatorii din avion să fie prezenţi în permanenţă
la escadrile. Atunci au fost detașaţi de la regimentele
lor observatorii de artilerie, la început la Armata 2, și
eficienţa misiunilor aeriene a crescut imediat.
Numărul avioanelor cumpărate din Franţa a fost
relativ mic în prima parte a campaniei, mai ales că
materialul volant importat a sosit cu mare întârziere,
în raport cu nevoile impuse de supravegherea unui
front atât de întins. Totuși, trebuie să subliniem
că, această supraveghere s-a realizat în momentele
cele mai importante ale acţiunilor trupelor terestre
desfășurate la Turtucaia, Flămânda, Sibiu, Dobrogea
sau în timpul Bătăliei pentru București (30 noiembrie/
6 decembrie 1916). Cele mai multe dintre recunoașterile
21
studii/documente

aeriene au fost juste și de un real folos, acolo unde
comandamentele terestre au știut să folosească datele
și informaţiile furnizate de aviatori.
La începutul campaniei din august 1916, Corpul
de Aviaţie român nu dispunea de aviaţie de vânătoare.
Abia la 1 septembrie 1916 au sosit din Franţa primele
aparate „Nieuport XI Bebe”, iar prin Ordinul nr. 645
din 30 septembrie 1916 s-a înfiinţat Escadrila de
Luptă – prima unitate de vânătoare a aviaţiei române.
În campania din anul 1916, aviaţia de bombardament
a fost inexistentă, unele misiuni de lansare a bombelor
în liniile inamice sau asupra vaselor austro-ungare care
navigau pe Dunăre s-au executat individual de către
aviatori care nu dispuneau de aparate de ochire sau
tabele de trageri. Au folosit bombe artizanale sau din
cele realizate la Arsenalul Armatei. Abia în primăvara
anului 1917, avioanele „Farman 40”, „46” și „60” au
fost înzestrate cu lansatoare tip „Michelin” care luau
opt bombe de 10-12 kg fiecare, tabele de trageri și
aparate de ochire.
Reorganizată în iarna anului 1917 după modelul
francez, aviaţia română și-a adus o importantă
contribuţie în lunile ianuarie-mai 1917, frontul
inamic fiind fotografiat de trei ori. În acest timp
comandamentele trupelor terestre aveau o situaţie
foarte clară a dispunerii artileriei trupelor Puterilor
Centrale, a fortificaţiilor și depozitelor de materiale
și muniţii. Și dotarea a fost importantă, escadrilele
noastre au primit în serviciu avioane moderne de
vânătoare „Nieuport” (tipurile 12, 17, 19, 21, 23 și 28),
avioane de bombardament „Breguet Michelin” seria
500, armate cu tunuri de 37 mm sau cu lansatoare, care
luau 300 kg de bombe (de 12 și 32 kg) fiecare, avioane
de recunoaștere și bombardament tip „Caudron G.4”
bimotoare, care aveau o autonomie de zbor de 6 ore.
În noile condiţii, grupurile aeronautice au fost
dotate cu material volant de bună calitate (aparate cu
caracteristici tehnico-tactice superioare), înzestrate cu
aparatură de recunoaștere și bombardament, înarmate
cu mitraliere fixe sau mobile, adecvate tipului respectiv
de avion și încadrate complet cu personal navigant
(piloţi și observatori aerieni) și tehnic.
În timpul marilor bătălii din vara anului 1917,
aviaţia română și-a dovedit pe deplin puterea deţinând
supremaţia aeriană, de aici și numărul important de
victorii aeriene obţinute de zburătorii noștri.

“Black Crosses” above Romania. The Campaign from 1916

Prof. univ. Valeriu Avram, Ph.D.
Abstract: The dimension of the military operations from the autumn of 1916 and the length of the Romanian
front determined the mobilization of important German and Austrian-Hungarian forces. The enemy’s aviation
bombed our Capital and the rest of the territory which caused many victims and important material damages.
Keywords: German and Austrian-Hungarian aviation, bombardments, victims, material damages, aerial
victories

NOTE
1 17
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Marele Cartier General Ibidem, dosar nr. crt. 28, f. 233.
(în continuare M.C.G.), dosar nr. crt. 193, f. 158; vezi şi: Valeriu Avram Crucile 18
Arhiva Muzeului Naţional de Istorie a României, Manuscris nr. 164462; vezi
Negre. Aviaţia Puterilor Centrale deasupra României 1916-1917, Bucureşti, şi Valeriu Avram Crucile Negre…, p. 35.
19
Editura Pro-Historia, 2001, p. 29. Maria, Regina României, Povestea vieţii mele, vol. III, Bucureşti, Editura
2
Ibidem, dosar nr. crt. 1162, ff. 60-66. Eminescu, 1992, p. 72.
3 20
Idem, Fond Direcţia Aeronauticii, dosar nr. crt. 60, f. 633. A.M.R., Fond M.C.G., dosar nr. crt. 130, f. 74.
4
Valeriu Avram Aeroanutica română în Războiul de Întregire Naţională 1916- 21
Ibidem, dosar nr. crt. 130, f. 74; vezi şi Valeriu Avram, O armă insolită:
1919, Bucureşti, Editura Militară, 2012, p. 23. dulciuri cu antrax, în „Dosarele istoriei VI”, nr. 11/2001, pp. 40-42.
5 22
Idem, Istoria Aeronauticii militare române. 1910-1916, Editura Tiparg, Piteşti, Ibidem, Fond M.C.G., dosar nr. crt. 130, f. 47.
2003, p. 153. 23
Ibidem, ff. l69, 170, l80 şi 213.
6 24
Idem, Crucile Negre…, p. 32. Csanadi Norbert, Nagyvarady Sandor, Winkler Laszlo, A Magyar repules
7
Corneliu Rareş, Impactul psihologic al războiului asupra locuitorilor tortenete, Budapest, Konyvkiado, 1977, p. 74; vezi şi Valeriu Avram, Crucile
Bucureştiului, august-decembrie 1916, în „ACTA” III/1996, pp. 139-144. Negre…, pp. 42-43.
8
A.M.R., Fond 1704, dosar nr. crt. 101, f. 2; vezi şi: „Monitorul Oastei” 25
A.M.R., Fond M.C.G., dosar nr. crt. 130, f. 239.
26
nr. 37 din 16 august 1916. Ibidem, dosar nr. crt. 252, f. 56; Arhiva Muzeului Militar Naţional, Fond
9
„Universul”, Anul XXIX, nr. 10.576 din 17 august 1916. Manuscrise, dosar nr. crt. 462; vezi şi „Adevărul”, Anul XXIX, nr. 10608 din
10
A.M.R., Fond Direcţia Aeronauticii, dosar nr. crt. 24, f. 82; dosar 19/2 octombrie 1916.
27
nr. crt. 12, f. 80. *** România în războiul mondial 1916-1919, vol. II, Documente-anexe,
11
Ibidem, dosar nr. crt. 13, f. 139; dosar nr. crt. 88, f. 139. Documentul nr. 21.
12 28
Idem, Fond M.C.G., dosar nr. crt. 311, f. 138. Ibidem, Documentul nr. 19.
13 29
Ibidem, f. 336. A.M.R., Fond Direcţia Aeronautică, dosar nr. crt. 34, f. 61.
14 30
Idem, Fond M.St.M., dosar nr. crt. 138, f. 152, 163; Fond M.C.G. dosar Idem, Fond M.C.G. – Secţia Informaţii, dosar nr. crt. 311. f. 106
nr. crt. 130, f. 33. 31
Ibidem; vezi şi Jaques Mortane, L’histoire de l’aviation, Edition Flammarion,
15
„Monitorul Oastei” nr. 38/1916. Comunicatul Oficial nr. 16 din 30 august/ Paris, 1921, p. 24.
12 septembrie 1916; vezi şi Mareşal Alexandru Averescu, Note zilnice de război, 32
Ibidem, dosar nr. crt. 12, f. 91; vezi şi România în războiul mondial 1916-
1916-1918, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1935, p. 38. 1919, vol. III, partea a 2-a, p. 723.
16 33
A.M.R., Fond Direcţia Aeronauticii, dosar nr. crt. 53, f. 122. Ibidem, f. 96.

22 3 (73) 2016 document

 studii/documente

ROMÂNIA, MAREA BRITANIE

ŞI PROBLEMA RAPORTURILOR ROMÂNO-UNGARE
LA CONFERINŢA DE PACE DE LA PARIS (1919-1920)
Prof. Mihaela DAVID1

A
r fi groaznic să pierdem pacea după ce am trebuie să fie scrisă. El a prevăzut însă, că vor trece
câștigat războiul – scria expertul britanic mulţi ani până când vom avea la dispoziţie materialele
pentru Balcani, Harold Nicolson, în complete în legătură cu acest eveniment.
lucrarea sa „Peacemaking 1919”2, o afirmaţie sugestivă, Așa cum era de așteptat, au existat și numeroase
care se potrivește perfect politicii britanice din cadrul critici la adresa Conferinţei și aici au fost amintite și
Conferinţei de Pace de la Paris, unde această mare ironizate greutăţile Aliaţilor de a-și concretiza politic
putere și-a urmărit cu scrupulozitate îndeplinirea și economic victoria militară pe care au obţinut-o
tuturor obiectivelor. în anul 1918,
Mai mult decât lipsa unui plan al
atât, în urma unei discuţiilor, precum
ample pregătiri, și slaba organizare
rezultatele nu au și coordonare
întârziat să apară, a problemelor
astfel încât, Marea esenţiale5, minusuri
Britanie s-a situat care nu pot însă
mult deasupra umbri anvergura
Aliaţilor săi r e u ș i t e l o r
într-un clasament Confer inţei. În
privind reușitele acest context,
Conferinţei. c u v i n t e l e
Conferinţa de istoricului britanic
Pace de la Paris a D . W. B r o g a n
fost, fără echivoc, cea par a fi mult mai
mai reprezentativă p o t r i v i t e : S-au
î n t â l n i r e 1919. Trupele romane în faţa Parlamentului din Budapesta făcut greșeli, însă
internaţională mai puţine decât a
multilaterală de până la acea dată. Orice comparaţie din devenit la modă să se pretindă în ţările învingătoare sau a
acest punct de vedere, cu reuniunile majore din secolul devenit profitabil să se susţină în ţările învinse6. În ciuda
al XIX-lea, precum Congresele de la Viena (1814- contradicţiilor, a statelor nemulţumite, Conferinţa a
1815), Paris (1856) sau Berlin (1878), se situează clar reprezentat totuși, o constantă de raporturi normale a
în favoarea Conferinţei de la sfârșitul Primului Război majorităţii ţărilor continentului.
Mondial3. Sistemul de pace Versailles-Washington poate La 18 ianuarie 1919 s-au deschis lucrările
și trebuie să constituie jalon în judecarea secolului al Conferinţei de Pace, la care au participat 27 de state,
XX-lea, date fiind consecinţele sale în viaţa continentului plus patru dominioane și India a cărei contribuţie a fost
cu reverberaţii în întreaga lume. foarte importantă, deși direct nu era stat beligerant7.
De regulă, istoria ia drept jaloane, războaiele sau anii Președinte al Conferinţei, a fost desemnat prim-
de domnie a regilor, împăraţilor, diverșilor conducători, ministrul Franţei, Georges Clemenceau, în calitate de
trecând pacea în subsidiar sau considerată cel mult ca reprezentant al ţării gazdă, iar de la început, cele trei
încheiere a unor stări conflictuale. Totuși, se impune să mari puteri europene învingătoare (Franţa, Anglia,
observăm că pacea a deschis, în cele mai multe cazuri, Italia) au acceptat ca partener egal SUA, deși aceasta a
epoci istorice, de creaţii umane superioare pe planuri intrat în război abia în anul 1917, iar pentru problemele
spirituale, tehnice, economice, adăugând civilizaţiei, din afara Europei, pe Japonia.
noi valori și deschideri4. O asemenea pace a fost aceea Delegaţia română, formată din șeful guvernului
din 1919-1920, a cărei istorie, scria Harold Nicolson, român, Ion I.C. Brătianu, ca prim delegat, și din

document 2016 3 (73) 23

studii/documente

Nicolae Mișu, ministrul României la Londra, ca delegat În aceeași perioadă, a debutului Conferinţei de
secund, era însoţită de numeroși consilieri în calitate Pace, situaţia central-est europeană, din perspectiva
de experţi politici, militari, economici. Trebuie precizat României și Ungariei era departe de a fi considerată
faptul că, în noiembrie 1918, David Lloyd George, stabilă. Guvernul maghiar al lui Mihaly Károlyi nu
prim-ministrul britanic, sugerase Consiliului Suprem fusese recunoscut de Aliaţi, iar eforturile Ungariei de
de Război ca la Conferinţă să fie invitate toate statele a sparge izolarea un aduceau rezultate concrete. Astfel,
care au făcut sacrificii umane și materiale în timpul lunile ianuarie și februarie 1919 au fost marcate, din
războiului, cu condiţia ca statele mici să participe numai perspectiva relaţiilor româno-maghiare, de acutizarea
la discuţiile care priveau interesele lor permanente. ciocnirilor armate și de numeroasele misiuni militare
Astfel, această și economice
decizie a permis Aliate care au
României să fie vizat România și
reprezentată, fără a Ungaria.
avea statut egal cu Odată cu
Aliaţii în problema încheierea Primului
hotărârilor finale. Război Mondial,
I d e e a p r i mu l u i Ungaria a început
ministru britanic de să desfășoare
împărţire arbitrară o puternică
a statelor în funcţie p ro p a g a n d ă , î n
de puterea militară străinătate, pentru
a fiecăruia8 și apărarea integrităţii
instituirea, astfel, teritoriale
a unei categorii antebelice și
discriminatorii pentru atragerea
de state cu opiniei publice
interese limitate, internaţionale. În
Cei Patru Mari în timpul Conferinţei de Pace de la Paris – de la stânga la dreapta:
adoptată ulterior David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau şi Woodrow Wilson
Marea Britanie,
și de celelalte Mari propaganda
Puteri, l-a determinat pe Ion I.C. Brătianu să-și maghiară se făcea pe scară largă în cercurile religioase,
exprime în repetate rânduri nemulţumirea. politice și financiare.
C.B. Thomson, fostul atașat militar britanic în Raporturile dintre România și Ungaria s-au
România, avea să constate, ulterior, că neutralitatea deteriorat treptat ajungându-se, în cele din urmă,
pe care o posedau, poate inconștient, așa-zisele guverne la conflict armat. Cauzele care au determinat
democratice, nu era prea departe de cea a imperiilor această situaţie au fost, pe de o parte, excesele
autocratice în concepţia cărora state mici și popoare nevoiașe autorităţilor maghiare împotriva populaţiei românești
erau factori neglijabili9. De fapt, noile state naţionale nu din Transilvania, iar pe de altă parte, politica adoptată
erau de o prea mare importanţă pentru oficialii englezi de Republica Sfaturilor din Ungaria faţă de România,
și nici nu reprezentau un punct esenţial în agenda lor finalizată prin atacarea trupelor române aflate la est
de lucru. Iar remarca plină de năduf a lui Sir George de Tisa, la data de 20 iulie 1919. Datorită faptului că
Russel Clerk, diplomat britanic, vine parcă să confirme linia de demarcaţie dintre România și Ungaria păstra
această stare de lucruri, astfel el dorea ca: maghiarii, sub dominaţie maghiară o mare parte a Transilvaniei,
polonezii, iugoslavii și românii să fie închiși într-un sac, s-a creat o situaţie din care au decurs o serie întreagă
scuturaţi foarte bine și apoi predaţi unui britanic care să-i de dificultăţi de ordin politic, militar, diplomatic și
administreze10. economic, care au îngreunat activitatea delegaţiei
În condiţiile în care cererile române nu reprezentau române la Conferinţa de Pace de la Paris.
o periclitare a intereselor britanice, relaţiile dintre Între 25 și 31 martie, ședinţele Consiliului celor
cele două state se puteau desfășura în niște parametri Patru s-au ocupat de evenimentele din Ungaria. În
normali, existând chiar accente de bunăvoinţă din prima dintre aceste reuniuni, cea din 25 martie, cei
partea engleză. Însă, atunci când cererile românilor au Patru Mari au trebuit să facă o opţiune fundamentală în
ajuns să ameninţe teritorii care se încadrau în schema privinţa evoluţiei evenimentelor din răsăritul Europei:
strategică britanică, opoziţia acesteia s-a dovedit a fi fie trebuiau să continue intervenţia antibolșevică din
vehementă. sudul Rusiei, fie trebuiau să aprovizioneze din punct

24 3 (73) 2016 document


de vedere militar România, pentru a o face capabilă
să reziste ameninţărilor tot mai clare atât din Est, cât
și din Vest. În faţa acestor două variante, mai marii
Conferinţei s-au orientat, la sugestia mareșalului
Foch, spre susţinerea variantei românești11, urmând
ca România să primească material de provenienţă
britanică12.
În acest context, s-a produs ofensiva trupelor
române în Ungaria, consecinţă a deciziei regelui și a
guvernului României, eveniment ce a influenţat situaţia
din zonă. De altfel, chestiunea ungară devenise în acea
perioadă, una dintre problemele cele mai discutate la
forumul păcii din capitala Franţei. De la început, s-a
constatat că Foreign Office-ul nu împărtășea întru totul
iniţiativele franceze în problema ungară. Între timp, Ion
I.C. Brătianu întreprinsese o scurtă călătorie la Londra,
unde o însoţise pe Regina Maria și unde constatase
dispoziţii mai favorabile la oamenii politici englezi.
Acest optimism a fost repede înăbușit, întrucât
la mai puţin de o săptămână de la vizita la Londra,
Consiliul Suprem hotăra trimiterea la Budapesta a
generalului Jan Christian Smuts. Pe lângă calitatea
de observator, acesta avea dreptul să negocieze cu
maghiarii problema liniei de armistiţiu. Din fericire,
misiunea generalului sud-african s-a soldat cu un
eșec, Béla Kun se arătase atât de agresiv, încât până și
pacifistul Smuts s-a întors convins că nu se putea face
nimic pe cale pașnică, nici măcar pentru asigurarea
liniei armistiţiului13, lăsând astfel conflictul româno-
ungar nerezolvat.
Între timp, Brătianu și Consiliul de Miniștri de
la București hotărâseră să ia lucrurile în propriile lor
mâini, trimiţând Armata Română mai adânc, spre Vest.
Ei plănuiau să înceapă ofensiva la data de 16 aprilie. Un
atac ungar, declanșat în regiunea munţilor Apuseni, în
noaptea de 15 spre 16 aprilie14, a dat campaniei române
aparenţele unui contraatac și a folosit pentru a-i calma
pe Aliaţi, a căror nemulţumire faţă de comportarea lui
Brătianu ajunsese la un punct critic.
Ofensiva română s-a desfășurat cu succes și a împins
constant inamicul înapoi, în estul Ungariei. Brătianu
a urmărit cu înfrigurare înaintarea Armatei Române,
întrucât era convins că viitoarele fruntarii ale României
depindeau de rezultatul acestei campanii. La 25 aprilie,
el și-a informat colegii de la București că era pregătit
să exercite în continuare presiuni pentru o graniţă pe
Tisa și că nu va accepta ca dificultăţi politice – referire
la așteptatele obiecţii din partea Aliaţilor – să-i stea
în cale.
La începutul lunii mai, Armata Română avansase
mult în estul Ungariei și nu exista niciun obstacol
serios în calea unui marș asupra Budapestei. Dar,
în acel moment, la Paris, Aliaţii au intervenit ferm
document 2016 3 (73)
studii/documente
cerând oprirea înaintării
românilor spre T isa.
Brătianu însuși a început
să reflecteze mai bine în
legătură cu înţelepciunea
deciziei de a înainta
mai adânc în teritoriul
Ungariei, întrucât
nu dorea să realizeze
răsturnarea Republicii
Sovietice și înlocuirea
acesteia cu un guvern
conservator și naţionalist,
care, cu sprijinul Aliaţilor, Ion I.C. Brătianu, şeful delegaţiei
române la Conferinţa de Pace
ar fi rezistat cu siguranţă de la Paris
cererilor teritoriale ale
României. În consecinţă, la începutul lunii mai,
înaintarea română s-a oprit la Tisa.
În iunie, relaţiile dintre Consiliul Suprem și Brătianu
s-au înrăutăţit din nou. La 10 iunie 1919, Consiliul l-a
admonestat pe Brătianu pentru faptul că nu ţinuse
seama de linia de demarcaţie Franchet d’Esperey și,
astfel, precipitase criza care a dus la demisia guvernului
Károlyi și la venirea la putere a bolșevicilor. Premierul
român a respins ca nefondate acuzaţiile și a subliniat
că nu se putea lua răspunderea unei retrageri a trupelor
de pe Tisa până nu se cunosc graniţele pentru a se putea
evita pe viitor complicaţii cu maghiarii15.
Mânia Consiliului fusese aţâţată de campania
Armatei Ungare de pe frontul cehoslovac, care
începuse la 30 mai și care avusese succese notabile.
În mod suprinzător, Béla Kun răspunsese într-un
mod conciliant ultimatumului adresat de Consiliu
pentru a opri înaintarea Armatei Roșii, iar Consiliul
spera să folosească această ocazie pentru a realiza și o
reglementare pașnică a disputei teritoriale româno-
ungare. Aliaţii au cerut acum ca Brătianu să-și retragă
trupele de la Tisa pe linia de demarcaţie trasată în
februarie de către Consiliul Interaliat de Război însă
Brătianu a refuzat16. Șeful guvernului român a subliniat
că nu el era responsabil pentru condiţiile sociale din
Ungaria și când a insistat că Tisa era singura linie
de apărare concretă pentru armata sa, Consiliul a
ameninţat că îi va tăia orice aprovizionări militare
și orice alt ajutor acordat României dacă nu se va
conforma imediat condiţiilor sale.
După cum se știe, în decurs de o lună, trupele
române aveau să ajungă la Budapesta. Rămăseseră pur
și simplu pe poziţiile lor pe Tisa, un act care arătase
încă o dată că Aliaţii nu vor lua nicio măsură serioasă
pentru a duce la îndeplinire ameninţările împotriva
României. Armata Ungară, care profitase de acalmia
luptelor pentru a se regrupa, a lansat un atac dincolo de
25
studii/documente

Tisa, la 20 iulie, însă după o înaintare iniţială, aceasta de către ministrul de externe britanic, lordul Balfour.
a fost respinsă de o puternică contraofensivă română, Se solicita expres ca guvernul român să răspundă la
începută la 24 iulie. La 29 iulie, românii au trecut Tisa și patru chestiuni: dacă se vor retrage trupele române din
s-au îndreptat rapid spre Budapesta, iar la 1 august, Kun Ungaria la o dată ce urma să fie stabilită la Paris, dacă
și guvernul său au demisionat. Câteva zile mai târziu, la vor fi oprite imediat rechiziţiile, dacă vor fi predate
4 august, Armata Română a intrat în capitala Ungariei. Comisiei Reparaţiilor bunurile deja luate din Ungaria
Principalul obiectiv urmărit de Brătianu prin ocuparea și dacă România va colabora cu Puterile Aliate și
orașului a fost acela de a instala un guvern doritor să Asociate19 pentru reinstaurarea ordinii în Ungaria și
facă pace pe baza pentru a permite
unor condiţii unui guvern
favorabile responsabil să
României. Mai negocieze pacea.
mult decât În timp ce
atât, românii se consuma
au impus disputa româno-
condiţii severe ungară cu privire
de armistiţiu la frontieră,
noului guvern Brătianu fusese
ungar: reducerea implicat într-o
Armatei Ungare dispută cu
la 150.000 de Aliaţii privind
o a m e n i 17, drepturile
aceasta putând minorităţilor.
fi folosită doar Problema în
pentru păstrarea dispută era în
ordinii publice; esenţă similară
August 1919. Trupele române ocupă Budapesta
confiscarea aceleia care
întregului echipament militar care depășea necesităţile cauzase atâta ostilitate între România și puterile
acestei forţe; plata tuturor cheltuielilor rezultate din occidentale la Congresul de la Berlin din 1878: statutul
întreţinerea forţei românești de ocupaţie la vest de civil al evreilor din România. Metoda aplicată de către
Tisa. De asemenea, autorităţile românești au confiscat Marile Puteri în abordarea acestei probleme a fost,
mari cantităţi de echipament industrial, locomotive de asemenea, o reminiscenţă a Conferinţei de Pace
și alte bunuri mobile, acţiune pe care au justificat-o anterioare. Acestea au introdus în proiectul Tratatului
ca reprezentând reparaţii pentru pierderile pe care de Pace cu Austria garanţii privind drepturi egale,
România le suferise de-a lungul ocupaţiei germane și precum și angajamentul de a lua ulterior alte măsuri pe
austro-ungare din anii 1917-1918. care le-ar fi putut considera drept necesare în favoarea
Perioada care a urmat a fost deosebit de dificilă evreilor. Toate aceste drepturi urmau să fie stabilite
pentru România. Relaţiile sale cu Consiliul Suprem în detaliu într-un tratat separat al minorităţilor, pe
au devenit și mai încordate, acesta din urmă înaintând care Aliaţii aveau să-l redacteze, iar România ar fi fost
guvernului român tot mai multe note ultimative având obligată să-l semneze. Influentele organizaţii evreiești
la bază poziţia guvernului american. Un fapt foarte din Europa Occidentală au adus această chestiune în
interesant este acela că, în problema raporturilor dintre faţa Marilor Puteri și au făcut presiuni pentru o soluţie
România și Conferinţa Păcii, presa britanică, cu excepţia care să asigure garanţii internaţionale cu privire la
ziarelor de stânga, era favorabilă cererilor românești și orice fel de angajamente pe care și le-ar putea asuma
ironiza atitudinea Conferinţei faţă de România. guvernul României.
Pentru a se încerca schimbarea atitudinii României Brătianu s-a simţit nu numai profund jignit, dar
faţă de Conferinţa de Pace, Consiliul Suprem a hotărât și îngrijorat că grupurile evreiești care aveau strânse
trimiterea unui emisar al Conferinţei la București, iar legături cu cercurile financiare și politicienii liberali
cel mandatat cu această misiune a fost diplomatul din Europa Occidentală și America puteau crea
britanic George Russel Clerk, care fusese deja enorme dificultăţi României chiar în momentul în
nominalizat ca ambasador al Regatului Unit în capitala care aceasta avea nevoie disperată de ajutorul Aliaţilor,
tânărului stat cehoslovac18. Clerk urma să fie purtătorul pentru a-și îndeplini aspiraţiile sale naţionale. Drept
unei note a Conferinţei redactate în termeni categorici urmare, el a promis Aliaţilor, că România va asigura

26 3 (73) 2016 document


libertate absolută 20 și
libertăţi politice largi
tuturor minorităţilor
etnice, dar a refuzat
să accepte o micșorare
a suveranităţii ţării
sale permiţând altor
state să dicteze politica
guvernamentală.
În contextul în care
misiunea Consiliului
Suprem condusă de
Sir George Clerk a
sporit tensiunea dintre
Alexandru Vaida-Voievod
părţile aflate în dispută,
nu este surprinzător că Aliaţii au respins propunerea
lui Brătianu ca România să adere la tratat, dar să
nu fie obligată să îndeplinească prevederile ce-i
lezau interesele. Având în vedere impasul în care se
ajunsese, niciun delegat român nu a fost prezent la
semnarea Tratatului cu Austria de la Saint Germain, la
10 septembrie 1919. Mai mult decât atât, două zile mai
târziu, Brătianu și guvernul său au demisionat, invocând
drept motive neluarea în seamă a Tratatului de Pace din
1916 de către Consiliul Suprem și impunerea de către
acesta a unor condiţii incompatibile cu suveranitatea
ţării. Ion I.C. Brătianu a fost urmat în funcţie, la
29 septembrie, de fostul ministru de Război, generalul
Arthur Văitoianu, dar nu exista nicio îndoială că el
deţinea puterea reală în guvern.
Consiliul Suprem a rezolvat în cele din urmă
problemele cu România la data de 15 noiembrie,
când a adresat guvernului Văitoianu un ultimatum,
cerându-i ca în interval de opt zile să retragă Armata
Română din Ungaria pe linia de frontieră stabilită de
Conferinţa de Pace; să primească o comisie interaliată
care să aprecieze valoarea bunurilor rechiziţionate în
Ungaria de forţele de ocupaţie române; să oprească
orice viitoare rechiziţie; să semneze tratatul cu Austria
și Tratatul Minorităţilor.
În ciuda unor sancţiuni severe preconizate de
Consiliu, guvernul Văitoianu a refuzat să semneze
tratatul și a demisionat la data de 30 noiembrie.
Succesorul său, așa-numitul guvern al Blocului
Parlamentar, condus de Alexandru Vaida-Voevod, a
hotărât să accepte condiţiile Consiliului, pentru a nu
periclita câștigurile deja obţinute și pentru a restabili
bunele relaţii cu Occidentul, pe care majoritatea
politicienilor români le considerau esenţiale pentru
dezvoltarea postbelică a ţării. De fapt, acceptarea
ultimatumului nu a însemnat îngenuncherea României,
ci a evidenţiat slăbiciunea Consiliului Suprem nevoit
să ajungă la un compromis cu guvernul român.
document 2016 3 (73)
studii/documente
Misiunea noului șef de guvern, Alexandru Vaida-
Voevod, numit la 10 ianuarie 1920 prim delegat al
României la Conferinţa Păcii, cu puteri depline, a început
într-un moment în care Budapesta desfășura o intensă
propagandă în problema Transilvaniei. La 20 ianuarie
1920, Consiliul Suprem a luat în discuţie chestiunea
evacuării trupelor române din Ungaria. Premierul român a
dat asigurări Conferinţei că trupele urmau să fie retrase cât
mai curând posibil și a atenţionat asupra revizionismului
de care era animat guvernul amiralului Horthy21.
Pentru a contracara propaganda maghiară, în special
propaganda religioasă dusă sub pretextul dobândirii
libertăţilor religioase, premierul român s-a întâlnit
cu reprezentanţii tuturor confesiunilor religioase din
Marea Britanie: arhiepiscopul de Canterbury, șeful
Bisericii Anglicane, dr. Meyer, șeful dizidenţilor din
Biserica Anglicană, dr. Gore, episcop de Oxford, C.
Bowie, reprezentantul Bisericii Unitare, dr. Hertz,
reprezentantul evreilor22. În discuţiile purtate cu aceștia,
Vaida-Voevod a subliniat măsurile luate de guvernul
român pentru asigurarea libertăţii de credinţă în România.
La 30 ianuarie 1920, în cursul întrevederii cu David
Lloyd George, primul ministru român l-a asigurat de
bunele intenţii ale guvernului său faţă de minorităţile
confesionale și a sugerat trimiterea unui reprezentant
britanic în România care să studieze situaţia la faţa locului.
În consecinţă, ziarul conservator „The Times” a
atacat într-un articol propaganda maghiară, evidenţiind
faptul că și Balfour luase atitudine faţă de propaganda
ungară, precum și faţă de atitudinea ostilă a unor cercuri
britanice faţă de micii aliaţi. În articolul din 14 februarie
1920, intitulat Aliaţii și Maghiarii, jurnalistul britanic
H.W. Steed sublinia: În decursul ultimelor luni, s-a făcut în
ţările aliate, și îndeosebi în ţara aceasta, o perfidă propagandă
maghiară. Din partea autorităţilor s-a tolerat la Londra,
sub pretexte neînsemnate, prezenţa unor însemnaţi agenţi
maghiari, iar operaţiile lor, deși supuse unui control oarecare,
n-au fost supravegheate cu grija cerută. Ecourile acestei
propagande s-au auzit în dezbaterile Camerei, și domnul
Balfour trebuie felicitat că a luat poziţie contra lor, răspunzând
în numele guvernului. Tratatul cu Ungaria, ajungând
săptămâna viitoare în faţa Consiliului Aliaţilor este bine ca
toţi cei pe care îi privește să înţeleagă că nu poate fi admisă
nicio intrigă sau interpretare greșită. O astfel de atitudine ar
reuși numai să ne înstrăineze simpatiile naţiunilor, a căror
unire a fost câștigată prin victoria Aliaţilor asupra austro-
maghiarilor, dușmanii noștri și ai lor23.
Tratatul de la Trianon a fost încheiat la 4 iunie
1920, fiind semnat din partea României de către
dr. I. Cantacuzino și N. Titulescu și ratificat de Cameră
și Senat la 19 și respectiv, 26 august 192024. Ceea ce
s-a consfinţit la Trianon a părut pentru majoritatea
poporului maghiar un blestem nemeritat, un cataclism
27
studii/documente
incredibil de brutal sau, în cel mai bun caz, un coșmar
care trebuia să se încheie cândva25. Din punct de
vedere românesc, Tratatul de la Trianon nu a stârnit
o reacţie opusă faţă de cea maghiară. Nemulţumirea
principală era legată de faptul că Tratatul nu era însoţit
de mijloacele care să-l fi făcut intangibil.
Ungaria, deși a semnat Tratatul de la Trianon, nu a
renunţat la politica revizionistă, ba dimpotrivă, aceasta
devenea din ce în ce mai activă și mai periculoasă, astfel
încât, românii au înţeles că Tratatul era fundamental pentru
ei și că trebuia apărat, în ciuda faptului că nu conţinea tot
ceea ce ar fi dorit reprezentanţii naţiunii române.
Dacă avem în vedere problemele legate de
participarea României la Conferinţa de Pace se
poate concluziona foarte ușor că delegaţia română
și-a desfășurat activitatea în condiţii mai mult decât
neprielnice. Istoricul Nicolae Iorga susţine parcă
această realitate afirmând în Memoriile sale că de la
început Conferinţa, apoi Cei Patru au fost intratabili.
Nicio jignire nu a fost cruţată celor mici.
Pe aceeași linie se situa și Gh.I. Brătianu care scria:
faţada Conferinţei era desigur dintre cele mai impunătoare:
pace și justiţie, înfrăţirea popoarelor; în dosul ei însă, o
puternică mașinărie economică determina schimbările
de decor, impunând adesea și personajelor atitudini
corespunzătoare.
Romania, Great Britain and the Problem of Romanian-Hungarian Reports at the Peace Conference
from Paris (1919-1920) – Prof. Mihaela David
Abstract: The Peace Conference from Paris was the most representative international reunion from the
beginning of the 20th century. The Romanian delegation was conducted by prime minister Ion I.C. Brătianu,
with the help of Nicolae Mişu, Romania’s minister at London. The deterioration of the Romanian-Hungarian
relations determined the reaction of the Four Great Powers.
Keywords: Peace Conference, Ion I.C. Brătianu, Romanian-Hungarian reports, Tisa, Budapesta
NOTE
1 13
Brigada 8 LAROM.
2 14
It will be too awful if after winning the war we are to lose the peace (apud Erik
Goldstein, Winning the Peace, British Diplomatic Strategy, Peace Planning and
the Paris Peace Conference, 1916-1920, Oxford, Clarendon Press, 1991, p. 279).
3
Lucian Leuştean, România, Ungaria şi Tratatul de la Trianon 1918-1920,
Iaşi, Editura Polirom, 2000, p. 45.
4
Titu Georgescu, România în Istoria Europei Secolului XX, Bucureşti,
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie, 1989, p. 75.
5
Emilian Bold, Pacea de la Versailles şi cei „Patru Mari”, în „Analele Ştiinţifice
ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi”, serie nouă, secţiunea a III-a, Istorie,
tomul XXVII, 1981, p. 81.
6
Apud Lucian Leuştean, Op. cit., p. 44.
7
Nicolae Ciachir, Marile Puteri şi România (1856-1947), Bucureşti, Editura
Albatros, 1996, p. 183.
8 Sibiu, Tipografia Poporului, 1925.
Emilian Bold, Unele probleme privind participarea delegaţiei române
la Conferinţa Păcii(1919-1920), în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii
«Al. I. Cuza» din Iaşi”, secţiunea a III-a, Istorie, tomul XIV, 1968, p. 27.
9
Apud Valeriu Florin Dobrinescu, Relaţii româno-engleze(1914-1933),
Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1986, p. 40.
10
Gábor Batony, Britain and Central Europe(1918-1933), Oxford, Oxford
Clarendon Press, 1999, p. 13.
11
Gh.I. Brătianu, Acţiunea politică şi militară a României în 1919 în lumina
corespondenţei diplomatice a lui Ion I.C. Brătianu, Bucureşti, Editura Corint,
2001, pp. 59-60.
12
În urma unei adevărate târguieli cu David Lloyd George, Ion I.C. Brătianu
a reuşit să obţină 150.000 de echipamente englezeşti care urmau să ajungă
în ţară, din Egipt, prin Constantinopol (apud Gh.I. Brătianu, Op. cit., p. 48).
28
Și mai sugestiv era Vaida-Voevod care, într-o
scrisoare-raport adresată lui Iuliu Maniu descria foarte
bine caracterul imprevizibil și chiar nesincer într-o
anumită măsură a mai marilor Conferinţei. Ce vor
hotărî Cei Patru, adică Wilson, nu poate să știe înainte
suflet de om. Lloyd George împarte și vederile și prada
armonic cu Wilson, în timp ce Clemenceau zace pe burtă
la picioarele lui Wilson, iar italienii nu doreau în niciun
caz să-i piardă cu totul graţia26.
Din grupul Celor Patru Mari, inevitabil trebuie să
ne oprim și asupra lui David Lloyd George. Când îl
definești – declara Aristide Briand, ministrul de externe
francez, în 1921 – o faci doar pentru două zeci și patru
de ore. Cu pricepere literară, Frank Simonds scria: în
îndelungata sa perioadă, Lloyd George era plin de farmece
personale. Nu-i lipsea nicio calitate în afara unui dar
suprem, sinceritatea. Din punct de vedere politic el avea
toate însușirile unui celt și bagajului lui de om de stat nu-i
lipsea nimic, în afară de acea armă solidă și puţin grea pe
care englezii o numeau caracter. În schimb avea forţa de
sugestie a unui chiromancier, de unde și porecla atribuită
de „the Welsh Wizard („Vrăjitorul galez”)”.
Totuși, nu trebuie uitat că el reprezenta interesele
capitalului englez căruia i-a slujit cu credinţă și care se
definea în fraza rostită de lordul Palmerston: Anglia nu
are prieteni permanenţi, ci numai interese permanente27.
Ibidem, p. 49.
Keith Hitchins, România 1866-2947, ediţia a II-a, traducere din engleză de
George Potra şi Delia Răzdolescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994, p. 286.
15
Valeriu Florin Dobrinescu, Op. cit., p. 59.
16
Keith Hitchins, Op. cit., p. 287.
17
Ibidem.
18
Lucian Leuştean, Op. cit., p. 129.
19
Ibidem, p. 130.
20
Gh.I. Brătianu, Acţiunea politică şi militară a României în 1919, Bucureşti,
1940, pp. 55-56.
21
Frederic C. Nanu, Politica externă a României 1919-1933, Iaşi, Institutul
European, 1993, p. 74.
22
V.V. Tilea, Acţiunea diplomatică a României, noiembrie 1919-martie 1920,
23
Ibidem, p. 64.
24
Tratatul conţine 12 părţi şi 364 articole. Au depus semnături reprezentanţii
Statelor Unite, Marii Britanii, Franţei, Italiei, Japoniei, Canadei, Greciei,
Poloniei, Regatului Sârbilor-Croaţilor şi Slovenilor, Cehoslovaciei şi Ungariei.
La 15 noiembrie 1920, Adunarea naţională a Ungariei a ratificat Tratatul de la
Trianon (apud Eliza Campus, Din politica externă a României. 1913-1947,
Bucureşti, Editura Politică, 1980, p. 229.
25
Lucian Leuştean, Op. cit., p. 176.
26
*** România şi Relaţiile Internaţionale în secolul XX, volum de studii dedicat
profesorului universitar doctor Vasile Vesa la împlinirea vârstei de 60 de ani,
Colecţia „Biblioteca Historica”, Cluj-Napoca, 2000, p. 21.
27
Emilian Bold, Pacea de la Versailles..., p. 61.
3 (73) 2016 document

Un expert al Consiliului Superior al Apărării Ţării
GENERALUL-MAIOR DUMITRU FLORESCU
D
umitru Florescu s-a născut în comuna
Burdujeni, plasa Bucegea, judeţul Botoșani,
la 30 august 1892, ca fiu al lui Alexandru și al
Mariei. La 1 ianuarie 1917 s-a căsătorit cu domnișoara
Gabriela Gancevici, cu care a avut doi fii: Ovidiu
(născut la 26 decembrie 1917) și Romeo (născut la
14 septembrie 1920)2. A fost absolvent al Facultăţii
de Drept de la Iași.
La 1 octombrie 1913 a fost încorporat soldat cu
termen redus la Regimentul 10 Artilerie, fiind recrutat
conform Ordinului Circular al Ministerului de Război
nr. 48 din 5 septembrie 1913.
La 15 octombrie a fost admis, conform Ordinului
de Zi nr. 415, la Școala Pregătitoare de Ofiţeri în
Rezervă din cadrul Școlii de Artilerie și Geniu, pe
care a absolvit-o, la 16 februarie 1914, cu media 6,89,
fiind clasat al 76-lea din 185 elevi.
A fost avansat la gradul de sergent cu termen redus
la 1 iulie 1914 (conform Ordinului de Zi nr. 118), iar la
gradul de plutonier de la 1 august (conform Ordinului
de Zi nr. 720).
În prima sa „Foaie calificativă”3 este consemnat:
„Sănătos și rezistent. Ţinută exterioară bună. Conduită
bună, a arătat în timpul serviciului un caracter bun și o
educaţie frumoasă. Caracter bun, inteligent, a dovedit
pentru gradul său că are aptitudini necesare pentru a
deveni sublocotenent de rezervă. A servit conștiincios,
și-a arătat bună voinţă și pricepere în toate ocaziile.
Merită a înainta sublocotenent de rezervă”.
Prin Înaltul Decret Regal nr. 3750/1914, de la
1 octombrie, a fost avansat la gradul de sublocotenent
în rezervă și repartizat la Regimentul 24 Artilerie. La
20 ianuarie a fost concentrat pentru 15 zile (conform
Ordinului de Zi nr. 885). Comandantul regimentului
l-a apreciat ca „bun ofiţer și, cred că activându-se,
va fi un prea bun element ofiţeresc. Cât am putut
constata în scurtul timp cât a stat în regiment și după
informaţiile ce am luat, este un ofiţer bun și muncitor,
supus și devotat, servește cu credinţă”, propunând
„a i se aproba cererea ce face pentru a fi activat”4.
Va fi trimis să urmeze cursurile Școlii de Aviaţie de
la 25 ianuarie 1915, conform Ordinului Ministerului
de Război nr. 5442, pe care o va absolvi la 1 martie.
Conform Înaltului Decret nr. 2057 și Ordinului
Corpului 4 Armată nr. 4061, la 15 septembrie
document 2016 3 (73)
studii/documente
Dr. Luminiţa GIURGIU1
1915, va fi chemat
„temporar în serviciu” și
repartizat Regimentului
25 Artilerie. Și
comandantul acestei
unităţi este „de părere
să i se aprobe chemarea
temporară în activitate
după cererea ce a făcut”5,
adăugând că „a dat bune
rezultate la perioada I
de instrucţie și la
instructor la coloana
mixtă, concentrată pe Generalul Dumitru Florescu
40 zile”6.
Locotenentul Dumitru Florescu va întocmi un
„Memoriu” privind participarea sa la campaniile
Primului Război Mondial, document pe care îl redăm
în integralitate:
„La începutul campaniei am fost comandant al
Bateriei de 87 mm mobilizată de Regimentul 25
Artilerie și cu care mă găseam detașat de regiment,
la capul de pod Silistra, încă înainte de începerea
campaniei. Am luptat izolat de regiment, sub
comanda Diviziei 9 la luptele de la Harabagilar
(21 septembrie 1916) și Cocargea (23 și 26 septembrie
1916). Indivizionat apoi la Regimentul 20 Artilerie –
Divizionul 2 (Maior Paștiu) am luat parte la luptele
de la Enigea, la ofensiva de la Cocargea – Rahova
până la data de 29 septembrie 1916. Indivizionat
apoi la Regimentul 3 Artilerie am luat parte la
luptele de la Enigea – Mahale, Amzacea, Techirghiol
–Topraisar – Constanţa până la 3 noiembrie 1916,
fiind sub comanda domnului colonel Condeescu
(comandantul Regimentului 3 Artilerie) și a domnului
maior Lupașcu (comandantul Divizionului 1). De
la această dată am stat în refacere la Făurei sub
comanda domnului general Rașcu, neindivizionat la
nicio unitate și apoi am fost realipit la regimentul de
origină – 25 A[rtilerie]. Desfiinţându-se Bateria de
87 mm am fost numit ajutor al comandantului
Bateriei 5 din Regimentul 25 Artilerie în luptele de
la Mărășești (2-20 august 1917), apoi la luptele de la
Varniţa – Muscel (21 august-1 septembrie 1917) și apoi
iar la Mărășești (2 septembrie-23 noiembrie 1917).
29
studii/documente
După încheierea armistiţiului, în calitate de comandant
al bateriei, am luat parte la luptele de la dezarmare
contra rușilor la Cristești – Pașcani (28 decembrie
1917-18 ianuarie 1918), iar apoi cu bateria în
supraveghere pe valea Bicazului (1 februarie 1918-3
martie 1918). În tot acest interval comandant al
regimentului a fost domnul colonel Brădianu Anania”7.
În „Foia calificativă” pentru perioada 1 aprilie 1917-
15 ianuarie 1918, se menţionează că sublocotenentul
de rezervă Dumitru Florescu „a intrat în campanie
chemat temporar”, în funcţia de comandant al Bateriei
de 87 mm atașată unei brigăzi mixte la Divizia 9
Infanterie. „Sănătos și inteligent a putut să capete în
puţinul timp, cunoștinţele necesare gradului pentru
care a arătat multă silinţă, având intenţia a se activa.
Toată partea I a campaniei a făcut-o cu Divizia 9,
Regimentul 3 Artilerie și nu a intrat la Regimentul
25 Artilerie decât în aprilie 1917. La 1 aprilie 1917
la sosirea Regimentului 25 Artilerie pe zona de
reorganizare la Grajduri, a fost găsit acolo ca [sic!]
comandant a unui detașament de recruţi și alţi oameni
pentru completarea regimentului din 6 pe 9 baterii,
căci Bateria sa de 87 mm se desfiinţase după retragerea
din Muntenia. A fost scurt timp, în aprilie, comandant
al Bateriei de 53 mm, apoi odată cu reorganizarea
regimentului pe 9 baterii, a fost dat ca subaltern în
Bateria 5 nou creată. Cu această baterie a luat parte
în perioada a doua a campaniei la Mărășești și Muscel
de la 1 august 1917 la 10 decembrie și apoi de la
20 decembrie – 25 ianuarie în zona Roman. [...] Este
un ofiţer foarte bun și cu merite să fie propus și avansat
cu promoţia sa”8.
O altă consemnare completează informaţiile privind
participarea pe front: „a luptat izolat sub comanda
Diviziei 9 la luptele de la Harabagi – Cocargea de la
23-26 septembrie 1916, apoi în Divizionul de la 20
Art. comandant de maiorul Pastin (mort) la luptele de
la Rahova. Cu Regimentul 3 Artilerie a luat parte la
luptele de la Enigen Mahale – Amzacea – Techirghiol
– Topraisar – Constanţa (3 noiembrie 1916) sub
comanda colonelului Condeescu, comandând bateria
de 87 mm”9.
Colonelul Barca, comandantul Brigăzii Artilerie
Munte concluziona: „în campanie, în luptele din
Dobrogea (1916) și la cele de la Mărășești Muncelu
(iulie-august 1919), ofiţerul și-a făcut toată datoria.
Cu bune aptitudini militare caută a-și completa
cunoștinţele generale și profesionale, care din cauza
tinereţii nu le-a avut din școală. Și-a pus toată stăruinţa
și priceperea la organizarea bateriei în Transilvania și
își continuă cu mult devotament serviciul ce-l execută
cu dragoste pentru care chiar s-a activat”10.
30
Va fi chemat în cadrele active, cu gradul de
sublocotenent, de la 1 iunie 1917(conform Înaltului
Decret Regal nr. 604/1918 și Ordinului Marelui
Cartier General nr. 30904/1918).
La 1 septembrie 1917 va fi avansat la gradul de
locotenent (conform Înaltului Decret Regal nr. 1330)
și mutat la Regimentul 31 Artilerie – nou înfiinţat –
de la 17 martie 1918 (conform Ordinului Marelui
Cartier General nr. 38599), în calitate de comandant
de secţie la Bateria 4.
„Ofiţer serios, energic și devotat carierei, a pus
toată grija ca trupa din secţia sa să fie bine educată
și instruită, dând cele mai frumoase rezultate. Cum
nu s-a putut ţine mai mult la baterie, deoarece venise
pentru ca ofiţerii de rezervă să fie demobilizaţi,
locotenentului Florescu Dumitru, la 1 aprilie 1918, i
s-a încredinţat Serviciul casieriei pe care l-a condus
într-un mod elogios, strângându-și încrederea nu
numai a regimentului, ci și a ofiţerilor de intendenţă
a Diviziei 1 Vânători de Munte. [...] Calităţile lui de
om l-au făcut să-și atragă toată lauda. Bun camarad,
energic, neobosit la muncă, niciodată nu l-am văzut
indispus în toată munca ce în unele timpuri s-a lucrat
și noaptea, regimentul fiind nou înfiinţat și trebuia ca
toate scriptele să fie puse în timp la curent. Acestui
prea bun ofiţer i se poate încredinţa oricând comanda
unei baterii și sunt convins că va concura printre cele
dintâi unităţi în instrucţia și educaţia trupei. Merită
a înainta în mod excepţional” – nota comandantul
regimentului11.
În timpul armistiţiului a urmat și absolvit Școala de
tragere la Bârlad, apoi, „încredinţându-i-se comanda
unei baterii a luat parte la dezarmarea rușilor în
regiunea Pașcani”.
A fost transferat la Regimentul 2 Artilerie Munte
la 1 octombrie 1918 (conform Înaltului Decret Regal
nr. 3074), fiind numit la comanda Bateriei 6 „în
momentul când regimentul se organiza cu material de
76 mm de munte. Ofiţer serios, muncitor și energic nu
i-a trebuit mult ca să facă o bună baterie. Iubește caii,
ceea ce am constatat că a avut cei mai frumoși cai din
regiment. Cunoaștem pe acest ofiţer din Regimentul
31 Artilerie și întotdeauna am fost mulţumit de toate
serviciile ce i s-au încredinţat. Este prea bine pregătit
pentru comanda bateriei pe care o deţine. Este la curent
cu toate cunoștinţele tehnice și tactica pentru gradul de
căpitan. Merită a înainta în mod excepţional” – nota
comandantul regimentului, comandantul Brigăzii
Artilerie Munte, generalul Mironescu, concluzionând
că: „mă unesc cu aprecierile și caracterizarea dată de
șeful său de regiment, care a avut ocazia să-l cunoască
mai bine, servind anterior sub ordinele sale”12.
3 (73) 2016 document

La 28 octombrie 1918 a fost mobilizat (conform
Înaltului Decret Regal nr. 3179), fiind demobilizat la
1 aprilie 1921.
„La 30 iulie 1919 pleacă cu bateria sa în Transilvania
și pune multă activitate pentru a-și completa caii ce-i
lipseau. Bine educat militărește, are cunoștinţele
gradului imediat superior; caută însă a-și îmbogăţi
atât cunoștinţele profesionale, cât și cele generale, își
îndeplinește serviciul cu conștiinciozitate; unitatea sa
a fost bine educată și instruită”13.
Î n „ Fo a i a c a l i fi c a t i v ă” p e n t r u p e r i o a d a
25 septembrie-26 decembrie 1919, comandantul
Artileriei de Munte 76 mm, locotenent-colonelul
Cricovianu, nota: „[...] L-am avut sub comandă
numai în Banat. Trebuia ca bateria sa (a 6-a) să vină
la divizion, care se găsea în Ungaria. I-am trimis la
Oradea Mare, unde bateria fusese oprită, un ofiţer
(pe slt. Bralover S.) ca să-l ajute și să vină cu bateria
spre a-i completa, în Ungaria, efectivul în cai și a luat
parte la operaţii, dar a pierdut mai bine de o lună și
n-a venit. N-a stăruit suficient ca să vină la baterie; ar
fi rămas fără cai, dacă nu-i aduceam caii din Ungaria
(Iaszfenysaru) obţinuţi cu destulă greutate. Bine educat
militărește, dar adeseori nu se poate stăpâni cât ar
trebui, dând loc la greșeli care-i fac rău. Îndeplinește
bine serviciul și cu conștiinţă, cât timp nu este absorbit
de greutăţile familiare. Unitatea sa a fost bine instruită
și administrată. Comandă bateria de mai mult timp și
a probat capacitate, deci merită a i se conferi și gradul
corespunzător de căpitan”14.
Comandantul Regimentului 2 Artilerie Munte
nota, la 31 octombrie 1920: „Sănătos și rezistent,
poate suporta greutăţile războiului, după cum de
altfel a dat dovadă în războiul actual, stând o bună
parte pe front. Pe tot decursul timpului pentru care
i se alcătuiește această foaie, locotenentul Florescu
a comandant Bateria 6 din acest regiment, în care
calitate ofiţerul a pus și pune toată stăruinţa, puterea
de muncă și priceperea în scopul de a îndruma și
desăvârși instrucţia și educaţia bateriei sale, dorinţa pe
care a făptuit-o prin aceea că la inspecţia de perioadă,
cât și inopinate, am găsit unitatea sa foarte bine
îndrumată, graţie numai calităţilor acestui prea bun
ofiţer. Pune în serviciul unităţii sale toată puterea de
muncă, îngrijește de fiecare subaltern cu o deosebită
atenţie, are o mare aplicare și multă răbdare în educarea
trupei. Este un ofiţer serios și de toată nădejdea în
toate însărcinările ce ar primi. Are educaţie militară
completă, este disciplinat și cu însușiri distinse, atât
de serviciu, cât și morale. Ofiţerul citește, se ocupă,
produce dovadă, o arată felul distins cum se aplică în
desele întruniri ale ofiţerilor, cum și prin modul cum
document 2016 3 (73)
studii/documente
la cursul Școlii de tragere pe brigadă din anul acesta, a
rezolvat cu unitatea sa diferitele probleme de tragere.
Pentru meritele sale personale, pentru grija ce pune în
educarea și instruirea trupei unităţii sale, în fine, pentru
a se da ofiţerului o dreaptă despăgubire prin aceea că
fiind activat ca provenit din rezervă împrejurările l-au
omis a înainta odată cu promoţia sa, îl propun pentru
înaintare la gradul de căpitan în mod excepţional”15.
A fost avansat la gradul de căpitan la 1 aprilie 1920
(conform Înaltului Decret Regal nr. 588).
În perioada 15 mai-15 iunie 1921, a urmat cursurile
Școlii de tragere a artilerie, unde „a executat trageri
foarte bine. Și-a însușit cu prisosinţă toate cunoștinţele
și noile metode de tragere”16.
Comandantul Regimentului 2 Artilerie Munte,
colonelul Banciu, nota, la 31 octombrie 1921, că pe
lângă comanda Bateriei 6 „a ţinut loc de comandant al
Divizionului 2 în lunile mai-septembrie 1921. Sănătos
și foarte muncitor. Iubește sportul și încalecă bine.
Cultură generală foarte bună, are solide cunoștinţe
profesionale. Disciplinat, bun camarad, devotat carierei
militare. La inspecţia ce am făcut-o am constatat că
bateria sa era cea mai bine administrată și gospodărită.
Cu ocazia inspecţiei perioadei a doua am constatat
că și-a instruit bine bateria și că ofiţerul posedă
cunoștinţele cerute unui comandant de divizion în
conducerea divizionului în toate fazele luptei. Ofiţer
de caracter, cinstit în toate acţiunile sale, cu curajul
opiniei sale, va deveni un valoros ofiţer superior [...]”,
generalul Schmidt, comandantul Artileriei de Munte,
concluzionând „Merită a înainta în mod excepţional”17.
Buna părere a fost concretizată într-un „Raport
special” al colonelului Banciu care propunea avansarea
la excepţional a căpitanului Dumitru Florescu.
„Nr. 34
[...] Căpitanul Florescu Dumitru este sănătos și
foarte muncitor. Cultură generală foarte bună, de
asemenea, cultură profesională graţie cărora a reușit să
intre în Școala de Război. Disciplinat, bun camarad și
devotat carierei militare. La inspecţia făcută perioadei
a doua și a treia instrucţie am constatat că bateria sa
a fost cea mai bine administrată, gospodărită și bine
instruită. Că ofiţerul posedă cunoștinţele cerute unui
comandant de divizion în conducerea lui în toate
fazele luptei. Ofiţer de caracter, cu curajul opiniei
sale, va deveni un valoros ofiţer superior, pentru care
îl caracterizez: Merită a înainta în mod excepţional”18.
A fost mutat la Regimentul 38 Obuziere (Sibiu)
l a 1 n o i e m b r i e 1 9 2 1 ( c o n f o r m O rd i n u l u i
Ministerului de Război nr. 25536) și detașat ca elev
la Școala Superioară de Război (1 noiembrie 1921-
31 octombrie 1923).
31
studii/documente
Directorul de studii, colonelul Ștefan Ionescu,
aprecia activitatea desfășurată în anul I: „A fost
sănătos, a urmat cursurile în mod foarte regulat, a
luat parte la călătoria de tactică în Bucovina și la
toate aplicaţiile făcute de clasa sa. A depus deosebită
stăruinţă și muncă pentru a-și apropia cunoștinţele
predate în școală, rezultatele s-au resimţit însă,
din cauza lipsei unei solide pregătiri anterioare. A
dovedit însușiri intelectuale mijlocii: are oarecare
greutate în pătrunderea chestiunilor mai diferite și în
luarea hotărârilor. Lucrările scrise le face cu oarecare
îndemânare și metodă. La finele anului școlar a
obţinut aprecierea generală „bine” fiind clasificat în
a doua jumătate a promoţiei. Are bune aptitudini
militare: disciplinat, modest, ordonat, conștiincios,
bun camarad, educaţie militară bună. Temperament
limfatic, nu este destul de energic și voluntar”19.
În anul II de studii „a luat parte la toate aplicaţiile
și călătoriile de studii executate de clasa sa, dovedind
că este pe deplin sănătos și că poate rezista oboselilor
fizice. Sub raportul aptitudinilor militare, căpitanul
Florescu se prezintă foarte bine, fiind disciplinat,
modest, serios, ordonat, conștiincios, cu tact, bun
camarad. Temperament limfatic. Ca activitate școlară
s-a arătat doritor de a se instrui, depunând un deosebit
interes la studii, având voinţă tenace, mare putere de
muncă, metodă și îndemânare la lucrări. Judecată
în formare, arătând oarecare ezitare în soluţionarea
chestiunilor grele. A terminat Școala Superioară de
Război cu aprecierea generală „binișor”. Este un prea
bun ofiţer în arma sa, care, dacă va trece examenul de
capacitate pentru gradul de maior, merită înaintare
excepţională”20.
Generalul Samsonovici, directorul Școlii Superioare
de Război, se arăta „de acord cu aprecierile directorului
de studii. Căpitanul Florescu a absolvit școala obţinând
aprecierea generală „binișor”. A muncit mult și dacă
rezultatele obţinute nu au putut fi mai bune, se datorează,
cred, faptului că pregătirea sa anterioară intrării în
școală nu a fost completă. Fire limfatică, ezită în luarea
hotărârilor. Serios, conștiincios și cu mare îndemânare
în lucrări. A profitat pe cât a putut de învăţământul
școlii și-l cred capabil să înainteze excepţional la gradul
de maior după ce va trece examenul. Nu are aptitudini
pentru serviciul de stat-major”21.
La 1 octombrie 1923 a fost transferat la Regimentul
9 Artilerie din Craiova (conform Înaltului Decret
Regal nr. 4500).
În „Foaia calificativă” pentru activitatea desfășurată
în perioada 1 noiembrie 1923-31 octombrie 1924
se arată: „[...] Sănătos, rezistent, suportă greutăţile
războiului. Ţinută regulamentară și îngrijită. Încalecă
32
bine. [...] Cunoștinţe generale și militare la curent și
complete. Element inteligent și cu multă agerime în
judecată, posedă un spirit caracteristic de ordine și
metodă în acţiunile sale. A luat parte la toate aplicaţiile
teoretice și aplicative cu ofiţerii, cu rezultate distinse,
fiind un element de mare valoare la concepţie, cât și
execuţie. A frecventat Cursul de tragere – seria a 3-a –
la Centrul de Instrucţie al Artileriei cu aprecieri foarte
bune. În toate exerciţiile de garnizoană și manevre
m-am servit de dânsul în lucrări cu caracter de stat-
major și mi-a dovedit o dexteritate caracteristică în
felul cum transformă în fapt, prin ordine bine alcătuite,
toate lucrările cu punerea în alcătuirea exerciţiilor.
Verificând în serviciu aptitudinile sale, sunt obligat
a face constatarea că ofiţerul judecă repede, lesne și
justifică și ce fel de chestiune și cât de dificilă, că,
în fine, este un ofiţer cu prea bune însușiri pentru
serviciul de comandament. [...] Capabil de multă
voinţă și iniţiativă în serviciu, pe care o manifestă în
chip judicios și cu mult folos. Temperament integru
și energic, este drept și autoritar cu subalternii. Fire
modestă și foarte bun camarad. [...] Disciplinat
posedă simţul onoarei, al împlinirii datoriei, curajul
răspunderii în chip elogios. Cu o distinsă conduită
în serviciu și societate, corect în toată activitatea
sa. [...] În corp comandă Bateria 8 și conduce
Biroul instrucţie; de la 1 aprilie a girat și comandă
Divizionul 3. Toate însărcinările le-a îndeplinit în
mod distins. [...] Bateria sa a fost cotată foarte bine la
toate perioadele de instrucţie, asemenea în comanda
divizionului, iar în conducerea lucrului de instrucţie
m-a secondat în mod elogios. [...] Cunoaște în mod
destoinic felul de a comanda, instrui și administra
unitatea sa. A condus foarte bine bateria și divizionul
în toate aplicaţiile și exerciţiile de tragere cu tunul
de instrucţie și război. [...] Apreciază just și egal pe
subalterni. [...] Este absolvent al Școlii Superioare de
Război, deci dispensat de a urma Cursul de formaţie
pentru ofiţer superior (art. 39 din lege)”22.
Comandantul Brigăzii 2 Artilerie, generalul Popescu,
completa aprecierea șefului direct: „Cunoștinţe militare
foarte complete, inteligent și cu foarte multă judecată.
Cu ocazia aplicaţiilor pe hartă și în teren am constatat
că a aplicat într-un mod foarte deosebit cunoștinţele
căpătate în Școala de Război, fiind de un profit real
pentru ceilalţi ofiţeri din corp. A comandat și comandă
bine bateria și a condus divizionul foarte bine din punct
de vedere tactic și tehnic”23, comandantul Diviziei 2
concluzionând: „Menţin aprecierile șefilor săi ierarhici.
Este un ofiţer eminent sub toate raporturile”24.
La 1 mai 1925, căpitanul Dumitru Florescu a
fost detașat la Marele Stat Major pentru „stagiu de
3 (73) 2016 document

încercare”. Aici a lucrat câte 4 luni la Secţia 3 și câte
2 luni la Secţiile 4, 9, 1 și 7 , urmând în acest răstimp
și Cursul special al ofiţerilor stagiari.
Șeful Secţiei 3 Operaţii, colonelul Ștefan Ionescu,
aprecia că „ a fost tot timpul sănătos și a lucrat cu
multă sârguinţă pentru a se pune la curent cu lucrările
de birou și a-și apropia cunoștinţele de la cursul
special. Rezultatul stagiului a fost caracterizarea sa de
Comitetul de Stat-Major ca susceptibil de a deveni
ofiţer de stat-major și trimiterea sa la stagiu în armă
străină la Regimentul 90 Infanterie”25.
Subșeful Marelui Stat-Major, generalul Panaitescu,
aprecia pozitiv stagiul efectuat la Marele Stat-Major,
căpitanul Florescu „fiind caracterizat de Comitet ca
susceptibil de a deveni ofiţer de stat-major”26.
În perioada 1 noiembrie 1925-1 mai 1926 a fost
detașat la Regimentul 90 Infanterie pentru „stagiu
în armă străină”. Și în această unitate „a luat parte
la pregătirea instructorilor pentru recruţi și ca [sic!]
comandant de campanie, dovedind cunoștinţe solide,
tact, pricepere și putere de muncă. Se îngrijește mult
de oameni și material”27.
La 1 mai 1926 a fost brevetat ofiţer de stat-major
și mutat la Comandamentul Corpului 7 Armată de la
Sibiu, fiind numit ca șef al Biroului informaţii.
Șeful de stat-major al marii unităţi consemna în
„Foaia calificativă” din 31 octombrie 1926: „La jocul
de război, aplicaţii pe garnizoană și în lucrările de
comandament, ofiţerul dovedește solide cunoștinţe
tactice și tehnice și că este prea bine pregătit pentru
comanda unei divizii de război. Ofiţer cu însușiri
alese, muncitor, aduce prea bune servicii ca ofiţer de
stat-major. La Școala Militară de Infanterie a predat
cursurile de geografie și istorie militară, a fost apreciat
elogios de către domnul inspector al Infanteriei”
concluzionând că în calitate de „comandant de unitate,
cât și în serviciul de stat-major, căpitanul Florescu
dovedește aptitudini deosebite care îl recomandă
pentru înaintare excepţională”.
Comandantul Corpului 7 Armată, generalul
Cihoski, supranota: „Căpitanul Florescu Dumitru
începe cariera de ofiţer de stat-major sub cele mai
bune auspicii, datorită calităţilor sale solide și priceperii
chestiunilor militare”28.
În perioada 1 noiembrie 1926-31 octombrie 1927,
căpitanul Florescu a continuat să conducă Biroul
informaţii, înlocuindu-l 3 luni și pe șeful Biroului
instrucţie. „În toate aceste însărcinări ofiţerul a arătat
o deosebită pricepere și activitate, exercitând toate
lucrările la timp și în prea bune condiţii. Posedă o
prea bună cultură generală și profesională, probată la
diferite aplicaţii pe garnizoană și comandament, unde a
document 2016 3 (73)
studii/documente
îndeplinit cu pricepere rolul fie de ofiţer de stat-major,
fie de comandant al Divizionului de Artilerie. La toate
aplicaţiile la care ofiţerul a avut însărcinări a arătat o
deosebită pricepere a chestiunilor de stat-major, cât și
prea bune cunoștinţe de tactică generală și de tactica
artileriei. A făcut un curs la Marele Stat-Major asupra
informaţiilor, unde lucrările sale au fost cotate foarte
bune. A fost profesor de istorie și geografie militară la
Școala de Infanterie nr. 2, comandantul școlii îl arată ca
bine pregătit aducând servicii reale școlii ca profesor.
În definitiv, căpitanul Florescu Dumitru, în toate
ramurile de activitate, a probat că este prea bine pregătit
pentru gradul de maior și comanda Divizionului de
Artilerie. Îndeplinind toate condiţiile de înaintare
și faţă de calităţile sale intelectuale și de serviciu, îl
propun la înaintare la alegere pentru gradul de maior”29.
Și noul comandant al Corpului 7 Armată remarca
faptul că este „un ofiţer cu deosebire de destoinic și de
priceput. Are însușire cu totul alese și este prea bine
pregătit pentru un drum frumos în carieră”30.
În anul următor a continuat să asigure Biroul 2
informaţii al Comandamentului Corpului 7 Armată,
„unde a depus o muncă deosebit de rodnică”, de la
1 aprilie 1928 îndeplinind și funcţia de șef al Biroului
3 servicii „unde a depus aceeași muncă rodnică și
aceeași pricepere” sau înlocuindu-l și pe șeful Biroului 1
mobilizare „arătându-se ca un adânc cunoscător al
chestiunilor de mobilizare și organizare”.
Căpitanul Florescu a predat Cursul de informaţii
la anul I și anul II la Școala Militară Pregătitoare
de Infanterie nr. 2 Sibiu, Cursul de armament și
muniţii la Școala Specială de Cavalerie și Cursul de
topografie la Centrul de Instrucţie al Cavaleriei. „S-a
arătat bine pregătit în predarea tuturor cursurilor, fiind
stăpân pe materii și la curent cu metodele practice de
predare, obţinând la finele anului frumoase rezultate și
frumoase aprecieri din partea comandanţilor de școli
unde a predat cursurile”.
A luat parte și la aplicaţiile pe garnizoană,
îndeplinind funcţia de ofiţer de stat-major la corpul de
armată și la trei divizii, precum și aceea de comandant
de unitate, lucrările sale fiind „bine apreciate”.
În concluzie, „căpitanul Florescu Dumitru este
un foarte bun ofiţer de nădejde, cu frumoasă cultură,
foarte bine educat care aduce foloase reale instituţiei”31.
La 1 aprilie 1929 a fost mutat la Regimentul 1
Artilerie Grea de la Craiova (conform Ordinului de
Zi nr. 278) și înaintat la gradul de maior de la 10 mai
(conform Înaltului Decret Regal nr. 1451). Aici i s-a
încredinţat comanda Divizionului 1, luând parte la
toată instrucţia perioadei a 2-a – tragere, aplicaţii în
teren și manevre.
33
studii/documente
Aprecierile la adresa maiorului Florescu sunt
pozitive: înfăţișare și conformaţie plăcute, sănătos,
energic, cu sânge rece, temperament liniștit, cu
iniţiativă și hotărât în acţiunile sale, cu putere de
muncă, inteligent, cu mult bun simţ, ordonat.
Comandantul regimentului aprecia că „posedă
cunoștinţele generale și pe cele profesionale îndeajuns.
Este la curent cu regulamentele oastei și caută a le
însuși. Disciplinat și cu educaţie militară formată.
Posedă în grad înalt simţul datoriei și al onoarei, în
tot același moral simţ al răspunderii. Frecventează
cercul camarazilor și se asociază în mod plăcut.
Corect în serviciu cât și în afară. Drept cu inferiorii”32.
Comandantul corpului de armată concluziona:
„Menţin aprecierile comandantului de regiment. Este
un excelent ofiţer. La inspecţia bateriilor divizionului
său, la aplicaţia pe teren, am constatat că a depus un
deosebit interes pentru instrucţia lor și le-am găsit
bine instruite. Fiind însărcinat să facă o lucrare despre
artilerie, a făcut-o foarte bine. Este ofiţer de valoare”.
În perioada 1 noiembrie 1929-31 octombrie
1930, maiorul Florescu s-a remarcat prin conferinţa
„Artileria în ofensivă” ţinută pentru unităţile din
garnizoana Craiova. A organizat cu bune rezultate
ședinţele de tragere ale Divizionului 1 pentru ambele
perioade de instrucţie, „îndrumând pe comandanţii de
baterii foarte bine, în calitate de director de tragere,
lucrând în cadrul unei teme ofensive, dată și executată
de el. Tema a fost bine concepută. A luat parte la toate
aplicaţiile pe hartă și teren cu ofiţerii, cu rezultate
distinse, fiind un element de valoare ca concepţie
de tactică generală și de tactica artileriei. La toate
aplicaţiile pe garnizoană m-am servit de dânsul în
lucrările executate ca ofiţer de stat-major, cu care ocazie
mi-a dovedit o dexteritate caracteristică în modul cum
transformă hotărârea subsemnatului în ordine bine
alcătuite. La diferitele aplicaţii soluţiile date de acest
ofiţer au fost juste” – nota comandantul regimentului,
colonelul Dumitrescu33.
Între activităţile desfășurate se numără participarea
cu Divizionul 1 la Manevrele Regale și susţinerea
cursului de „Întrebuinţarea artileriei” la Școala
Pregătitoare a Ofiţerilor de Rezervă de Artilerie – „curs
bine condus și pentru care și-a atras laude”.
Comandantul Artileriei Corpului 1 Armată
aprecia că „maiorul Florescu este în adevăr un model
de ofiţer superior. Este foarte inteligent, modest,
muncitor având și o aleasă educaţie militară. L-am
văzut pe maiorul Florescu la aplicaţiile făcute la câmp
atât în perioada școlii de baterie, cât și de divizion și
l-am apreciat ca un distins ofiţer superior de artilerie
care posedă în prea bune condiţii principiile pentru
34
întrebuinţarea artileriei în luptă. Tot astfel la tragerile
de instrucţie puse în situaţie de dânsul ca director
au dat rezultate frumoase, iar critica făcută de maior
Florescu mi-a dovedit că este un prea bun ofiţer
superior de artilerie”34.
Generalul Scărișoreanu, comandantul Corpului
1 Armată, nota: „cu ocazia inspecţiei ce am trecut
regimentului în perioada a doua de instrucţie, am
constatat că maiorul Florescu posedă prea bune calităţi
pentru întrebuinţarea artileriei în legătură cu infanteria
în diferite situaţii pe câmpul tactic. Conferinţa ce a
ţinut la Școala ofiţerilor pe garnizoană, a fost bine
studiată și bine susţinută. Prea bun ofiţer35.
La 1 mai 1931 a fost mutat la Inspectoratul General
de Armată nr. 3 de la București, fiind numit ca șef al
Biroului adjutanturii (conform Ordinului Ministerului
Apărării Naţionale nr. 16000 și Ordinului de Zi
nr. 230). Șeful de stat-major al inspectoratului remarca
„judecată dreaptă, concepţia foarte bună și prin
modul de a prezenta chestiunile care sunt foarte bine
și conștiincios studiate. Are foarte frumoase calităţi
morale. Posedă foarte dezvoltat sentimentul demnităţii
și al onoarei. Cu educaţie foarte aleasă și foarte bun
camarad”36.
Inspectorul General de Armată, generalul Henri
Cihoski, nota „am avut pe maiorul Florescu la Corpul 7
Armată unde l-am apreciat prea bine. Felul de a
servi, priceperea sa în chestiunile militare și claritatea
judecăţii sale, dovedesc că acest ofiţer merge în carieră
pe un drum sigur, care dă bune rezultate, graţie faptului
că pune în serviciu toate însușirile sale personale alături
de un devotament care-i face cinste. Va înainta la sigur
la alegere”37.
La 1 mai 1932 a fost mutat la Divizia 12 cu
garnizoana la Ismail (conform Înaltului Decret Regal
nr. 850 și Ordinului de Zi nr. 7) de la Inspectoratul
General de Armată „General Hanzu”, desfiinţat la
acea dată. A fost numit în funcţia de șef al Biroului 3
operaţii și instrucţie și șef de corp.
Șeful de stat-major al marii unităţi consemna în
„Foaia calificativă” (1 noiembrie 1931-31 octombrie
1932) referitor la aptitudinile militare: „temperament
stăpânit cu mult calm, dar energic și foarte hotărât în
exercitarea serviciului. Are multă iniţiativă culegând
date și provocând ordinele care nu-l surprind niciodată.
Perseverent la lucru, nu cruţă nici timpul, nici odihna
sa, până ce voinţa comandantului nu s-a executat
întocmai”38. În continuare îl caracteriza ca fiind „dotat
cu o inteligenţă vie, cu o memorie și judecată sănătoase;
și-a însușit o cultură generală și profesională care-i fac
cinste și ridică prestigiul corpului ofiţeresc în societate.
Observator fin, spirit organizator, aplecat la studii
3 (73) 2016 document

și-a creat o metodă de lucru practică care-l duce la
soluţii bune și expeditive. Calităţile sale intelectuale
sunt dublate de o mare putere de muncă, ceea ce face
ca maiorul Florescu să lase urme adânci în biroul ce
conduce” 39. Aprecia că maiorul Florescu era „unul
dintre ofiţerii pentru care însușirile morale, demnitatea,
loialitatea, sunt crez în viaţă. Foarte disciplinat, are
spiritul onoarei puternic dezvoltat, duce o viaţă sobră
și de devotament exemplar pentru familie. Se bucură
de o autoritate și un prestigiu deosebit în corpul
ofiţeresc, dobândite prin calităţile sale intelectuale și
prin modestia și manierele care câștigă pe camarazi”40.
În calitate de șef al Biroului 3 și-a valorificat
cunoștinţele și aptitudinile de ofiţer de stat-major
întocmind „Planul de acţiune în cazul tulburărilor
interne” și „Planul de apărare al autorităţilor civile”.
De asemenea, a contribuit la înfiinţarea Regimentului
68 Infanterie și la organizarea regimentelor de
artilerie care au fost transformate în unităţi mixte și
a „impulsionat instrucţia în corpurile de trupă prin
observaţii și control făcute pe timpul aplicaţiilor în
teren”.
Generalul Henri Cihoski aprecia că maiorul
Dumitru Florescu este un foarte bun ofiţer, muncitor,
capabil și cu un bun randament în serviciu.
Participarea la Manevrele Regale, prin detașare la
Corpul 3 Armată – Biroul 1 organizare, mobilizare
și adjutantură, a fost apreciată ca una „din cele mai
fructuoase, ofiţerul dovedind că posedă frumoase
cunoștinţe profesionale și că are o pregătire stat-
majoristică foarte dezvoltată, ceea ce îi face cinste.
Neobosit ziua și noaptea a lucrat cu mult devotament,
energic și destoinic putând servi de exemplu celor mai
conștiincioși ofiţeri de stat-major. Calm, metodic în
lucrări, priceput, cu mult drag a ajutat comandamentul
și îmi fac o datorie a releva calităţile dovedite pe
timpul Manevrelor Regale. Din controlul zilnic și din
schimbul de vederi neîntrerupt cu acest ofiţer, pentru a
putea propune măsuri în legătură cu instrucţia trupei
în perioada a II-a m-am convins că este un profund
cunoscător al regulamentelor generale și al armelor, că
posedă metodele de instrucţie ale trupei și că știe să
le adapteze la situaţia grea a regimentelor. Ca ajutor
șef de corp a desfășurat o activitate lăudabilă, atât
prin măsurile de ordin administrativ, cât și prin grija
sa neîntreruptă ca plutonul trupei să fie îndestulat cu
tot ce e necesar pentru bunul trai al oamenilor” – nota
șeful de stat-major al marii unităţi”41.
În aprilie 1933 a fost mutat la Inspectoratul General
de Armată „General Olteanu”, apoi la Inspectoratul
General de Armată „General Gheorghe Manu” de la 1
noiembrie (conform Înaltului Decret Regal nr. 67748).
document 2016 3 (73)
studii/documente
În perioada 1 mai-31 octombrie 1933 a îndeplinit
serviciul de ajutor al șefului Biroului 1 organizare
și de instrucţie. „La călătoria de instrucţie a acestui
inspectorat a colaborat la redactarea primelor ajutătoare
a temelor întocmite. În timpul Manevrelor Regale a
participat cu Statul Major (al Armatei de Oltenia)
la Secţia 4 unde este apreciat. În timpul Manevrelor
Regale ca ajutor al șefului Secţiei 1 i s-au încredinţat
îndeosebi problemele transportorilor și calculaţiei în
zona armatei, dovedind o frumoasă cultură generală și
profesională, că este înzestrat cu toate calităţile cerute
unui ofiţer de stat-major și că se poate conta în orice
împrejurare pe acest ofiţer”42.
Ca șef al Biroului 1 organizare și instrucţie
a întocmit lucrările curente și dările de seamă
periodice „cu multă inteligenţă, pricepere desăvârșită
și întotdeauna la timp [...] mult discernământ și cu
cunoștinţe concrete în toate direcţiile. La întocmirea
lucrărilor necesare aplicaţiilor la comandamente [...]
a pus bine în evidenţă și cunoștinţele sale complete
atât în domeniul strategic, cât și tactic”. Șeful de stat-
major remarca „ușurinţa cu care sesizează chestiunile
și dă situaţii juste și conform situaţiilor tactice create”.
A participat la Manevrele Regale ca șef al Biroului
serviciilor la Comandamentul Grupului de Armate
Vest, „lucrările întocmite de acest ofiţer dovedind
încă o dată pregătirea sa în lucrările de stat-major.
A întocmit darea de seamă, partea referitoare la
organizare și servicii, în care a redat perfect modul de
funcţionare și în mod inteligent, punând în evidenţă
învăţămintele pentru viitor”.
În concluzie „calităţile sale perfect confirmate atât
în serviciul frontului, cât și în serviciul de stat-major,
constituie o garanţie sigură că merită cu prisosinţă
înaintarea la gradul de locotenent-colonel la alegere”43.
În perioada 1 noiembrie 1934-30 octombrie 1935,
maiorul Dumitru Florescu a fost, în continuare, șeful
Biroului instrucţie, studiind „cu multă competenţă
dările de seamă ale comandamentelor în subordinele
Inspectoratului și a întocmit în foarte bune condiţii
darea de seamă generală”. Lucrările sale au fost
caracterizate prin „punctualitate” și „multă metodă”. A
luat parte la aplicaţiile de stat-major ale Inspectoratului
General de Armată nr. 2 „cu care ocazie a probat că
are prea frumoase cunoștinţe și aptitudini remarcabile
în serviciul de stat-major”.
„Pe timpul pregătirii Manevrelor Regale a fost un
colaborator apreciat, manifestând multă pricepere și
cu această ocazie. A luat parte la Manevrele Regale în
Statul Major al Direcţiei Manevrelor. A depus o muncă
neobosită atât la canalizarea situaţiilor de pe front, cât
și la pregătirea pieselor pentru darea de seamă. În toate
35
studii/documente
însărcinările exterioare s-a achitat foarte bine” – nota
șeful de stat-major al inspectoratului44.
La 1 aprilie 1936 a fost mutat la Ministerul Apărării
Naţionale – Direcţia Personal și numit șef al Biroului 3.
Șeful Serviciului Personalului, locotenent-colonelul
G. Nicolescu, considera că maiorul Florescu are
multă putere de muncă, este perseverent și hotărât.
„Inteligent și cu judecată formată. Cu mult bun simţ.
Metodic în lucrări și cu o bună memorie. Cultură
generală aleasă, cea profesională prea bine îngrijită,
este dornic și aplicat la studii. Disciplinat, demn și
pătruns de simţul datoriei. Prea bun camarad, leal și
integru. Modest, cu maniere alese, duce o viaţă liniștită
și morală. [...] Conștiincios și prompt în executarea
lucrărilor sale. A întocmit și prezentat lucrări prea
bune dovedind că cunoaște regulamentele în vigoare
în legătură cu lucrările biroului său”45.
În baza Înaltului Decret nr. 3185 și a Ordinului de
Zi nr. 75, la 1 ianuarie 1937 a fost avansat la gradul
de locotenent-colonel și detașat, de la 1 octombrie, la
Regimentul 2 Artilerie Grea pentru stagiu la trupă. A
fost numit la Biroul instrucţie și ajutor administrativ.
Colonelul C. Ionașcu, comandantul regimentului,
are numai cuvinte elogioase despre activitatea
desfășurată de Dumitru Florescu. Un ofiţer rezistent,
cu mult sânge rece, cu putere de muncă și perseverenţă,
cu o concepţie clară, un caracter loial și cu o judecată
logică. Având o cultură generală „din cele mai
alese”, dovedea și profunde cunoștinţe artileristice.
Disciplinat, bun executant al ordinelor, cu multă
autoritate și prestigiu faţă de subalterni, bun camarad,
integru și moral, modest, onest.
Calităţile menţionate l-au recomandat în funcţia
de comandant al Divizionului 2 de 120 mm. „În
perioada a doua de instrucţie a comandat divizionul
și o grupare dovedind că știe să comande și să-și
instruiască unităţile sale. La trageri, de asemenea,
a îndeplinit funcţia de director de tragere și de
comandant de divizion dovedind că este un profund
cunoscător al regulamentului de tragere și un mânuitor
al traiectoriilor”46.
La Manevrele Regale, locotenent-colonelul
Florescu a comandat un divizion motorizat, pe care l-a
organizat și instruit într-un timp foarte scurt pentru a
putea răspunde cerinţelor câmpului de luptă. „A lucrat
cu o pricepere și o destoinicie – ca în cazuri reale demne
de toată lauda. S-a considerat ca la război și a lucrat
zi și noapte, l-am găsit mereu la post. Punând în joc
cunoștinţele sale de ofiţer de stat-major, a putut să facă
acte de iniţiativă din cele mai pline de rezultate rodnice,
păstrând o strânsă legătură. A urmărit și înţeles foarte
bine nevoile câmpului de luptă, răspunzând cu focul
36
său situaţiilor celor mai critice” – nota comandantul
Regimentului 2 Artilerie Grea47.
Ofiţerul s-a remarcat prin organizarea și conducerea
instrucţiei ofiţerilor din subordine, precum și a ofiţerilor
superiori din garnizoană prin exerciţii efectuate la
Poligonul de tragere al regimentului. În unitate a fost
profesor la Școala ofiţerilor în corp, conducător al
școlii primelor serii de ofiţeri de rezervă concentraţi
și director al unei aplicaţii de trei ședinţe „în care a
dezvoltat cu competenţă principiile întrebuinţării
artileriei grele în defensivă”.
La 11 iunie 1939 a fost mutat la Marele Stat Major
și detașat la Secretariatul Consiliului Superior al
Apărării Ţării. Și aici „valoroasele aprecieri ale acestuia
au fost suficient dovedite și la acest secretariat, unde
a activat ca șef al Biroului de organizare și mobilizare
a naţiunii și teritoriului pentru război, precum și ca
delegat al Marelui Stat Major pe lângă Președinţia
Consiliului de Miniștri și Ministerele de Interne,
Minorităţilor și al Inventarului Avuţiilor Publice
(minister nou creat).
În această calitate a redactat studii referitoare la
organizarea Direcţiilor Mobilizarea Organizarea
Naţională a Teritoriului ale ministerelor și instituţiilor
anexe, planul evacuărilor și al împrăștierii populaţiei
civile din centrele suprapopulate, precum și la
mobilizarea pentru lucru a funcţionarilor de la
ministerele și autorităţile civile unde a fost delegat.
„Este un prea valoros ofiţer care se distinge atât
prin activitatea sa pozitivă în serviciu, cât și prin
calităţile intelectuale și pregătirea sa militară completă
și temeinică. Locotenent-colonelul Florescu Dumitru
este un ofiţer de o calitate superioară, al cărui drum
îi este larg deschis pe cale excepţională”48 – nota
secretarul Consiliului Superior al Apărării Ţării,
colonelul Ilie Ionescu49.
Șeful Marelui Stat Major, generalul de divizie
adjutant Florea Ţenescu 50, se arăta de acord cu
elogioasele aprecieri, constatând că „locotenent-
colonelul Florescu Dumitru din artilerie și de stat-
major se prezintă bine ca fizic, intelect, educaţie și
pregătire profesională. Am fost foarte mulţumit de
felul cum și-a îndeplinit serviciul în Marele Stat Major
la Serv[iciul] Consiliului Apărării Ţării”51.
„Foaia calificativă” întocmită (pentru perioada
1 noiembrie 1939-31 octombrie 1940) de colonelul
C. Ionașcu, în calitatea sa de secretar al Consiliului
Superior al Apărării Ţării, consemnează că locotenent-
colonelul Florescu Dumitru „a continuat să fie
același valoros ofiţer pe care l-am cunoscut pe când
comandam Regimentul 2 Artilerie Grea și așa cum
a fost notat de predecesorul meu. A lucrat cu aceeași
3 (73) 2016 document

râvnă și pricepere, atât ca șef de birou, cât și ca delegat
la ministere. Ofiţer superior foarte studios și la curent
cu tot ce este nou în domeniul militar. Ca șef de birou
a întocmit cu competenţă diferite lucrări în legătură cu
ministerele, atât în interesul armatei, cât și în interes
general. A lucrat la darea de seamă generală, lucru
de mare importanţă. A întocmit, de acord cu Biroul
M.O.N.T.52 din ministere, lucrările de mobilizare
pe loc. S-a ocupat de organizarea și desfășurarea
contrapropagandei”, concluzionând că „este un ofiţer
eminent sub toate raporturile, serios și pe care se poate
conta în orice însărcinare, atât ca ofiţer de stat major
cât și ca artilerist. Poate instrui foarte bine un corp
ofiţeresc. Merită a comanda regiment”53.
Tot colonelul Ionașcu nota despre locotenent-
colonelul Dumitru Florescu că este un „ofiţer superior
dotat cu o înaltă conștiinţă în îndeplinirea datoriei.
Are o aleasă și solidă pregătire profesională și o cultură
generală care îi completează armonios pregătirea sa
de distins ofiţer de stat-major. A îndeplinit funcţia de
șef al Biroului 1 în Secretariatul Consiliului Superior
unde s-a ocupat de mobilizarea autorităţilor civile și
relaţiile lor cu Marele Stat Major. A întocmit studii
cu o deosebită competenţă. A mai îndeplinit și funcţia
de delegat al Marelui Stat Major la Ministerul de
Interne, ocupându-se în mod special cu mobilizarea
acestui departament. În ambele însărcinări a dovedit
tact deosebit, pricepere și conștiinţă unită cu cinste.
A dovedit că este un ofiţer de caracter, hotărât și
perseverent. În serviciul de stat-major a dovedit că
este același eminent ofiţer ca și la front”54.
A fost avansat la gradul de colonel, de la 8 iunie
1940, în baza Înaltului Decret nr. 1842.
În perioada 1 martie-23 iunie 1940 a îndeplinit
funcţia de secretar al Consiliului Superior al Apărării
Ţării, după care a îndeplinit funcţia de șef al Biroului 1 și
delegat al Marelui Stat Major la Ministerul de Interne
și la Societatea de Radiodifuziune.
În această perioadă a întocmit studiile privind
evacuarea ministerelor și celorlalte autorităţi în diferite
ipoteze la război și a centralizat lucrările necesare
Comisiei de la Odessa „pentru stabilirea pierderilor
ce am avut cu ocazia evacuării Basarabiei”55.
La 4 octombrie 1940 a fost mutat la Regimentul 15
Artilerie (conform Înaltului Decret Regal nr. 903), iar
de la 1 noiembrie a luat comanda regimentului „aflat
din diferite cauze și împrejurări în stare mediocră, atât
ca încadrare, cât și ca pregătire de război”.
Comandantul Brigăzii 3 Artilerie, colonelul
Antonescu, remarca reușita colonelului Florescu în
„restaurarea” ordinii și disciplinei. „Cu un larg spirit
de organizare, cu calm, dar mai ales cu o muncă și
document 2016 3 (73)
studii/documente
o perseverenţă ce iese din comun, a știut a organiza
lucrul prin repartizări de eforturi și răspunderi, încât
cu uimire am putut constata că în mai puţin de două
săptămâni faţa regimentului era cu totul schimbată”.
Condiţiile erau descrise în culori sumbre: „regimentul
cazat la început la Tunari, în condiţii rele, într-un
sat submediocru, deplasat apoi la Buftea, pentru ca
după scurtă vreme să reintre în garnizoana de pace,
Curtea de Argeș, unde cazarma era ocupată parţial
de o școală de șoferi mecanici. Problema deplasărilor
și instalarea în Curtea de Argeș a fost rezolvată prin
prevederile colonelului Florescu și prin măsuri practice
și logice, înlăturând mari greutăţi, reușind să asigure
regimentului o cazare foarte bună”56.
La inspecţia făcută după două săptămâni de la
stabilirea în noua garnizoană, comandantul Brigăzii 3
Artilerie constată cu reală plăcere că „școala ofiţerilor
era perfect organizată, în cicluri de cunoștinţe și
aplicaţii pe hartă și în teren. Instrucţia trupei s-a
executat după programe practic întocmite. Gospodăria
regimentului putea fi dată ca exemplu. Ordinea și
disciplina mai presus de orice laudă. Pregătirea de
război foarte bine îndrumată și lucrările de mobilizare
în perfectă ordine. Regimentul foarte bine condus”,
concluzionând „Ofiţer superior și comandant de
regiment de mare nădejde”57.
La 22 iunie 1941 a fost mobilizat cu Divizia 3
Infanterie (conform Înaltului Decret Regal nr. 197)
în calitate de comandant al Zonei Interioare.
La 16 iulie, a fost trecut cu Regimentul 15 Artilerie,
în calitate de comandant al Zonei Interioare, la Armata
de Operaţii (conform Ordinului de Zi nr. 1).
„Regimentul 15 Artilerie s-a prezentat totdeauna
cu o gospodărie foarte bună, chiar când erau greutăţi
foarte mari, cum a fost în luptele din faţa Odessei.
Mobilizarea regimentului s-a făcut la timp și în
perfectă ordine. În războiul contra Rusiei Sovietice,
colonelul Florescu a comandat grupare de artilerie
în luptele de la: Grigoriopol cu Regimentul 30
D[orobanţi]; Sibka cu Regimentul 4 D[orobanţi];
Svino – Ozierka cu Regimentul 30 D[orobanţi]; Cota
102 cu Regimentul 1 V[ânători] și 19 Infanterie;
Berezeni – Vajni cu Regimentul 16 Infanterie și
Regimentul 14 D[orobanţi]; Bostanaia – Dilniţkaia –
Gliniacovo. A comandat gruparea tactică la Hut –
Timuș și Poniatovka. A comandat artileria Diviziei 3
la Vigoda – Octiabry. În toate ocaziile a pregătit bine
intrarea în luptă a artileriei în sprijinul infanteriei. În
calitate de comandant de Grupare Tactică a angajat
bine forţele și le-a condus bine”58 – constata generalul
I. Arhip, comandantul secund al Diviziei 3 Infanterie.
Pentru întreaga activitate a fost propus la decorare
37
studii/documente
cu „Steaua României” în gradul de ofiţer cu spade și
panglică de Virtute Militară.
Comandantul Corpului 1 Armată consemna că „la
inspecţia ce am făcut Regimentului 15 Artilerie, în ziua
de 18 iunie 1941, am rămas cu impresia și că în acest
regiment se muncește mult și metodic; munca tuturor
era îndrumată, controlată și impulsionată și aceasta se
datora în bună parte colonelului Florescu Dumitru,
conformându-mi ceva ce știam mai dinainte, că este
un ofiţer foarte bun. Pentru constatările frumoase și
pentru sârguinţa depusă de fiecare ostaș al acestui
regiment am adus mulţumiri tuturor prin ordinul de
inspecţie ce am dat cu acel prilej”59.
Generalul Ilie Șteflea, comandantul Diviziei 3
Infanterie, aprecia că „a intrat în război cu un regiment
foarte bine pregătit, datorită, în cea mai mare parte,
priceperii și muncii depuse, ca să-l instruiască și să-l
educe. Pe timpul războiului și-a condus regimentul în
foarte bune condiţii dovedind: o mare rezistenţă fizică
și o foarte mare capacitate de lucru intelectual; o solidă
pregătire profesională, care i-a îngăduit să înţeleagă
și să soluţioneze, cât se poate de bine, cele mai grele
situaţii tactice; multă ordine și foarte multă metodă
în organizarea și executarea operaţiilor; mult curaj și
mult sânge rece în situaţii critice. Datorită pregătirii
solide din timp de pace și datorită conducerii energice
și pricepută din tot timpul războiului, Regimentul 15
Artilerie, de sub comanda sa, a fost de la începutul și
până la sfârșitul războiului model, astfel: în primul
atac la Nut Temuș (5 august) a sprijinit în foarte
bune condiţii Regimentul 30 Dorobanţi; un alt atac
la Bakalowi – Razdelnaia (9 și 10 august) a sprijinit
în aceleași excelente condiţii atacul Regimentului 1
Vânători; ulterior, în toate atacurile, până la porţile
Odessei, a acţionat în aceleași admirabile condiţii”,
concluzionând „colonelul Florescu este un eminent
comandant de regiment”60.
În „Nota de carnet”, pe perioada 1 noiembrie 1941-
10 februarie 1942, semnată de generalul I. Arhip, se
arată că „a organizat și condus Centrul de Instrucţie al
Diviziei 3 pentru instructorii ctg. (contingent – n.n.)
1942 cu rezultate foarte bune. A condus instrucţia
ofiţerilor în corp cu rezultate foarte bune. A organizat
recuperarea materialelor și armamentului cu care
regimentul s-a întors din război cu rezultate foarte
bune. A pregătit cazarea și echiparea oamenilor din
ctg. 1942 în condiţii foarte bune”61.
În perioada 10 februarie-8 iunie 1942, colonelul
Dumitru Florescu a continuat să comande Regimentul
15 Artilerie. „A depus o activitate excepţională în
toate domeniile privind organizarea, instruirea,
administrarea și pregătirea de război a unităţii.
38
A organizat și condus Centrul de Instrucţie al Diviziei
3 pentru pregătirea instructorilor artileriei cu foarte
bune rezultate. A pregătit foarte bine încorporarea
recruţilor și a organizat și condus instrucţia lor în
condiţii din cele mai satisfăcătoare cu toate greutăţile
întâmpinate. A organizat și condus instrucţia ofiţerilor
cu foarte multă pricepere, autoritate și în cele mai
superioare condiţii. A administrat și gospodărit
regimentul în condiţii optime. Foarte capabil și
foarte bine pregătit din punct de vedere profesional,
a fost la înălţimea acestei grele însărcinări și a meritat
pe deplin atât încrederea ce i s-a acordat cât și
elogioasele aprecieri făcute anterior de șefii ierarhici” –
nota colonelul I. Popescu, comandantul Artileriei
Diviziei 3 Infanterie62.
În perioada 8 iunie 1942-31 octombrie 1943,
colonelul Dumitru Florescu a îndeplinit funcţia de
secretar al Comisiei pentru Controlul Fondurilor
Înzestrării Armatei, instituită pe lângă Președinţia
Consiliului de Miniștri. Și în această calitate „ofiţerul
a îndeplinit și această delicată funcţie în cele mai bune
condiţii, dovedind că are mult tact, o mare dragoste
de muncă, pricepere deplină în chestiunile ce s-au
dezbătut, impunându-se întregii comisii” – nota
subșeful Marelui Stat Major, generalul Arhip63.
Președintele comisiei, președintele Înaltei Curţi de
Casaţie, Iuliu M. Ștefănescu, aprecia că „în tot acest
timp ofiţerul a dovedit aceleași excelente calităţi din
trecut, depunând aceeași pricepere și muncă pentru
îndeplinirea însărcinării de secretar al comisiei.
Graţie cunoștinţelor sale și zelului depus în serviciu,
toate lucrările comisiei au fost întocmite în condiţii
excelente și la timp. Pe tot timpul cât ofiţerul a fost la
această comisie a adus un aport remarcabil îndeplinirii
serviciului și a fost de un real folos comisiei”64.
La 15 februarie 1943 a fost numit în funcţia de
șef de stat-major al Comandamentului Artileriei
Antiaeriene. Generalul de divizie Gheorghe Popescu
remarca „modul serios cu care a început activitatea. Un
timp s-a dus la Centrul de Instrucţie A.A. (Artilerie
Antiaeriană – n.n.) și la unităţi, unde s-a pus la punct
cu materialul, tehnica și întrebuinţarea mijloacelor
a.a. A intrat în toate detaliile, a organizat din nou
și judicios toate birourile, dând directive de lucru și
coordonare, arătând că este un foarte bun organizator.
În plină activitate operativă și mai ales în a.a. unde
a avut, pe lângă unităţi operative împrăștiate de la
Don până la Reșiţa, unităţi în refacere cu materiale
românești și foarte multe unităţi de organizat, instruit
în ţară și Germania, pentru materialul primit de la
germani. Colonelul Florescu datorită frumoaselor și
distinselor sale calităţi a făcut faţă în cele mai bune
3 (73) 2016 document

condiţii cu toate marile dificultăţi întâmpinate. Am avut
din partea sa cel mai bun și puternic sprijin și trebuie
să-i mulţumesc pentru munca depusă cu devotament și
inteligenţă, pentru dragostea sa de serviciu pentru tot ce
a făcut în a.a. Este un excelent ofiţer de stat-major, un
artilerist distins, un suflet și un caracter”, concluzionând
că „merită să i se dea comanda de brigadă”65.
Noul comandant al Artileriei Antiaeriene (de la
15 august), generalul Ramiro Enescu evidenţia „solida
pregătire profesională, evidenţiată prin lucrările
generale de stat-major, prin lucrările speciale cu
caracter operativ și în diferitele discuţii; iniţiativă în
măsuri; personalitate și curajul răspunderii; autoritate
în conducere, afirmată prin atitudinile sale demne și
corecte, pe de altă parte prin pregătirea sa; caracter
integru și loial; educaţie aleasă ostășească; consecinţă
în îndeplinirea serviciului; viaţă morală din toate
punctele de vedere”, apreciindu-l pe colonelul Dumitru
Florescu ca pe „un distins ofiţer superior și având în
vedere pregătirea sa, afirmată ca șef de stat-major
și comandant de regiment pe câmpul de luptă”,
propunându-l „pentru comandă de brigadă”66.
De la 1 aprilie 1944, a fost numit șef de stat-major
la Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului
(Ordinul Marelui Stat Major nr. 684240) – „adică în
perioada atacurilor aeriene ale aviaţiei anglo-americane
asupra teritoriului României”. Și acum, colonelul
Florescu s-a remarcat prin „pregătirea sa generală
militară; iniţiativă în măsuri și curajul răspunderii; o
judecată clară și logică a situaţiilor, afirmând categoric
părerile sale; sânge rece în faţa bombardamentelor
aeriene; autoritate în conducere”.
În „Foaia calificativă” (1 noiembrie 1943-
31 octombrie 1944) se consemnează: „datorită
pregătirii sale și calităţilor menţionate, unite cu o
conștiinţă deosebită, mi-a fost de un real ajutor în
exercitarea Comandamentului Artileriei Antiaeriene.
Datorită pregătirii sale și ponderaţiei în gândire, mi-a
prezentat totdeauna studii și propuneri judicioase.
Experienţa în serviciul de stat-major a făcut ca ordinele
alcătuite pe baza hotărârilor luate să reprezinte clar
hotărârea și să prescrie real dispoziţiile de execuţie.
Colonelul Florescu se afirmă astfel ca un ofiţer de
deosebită nădejde, hotărât în acţiuni și care merită
să înainteze la gradul de general de brigadă” – nota
comandantul Artileriei Antiaeriene67.
În continuare se remarcă „ajutorul nepreţuit” pe care
colonelul Dumitru Florescu l-a dat „în organizarea
unităţilor operative trimise la începutul lunii octombrie
pe frontul Ardealului, dovedind foarte frumoase
calităţi de prevedere și conștiinciozitate și un spirit de
iniţiativă, care a făcut faţă tuturor situaţiilor”68.
document 2016 3 (73)
studii/documente
La 1 decembrie 1944, colonelul Florescu a fost
numit la comanda Brigăzii 3 Artilerie.
În perioada 4 martie-8 mai 1945 a plecat pe front,
fiind alături de bravii săi artileriști. Dramaticele
evenimente la care a luat parte sunt consemnate în
memoriul său personal. „Ajuns cu brigada în zona
Mișculţ, la 18 martie, din ordinul Armatei 4, bateria
de comandă a brigăzii a fost oprită în carantină în
spatele frontului pentru 14 zile. În dorinţa de a fi
de folos diviziei, colonelul Florescu însoţit de șeful
Biroului operaţii al brigăzii s-a prezentat la P.C.
(punctul de comandă – n.n.) al diviziei, la 25 martie,
luând comanda brigăzii, deși era lipsit de mijloacele
de comandă necesare. În această situaţie a condus
operaţiile artileriei divizionare și de întărire în luptele
pentru forţarea rândului Hron, la încercuirea orașului
Kremniţa. Când divizia a fost citată prin Ordin de Zi
pe Armata 4, iar aceasta de mareșalul Stalin, apoi la
luptele pentru cucerirea orașelor Nem Pravna, Tujina,
Cicimani de pe râul Vag. Divizia fiind scoasă de pe
frontul râului Vag și dusă să atace la aripa stângă a
Grupului de Armate, artileria a trebuit să se deplaseze
în 48 de ore pe o rută ocolitoare de 170 km. Graţie
efortului făcut și organizării marșului de către colonelul
Florescu, operaţia a putut fi dusă la bun sfârșit și divizia
a putut cuceri orașul [...] Brad și apoi să rupă și să
spargă frontul inamic și să-l urmărească în direcţia
Olmütz. În aceste operaţii colonelul Florescu a avut
sub directa sa comandă numeroase divizioane de
artilerie grea ruse și de katiușe, al căror foc, datorită
felului superior cum a fost comandat și dezlănţuit, a
contribuit la obţinerea victoriei și înlesnirea infanteriei.
În toate luptele colonelul Florescu s-a găsit la
observatorul brigăzii conducând focul divizioanelor
și dând dovadă de mult curaj, sânge rece, capacitate,
energie și exemplu de îndeplinirea datoriei”69.
Comandantul Corpului 2 Armată nota „pe câmpul
de luptă din Cehoslovacia a dovedit în calitate de
comandant de brigadă, aceleași deosebite calităţi de
luptător brav”, exprimându-și regretul „că vârsta a
impus trecerea sa în rezervă tocmai în momentul
când avea să culeagă roadele muncii sale. Merită cu
prisosinţă a fi înaintat la gradul de general de brigadă
în rezervă”70.
Aceleași elogii și din partea comandantului Armatei 4:
„Un foarte bun comandant de brigadă verificat în
luptele din Slovacia și care s-a distins prin hotărâre,
capacitate și curaj personal. Menţin propunerea de
înaintare la gradul de general de brigadă în rezervă”71.
Colonelul Dumitru Florescu a fost trecut la
1 aprilie 1944 în cadrul disponibil, la 1 septembrie 1945
în rezervă, ca la 3 mai 1958 să fie trecut în retragere.
39
studii/documente

La 8 decembrie 1946 va fi avansat la gradul de Semnul onorific de 25 de ani de serviciu (Înaltul

general-maior.
Întreaga sa carieră militară a fost răsplătită cu
Medalia „Crucea comemorativă a războiului 1916-
1918 și 1918-1920” cu baretele Dobrogea, Carpaţi,
Mărășești și 1919 (Înaltul Decret nr. 8660 din
10 aprilie 1924), „Coroana României” clasa a V-a
(Înaltul Decret nr. 4768 din 14 noiembrie 1922),
Medalia „Victoriei” (Înalt Decret nr. 3390/1921),
„Steaua României” (Înaltul Decret nr. 4402/1929),
Decret nr. 3414/1936), Medalia Ordinului „Ferdinand”
cu spade (1936), Medalia „Peleș” (Înaltul Decret
nr. 2305/1933), Furajera „Mihai Viteazul” (Ordinul
Ministerului Apărării Naţionale nr. 40599/1938),
„Steaua României” clasa a IV-a, cu spade și panglică
de Virtute Militară (Înaltul Decret nr. 2165 din
29 iunie 1942), Crucea „Meritul Sanitar” (Înaltul Decret
nr. 1519 din 28 mai 1943), „Medalia Aeronautică”
clasa a III-a cu spade (Ordinul de Zi nr. 46/1943).

An Expert of Homeland Superior Defense Council – Major-general Dumitru Florescu –

Luminiţa Giurgiu, Ph.D.
Abstract: Born in 1892, Dumitru Florescu started his military career as short term soldier
(1913) and ended it as general (1946). He participated at the two world wars being rewarded
with high distinctions. His activity at Homeland Superior Defense Council was remarked.
Keywords: Dumitru Florescu, Homeland Superior Defense Council, the First and the Second
World War, artillery, Commission for Control Funds of Army’s Endowment

NOTE
1 39
Serviciul Istoric al Armatei, Comisia Română de Istorie Militară. Ibidem.
2 40
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Direcţia Ibidem.
Cadre şi Învăţământ, dosar nr. crt. 5822/1974, f. 1 41
Ibidem.
3 42
Ibidem, f. 10. Ibidem, f. 39.
4 43
Ibidem. Ibidem, f. 40.
5 44
Ibidem. Ibidem, f. 41.
6 45
Ibidem. Ibidem, f. 43.
7 46
Ibidem, f. 9. Ibidem, ff. 45-46.
8 47
Ibidem, f. 13. Ibidem.
9 48
Ibidem, f. 18. Ibidem, ff. 47-49.
10
Ibidem. 49
Vezi şi Luminiţa Giurgiu, Un reprezentativ diplomat militar –
11
Ibidem, f. 14. colonelul Ilie F. Ionescu, în Colecţia Studii „Tradiţie, Istorie, Armată”,
12
Ibidem, f. 15. Sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice a Muzeului Militar
13
Ibidem, f. 18. Naţional „Ferdinand I”, volumul II, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura
14
Ibidem, f. 16. Muzeului Militar Naţional „Ferdinand I”, 2015, pp. 47-58.
15
Ibidem, f. 19. 50
Generalul de corp de armată Florea Ţenescu a fost şeful Statului
16
Ibidem, f. 20. Major General între 1 februarie 1939 şi 23 august 1940.
17
Ibidem, f. 21. 51
A.M.R., Fond Direcţia Cadre şi Învăţământ, dosar nr. crt. 5822/1974,
18
Ibidem, f. 22. ff. 47-49.
19 52
Ibidem, f. 23. Mobilizarea Organizarea Naţională a Teritoriului.
20
Ibidem, f. 24. 53
A.M.R., Fond Direcţia Cadre şi Învăţământ, dosar nr. crt. 5822/1974, f. 50.
21 54
Ibidem. Ibidem, f. 51.
22 55
Ibidem, f. 25. Ibidem.
23 56
Ibidem. Ibidem, f. 52.
24 57
Ibidem. Ibidem.
25 58
Ibidem, f. 26. Ibidem, f. 53.
26 59
Ibidem. Ibidem.
27 60
Ibidem, f. 27. Ibidem, ff. 52-54.
28 61
Ibidem. Ibidem, f. 55.
29 62
Ibidem, f. 28. Ibidem, f. 56.
30 63
Ibidem. Ibidem, ff. 56-57.
31 64
Ibidem, f. 29. Ibidem, f. 58.
32 65
Ibidem, f. 30. Ibidem, ff. 58-59.
33 66
Ibidem, f. 35. Ibidem, ff. 58-60.
34 67
Ibidem. Ibidem, ff. 61-62.
35 68
Ibidem. Ibidem.
36 69
Ibidem, f. 36. Ibidem, ff. 63-64.
37 70
Ibidem. Ibidem, f. 63.
38 71
Ibidem, ff. 37-38. Ibidem.

40 3 (73) 2016 document


UN BRAV OFIŢER – MAIORUL ALEXANDRU IOANID
Î
n conformitate cu extrasul de pe „Registrul
de născuţi pe anul 1901”, Alexandru Ioanid
a văzut lumina zilei la data de 12 noiembrie
1901 la ora două înainte în casa părinţilor săi de pe strada
Egalitatea No. 48, în comuna urbană Pitești, judeţul
Argeș, fiind fiul lui Teodor, funcţionar român domiciliat
în aceeași comună și al Elenei2.
La data de 2 ianuarie 1931, s-a căsătorit cu Maria-
Melania P. Bucurescu, născută la data de 9 iunie 1912
în satul Bilciurești, judeţul Dâmboviţa, fiica lui Petre
și a Mariei Bucurescu. Demn de remarcat este faptul
că extrasul din „Registrul Stării Civile al comunei
urbane Pitești pe anul 1931”3 menţiona ocupaţia soţiei,
respectiv menajeră, precum și confesiunea ortodoxă
căreia îi aparţinea.
A urmat cele 4 clase primare și cele 6 clase de liceu
la Pitești însă, încă de tânăr, a fost atras de cariera
militară. De aceea, în anul 1918, a susţinut examenul
de admitere la Școala Militară de Ofiţeri de Infanterie,
fi ind înscris pentru a urma cursurile anului I la
data de 12 noiembrie. Trebuie să menţionăm că, la
aceeași dată, în condiţiile în care Armata Română
era angrenată în acţiuni militare legitime împotriva
unităţilor ruse bolșevizate din Basarabia și Bucovina,
elevul Alexandru Ioanid a fost mobilizat.
La data de 1 iulie 1920, a absolvit cursurile Școlii
Militare de Ofiţeri de Infanterie, fiind înaintat la
gradul de sublocotenent în conformitate cu Înaltul
Decret nr. 2773.
Având gradul de sublocotenent de infanterie,
la 1 august 1920 a fost repartizat la Regimentul 4
Dorobanţi, unde a efectuat un stagiu scurt, de o lună,
fiind mutat apoi la Regimentul 28 Infanterie, începând
cu data de 1 septembrie.
În „Foaia calificativă” pe anul 1920, sublocotenentul
Ioanid a fost apreciat de locotenent-colonelul Theodoru,
comandantul regimentului, chiar dacă a executat
stagiul în această unitate doar pentru o perioadă scurtă
de timp: Sublt. Ioanid Alexandru este absolvent a 6 clase
de liceu, este absolvent al Școlii Militare de Infanterie
unde a fost bine apreciat de șefii săi. Disciplinat și cu
mult bun simţ camaraderesc. Conștiincios și demn. Are
o purtare foarte frumoasă și este echilibrat în cheltuieli.
document 2016 3 (73)
studii/documente
Dr. Ion RÎŞNOVEANU1
Are metodă în instruirea
recruţilor. Are cunoștinţe
generale și profesionale bine
fixate. Judecată statornică
și profundă. Educaţia
militară îngrijită. Cunoaște
regulamentele și le aplică
foarte bine. Este rezistent
și poate suporta greutăţile
unei campanii în bune
condiţii. A comandat un
pluton care s-a distins
Maiorul Alexandru Ioanid
prin instrucţia practică și
tragere. Este foarte conștiincios. Bun camarad, sever cu
cei din subordine, însă foarte drept și iubitor de soldaţii
săi. Îngrijește de aproape de soldaţii săi și de cei ce aparţin
companiei sale. Fiind de curând înaintat la gradul de
Sublocotenent, nu poate face obiectul unei propuneri.
Regret că a fost mutat din regiment prin ordinea de bătaie
pentru reglare de efective4.
La 31 martie 1921, a fost demobilizat prin Înaltul
Decret nr. 897, însă și-a continuat activitatea în această
unitate până la data de 1 iunie 1924 când, prin Înaltul
Decret nr. 2224, a fost înaintat la gradul de locotenent,
fiind detașat, cu aceeași dată, înapoi la Regimentul 4
Dorobanţi, care își avea garnizoana în Pitești.
În „Foaia calificativă” pe anul 1921 (de la
1 noiembrie 1920 până la 31 octombrie 1921), colonelul
Lissai, comandantul Regimentului „Radu Negru”
nr. 28, nota: Rezistent și sănătos pentru campanie. Ţinută
prezentabilă. Inteligent și harnic, moral, caracter foarte
bun. Bun militar, disciplinat și devotat. Are școala militară
și se pune la curent cu știinţele militare. Îndeplinește
serviciul conștiincios și cu răbdare. A instruit recruţii,
dând rezultate bune, la Compania a 7-a a contribuit
la instrucţia și mai cu seamă instrucţia de tragere a fost
lăudabilă; la concursul pe regiment a fost cea mai bună
pe companie. Din aprilie până în iunie a fost însărcinat
cu instruirea Secţiei de tunuri 53; a arătat pricepere în
conducere și sârguinţă în instrucţie, dând rezultate bune.
Din iulie este ofiţer informator, cu biblioteca și popotar;
își îndeplinește toate serviciile spre mulţumire. Merită a
înainta la rândul anuarului când va avea vechimea.
41
studii/documente
Demn de remarcat este faptul că această caracterizare
a fost susţinută și de colonelul Calotescu, comandantul
Brigăzii 5 Infanterie5.
Un an mai târziu, în „Foaia calificativă” pe anul
1922 (de la 1 noiembrie 1921 la 31 octombrie 1923),
locotenent-colonelul Mateescu, noul comandant al
Regimentului 28 Infanterie, a apreciat, pentru prima
dată, că sublocotenentul Ioanid merită a înainta:
sănătos, rezistent. Poate suporta greutăţile campaniei.
Inteligent. Destoinic. Servește și instruiește bine unitatea
sa. Are bune aptitudini militare. Educaţie militară bună.
Posedă frumoase însușiri morale. Conduită foarte bună.
Sârguincios, modest. Disciplinat. Este destul de activ și
energic, îndeplinindu-și serviciul în mod conștiincios și cu
dragoste. A comandat și instruit Plutonul 1 din Compania
a 7-a. A instruit recruţii clasei 1922, dând rezultate
prea bune. A îndeplinit serviciul de ofiţer informator
al corpului, iar de la 15 iunie a fost trecut la Compania
specialităţi, comandant al Secţiei de tunuri 53, pe care o
instruiește și o conduce foarte bine. Este destul de capabil și
posedă cunoștinţele militare gradului de locotenent. Este un
ofiţer foarte bun, blând și conștiincios la serviciu. Neavând
vechimea în grad, îl caracterizez: merită a înainta6.
Demn de remarcat este faptul că, în ultima sa zi
de activitate în cadrul Regimentului 28 Infanterie,
Alexandru Ioanid a fost înaintat la gradul de
locotenent, prin Înaltul Decret nr. 2224/1924, fiind
mutat, în aceeași zi, la Regimentul 4 Dorobanţi, unitate
în care și-a început cariera de ofiţer.
În primul calificativ pe care l-a primit la noua sa
unitate, locotenentul Ioanid a fost foarte apreciat de
colonelul Pârâianu, comandantul regimentului, care
afirma următoarele despre tânărul ofiţer: Sănătos,
rezistent, poate face campanie. Locotenentul Ioanid a
comandat un pluton din Comp. 1 cu care ocazie a dovedit
cu prisosinţă că este un bun ofiţer cu calitate de foarte
bun instructor. Cunoaște foarte bine regulamentele, pe
care le aplică cu multă pricepere la teren. Are o frumoasă
cultură generală și bună cultură profesională pe care și-o
îmbogăţește din zi în zi cu tot ce apare nou în ramura
milităriei. E foarte energic, bun camarad, cu multă inimă
la serviciu, foarte punctual și cu o educaţie aleasă. În
manevră și-a condus bine plutonul. Va deveni un prea
bun ofiţer dacă va urma pe această cale. Anul acesta nu
face obiectul vreunei propuneri fiind prea nou în grad.
În calificativul pe anul 1926 (de la 1 noiembrie 1925
la 31 octombrie 1926), locotenentul Ioanid primește
cuvinte foarte frumoase din partea aceluiași comandant
de regiment care notează entuziast: Sănătos, rezistent,
poate face campania. Ţinuta îngrijită, purtare și educaţie
42
foarte bună, caracter loial. Înzestrat cu o putere de muncă
[sic!] care îi face cinste, Locotenentul Ioanid are o cultură
generală aleasă, rezultat a unei citiri intense. Cunoaște și
aplică foarte bine regulamentele militare, fiind în regiment
cel mai bun instructor. A muncit cu toată dragostea și a pus
tot sufletul în a dobândi bune rezultate cu plutonul său,
reușind ca plutonul său să fie la exerciţiul tactic întâi pe
regiment și al doilea pe divizie; la tragere plutonul său fie
1-u pe regiment și 1-u pe divizie; iar patrula din plutonul
său să fie prima pe regiment și prima pe corpul de armată.
Este de o hărnicie exemplară și o punctualitate desăvârșită,
îngrijindu-se ca un adevărat părinte de oamenii săi. Este
un ofiţer eminent sub toate raporturile; a adus reale servicii
și a contribuit prin munca sa la renumele companiei,
batalionului și regimentului său. Prezic locotenentului
Ioanid că are drumul către cele mai înalte trepte ierarhice
și va merita înaintări la alegere. Anul acesta este prea nou
în grad și nu face obiectul vreunei propuneri7.
În toată perioada ulterioară, locotenentul Ioanid a
primit, cu ocazia notărilor anuale, numai cuvinte de
laudă din partea comandanţilor săi direcţi, moment ce a
atins apogeul cu ocazia calificativului pe anul 1932 (de
la 1 noiembrie 1931 la 31 octombrie 1932). Cu acest
prilej, colonelul Păunescu, comandantul Regimentului
nr. 4 Dorobanţi „Argeș”, comandantul său direct,
nota în aprecierea anuală: Lt. Ioanid Alexandru a
îndeplinit funcţia de adjutant al regimentului cu mult
zel, evidenţiind în continuare frumoasele sale însușiri
intelectuale. Prin felul de a-și îndeplini sarcinile, cu
frumosul său caracter, și-a atras dragostea tuturor. La
școala of iţerilor, la aplicaţiile pe hartă și în teren și
în perioada II de instrucţie, a comandat o companie,
dovedind că este bine pregătit pentru conducerea teoretică
a companiei. Pe timpul de la 1.X.931 până la 1.II.932,
a fost și ofiţer informator al corpului, însărcinare de care
s-a achitat foarte bine. Lt. Ioanid Alexandru este model
între camarazi, sub toate raporturile. Promite foarte mult
pentru viitor. Concluzii: Ofiţer foarte bun, de nădejde, bine
educat, necesar instituţiei armatei. Propuneri: Merită a
înainta la alegere8.
În aceste condiţii, în urma calificativelor foarte
bune obţinute din partea comandanţilor direcţi, la
1 ianuarie 1933 a fost avansat la gradul de căpitan
prin Înaltul Decret nr. 15, continuând să îndeplinească
diferite funcţii de stat major în cadrul Regimentului 4
Dorobanţi.
După mai bine de 14 ani neîntrerupţi în cadrul
Regimentului nr. 4 Dorobanţi, la 1 noiembrie
1938, căpitanul Alexandru Ioanid a fost mutat la
Regimentul 36 Infanterie.
3 (73) 2016 document
 studii/documente

Din păcate, aici a cunoscut o primă decepţie fiind demobilizat la 15 septembrie prin Înaltul Decret
profesională, fiind respins la examenul organizat nr. 3798.
pentru înaintarea la gradul de maior9. La 1 septembrie 1939, orele 4,45, Germania a
Însă, anul viitor a fost declarat Reușit la examen, declanșat planul de campanie Fall Weiss, respectiv
acesta fiind unul dintre cele mai importante momente atacarea și cucerirea Poloniei12, prima fază a unui
din activitatea profesională a căpitanului Ioanid10. plan mai amplu de extindere teritorială și realizare a
„Foaia calificativă” pe anul 1939 (de la 1 noiembrie spaţiului vital.
1938 la 31 octombrie 1939) conţine o serie de În aceste condiţii, factorii decizionali militari și
aprecieri remarcabile ale superiorilor ierarhici la adresa politici de la București au adoptat o linie de echilibru,
căpitanului Alexandru Ioanid. deși Tratatul româno-polonez
Astfel, generalul Vârtejanu, semnat în anul 1926 cuprindea
comandantul Brigăzii 39 formula erga omnes13 care, însă,
Infanterie, nota: Ofiţer pe a cărui nu a fost preluată și de convenţia
servicii se poate conta. Reușit militară, astfel încât România nu
la examenul de maior. Merită era obligată să intre în război în
a înainta la alegere. Generalul cazul unui atac german împotriva
Trincu, următorul comandant Poloniei14.
al Brigăzii 39 Infanterie, îl La 18 decembrie 1940,
caracteriza astfel: Am văzut Adolf Hitler a semnat Directiva
pe căpitanul Ioanid în teren și nr. 21 (Planul Barbarossa) care
am constatat că posedă temeinice prevedea […] participarea activă
cunoștinţe tactice pe care le aplică a României la războiul împotriva
foarte bine. Ofiţer energic, stăruitor, Uniunii Sovietice, cu misiunea de
harnic și foarte bun gospodar. a acoperi atacul flancului sudic
Reușind la gradul de maior îl german și de a opera împreună cu
caracterizez: Merită a înainta la forţele germane care înaintau în
alegere la gradul de maior. Moldova15.
În „Foaia calificativă” pe anul Astfel, în plină desfășurare
1940 (de la 1 noiembrie 1939 a războiului în Europa de
până la 31 octombrie 1940), Vest, la 1 aprilie 1941 maiorul
comandanţii direcţi aveau numai Extras din „Memoriul personal” Alexandru Ioanid a revenit
al maiorului Alexandru Ioanid
cuvinte pline de laudă la adresa în corpul ofiţerilor din cadrul
proaspătului maior Alexandru Ioanid. Astfel, colonelul Regimentului 4 Dorobanţi unde, pe perioada
M.C. Bașta, comandantul Regimentului 39 Infanterie, războiului, a îndeplinit diferite funcţii la nivel operativ.
nota: Are o foarte mare putere de muncă, este foarte La 22 iunie 1941, generalul Ion Antonescu,
perseverent și cu o mare voinţă. Caracter integru. Posedă Conducătorul Statului, a ordonat armatei să treacă
aptitudini militare foarte bune. Foarte inteligent, cu Prutul și să elibereze Basarabia și nordul Bucovinei,
judecată clară și mult spirit de metodă. Posedă o frumoasă consfinţind participarea României la cel de-Al Doilea
cultură generală și o aleasă cultură profesională. În Război Mondial16.
concluzie, un ofiţer foarte capabil. Foarte disciplinat, cu În perioada 1 octombrie 1941- 31 septembrie 1942,
multă autoritate și prestigiu. Foarte bun camarad, are maiorul Ioanid a îndeplinit funcţia de comandant al
curajul răspunderii foarte dezvoltat, cu mult devotament Batalionului 3 din cadrul Regimentului 4 Dorobanţi,
în îndeplinirea serviciului, pasionat pentru carieră. Este fiind deosebit de apreciat de către comandanţii direcţi.
un exemplu din punct de vedere moral11. Astfel, în rezoluţia dată pe „Foaia calificativă” colonelul
Începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, la N. Ionescu, comandantul Diviziei 3 Infanterie,
1 septembrie 1939, a adus cu sine în atenţia factorilor aprecia: Menţin în totul aprecierile comandantului de
militari cu putere de decizie de la București, necesitatea regiment. Energic și stăruitor în serviciu. Prevăzător și
executării unor mobilizări parţiale, motiv pentru care, cu multă iniţiativă în conducerea batalionului. Cu multă
prin Înaltul Decret Regal nr. 2135 din 29 iunie 1940 voinţă în serviciu, cu multă putere de muncă. Inteligent
a fost mobilizat în cadrul unităţii din care făcea parte, și judecată clară. Cultură generală bine îndrumată.

document 2016 3 (73) 43

studii/documente
Cultură profesională în continuu progres. Cunoaște și
aplică bine regulamentele armei. La aplicaţii pe teren, în
calitate de director de exerciţiu a dat dovadă de metodă și
pricepere. Disciplinat, serios și ordonat în manifestările
sale. Simţul datoriei foarte dezvoltat. Foarte conștiincios
și cu multă voinţă în serviciu. Bun camarad. Moral și
modest în acţiunile sale. Duce o viaţă liniștită și demnă.
A condus batalionul cu multă pricepere, dragoste și putere
de muncă. Ostașii sunt disciplinaţi și cu educaţie formată.
Batalionul său este foarte bine pregătit pentru război. Cu
multă autoritate faţă de ofiţerii din subordine. Este capabil
în a instrui din punct de vedere moral și profesional.
Posedă foarte bine cunoștinţele tactice necesare gradului
său. Cu multă metodă în predarea cunoștinţelor celor din
subordine. S-a îngrijit de bunul trai al soldaţilor. Maiorul
Ioanid Alex. este un foarte bun ofiţer17.
Însă, cea mai propice perioadă a carierei sale militare
a fost în anii 1943-1944 când, deși nu a îndeplinit
stagiul pe front, a primit aprecieri deosebite din partea
colonelului I. Muţiu, comandantul Regimentului 4
Dorobanţi care, în caracterizarea pe anul 1943 (de la
1 septembrie 1942 la 31 septembrie 1943) arăta, printre
altele: […] Tot timpul acest maior s-a dovedit cu alese
însușiri ostășești, cu o conștiinciozitate de serviciu din cele
mai desăvârșite, cu o foarte mare putere de muncă, și cu
voinţă de fier de a duce la bun sfârșit orice însărcinare,
cu un distins bun simţ care îl caracterizează cu temeinice
cunoștinţe în conducerea unui batalion în orice situaţie
tactică. […] A fost un eminent comandant de batalion și este
un foarte distins ofiţer superior atât în viaţa militară, cât și
în societate, bucurându-se de cel mai frumos prestigiu. […]
Nu am decât cele mai frumoase și curate cuvinte de laudă
pentru strădania exemplară, energică, adânc conștiincioasă,
bine chibzuită și plină de avânt a acestui ofiţer superior. […]
Păcat că litera rigidă a legii nu a îngăduit acestui maior
caracterizarea sa în acest an „la alegere”, din cauză că nu a
reușit de prima dată la examenul de maior și păcat astfel că
nu se pot recompensa moralmente în mod echitabil elemente
ostășești de o valoare bine precizată de către șefi de elită, în
frunte cu Domnul Mareșal Conducător al Statului, care
l-a calificat în patru ani consecutivi în gradul de căpitan
al actualului maior, ca pe „un eminent ofiţer”, iar comisia de
examinare l-a declarat „nereușit” la probele scrise. Concluzii:
Maiorul Ioanid Alexandru este un foarte bun ofiţer superior,
un foarte distins comandant de batalion, de toată nădejdea
în orice împrejurare18.
După 23 august 1944, efective ale Regimentului 4
Dorobanţi au executat misiuni de luptă care aveau
menirea de a obliga trupele germane să evacueze
teritoriul României. În acest sens, semnificativ este
44
calificativul dat pe anul 1944 de colonelul Ștefan
Stanciu, comandantul regimentului: Se prezintă foarte
bine în faţa frontului, cu prestanţă, ţinută îngrijită,
disciplinat, cu aleasă educaţie ostășească, energic, punctual,
perseverent, cunoaște foarte bine harta și se orientează
foarte repede și bine în teren. Inteligent, cu frumoasă
cultură generală, activează și se ocupă pentru îmbogăţirea
cunoștinţelor. Are foarte bună memorie, judecată
sănătoasă, logică și discernământ în tot ceea ce face. Demn,
cu sentimentul onoarei dezvoltat. Are curajul răspunderii.
Bun camarad, cu grijă deosebită de cei mici. A comandat
Batalionul 3, apoi șef al Biroului instrucţiei. În luptele
de la Vest Iași, Bogoruș, Movila lui Samoilă, Tăulești,
în calitate de șef al Biroului operaţii a mers în primele
linii pentru verificarea și lămurirea diferitelor situaţii
tactice. În luptele de la Măgura Vulturului, cota 159, a
comandat Batalionul 3, dovedind capacitate deosebită de
foarte bun comandant, distrugând cu focul batalionului
toate rezistenţele inamice descoperite. Brav, cu mult curaj
și sânge rece, a rezolvat toate problemele ivite pe câmpul
de luptă cu minimum de pierderi. Maiorul Ioanid, prin
pregătirea și calităţile sale, poate comanda în foarte bune
condiţii detașamentul pe câmpul de luptă19.
După eliberarea întregului teritoriu al României,
la 25 octombrie 1944, unităţi ale Armatei Române
și-au continuat misiunea pe teritoriul Ungariei și al
Cehoslovaciei în vederea înfrângerii trupelor germane
aflate în retragere. În aceste condiţii, Regimentul 4
Dorobanţi a primit misiunea de a participa la acţiunile
militare de eliberare a teritoriului Cehoslovaciei,
executând acţiuni deosebit de dificile.
Într-unul dintre acestea, în apropiere de satul Hrinova,
în timp ce se afla la comanda Batalionului 3, maiorul
Alexandru Ioanid a fost rănit grav în data de 2 martie
1945. A fost imediat evacuat din zona de operaţii însă,
în data de 4 martie, a decedat în ambulanţa Diviziei 3.
Anunţul morţii maiorului Alexandru Ioanid pe front
De-a lungul carierei, maiorul Alexandru Ioanid a
fost recompensat cu diferite ordine și medalii, semn
că superiorii săi direcţi au apreciat din plin calităţile
umane și profesionale ale acestuia. Astfel, cele mai
importante decoraţii au fost Ordinul „Coroana
României” și Ordinul „Steaua României”, acordate
3 (73) 2016 document
 studii/documente

pentru merite deosebite în executarea misiunilor ce
i-au fost încredinţate.
În concluzie, putem spune că, deși a murit la doar
44 de ani, maiorul Alexandru Ioanid s-a dovedit a
fi unul dintre cei mai capabili și curajoși ofiţeri ai
Armatei Române din perioada interbelică și din timpul
celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost ucis în
luptele din Cehoslovacia, în timp ce executa o misiune
de nimicire a inamicului, aflându-se în fruntea trupelor
sale, pe care le-a stimat și respectat în egală măsură.

The Major Alexandru Ioanid, a valorous Officer

Ion Rîşnoveanu, Ph.D.

Abstract: The Major Alexandru Ioanid was one of the most capable officers of the Romanian Army
in interwar period. He was appreciated by commanders for courage, devotion and skills in the military
training. He died in 1945 at age 44 years, on the front in Czechoslovakia.
Keywords: Major Alexandru Ioanid, Czechoslovakia, Romanian Army, 1945, interwar period

NOTE

1 10
Serviciul Istoric al Armatei.
2
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Direcţia
Cadre şi Învăţământ, Memorii Bătrâni, litera I, Maiori, dosar
nr. crt. 47, f. 8.
3
Ibidem, f. 10.
4 la data de 12 septembrie 1939 de către generalul de divizie adjutant
Ibidem, f. 23. Colonelul Calotescu, comandantul Brigăzii 5 Infanterie,
nota pe aceeaşi foaie matricolă: Menţin notele comandantului de
regiment. Deşi nou în grad, totuşi arată destulă pricepere în conducerea
unităţii sale. Conştiincios şi cu dragoste de carieră.
5
Ibidem, f. 24.
6
Ibidem, f. 25. În avizul dat raportului anual, generalul Oprescu,
comandantul Brigăzii 5 Infanterie, scria următoarea rezoluţie, în
calitatea sa de comandant ierarhic superior: Menţin în totul frumoasele
note date de comandantul de regiment. Este un element bun,
conştiincios şi sârguitor. Îl caracterizez că merită a înainta.
7
Ibidem, ff. 31-32. Un an mai târziu, generalul Nicolau, comandantul
Brigăzii 3 Infanterie, dădea următoarea rezoluţie pe calificativul
întocmit de colonelul Pârâianu, comandantul Regimentului 4
Dorobanţi: De acord cu notele şefului de corp. Ofiţer cult, fin, delicat,
manierat. Stăpânit de dragoste de a se instrui şi a excela. Plutonul
său l-am găsit foarte bine instruit.
8
Ibidem, f. 38. Pe „Foaia calificativă” din anul 1932, generalul Niţescu,
comandantul Brigăzii 3 Infanterie, scria următoarea rezoluţie: Locot.
Ioanid A. continuă a se distinge în mod deosebit printre camarazii săi de
acelaşi grad, atât prin frumoasele sale însuşiri intelectuale şi morale,
cât şi prin aptitudinile sale militare şi pregătirea sa profesională.
Foarte activ în serviciu. Munceşte cu foarte multă ordine şi metodă.
Foarte bun comandant de pluton. Va fi un foarte bun comandant de
companie. De acord cu propunerea comandantului de regiment. Merită
a înainta la alegere la gradul de căpitan.
Ibidem, f. 46. Procesul-verbal al Comisiei de examinare a fost semnat
la data de 12 septembrie 1939 de către generalul de divizie adjutant
Iacobici, în calitate de şef al acesteia, şi locotenent-colonelul V. Mihail,
şeful de stat-major.
10
Ibidem, f. 46. Procesul-verbal al Comisiei de examinare a fost semnat
Iacobici, în calitate de şef al acesteia, şi locotenent-colonelul V. Mihail,
şeful de stat-major.
11
Ibidem, f. 49. O poziţie laudativă a avut-o şi colonelul Stănescu,
comandantul Brigăzii 9 Infanterie.
12
***România în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Bucureşti,
Editura Militară, 1989, pp. 218-219. Ultimele rezistenţe ale armatei
naţionale a Poloniei au fost consemnate în peninsula Hei şi fortăreaţa
Modlin, cucerite la 2 octombrie, respectiv la Kock, unde rămăşiţele
trupelor poloneze comandate de generalul Franciszek Kleeberg s-au
predat la data de 5 octombrie 1939.
13
Ibidem, p. 241. Prevederile Tratatului dintre România şi Polonia
nu cuprindeau situaţia în care Polonia ar fi fost atacată şi invadată
de Germania, discuţiile care au avut loc între delegaţiile română şi
poloneză în prima partea a anului 1939 explicând în mod clar acest fapt.
14
Ibidem, p. 242. Vezi şi Gheorghe Zaharia, Constantin Botoran,
Politica de apărare naţională a României în contextul european
interbelic, 1919-1939, Bucureşti, Editura Militară, 1981, pp. 96-97.
15
Apud Colonel Alesandru Duţu, Între Wehrmacht şi Armata Roşie.
Relaţii de comandament româno-germane şi româno-sovietice (1941-
1945), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2000, p. 22.
16
***Istoria României în date, coord. Dinu C. Giurescu, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 2003, p. 452.
A.M.R., Fond Direcţia Cadre şi Învăţământ, Memorii Bătrâni, litera I,
17

9
Ibidem, f. 47. În procesul-verbal al examenului, semnat de generalul de
divizie C. Vasilescu, preşedintele comisiei de examinare, la 3 noiembrie
1938, se preciza: Comisia de examinarea căpitanilor pentru gradul
de maior – 1938 – Foaie de aprecieri. Căpitanul Ioanid Alexandru.
Arma Infanterie. Vechimea: 1.IV.1932; Anuar: 1554. La examenul
pentru gradul de maior, la care ofiţerul a fost admis prin Ordinul N.
24424/938 al M.A.N. Direcţia Personalului, Comisia a declarat pe
ofiţer Nereuşit la probele scrise (art. 67 R.L.1 A.).
Maiori, dosar nr. crt. 47, f. 52.
18
Ibidem, ff. 45-46.
19
Ibidem, ff. 48-49. La rândul său, comandantul Brigăzii 3 Infanterie
nota: Ofiţer superior de reală valoare şi cu activităţi pe front care-l
confirmă ca element de nădejde. Personal, am avut nenumărate
prilejuri să constat priceperea, temperamentul şi curajul său. Un
infanterist căruia îi prevăd un prea frumos viitor. Foarte bun ofiţer.
Merită a înainta la alegere la gradul de locotenent-colonel.

document 2016 3 (73) 45

studii/documente
ACTIVITATEA MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE
PENTRU EXECUTAREA OBLIGAŢIILOR CARE DECURGEAU
DIN CONVENŢIA DE ARMISTIŢIU
(AUGUST 1947)
Dr. Teodora GIURGIU1
M
inisterul Apărării Naţionale în colaborare
cu alte instituţii ale statului român a fost
implicat în executarea obligaţiilor care
decurgeau din semnarea Convenţiei de Armistiţiu la
12 septembrie 1944.
Prin adresa nr. 900577 din 11 august 1947 directorul
Prestaţiilor 2 a înaintat Secretariatului General al
Înzestrării și Administrarea Armatei sinteza privind
activitatea ministerului, text pe care îl prezentăm în
continuare:
„A. Consideraţii preliminare
În conformitate cu art. 3 din Legea nr. 5 publicată în
„Monitorul Oficial” nr. 20 din 23 ianuarie 1946, Comisia
Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control
este singurul organ îndrituit să primească și să rezolve
cererile Comisiei Aliate de Control.
Conform art. 4 din această lege, executarea
operaţiunilor în aplicarea Convenţiei de Armistiţiu se
efectuează de către ministere după competenţa fiecăruia,
în limitele hotărârilor Comisiei Române de Legătură
cu Comisia Aliată de Control, prin organele constituite
ale statului funcţionând în cadrul departamentului
respectiv și în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în
Legea nr. 191 publicată în „Monitorul Oficial” nr. 134
din 16 iunie 1947.
Aceste organe îngrijesc sub răspunderea lor proprie
ca toate sarcinile intrând în atribuţia lor să fie executate.
Ministerul Apărării Naţionale are în atribuţiile sale
executarea art. 7, 10 și 12 din Convenţia de Armistiţiu.
În cadrul Ministerului Apărării Naţionale organul
central de reprezentare, coordonare, îndrumare,
supraveghere și urmărirea execuţiei pe teren privind
operaţiunile ce decurg din Convenţia de Armistiţiu,
în cadrul art. 7, 10 și 12 este Direcţia Prestaţiilor
depinzând de Secretariatul General pentru Înzestrarea
și Administrarea Armatei.
Direcţia Prestaţiilor a trecut la Ministerul Apărării
Naţionale de la fostul Comisariat General al Executării
Armistiţiului, în baza Decretului-lege nr. 5 publicat în
„Monitorul Oficial” nr. 20 din 23 ianuarie 1946.
Hotărârile cu privire la obligaţiile ce revin armatei
se aduc la îndeplinire de către direcţiile de resort din
46
Ministerul Apărării Naţionale sau prin regiunile militare
și întreprinderile de stat sau particulare.
Dispoziţiile pentru executarea planurilor de
aprovizionare (subzistenţe, echipament, încălţăminte,
materiale de întreţinere) se primesc de la Comisia
Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control,
de către Ministerul Apărării Naţionale prin Direcţia
Prestaţiilor, având la bază avizul Comisiei de Coordonare
care funcţionează pe lângă Ministerul Industriei și
Comerţului.
Dispoziţiile de livrări, prestaţii etc. se trimit apoi
de către Direcţia Prestaţii, direcţiilor de resort din
Ministerul Apărării Naţionale împreună cu instrucţiuni
de detaliu pentru fiecare caz în parte.
În cazul când aceste dispoziţii se dau direct de către
Comisia Română de Legătură cu Comisia Aliată de
Control (cazul Direcţiei Domenii și Direcţiei Înzestrării
Auto și Blindate), acestea sunt obligate să ia măsuri de
executare comunicând Direcţiei Prestaţiilor pentru a
nota în evidenţa sa comenzile.
Textul articolelor din Convenţia de Armistiţiu ce
cad pentru executare în sarcina Ministerului Apărării
Naţionale:
Art. 7
Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă
să remită ca trofee, în mâinile Înaltului Comandament
Aliat (sovietic), orice material de război al Germaniei
sau al sateliţilor săi aflat pe teritoriul român, inclusiv
vasele flotei germane și ale sateliţilor ei aflate în apele
românești.
Art. 10
Guvernul român trebuie să facă în mod regulat,
în moneda românească, plăţile cerute de către Înaltul
Comandament Aliat (sovietic), pentru îndeplinirea
funcţiunilor sale și în caz de necesitate va asigura
folosinţa întreprinderilor industriale și de transport
aflate pe teritoriul României, precum și a mijloacelor
de comunicaţie, staţiunilor generatoare de energie,
întreprinderilor și instalaţiilor de utilitate publică,
depozitelor de combustibil, petrol, alimente și alte
materiale sau servicii în acord cu instrucţiunile date de
către Înaltul Comandament Aliat (sovietic).
3 (73) 2016 document

Vasele de comerţ românești, care se găsesc atât în apele
românești, cât și în cele străine, vor fi supuse controlului
operativ al Înaltului Comandament Aliat (sovietic),
pentru folosirea lor în interesul general al aliaţilor.
Art. 12
Guvernul român se obligă ca în termenele indicate
de către Înaltul Comandament Aliat (sovietic), să
restituie Uniunii Sovietice, în bună stare, toate valorile și
materialele luate de pe teritoriul ei în timpul războiului,
aparţinând statului, organizaţiilor politice și cooperative,
întreprinderilor, instituţiilor sau cetăţenilor particulari și
anume: utilajul fabricilor și uzinelor, locomotive, vagoane
de căi ferate, tractoare, autovehicule, monumente
istorice, valori de muzeu și orice alte bunuri.
B. Atribuţiile organelor Ministerului Apărării
Naţionale în cadrul aplicării Convenţiei de Armistiţiu
Secretariatul General pentru Înzestrarea și
Administrarea Armatei:
– dispune sub autoritatea ministrului executarea,
aprovizionarea, colectarea, instituirea și prestaţii de orice
natură, care se execută prin ordonatorii primari, regiuni
militare și cercuri teritoriale;
– ţine legătura cu comandamentul sovietic și Comisia
Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control;
– ţine legătura cu departamentele și instituţiile
publice, care concură la executarea acestor operaţiuni
(Ministerul de Interne, Ministerul Industriei și
Comerţului, Ministerul de Finanţe etc.);
– îndrumă, supraveghează și urmărește executarea
pe teren.
Direcţia Prestaţii
Scopul înfiinţării ei. După încheierea Convenţiei
de Armistiţiu la 12 septembrie 1944 statul român avea
obligaţia să livreze în contul art. 10 din Convenţia
de Armistiţiu, materialele și subzistenţele necesare
întreţinerii trupelor sovietice și Misiunilor Anglo-
Americane, aflate pe teritoriul României, precum și
executarea diferitelor prestaţii și servicii.
Comisia Română pentru Armistiţiu neputând lucra
cu toate direcţiile din Ministerul Apărării Naţionale
sau din alte departamente, ce concură la executarea
obligaţiilor decurgând din Convenţia de Armistiţiu, a
căutat să-și creeze un organ unic din care:
– să difuzeze pentru executare toate cererile Înaltului
Comandament Sovietic sau ale Misiunilor Anglo-
Americane;
– să supravegheze și să urmărească execuţia în limita
hotărârilor luate de Comisia Română pentru Armistiţiu;
– să ţină evidenţa tuturor livrărilor, lucrărilor,
serviciilor sau prestaţiilor efectuate;
– să coordoneze și să ţină legătura cu Comisia Aliată
de Control și Înaltul Comandament Sovietic, organ
document 2016 3 (73)
studii/documente
unic cu care să lucreze pentru executarea și rezolvarea
problemelor puse în legătură cu aprovizionarea trupelor
aliate aflate pe teritoriul României.
Atribuţii:
În cadrul art. 10:
– primește de la Comisia Română de Legătură cu
Comisia Aliată de Control planurile de aprovizionare
trimestriale sau cererile izolate ale Înaltului
Comandament Sovietic sau Misiunilor Anglo-
Americane, pentru livrările de subzistenţe, combustibil,
materiale de întreţinere, echipament, încălţăminte sau
prestaţiilor care se execută de către Ministerul Apărării
Naţionale prin direcţiile de resort și mandatarii statului;
– pe baza celor hotărâte de Comisia Română
de Legătură cu Comisia Aliată de Control și în
conformitate cu ordinele ministrului Apărării Naţionale,
dl. ministru subsecretar de stat sau secretarul general al
Înzestrării și Administrării Armatei, stabilește măsuri și
trimite pentru executare organelor de execuţie, direcţiile
de resort din Ministerul Apărării Naţionale și mandatari
prin Ministerul Industriei și Comerţului, dispoziţiile
privind cantităţile și condiţiile în care trebuie livrate;
– coordonează și îndrumă operaţiunile care au ca
scop aprovizionarea trupelor sovietice și Misiunilor
Anglo-Americane conform aprobărilor Comisiei
Române de Legătură cu Comisia Aliată de Control;
– sub autoritatea directă a secretarului general al
Înzestrării și Administrării Armatei, supraveghează și
urmărește executarea pe teren, aducerea la îndeplinire
de către organele de execuţie a dispoziţiilor date și în
condiţiile stabilite de Comisia Română de Legătură cu
Comisia Aliată de Control;
– ţine legătura cu direcţiile din departamentele și
instituţiile publice care au obligaţii să dea concursul
Ministerului Apărării Naţionale pentru executarea
prestaţiilor ce-i revin din Decretul-lege nr. 5 publicat în
„Monitorul Oficial” nr. 20 din 23 ianuarie 1946;
– comunică Comisiei Române de Legătură cu
Comisia Aliată de Control efortul financiar pe care
trebuie să-l facă trimestrial statul român, urmărind dacă
Ministerul de Finanţe pune la dispoziţia Ministerului
Apărării Naţionale sumele necesare pentru executarea
aprovizionărilor;
– păstrează un contact permanent cu Comisia
Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control, pentru
toate chestiunile în legătură cu executarea obligaţiilor ce revin
Ministerului Apărării Naţionale, pe care o informează asupra
stagiului livrărilor sau finanţării, a greutăţilor întâmpinate
pe teren și demersurile ce trebuie făcute la celelalte
departamente, pentru luarea măsurilor de îndreptare, în
cazul când intervenţia făcută direct de Ministerul Apărării
Naţionale la acele departamente nu a avut efect;
47
studii/documente
– ţine legătura cu împuterniciţii armatelor aliate cu privire
la: executarea planurilor de aprovizionare sau cererilor în afară
de plan, conform avizelor Comisiei Române de Legătură
cu Comisia Aliată de Control; condiţiile în care trebuie
executate, ca timp, loc (depozite sau puncte de predare),
conform programului primit de la Înaltul Comandament
Sovietic precum și al calităţii; rezolvarea litigiilor ivite pe teren
între organele sovietice primitoare și furnizori;
– primește de la Înaltul Comandament Sovietic
toate cererile, cu privire la compensări sau imputări din
plan, pe care le trimite Comisiei Române de Legătură
cu Comisia Aliată de Control, cu propuneri, arătând
avantajele sau dezavantajele pentru statul român, atât
de substanţă, cât și ca efort financiar, pentru a fi supuse
aprobării consiliului acelei comisii;
– ţine evidenţa generală a tuturor comenzilor și
livrărilor, precum și a prestaţiilor executate (subzistenţe,
materiale de echipament și încălţăminte, materiale de
întreţinere, servicii, reparaţii, transporturi, fonduri).
În cadrul art. 7:
– ţine evidenţa materialelor captură germană de pe
teritoriu;
– urmărește restituirea acestor materiale;
– rezolvă pe teren litigiile existente în legătură cu
materialele captură germană;
– ţine legătura cu Comisia Română de Legătură cu
Comisia Aliată de Control și Regiunile Militare.
În cadrul art. 12:
– urmărește lichidarea predărilor de la bazele de
predare Socola, Iași, Galaţi și Constanţa;
– lichidarea prestaţiilor în bani și materiale la unităţi
și formaţiunile ce au executat art. 12;
– ţine evidenţa bunurilor art. 12 rămase pe teritoriu
și trecute în patrimoniul statului român.
Ordonatorii primari din Ministerul Apărării
Naţionale:
– propun domnului ministru al Ministerului Apărării
Naţionale modalitatea de contractare în vederea executării
obligaţiei care poate fi: licitaţie publică, licitaţie restrânsă,
tratare prin bună învoială, contractare directă sau lucrare
în regie. Îndeplinirea formalităţilor în vederea contractării
se face chiar pentru articolele ale căror preţuri sau tarife
au fost deja stabilite pe bază de decizii, ordonanţe date
de prefecturi sau primării etc. în scopul de a se obţine un
preţ cât mai avantajos, cu X% sub preţul oficial, precum și
condiţii mai avantajoase de finanţare, cei care nu solicită
avans sau o cotă mai mică decât cea prevăzută de Legea
nr. 191/1947;
– întocmesc caietul de sarcini sau devizele în care
se arată condiţiile de detaliu în care se vor contracta
angajamentele;
– întocmesc planurile de finanţare în vederea
obţinerii fondurilor de la Ministerul de Finanţe.
48
C. Procurarea materialelor, organele prin care
se execută aprovizionări, recepţia și predarea
materialelor etc.
1) Organele prin care se execută aprovizionările și
prestaţiile de orice fel (reparaţii, cazărmi, reparaţii auto,
plată chirie etc.)
Achiziţionarea subzistenţelor și materialelor
ce trebuie livrate în cadrul obligaţiilor de stat
art. 10 pe baza cererilor Comisiei Aliate de Control și
Comandamentului Suprem al Trupelor Sovietice, prin
Comisia Română de Legătură cu Comisia Aliată de
Control care își dă avizul pentru încadrarea cheltuielii,
se face prin următoarele organe:
a) Pentru produsele raţionalizate – prin oficii și
întreprinderi pe baza repartiţiilor făcute de Ministerul
Industriei și Comerţului (Mandatari ai statului:
INCOOP, OPAUL, ODELAP, SAR Comerţul
zahărului; PARID, CAM – făină, crupe, grăunţe, ulei,
unt, lapte, brânză, zahăr, pește, tutun, ţigări);
b) Pentru produsele neraţionalizate – procurarea lor
se face prin Ministerul Apărării Naţionale direct și prin
organele în subordine, pe baza dispoziţiilor primite de
la Comisia Română de Legătură cu Comisia Aliată de
Control odată cu avizul de încadrare al cheltuielii și care
se transmit ordonatorilor primari respectivi.
Carnea de vită, porc, carne pasăre, conserve carne de
pește, grăsimi, afumături, salam, ouă, paste făinoase, cartofi,
zarzavat, fân, paie etc. se aprovizionează prin furnizori
sau grupe de furnizori. Aceștia primesc comenzile prin
Regiunea a II-a Militară (fostul Comandament II
Teritorial) în urma ordinelor date de ordonatorul primar:
Direcţia Intendenţei serviciul subzistenţelor.
c) Reparaţia cazărmilor și plata chiriilor pentru
imobilele rechiziţionate pentru trupele aliate se face
prin Direcţia Domenii și Construcţii Militare, conform
avizelor de încadrare a cheltuielilor date de către Comisia
Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control;
d) Reparaţia autovehiculelor se face prin Direcţia
Înzestrării Auto și Blindate, de asemenea, conform
avizului de încadrare a cheltuielii dat de către Comisia
Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control.
2) Recepţionarea și predarea materialelor, precum și
a lucrărilor de reparaţii
Pentru subzistenţe:
Predarea subzistenţelor se face la depozitele sau
punctele de predare sovietice prevăzute în planul
de reparaţie primit de către Direcţia Prestaţii de la
Comandamentul Aliat.
Recepţionarea se face astfel:
a) la depozitele sovietice de către o Comisie de
Livrări (una pentru fiecare depozit sovietic) împreună
cu delegatul depozitului sovietic și al firmei furnizoare;
3 (73) 2016 document

b) la punctele de predare de către o comisie formată
din D.C.T.A. (delegatul cu aprovizionarea pe lângă
Cercul Teritorial), delegatul unităţii sovietice și al unei
firme predătoare.
Cu ocazia recepţiei și predării subzistenţelor se
încheie un proces-verbal, iar depozitul sovietic sau
unitatea sovietică eliberează actul de primire respectiv:
bonul forma 6, prevăzut cu sigiliul depozitului sovietic.
Pentru combustibil (lemne, cărbuni)
Predarea lemnelor de către furnizorii care au primit
ordine de comandă de la oficiile economice în contul
cotei repartizată judeţului respectiv de către Ministerul
Industriei și Comerţului se face delegaţilor sovietici loco
gara de încărcare, cu care ocazie se încheie proces-verbal
de recepţie și predare și se eliberează de către Uniunea
Sovietică actul forma 6.
Plata lemnelor virate de furnizori prin oficiile
economice se face de către regiunile militare (foste
comandamente teritoriale) pe raza cărora se află oficiile
economice respective.
Livrarea lemnelor se mai face și prin C.A.P.S.
lichidarea bănească făcându-se direct de către Ministerul
de Finanţe.
Cota ce se execută de C.A.P.S. se stabilește de către
Ministerul Industriei și Comerţului, S.S. Aprovizionării
în cadrul cotei totale cerută trimestrial prin planul de
aprovizionare.
Predarea cărbunilor se face direct de către Direcţia
Generală C.F.R. prin Societatea Petroșani, la cererea
Comandamentului Aliat, cu îndeplinirea tuturor
formalităţilor ca și la lemne.
Lichidarea se face de către Ministerul Apărării
Naţionale – Direcţia Intendenţei, Ser viciilor
Subzistenţelor prin Regiunea a II-a Militară.
Pentru echipament și încălţăminte
Recepţionarea și predarea echipamentului și
încălţămintei se face de o comisie de recepţie ce
funcţionează pe lângă Depozitul Central de Echipament
al Armatei, fiecare articol trebuie să posede buletinul de
analiză din care să rezulte că confecţionarea a fost făcută
conform caietului de sarcini.
Confecţionarea echipamentului se face atât prin
APACA, cât și prin atelierele particulare.
Materiale de întreţinere
Săpun
Predarea se face direct de către fabrici depozitului
sovietic din București sau alte depozite indicate de
Direcţia Intendenţei Armatei Roșii.
Recepţia și predarea se fac de către Comisiile de
Livrări sau D.C.T.A. (Delegatul cu Aprovizionarea pe
lângă Cercul Teritorial) acolo unde nu există Comisii
de Livrări.
document 2016 3 (73)
studii/documente
Cu ocazia predării se încheie procesul-verbal de
recepţie, iar depozitul sovietic eliberează bonul sovietic
forma 70.
Pentru reparaţii de cazărmi și auto
Reparaţiile se execută în regie, după terminarea
cărora se încheie procesul-verbal de recepţia lucrărilor.
D. Obligaţii decurgând din Convenţia de
Armistiţiu (care sunt executate prin grija Ministerului
Apărării Naţionale)
1) În cadrul art. 7
Identifică, colectează și predă Înaltului Comandament
Sovietic toate bunurile ce au aparţinut forţelor germane
de ocupaţie.
Situaţia acestor bunuri la 1 iulie a.c. se arată în anexa nr. 1.
Bunurile capturi germane ce mai sunt încă de predat,
precum și diferitele litigii ce mai sunt încă în curs, se
cercetează și rezolvă pe teren de la caz la caz, de către
un reprezentant al Comisiei Aliate de Control și un
delegat al Ministerului Apărării Naţionale.
Executarea obligaţiilor decurgând din art. 7 se
efectuează prin Ministerul Apărării Naţionale –
Direcţia Prestaţii după dispoziţiile Comisiei Române
de Legătură cu Comisia Aliată de Control.
Are ca organe în subordine pe teritoriu: Biroul de
Stat-Major de la Regiunile I-IV-a Militare, Serviciile
de Armistiţiu de la Comandamentul Aerului și cel al
Marinei, precum și Cercurile Teritoriale.
În cadrul art. 10 din Convenţia de Armistiţiu
Urmărește aprovizionarea cu subzistenţe, echipament,
materiale de întreţinere, combustibil, a trupelor sovietice,
cât și a Misiunilor Anglo-Americane.
1) Aprovizionarea Trupelor Sovietice
a) Subzistenţe
Situaţia cererilor pe trim. IV/1947 precum și a
restanţelor și stadiul livrărilor la data de 1 august 1947
se arată în anexa nr. 2.
b) Combustibil
Situaţia cererilor pe trim. III/1947 a restanţelor, a
cotelor pe trim. IV/1947 și I/1948, precum și stadiul
livrărilor se arată în situaţia anexă nr. 3.
c) Aprovizionarea de iarnă. Perioada de la
1 octombrie 1947-1 iulie 1948.
Ca urmare a adresei Comandamentului Suprem al
Trupelor Sovietice nr. 12/0521 din 10 iulie 1947 și a
avizului favorabil al Comisiei de Coordonare, Comisia
Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control,
cu adresa sa nr. 15010 din 2 august 1947, face cunoscut
că pe trim. IV/1947 și I și II/1948 urmează a se livra
următoarele cantităţi de cartofi, zarzavaturi și furaje:
− cartofi proaspeţi 9.250 tone;
− varză proaspătă 650 -//-;
− varză murată 2.530 -//-;
49
studii/documente

− morcovi 300 -//-; c) Materiale de întreţinere

− sfeclă 775 -//-; Pe trim. III/1947 s-a cerut să se livreze cantitatea de
− ceapă uscată 650 -//-; 40 tone săpun rufe și 30 tone săpun toaletă.
− gogonele murate 250 -//-; Din aceste cote 40 de tone săpun rufe și
− castraveţi muraţi 835 -//-;
3.340 de kg săpun toaletă s-au acoperit din comenzile
Total cartofi, legume și zarzavaturi 15.240 tone.
date pe trim. II/ 1947.
− bulion pastă 120 tone;
− fân 4.000 -//-; În prezent fabricile de mai jos livrează cantităţile de
− paie 500 -//-. săpun de toaletă arătate în dreptul fiecăreia:
Livrarea produselor menţionate mai sus urmează a
se efectua până la data de 15 noiembrie 1947. Fabr. Apollo 5.544 kg Restanţă din trim. IV/1946
Comenzile pentru aceste cantităţi sunt în curs de Ostropa 1.500 -//- II/1947
Stalla 2.130 Comand. -//- III/1947
a fi date. United 1.200 -//- III/1947
d) Echipament (îmbrăcăminte, încălţăminte) Apollo 1.200 -//-
Urmează să se mai livreze, la data de 10 august 1947, Miq Bouchet 1.200 -//-
în contul planului pe trim. III/1947, până la 1 octombrie Transilvania 900 -//-
1947, următoarele materiale: Romcomax 900 Trim. III/1947
− mantale 993 buc; Singras 750 -//-
Carpatia 600 -//-
− cămăși 870 -//-;
Hermes 500 -//-
− izmene 975 per.; Spic 500 -//-
− bocanci 4.721 -//-; Omega 500 -//-
− cizme bizon 3.684 -//-; Ostropia 500 -//-
− cizme box croieli 865 -//-. Carmen Silva 500 -//-
Comenzile au fost date prin Ministerul Apărării Savana 500 -//-
Naţionale – Direcţia Intendenţei – Serviciul Echipament. Petraco 500 -//-
Molda Traian 500 -//-
Procurarea pânzei și postavului pentru confecţia
Total 19.924 kg -//-
echipamentului s-a făcut de la fabricile fixate de
Ministerul Industriei și Comerţului.
Pentru 12.580 de kg săpun toilette ce urmează a
În prezent fabricile trebuie să mai livreze următoarele
se mai livra pe trim. III/1947, Ministerul Industriei și
cantităţi de ţesături:
Comerţului nu a fixat încă fabricile.
Pânză/metri Postav/metri 2) Aprovizionarea Misiunilor Anglo-Americane
Industria bumbacului 1.710 - Dispoziţiile de livrare se primesc de la Comisia
Azuga - 10.270 Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control
Scherg - 8.000 și se transmit de către Direcţia Prestaţii, Direcţiei
Total 1.710 18.270
Intendenţei Serviciului Subzistenţelor pentru a
Aceste cantităţi de ţesături sunt necesare pentru lua măsuri de executare prin Depozitul Central de
restituirea cantităţilor luate cu împrumut din depozitele Subzistenţe al Armatei Obor.
sovietice și depozitele românești, pentru a se putea face Situaţia cererilor, restanţelor și stadiul livrărilor la
confecţia echipamentului în termen. data de 10 august se arată în situaţia anexă nr. 4 și 5.
Confecţia echipamentului se execută prin Atelierul În cadrul art. 12
Central de Confecţii al Armatei. Serviciul Restituiri din Ministerul Apărării Naţionale
Încălţămintea se execută de următoarele fabrici, trecut, prin desfiinţare de la 5 iulie 1947, la Direcţia
fixate de Ministerul Industriei și Comerţului: Prestaţii, a avut obligaţia să restituie în mâinile Înaltului
Comandament Sovietic:
Bocanci Cizme bizon Cizme
per. per. box per. Toate bunurile de provenienţă sovietică existente pe
teritoriul ţării.
Gralex 700 726 227
Talpa 300 - 330 Operaţiunea de restituire s-a terminat la data de
Tăbăcăria Naţională - 894 308 11 noiembrie 1945, în urma Convenţiei de la Moscova
Karras 300 - - din 11 septembrie 1945 prin care se specifică sistarea
2.064
Dermata 2.002 - identificării și cercetării bunurilor art. 12, iar cele
(exped.Buc.)
Migral 550 - - nepredate încă rămân în patrimoniul statului român
Meciornita 669 - - (cu excepţia bunurilor ce ar mai fi fost solicitate de
Total 4.521 3.684 865 delegaţii sovietici).

50 3 (73) 2016 document

 studii/documente

De la 11 noiembrie 1945 până în prezent s-a
continuat cu restituirea bunurilor cerute de delegaţii
sovietici, s-au perfectat actele de predare și s-au luat
măsuri de pază și conservarea bunurilor intrate în
patrimoniul statului român.
În prezent se urmărește lichidarea gestiunilor în
bani și materiale la unităţile și formaţiunile ce au avut
asemenea bunuri, terminarea operaţiunilor de predare
de la bazele Socola, Iași, Galaţi și Constanţa și se ţine
evidenţa bunurilor art. 12 intrate în patrimoniul statului
și care se găsesc depozitate la centrele ce se specifică în
tabelul-anexă nr. 6.
Pentru lichidarea definitivă a acestor bunuri se
așteaptă hotărârea Comisiei Interministerială, instituită
în acest scop de Ministerul Comunicaţiilor și Lucrărilor
Publice, prin Legea nr. 132/1947 și care urmează a
hotărî asupra destinaţiei lor.
În concluzie, la art. 12 au încetat toate obligaţiile.
Executarea art. 12 s-a efectuat prin Ministerul
Apărării Naţionale – Direcţia Restituiri (astăzi
desfiinţată, având ca organe de conducere Direcţia
art. 12 din Ministerul Comunicaţiilor, lucrând după
dispoziţiile Comisiei Române de Legătură cu Comisia
Aliată de Control).
Ca organe pe teren a avut Comisiile de Restituiri Galaţi,
Iași, Socola și Constanţa (astăzi desfiinţate) și Depozitele
de Materiale art. 12 aflate în grija Cercurilor Teritoriale.
Directorul Prestaţiilor
Lt. colonel
D. Bute3

Anexa nr. 1
Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Prestaţii

SITUAŢIA
cu stadiul executării art. 7 din Convenţia de Armistiţiu la data de 1 iulie 19474

Denumirea La care Rămas de

Măsura Identificate Predate Lichidat %
materialelor s-a renunţat predat
Armament și acces.
vag. 324,60 308,25 5,1 97 11,25
arm.
Armament bord și A.A. -//- 68,5 66,25 - 98 2,25
Muniţii -//- 3.949 263 3.686 100 -
Diferite materiale -//- 4.111,97 3.910,98 118,17 98 83,62
Epave -//- 1.100 881,5 22,5 82 196
Autovehicule Buc. 2.737 2.639 - 87 368
Avioane -//- 344 - 344 100
Barăci -//- 1.319 1.318 1 100
Vagonete -//- 368 217 - 56 151
Vehicule hipo -//- 3.066 3.002 57 99 7
Animale -//- 995 786 209 100 -
Stâlpi (telecomunicaţii) -//- 76.000 - - - -
Sârmă (telecomunicaţii) km. 22.000 - - - -

Directorul Prestaţiilor
Lt. colonel
D. Bute

document 2016 3 (73) 51

studii/documente

Anexa nr. 2
Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Prestaţii
SITUAŢIA
restanţelor din trim. II 1947 a comenzilor și livrărilor în contul planului trim. III/1947 la data de 1 VIII 19475

Rezultă la Cerut Total de

Unitate 30.VI.1947 Livrat de la Rezultă
Denumirea prin plan livr. de la
de 1.VII-31. Observaţii
subzistenţelor pe trim. 1.VII-30.
măsură + - VII. 1947 + -
III/ 1947 IX.1947
I. Grăunţe
Orz-ovăz
Tărâţe tone - 52,4 400 452,4 131,9 - 320,5
II. Făinuri
Făină 96% tone - - 2.730 2.730 842,7 - 1.887,3
85% -//- - - - - 74,8 74,8 -
72% -//- - - 200 200 59,7 - 170,3
30% -//- - - 20 20 - - 20
Mălai -//- - - - - 49,3 49,3 -
Total -//- - - 2.950 2.950 1.026,5 124,1 2.077,6
III. Paste
făinoase Crupe
diferite
+ Se impută
Suhari tone +) 61,8 - 50 50 - - 50
la făină
Macaroane -//- +) 80,2 - 200 200 - - 200 + Idem
+ Se
impută la
zarzavaturi
Crupe grâu -//- +) 104,4 - 180 180 15,4 - 164,6 ad. val.
adr. CRL
43614/5
VII 1947
+ Se impută
Arpacaș -//- +) 62,6 - 70 70 35,8 - 34,2
la făină
+ Se impută
la zarzav.
ad. val.
Griș -//- +) 50,5 - 50 50 5 - 45
adr. CRL
43615/5
VII 1947
+ Se impută
Mazăre -//- +) 90,7 - 100 100 24,8 - 75,2
la făină
Orez -//- +) 39,7 - 100 100 12,7 - 88,3 + Idem
Fasole -//- - - 100 100 9,5 - 90,5
IV. Carne și
produse derivate
Carne
tone - 57,1 727 784,1 156 - 628,1
proaspătă
+ Se impută
Conserve carne -//- +) 83,3 - 50 50 70,8 20,8 - la carne
proaspătă

52 3 (73) 2016 document

 studii/documente

Rezultă la Cerut Total de

Unitate 30.VI.1947 Livrat de la Rezultă
Denumirea prin plan livr. de la
de 1.VII-31. Observaţii
subzistenţelor pe trim. 1.VII-30.
măsură + - VII. 1947 + -
III/ 1947 IX.1947
Salam afumat -//- +) 15 - - - 6,9 6,9 - + Idem
Afumături -//- +) 1,8 - - - 2,7 2,7 - + Idem
Carne pasăre -//- - 3,7 10 13,7 3,1 - 10,6
V. Grăsimi
Slănină-Untură tone - 75,6 270 345,6 21 - 324,6
Unt -//- - - 80 80 34,5 - 45,5
Ulei -//- - 5,1 200 205,1 43 - 162,1
VI. Pește
Pește proaspăt
-//- - 264,3 - 264,3 6,2 - 258,1
sărat
Scrumbii -//- - - - - - - -
Conserve pește -//- - 49,8 - 49,8 - - 49,8
VII. Articole
băcănie
Zahăr -//- - - 6 200 206 125,3 80,7
VIII. Legume
zarzavat
Cartofi -//- 560,8 - 2.900 2.340 1.005,2 - 1.335,6
Zarzavat diferit -//- - 2.168,3 750 2.918,3 411,8 - 2.506,5
Zarzavat verde +) Se impută
-//- - - - - +) 420,8 420,8 - ad-val la
ad-val zarzavaturi
IX. Zarzavat
murat
Varză murată -//- - - - - 10,5 - -
Murături tone - 1.143,8 - 1.143,8 12 - 1.121,3
X. Articole CAM
Tutun cal III-a -//- - 3,2 - 3 4 0,8 -
Ţigări diferite buc. - 25.880 - 25.880 54.050 28.170 -
XI. Furaje
Fân - - - 1.200 - 264,1 - -
Paie tone - 909 - 2.109 3 - 1.842,9
XII. Diverse
produse lactate
+) Se
Fructe uscate tone - - - - +)46,2 - - impută la
zarzavaturi
Ouă buc. +) 82.351 - 600.000 600.000 202.869 - -
Mere proaspete tone - - - - +) 21 - - +) Idem
Piper -//- - - - - +) 21,5 - - +) Idem
Lapte proaspăt -//- - 278 - 278 36,2 - -
Lapte
-//- - 20,1 30 50,1 9,636 - -
condensat
Brânză -//- - 12,9 - 12,9 2,6 - -
Cașcaval -//- - - - - 7,6 - -
1. Cantităţile care apar în coloana „Rezultă” la 30.VI.1947 – ca livrate în plus se impută prin compensare așa cum se arată în
coloana plus, în dreptul fiecărui articol.
2. Cantităţile ce apar în minus se livrează în cursul trim. III/1947.
Directorul Prestaţiilor
Lt. colonel
D. Bute

document 2016 3 (73) 53

studii/documente

Anexa nr. 3
Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Prestaţii
SITUAŢIA
comenzilor și livrărilor de lemne de foc și cărbuni pentru Armata Sovietică,
în contul art. 10 din Convenţia de Armistiţiu pe trim. III și IV/1947 și I/19486

Restanţe Livrări Cerut

Unitate Cota pe Rămas de Cerut Total

Obs.
nelivrate pe trim. pe
Detalii de trim. III/ Total livrat la pe trim. de
din trim. II/ III/ trim. I/
măsură 1947 10.08.1947 IV/1947 livrat
1947 1947 1948
Lemne de
m.st. 10.015 54.000 64.015 6.324 57.691 50.000 50.000 157.791
foc
Cărbuni tone 205 2.000 2.205 500 1.705 3.000 3.000 7.705

Se certifică de noi prezenta situaţie

Șeful Bir. Combustibil
Adm. maior
Buznea Mihai

Anexa nr. 4
Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Prestaţii

SITUAŢIA
comenzilor și livrărilor de subzistenţe privind Misiunea Britanică pe trim. III/19477

Livrări în contul
Denumirea Unitate de Restanţe din Cota pe trim.
Total restanţelor și Rămas de livrat
subzistenţelor măsură trim. II/1947 III/1947
trim. III
Făină albă pt.
kg 790 - 790 1.000 -
pâine
-//- bucăt.
-//- bisc.
Carne de vită - - - 1.690 -
Carne porc 160 - 160 - 160
Carne afumată - - - 428 -
Untură - - - 100 -
Ulei
Unt
Lapte condensat 400 - 400 - 400
Brânzeturi 300 - 300 - 300
Pește proaspăt 433 - 433 133 300
Legume verzi - - - 2.000
Zahăr 405 - 405 - 405
Zahăr pt. prăjituri
Orez
Muștar
Ouă buc.
Fructe proaspete kg
Marmeladă 375 - 375 225 150

54 3 (73) 2016 document

 studii/documente

Livrări în contul
Denumirea Unitate de Restanţe din Cota pe trim.
Total restanţelor și Rămas de livrat
subzistenţelor măsură trim. II/1947 III/1947
trim. III
Sare 110 - 110 - 110
Săpun rufe 25 - 25 - 25
Săpun toilette 70 - 70 - 70
Cartofi - - - 1.500 -
Chibrituri cutii 2.400 - 2.400 2.400 -
Oţet litrii 20 - 20 - 20
Conserve
kg 525 - 525 - 525
zarzavat
Fructe 375 - 375 - 375

Se certifică de noi prezenta situaţie

Șeful Bir. Misiuni Aliate
Adm. maior
Buznea Mihail
Văzut
Directorul Prestaţiilor
Lt. colonel
D. Bute

Anexa nr. 5
Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Prestaţii
SITUAŢIA
comenzilor și livrărilor de subzistenţe privind Misiunea Americană pe trim. III/19478

Denumirea Unitate de Restanţe din Cota pe trim. Livrări pe trim.

Total Rămas de livrat
subzistenţelor măsură trim. II/1947 III/1947 III/1947
Făină albă pt.
kg 355 3.024 3.379 2.033 1.346
pâine
-//- mâncare - 2.620 2.620 - 2.620
-//- schimb. mălai - 454 454 - 454
-//- integr. pâine - 1.008 1.008 - 1.008
Carne vită 54 6.048 6.102 2.016 4.086
Carne porc 580 470 1.050 - 1.050
Șuncă-salam 682 504 1.126 168 958
Untură - 1.209 1.209 403 806
Pește-sturioni 272 504 776 118 658
Cașcaval-
- 604 604 2.417 -
schwritzer
Unt presat - 1.209 1.209 1.100 109
Lapte proaspăt litri 6.210 5.040 11.250 750 10.500
Ouă buc. - 10.080 10.080 3.030 7.050
Orez kg 209 504 713 - 713
Zahăr 1.028 1.360 2.308 453 1.935
Ulei comestibil - 504 504 - 504
Cartofi - 1.290 1.290 - 1.290
Legume proaspete 935 7.459 8.444 2.486 5.958
-//- în loc usc. - 336 336 - 336
Fructe proaspete 700 2.419 3.119 806 2.313

document 2016 3 (73) 55

studii/documente

Denumirea Unitate de Restanţe din Cota pe trim. Livrări pe trim.

Total Rămas de livrat
subzistenţelor măsură trim. II/1947 III/1947 III/1947
-//- în loc usc. - 504 504 - 504
Marmeladă 745 604 1.349 341 1.008
Fructe proaspete
1.142 1.142 1.142
în loc compot
Bulion pastă 622 504 1.126 168 958
Muștar 99 80 179 - 179
Oţet 9 gr. 150 120 270 100 270
Sare - 120 120 600 -
Săpun rufe 234 504 738 - 738
Săpun toilette 28 60 88 - 88
Sodă rufe 622 504 1.126 2.700
Sodă caustică - 319 319 - 319
Chibrituri cutii 8.280 6.720 15.000 2.280 12.720
Hârtie împachetat kg - 806 806 - 806
Pungi 5-10 kg. - 403 403 - 403
Hârtie pergament - 403 403 - 403
Lemne de foc m.c. - 40 40 - 40

Se certifică de noi prezenta situaţie Văzut

Șeful Bir. Misiuni Aliate Directorul Prestaţiilor
Adm. maior Lt. colonel
Buznea Mihail D. Bute

Anexa nr. 6
Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Prestaţii
TABEL
cu depozitele de pe teritoriu unde se găsesc bunuri art. 12 intrate în patrimoniul statului român9

Denumirea depozitului Localitatea Materiale existente în tone Obs.

Cercul Teritorial Rădăuţi Rădăuţi 0,15
Centrul Colectare Bârlad Bârlad 0,20
Centrul Colectare Focșani Focșani 0,50
Direcţia Drumurilor Focșani 20,00
Centrul Colectare Vaslui Vaslui 5,00
Regimentul 3 C.F.R. Sibiu 400,00
Depozitul Armament Sibiu 20,00
Depozitul Muniţii Mârșa Avrig 50,00
Depozitul Muniţii Rășinari 200,00
Depozitul Cisnădie Cisnădie 30,00
Uzinele Mârșa Avrig 5,00
Cercul Teritorial Brașov Brașov 100,00
Uzinele Astra Brașov 310,00

56 3 (73) 2016 document

 studii/documente

Denumirea depozitului Localitatea Materiale existente în tone Obs.

Uzinele Voina Brașov 70,00
Cercul Teritorial Făgărș Făgăraș 10,00
Cercul Teritorial Ciuc Bragadiru – București 3,00
Centrul Colectare Rg. 6 M.V. București 20,00
Batal. 2 Ad-tiv București 13,00
A.S.A.M. București 10,00
Dir. Aviaţiei Civile București 30,00
Depozitul Central de Echipament București 14,50
Gruparea Depozite și Ateliere nr. 2 București 30,00
Depozitul ACG Malmeson București 20,00
Centrul Colectare Mihai Bravu Mihai Bravu 10,00
Cercul Teritorial Slatina Slatina 10,00
Cercul Teritorial Dâmboviţa Târgoviște 25,00
Depozitul Armament -//- 10,00
Arsenalul Motomecanizat Lăculeţe 40,00
Arsenalul Armatei Târgoviște 10,00
Cercul Teritorial Argeș Pitești 30,00
Subdepozitul Bascov – Argeș 20,00
Cercul Teritorial Tr. Mare Sighișoara 10,00
Cercul Teritorial Muscel Câmpulung Lung 220,00
Cercul Teritorial Prahova Ploiești 20,00
Depozitul Muniţii Girdoveni – Prahova 50,00
Depozitul Grupării Depozite și
-//- 20,00
Ateliere
Cercul Teritorial Vâlcea R. Vâlcea 70,00
Centrul Colectare Alba Iulia Alba Iulia 5,00
Direcţia Drumurilor -//- 20,00
Centrul Colectare Vînţu de Jos 30,00
Centrul Colectare Giurgiu Giurgiu 50,00
Centrul Colectare T. Măgurele T. Măgurele 30,00
Șc. Submaiștri T. Măgurele T. Măgurele 0,10
Centrul Colectare Olteniţa Olteniţa 70,00
Centrul Colectare Brăila Brăila 5,00
Centrul Colectare Pontonieri Brăila 2,00
Centrul Colectare Geniu Marină Brăila 3,00
Cercul Teritorial Constanţa 10,00
Direcţia Drumurilor -//- 20,00
Comisia Restituiri -//- 10,00
Centrul Transmisiuni și
Mamaia 5,00
Bombardament
Depozitul Aviaţiei Civile -//- 0,20
Direcţia Drumuri Hârșova 20,00
Depozitul Capturi Ruse Craiova 200,00

document 2016 3 (73) 57

studii/documente

Denumirea depozitului Localitatea Materiale existente în tone Obs.

Tăbăcăria Armatei Bucovăţ Bucovăţ 20,00
Cercul Teritorial Ialomiţa Călărași 20,50
Subdepozitul Clucereasa – Muscel 60,00
Cercul Teritorial Gorj Tg. Jiu 30,00
Sanatoriul Militar Dobriţa – Gorj 1,00
Centrul Colectare Caracal 30,00
Cercul Teritorial Romanaţi Caracal 20,00
Centrul Colectare Corabia Corabia 10,00
Depozitul Muniţii Curtișoara 6,00
Cercul Teritorial Timiș Torontal Timișoara 20,00
Subdepozitul Frâncești – Olt 0,05
Subdepozitul Străjești – Olt 10,00
Subdepozitul Jucul de Jos – Cluj 5,00
Subdepozitul Roșiorii de Vede 10,00
Flotila 4 Bombardm. Tecuci 0,50
Depozitul Geniu Găești – Dâmboviţa 50,00
ASAM Galaţi Galaţi 80,00
Depozitele Fluviale -//- 25,00
Depozitul Captură Marină -//- 55,00
Comisia Restituiri -//- 80,00
Batal. Inf. Marină Călărași 15,00
Depozitul Ţăndărei – Ialomiţa 30,00
Direcţia Drumurilor Buzău 10,00
Comisia Restituiri Socola – Iași 15,00
Depozitul Muniţii Dancea – Iași 20,00
Subdepozitul Mocear – Bihor 10,00
Cercul Teritorial Mehedinţi T. Severin 7,50

Directorul Prestaţiilor
Lt. colonel
D. Bute

The Activity of the National Defense Ministry

for the Fulfillment of the Truce Convention’s Obligations (August 1947) – Teodora Giurgiu, Ph.D.

Abstract: National Defense Ministry in collaboration with other institutions of the Romanian state
was implicated in the fulfillment of the obligations that were stipulated in the Truce Convention. The
document found in the archives presents the activity of the ministry regarding articles 7, 10 and 12 from
the Truce Convention and the structures that had responsibilities in the field.
Keywords: Truce Convention, National Defense Ministry, articles 7, 10 and 12, activity, 1947

NOTE
1 5
Serviciul Istoric al Armatei. Ibidem, cd. 193.
2 6
Locotenent-colonel D. Bute. Ibidem, cd. 194.
3 7
Arhivele Militare Române, Fond microfilme, rola F.II. 7.2317, Ibidem, cd. 195.
8
cd. 182-191. Ibidem, cd. 196.
4 9
Ibidem, cd. 192. Ibidem, cd. 197-199.

58 3 (73) 2016 document


GENERALUL DE DIVIZIE ALEXANDRU LUPESCU –
PROFESORUL „GURĂ DE AUR”
General de brigadă prof. univ. Dr. Adrian STROEA1
S
-a născut
la 24
februarie
1867, la Botoșani.
Data și locul nașterii
sale nu sunt îndeajuns
de certe. În cartea
Istoria Teatrului la
Botoșani se arată că
în registrul de născuţi
inventariat sub nr. Generalul Alexandru Lupescu
379/1867 la D.J.A.N.
Botoșani, în Colecţia de stare civilă a orașului Botoșani, la
nr. crt. 109 din 27 februarie din acel an, figurează actul
de naștere al lui Alexandru Lupescu, fiu al „artistului Ioan
Lupescu de 28 ani și al d-nei Anghelina Lupescu de 19 ani,
născut în casa părinţilor săi din Botoșani, str. Pelinești”2.
În schimb, alte surse bibliografice dau data nașterii ca
fiind 25 decembrie 18653, iar locul la Focșani, judeţul
Putna.
Tatăl său4 – artistul Ioan Lupescu5 (1837-1893) –
are meritul de a fi construit primul Teatru la Focșani6,
în perioada 1871-1873, undeva în Grădina Publică, pe
locul unde se află astăzi Casa de Cultură a Sindicatelor,
cea mai mare parte a clădirii fiind la subsol, Lupescu
gândind că în felul acesta  vara va fi răcoare în sală, iar
iarna nu va mai avea nevoie de lemne. Teatrul a purtat
iniţial denumirea de „Teatrul Naţional din Focșani”, iar
mai târziu pe cea de „Teatrul Comunal”. După moartea
actorului, i-a purtat numele (Teatrul „Ioan Lupescu”).
Clădirea Teatrului a fost demolată în anul 1906.
De reţinut că în anii 1885-1886, Ioan Lupescu a
scos una din primele reviste teatrale din România –
revista „Comicul”. În toate aceste activităţi ale tatălui
viitorului general un rol important l-a jucat soţia
acestuia – Anghelina Lupescu.
A urmat Școala Militară de ofiţeri din București
(1884-1886, promoţia a 29-a), fiind clasificat al șaptelea
din 90 de absolvenţi, printre colegii săi numărându-se
viitorii generali Dumitru Iliescu, Nicolae Sinescu,
Radu Toroceanu7. Apoi a urmat Școala Specială de
Artilerie și Geniu (1886-1888), pe care a absolvit-o
ca șef de promoţie, fiind coleg, printre alţii, cu viitorul
document 2016 3 (73)
studii/documente
Colonel (r) Marin GHINOIU
general Radu Toroceanu, dar și cu fostul primar al
capitalei, colonelul trădător Victor Verzea8.
În perioada 1895-1897 a urmat Școala Superioară
de Război, unde i-a avut colegi, printre alţii, pe viitorii
generali Enric Cihosky, Constantin Iancovescu, David
Praporgescu, Constantin Scărișoreanu9.
Trepte în cariera militară
A fost înaintat în grad astfel: sublocotenent (1 iulie
1886), locotenent (1 ianuarie 1889), căpitan (1 ianuarie
1894), maior (10 mai 1902), locotenent-colonel
(7 aprilie 1909), colonel (7 aprilie 1911), general de
brigadă (28 decembrie 1915) și general de divizie
(1 septembrie 1917)10.
A îndeplinit cu maximă responsabilitate o
multitudine de funcţii militare. După absolvirea Școlii
Speciale de Artilerie și admiterea în Școala Superioară
de Război, generalul Lupescu a îndeplinit funcţii de
comandă în Regimentele 7 (Focșani), 5 și 11 Artilerie
(Focșani). Această perioadă (1886-1895), desfășurată
numai la trupe, i-a permis să cunoască în toate detaliile
atât activitatea într-o unitate, cât și viaţa soldatului, sub
toate aspectele și în toate împrejurările11.
Tot în această perioadă, la 8 februarie 1890, s-a
căsătorit la Focșani, cu Elena, care și-a folosit dota
pentru a-și ajuta socri în realizarea Teatrului din
Focșani.
Fiind brevetat ofiţer de stat-major la absolvirea
Școlii Superioare de Război, în perioada 1897-1905
a îndeplinit diferite funcţii în Regimentul 1 Cetate,
Diviziile 2, 8 și 7 Infanterie și Marele Stat Major, iar
în perioada 1904-1907 a îndeplinit funcţia de director
de studii și profesor de istorie militară la Școala
Superioară de Război.
În aceste funcţii a avut posibilitatea să-și însușească
toate detaliile specifice muncii de stat-majorist, greutăţile
ei, și a fost pus în situaţia să le sesizeze, să le înţeleagă
și să le soluţioneze luând hotărâri juste, viabile 12.
Fiind un ofiţer cu o vastă cultură generală și militară,
cunoscător al limbilor germană și franceză, s-a consacrat
învăţământului din școală (Școala Superioară de
Război – n.n.)13.
59
studii/documente

Din această perioadă avem o onorantă caracterizare măsura meritelor sale. Astfel, în „Foaia calificativă”
a maiorului de atunci Alexandru Lupescu, făcută de din 1903, este notat astfel: Numit anul acesta profesor
generalul Radu Rosetti: Maiorul Lupescu era un șef ajutor la cursul de artă militară, a fost însărcinat cu
deștept, cu foarte multe cunoștinţe, un cercetător care predarea campaniei din 1877. Cunoștinţele sale foarte
nu se mulţumea cu rezultate superficiale, muncitor și întinse și precise, deprinderea căpătată prin profesarea
conștiincios, analist și critic foarte priceput; nu era însă (predarea – n.n.) unei părţi din istoria militară la Școala
un spirit sintetic. El căuta să conducă prin convingere și Superioară de Război și bunăvoinţa ce a depus, au făcut ca
faţă de ofiţerii-elevi avea atitudinea unui camarad mai acest distins ofiţer să alcătuiască cursul din anul I, un curs
în vârstă. Această atitudine a sa nu a plăcut șefului de de foarte mare valoare, pe care l-am ascultat, împreună
atunci al Marelui cu of iţerii-elevi,
Stat Major. L-a cu cel mai mare
înlocuit, la f inele interes și prof it
anului, în direcţia și cu deosebită
14
școlii... . plăcere pent r u
După anul măiestria cu care
1907, până a fost expus17.
l a i n t r a re a î n Nu peste
Războiul pentru mulţi ani, în 1911,
( R e ) Î n t re g i re, ș e f u l M a re l u i
a ocupat Stat Major avea
funcţii de să constate:
stat-major la Toate lucrările
Corpul 3 Armată, referitoare
Regimentul 10 secţiei sale au
Artilerie, Divizia 4 fost întocmite
Infanterie, a fost totdeauna la
comandant al timp cu pricepere
Regimentului 10 23 noiembrie/6 decembrie 1917 – Tecuci. și inteligent.
Alături de delegaţia română care a început negocierea Armistiţiului cu Puterile Centrale
Artilerie, director În manevre a
la Direcţia Generală a Școlilor din Ministerul organizat serviciul așa de bine și s-a achitat de însărcinările
de Război și comandant al Brigăzii 4 Artilerie ce-i reveneau așa de punctual și satisfăcător încât a atras
(1915-1916). Subscriem aprecierii potrivit căreia mulţumirile A.S.R. Principele Ferdinand, directorul
aceasta este decada de conducere și concepţie care a cizelat superior al manevrelor. Pe lângă aceasta, aptitudinile
personalitatea celui ce avea să deţină, în 1923, cea mai sale fizice, precum și capacitatea și aptitudinile militare,
înaltă funcţie de conducere a armatei române (după cea educaţia, capacitatea de a conduce unitatea etc. sunt mai
de ministru)15. presus de orice elogii. Este un perfect ofiţer de stat-major,
În timpul războiului a îndeplinit funcţiile de șef precum este și un prea bun comandant de trupe. Ofiţer
de stat-major al Armatei 1 (1916-1917) și subșef al distins și de încredere din toate punctele de vedere destinat
Marelui Cartier General (1917-1918). Mai apoi a fost prin meritele sale înaltelor comandamente18.
numit Inspector General al Învăţământului Militar Înserăm aici și o dedicaţie extrem de măgulitoare a
(1918), comandant al Corpului 4 Artilerie (1919- mareșalului Antonescu pe o carte păstrată în biblioteca
1920), comandant al Trupelor de Est (1920-1921) și Muzeului Militar Naţional: Fostului meu profesor
inspector al Armatei 2 (1921-1923). de istorie militară în Școala de Război, d-lui General
Peste ani, generalul Cihosky sublinia, cu mândrie, de Divizie Lupescu Alex. drept recunoștinţă pentru
că generalul Lupescu, coleg de promoţie în Școala nepreţuitele învăţăminte strategice, care singure m-au
Superioară de Război, în Războiul de Reîntregire a călăuzit în activitatea ce am depus în marele nostru război.
fost, la început, șeful de stat-major al Armatei 1, pentru 23.10.1919 – Lt. colonel I. Antonescu19.
ca, ulterior, prin luarea comenzilor ofiţerilor găsiţi neapţi Apogeul carierei sale militare a fost atins în funcţia
să fie numit subșef al Marelui Cartier General16. de șef al Marelui Stat Major (1 octombrie 1923-
În timpul carierei militare, generalul Lupescu s-a 21 iunie 1927). De asemenea, a deţinut și o serie de
bucurat de aprecieri elogioase din partea șefilor, pe importante demnităţi publice: ministru al Cultelor și

60 3 (73) 2016 document

 studii/documente

Instrucţiunii Publice în guvernul general Văitoianu Generalul Alexandru Lupescu

(1919); senator de drept (1927-1934) sau primar al și învăţământul militar
Sectorului de Galben al capitalei20.
De reţinut că a condus Delegaţia Militară Română, Generalul Alexandru Lupescu a fost timp de
din care mai făceau parte coloneii Rășcanu, Condeescu 18 ani profesor militar, director de studii și, pentru o
și Mladin, la negocierile privind Armistiţiul cu Puterile scurtă perioadă de timp (16 aprilie-1 octombrie 1905),
Centrale începute la Tecuci (23 noiembrie/6 decembrie comandant al Școlii Superioare de Război.
1917) și a semnat Armistiţiul la Focșani (26 noiembrie/ Ca profesor timp de 18 ani, de la 1897-1915, prelegerile
9 decembrie 1917), în numele comandantului Armatei sale de strategie și istorie militară, care împreună cu tactica
române – generalul Prezan – care primise funcţia la generală formau învăţământul fundamental al școlii,
21 noiembrie/ au fost ascultate
4 decembrie cu admiraţie de
1917, pentru că cei câte 20-24
s-a considerat elevi ai f iecărei
că armistiţiul promoţii veniţi la
avea un caracter Școala Superioară
pur militar și d e R ă z bo i c u
21
nu politic . dorinţa pasionată
Documentul de a-și dezvolta
prevedea că și forma judecata
Armatele române, profesională.
c a r e o pe r e a z ă Conferinţele
sub ordinele a s u p r a
generalului principiilor de
Prezan și care fac s t ra te g i e , s u b
parte din frontul forma unui
român, încheie 26 noiembrie/9 decembrie 1917 – Focşani. studiu sintetic și
Alături de participanţii la semnarea Armistiţiului cu Puterile Centrale
ș i e l e a c e a s tă studiile analitice
convenţie, pe timpul cât va dura armistiţiul armatelor ale campaniilor napoleoniene, campaniei din 1870 și 1877
ruse de pe frontul român22. ca bază experimentală a strategiei, constituie și astăzi
Fotografia realizată cu delegaţii germani a produs documente preţioase profesorilor de istoria militară ai școlii,
o penibilă impresie în rândul guvernanţilor, care s-au servindu-le ca model la metoda de analiză și interpretare
declarat indignaţi și rușinaţi. Și aliaţii francezi și-au a evenimentelor unei campanii, pentru fixarea principiilor
exprimat dezacordul pentru această nefericită inspiraţie. de conducere a războiului. Rezultatul activităţii sala
Numit să cerceteze situaţia, ministrul de Război, ca profesor, și a altor profesori de frunte, a fost sporirea
generalul Iancovescu a procedat în așa fel încât nu s-a prestigiului Școlii Superioare de Război, a importanţei
dat nicio urmare întregii afaceri23. și utilităţii sale în oștire. Și au mai fost „acei peste 400
În perioada 22-23 ianuarie/4-5 februarie 1918, ofiţeri foști elevi ai Școlii de Război”, care „în timpul
generalul Lupescu a participat, tot la Focșani, din războiului pentru întregirea neamului au format partea
însărcinarea generalului Prezan, la o nouă rundă cea mai solidă a osaturii comandamentelor noastre, de la
de negocieri cu Puterile Centrale, provocate de comandanţii de divizie până la comandanţii de batalion
ultimatumul lui Mackensen care dorea încheierea și de divizion și au dat cadrele diferitelor state majore”.
unei păci cu românii, finalizată fără rezultate, deoarece Acești ofiţeri la a căror pregătire contribuise în o largă
rolul militarilor se încheiase, venea rândul politicienilor măsură fostul profesor de strategie și de istorie militară – în
să decidă24. decursul celor 18 ani de profesorat – aduceau în serviciul
Generalul Lupescu a făcut parte și din delegaţia patriei, pe toate fronturile de luptă ale armatei noastre
care a semnat preliminariile de la Buftea (20 februarie/ sufletul, inima și toată priceperea26.
5 martie) ale Păcii de la București (24 aprilie/7 mai), Generalul Radu R. Rosetti ne-a lăsat și mărturia sa
pace care nu va f i negociată, regele n-o va semna, privind schimbarea maiorului Lupescu din funcţia de
Parlamentul n-o va ratifica25, dar și ca șef al Comisiei director al Școlii de Război: În primul an de studii am
militare care a semnat Pacea de la București. avut ca director al școlii pe maiorul Al. Lupescu (ulterior

document 2016 3 (73) 61

studii/documente
șef al Marelui Stat Major). El a condus școala după norme
civilizate considerându-se un îndrumător (un îndrumător
foarte cult, foarte ager și care știa să disece bine orice chestiune
și să o expună foarte clar) al ofiţerilor-elevi; inspectorul
nostru de studii era căpitanul Manolescu Mladin, de
asemenea om cult și civilizat. Conducerea aceasta fericită a
fost socotită ca prea liberală de șeful Statului Major General
de atunci, generalul Tătărescu, om al rutinei care a adus în
capul școlii pe lt. colonel Em. Pretorian27.
Generalul Lupescu a rămas în istorie ca profesorul
gură de aur pentru modul în care prezenta cursul său de
istorie militară la Școala Superioară de Război. Peste
ani, unul din foștii săi elevi, viitorul general Ion Jujescu
(promoţia a 20-a), rememorând anii de școală, a lăsat
mărturie pentru posteritate un adevărat omagiu adus
profesorului său: Colonelul Lupescu ne-a predat campaniile
lui Turenne, Condé, Frederic cel Mare, toate campaniile lui
Napoleon și campania din 1877-1878. E greu să pot reda în
câteva linii, strălucirea prelegerilor acestui ofiţer-profesor, cu
adevărat eminent. Inteligenţa lui a fost atât de strălucitoare
că a ajuns șeful Marelui Stat Major, cu toate că modestia era
fără margini. Când ascultai prelegerile lui Lupescu, îţi venea
să crezi că 100 de învăţaţi au fost topiţi la un loc, pentru ca din
inteligenţa lor să se facă numai una: pe a lui Lupescu. Era de
vreo 8 ani profesor, pare-mi-se, când am ajuns eu elevul său.
Cu toată această vechime și cu toată experienţa dăscălească ce
avea, în fiecare seară își prepara amănunţit lecţia ce trebuia
să o predea a doua zi. „Să predea” este cuvântul consacrat, „a
oficia” este însă termenul cel mai potrivit pentru Lupescu.
Intra în clasă în ţinuta nou-nouţă, în vechea și frumoasa
ţinută a ofiţerilor de artilerie. Proaspăt bărbierit, ghete de
lac, gătit ca pentru o vizită de rigoare. Repede făcea crochiul
pe tablă. Ședinţa lui dura 70 minute. De când începea să
vorbească ne cucerea printr-o logică strânsă și ne sugestiona
cu nuanţări de voce și priviri de iluminat. Din toată fiinţa
noastră nu mai rămânea decât ochi ca să-l vadă și urechi ca
să-l audă. Eram atât de mult absorbiţi că prea puţini mai
puteam lua note. Termina exact cu 7 minute înainte lecţia
propriu-zisă, apoi uitându-se la ceas zicea: „De reţinut
Domnilor!” Noi de astă dată eram gata să-i prindem vorbă
cu vorbă. Rezuma lecţia în 6 minute și în ultimul minut
spunea 5-6 propoziţii care conţineau lumina: principiile,
normele și regulile de ordin general, care decurgeau dintr-o
campanie. Ce să mai spun ?! Cap să fi avut, că Lupescu ţi-l
deschidea fără să prinzi de veste și-ţi punea lecţia acolo. Pleca
vădit obosit, dar satisfăcut. După ce ascultai pe Lupescu nu
mai era nevoie să consulţi autori28.
Și generalul de artilerie Vasile Mitrea (promoţia
a 25-a, 1913-1914, 1918-1919), recunoscut pedagog
militar, fost comandant al Școlii Militare de Ofiţeri de
Artilerie și șef al mișcării de rezistenţă anticomunistă
62
din Moldova a amintit peste ani: Cea mai frumoasă
amintire o am de la generalul Lupescu, supranumit
„gură de aur”, care preda campaniile napoleoniene cu un
admirabil talent pedagogic29.
Din anii de profesorat ai generalului Lupescu ne-a
rămas și opera sa teoretică, materializată în cursurile
sale, care, ca și în cazul generalului Christescu, au fost
doar litografiate, fiind cel mai probabil, o necesitate
de învăţământ. Astfel, opera sa cuprinde: Răsboiul
Ruso-Româno Turc din 1877-78 în Europa. Redactat de
Oficerii-elevi din anul al II-lea dupe notele conferinţelor
ţinute de Maior Al. Lupescu (1903, reimprimat și
în 1908), Organizarea militară (1906), Principii de
strategie și istoria militară. Strategia marilor căpitani
până la revoluţiunea franceză și strategia napoleoniană.
Rezumatul conferinţelor predate de Colonelul Al. Lupescu
(1911-1912) și Note luate la Conferinţele Colonelului
Al. Lupescu asupra Campaniei 1877-78 (1914).
Prima lucrare rămasă de la generalul Lupescu o
reprezintă Răsboiul Ruso-Româno Turc din 1877-78
în Europa, apărută în 1903, prin grija ofiţerilor-elevi
din anul II, reimprimată în 1908, și tipărită la Școala
Superioară de Război, într-o formă dezvoltată, în anul
1914, cu titlul Note luate la Conferinţele Colonelului Al.
Lupescu asupra Campaniei 1877-78. În această lucrare,
care nu este o relatare a desfășurării războiului, profesorul
de istorie militară Lupescu a analizat, pe etape, uneori
pe zile, pe parcursul a 22 de conferinţe, modul în care
s-au desfășurat operaţiile militare în acest război, a făcut
critica unor aspecte privind concepţia, conducerea și
purtarea acţiunilor de luptă, a evidenţiat învăţămintele
ce se degajau din analiza făcută. Concluzia cu care se
încheie analiza critică a războiului este de importanţă
capitală pentru naţiune, pentru Armata Română: De
aceea învăţământul cel mai principal care ne-a rămas, căci
noi am profitat mult din greșelile Rușilor la 1877, este să
organizăm armata noastră. Geniile nu le putem crea noi,
dar ceia ce ne stă în putinţă este să organizăm o armată
tare și de o excelentă calitate. Putem zice și mai mult: mai
tare și mai bună decât probabila armată cu care vom avea
să ne întâlnim în realizarea intereselor noastre naţionale30.
Lucrarea Organizarea militară (un exemplar păstrat
la Biblioteca Academiei Române, donaţie a generalului
Radu Rosetti), cuprinde notele cursului ţinut de
generalul Lupescu la Școala de Război și abordează
probleme privind organizarea puterii militare una
din funcţiile social-politice cele mai esenţiale, f irești,
indispensabile și obligatorii pentru un stat, a cărui scop
este pregătirea militară a războiului, instituţiile necesare
și luând toate măsurile prin ajutorul cărora să se poată
aduna din timp elementele de forţă ale statului proprii
3 (73) 2016 document

întrebuinţării în război, a le predispune, grupa și pregăti
sub toate raporturile așa ca în momentul întrebuinţării lor
să se poată obţine cele mai bune și mai mari rezultate31.
Pe parcursul lucrării sunt abordate probleme privind:
Principii fundamentale; Puterea militară și factorii
care o produc; Caracterul general al Instituţiei Militare.
Evoluţia lor istorică și în special în ţara noastră; Adunarea
elementelor: a) recrutarea personalului (trupa, ofiţeri),
b) adunarea materialului și remontarea animalelor și
predispunera teritoriului; Gruparea elementelor; Dislocarea
elementelor și repartizarea teritorială. Pregătirea elementelor;
Comandamentul; Calculul forţelor (partea teoretică);
Calculul forţelor (aplicarea principiilor teoretice de organizare
în armata noastră și în cele vecine); Elementele proiectelor de
organizare și normele pentru organizarea lor; Mobilizarea32.
Pentru frumuseţea discursului și acurateţea
conţinutului vom prezenta o definiţie și o concluzie din
cartea generalului Lupescu: Scopul organizării puterii
militare este: 1. Apărarea contra inamicului din afară;
2. Siguranţa internă, ambele asigurând libertatea pentru
o normală dezvoltare a bogăţiei și prosperităţii naţionale
(civilizaţiei). Armata este deci o funcţie de care depinde
existenţa unui stat33. Concluzia este la fel de clară și
neechivocă: Instituţiile militare sunt productive întrucât
în timp de pace asigură ordinea publică și garantează prin
simpla prezenţă a forţei armate dezvoltarea regulată și
pacifică a muncii și bogăţiei. În timp de război, salvează
ţara de pierderile cele mai mari materiale și morale, ce
ar putea produce înfrângerea sau o menţine în condiţii
favorabile de a putea profita de avantajele victoriei34.
Și lucrarea Principii de strategie și istoria militară.
Strategia marilor căpitani până la revoluţiunea franceză
și strategia napoleoniană este tot un curs litografiat al
generalului Lupescu ţinut la Școala Superioară de
Război. În prima parte – Studiul războiului – după
ce definește războiul ca fiind continuarea acţiunii
politice de care nu diferă decât numai prin mijloacele
întrebuinţate pentru atingerea scopului35, analizează
Principii de strategie, concluzionând că Strategia este
arta Comandamentului, studiul ei – studiul războiului36.
În concepţia autorului Scopul politic al războiului este:
impunerea voinţei prin forţă faţă de rezistenţa prin forţă
a adversarului de a accepta această voinţă37, iar scopul
militar al războiului este suprimarea forţei de rezistenţă
a adversarului, a-l aduce în imposibilitatea de a se mai
apăra38. Apoi sunt analizate, pe larg, formele esenţiale ale
războiului, ofensiva și defensiva strategică și operaţiunile
strategice aferente acestora. Partea a doua a lucrării
Istoria militară supune analizei și criticii campaniile
militare desfășurate de Alexandru, Anibal, Cezar,
Gustav Adolf, Turenne, Frederic cel Mare și Napoleon și
concluzionează asupra învăţămintelor ce se degajă din
fiecare campanie și bătălie.
document 2016 3 (73)
studii/documente
Generalul Alexandru Lupescu –
șef al Marelui Stat Major
După decesul generalului Christescu și interimatul
de nicio jumătate de an al generalului Alexandru
Gorski, Guvernul Brătianu, cu generalul Gheorghe
Mărdărescu la Ministerul de Război, a numit la
comanda Marelui Stat Major, începând cu 1 octombrie
1923, pe generalul artilerist Alexandru Lupescu, care a
rămas în funcţie sub patru guverne și trei miniștri de
război, până la pensionarea sa, la 21 iunie 1927.
Luând comanda Marelui Stat Major, după o
perioadă de edificare asupra situaţiei și a modului
de lucru din cadrul structurii existente, stabilită de
predecesorul său prin Ordinul de Zi din 31 mai 1923,
generalul Lupescu a trecut la imprimarea unui nou stil
de lucru, responsabil, bazat pe un control sistematic și
pe un sistem clar de urmărire a îndeplinirii ordinelor.
Astfel, prin Ordinul nr. 14 din 28 octombrie 1923,
transmis șefilor de diviziuni și secţii, acestora li se preciza
că „vor adăuga la ordinele de lucru ce au primit la prima
mea inspecţie toate celelalte ordine de lucru ce primesc în
urmă, formând astfel un libret al ordinelor de lucru”, [...]
Ordinul nr. 14 era însoţit de o anexă, intitulată „Directive
de lucru”, prin care, practic, era impus un stil de muncă în
cadrul secţiilor și birourilor39.
Prin acest ordin40 generalul Lupescu a reglementat
sistemul lunar de raportare de către șefii de secţii
a stadiului de execuţie a lucrărilor ce le reveneau,
activitatea interioară a secţiilor pentru redactarea
ordinelor și, mai ales, cea exterioară, pentru controlul
îndeplinirii lor, prioritizarea lucrărilor (curente și
importante), adunarea, clasarea și actualizarea datelor
privind pregătirea de război a armatei.
Din analiza situaţiei la venirea sa în fruntea Marelui
Stat Major, generalul Lupescu a desprins necesitatea
unei noi organigrame41, concretizată în Ordinul de
Zi nr. 1 din ianuarie 1924 prin care se stabilea o
nouă structură organizatorică: un subșef, Cabinetul
și Secţia adjutantură, 4 diviziuni, conduse de câte un
general de brigadă, fiecare cu 2-3 secţii, astfel: I cu
secţiile Organizare și Mobilizare; a II-a cu secţiile
Operaţii, Informaţii și Transporturi; a III-a cu secţiile
Instrucţie, Regulamente și Istorică; a IV-a cu secţiile
Etape, drumuri, Servicii și Revista România Militară
și Secretariatul Consiliului Superior al Armatei.
De asemenea, consecvent în preocuparea sa pentru
îmbunătăţirea activităţii în cadrul Marelui Stat Major,
generalul Alexandru Lupescu a dispus elaborarea și a lucrat
nemijlocit la un document intitulat „Îndatoriri, drepturi și
legături de serviciu între diferitele organe ale Marelui Stat
Major, transmise structurilor din subordine prin Ordinul
63
studii/documente
de zi nr. 23 din 22 februarie 1924”42. Documentul se
încheia cu o formulă mobilizatoare și permanent
valabilă: Activitatea tuturor elementelor constitutive ale
Marelui Stat Major trebuie să fie caracterizată printr-o
colaborare, coordonare, armonie, unitate și perfectă
convergenţă pentru buna pregătire de război a armatei43.
Privind structura organizatorică a Marelui Stat
Major, aceasta a suferit modificări și îmbunătăţiri de
la an la an, la 6 ianuarie 1925 și la 1 martie 192644,
în 1925 rămânând tot 4 diviziuni, dar cu Diviziunea
a II-a (Informaţii și Contrainformaţii), iar în 1926
producându-se modificări doar la nivelul cadrelor care
încadrau diferite funcţii.
Generalul Lupescu a continuat activitatea
predecesorului său, generalul Christescu, privind
realizarea alianţelor defensive cu ţările vecine; astfel,
în timpul mandatului său a fost semnat Aranjamentul
tehnic din 26 martie 1926 cu Polonia, pe baza căruia
s-a elaborat și semnat ulterior Studiul de stat-major
nr. 6 relativ la colaborarea româno-polonă în situaţia
în care forţele principale ruse, împărţite în două grupări
egale și unite de către un grup secundar, ar ataca Polonia
la nord de Pripet și România în sudul Basarabiei
(Varșovia, 30 iunie 1926) și a fost pregătit Studiul
nr. 7 relativ la cooperarea româno-polonă în cazul unui
atac demonstrativ sovietic la nord de Pripet, urmat de
un atac principal la sud de Pripet împotriva Poloniei sau
României, care va fi semnat la 23 noiembrie 1927 de
către succesorul său, generalul Samsonovici45.
În mandatul său de șef al Marelui Stat Major,
generalului Lupescu i-a revenit misiunea de a coordona
acţiunile de reorganizare a puterii militare a ţării46, în
conformitate cu Legea relativă la organizarea armatei,
promulgată prin Decretul nr. 2064 din 23 iunie
192447. Conform acestei legi, la definitivarea căreia
generalul Lupescu a avut o contribuţie importantă,
ca unul care a fost profesor de Organizare Militară,
toţi românii, fără deosebire de origină etnică, de limbă,
sau de religie, fac parte din unul din elementele puterii
armate (art. 1), puterea armată fiind constituită din
1. Armata activă cu cadrele ei permanente, 2. Rezerva
ei, și 3. Miliţiile (Art. 2), primele două componente
formând în timp de război armata de operaţiuni, iar
miliţiile fiind întrebuinţate înapoia armatei de operaţii
(Art. 3). Legea prevedea că durata serviciului militar
este de 29 ani, de la vârsta de 21 până la 50 ani împliniţi
(Art. 4), iar pregătirea de război și administrarea armatei
se face prin îngrijirea ministerului de război (Art. 19);
de asemenea, se prevedea că fiecare corp de armată
administrează o regiune militară, iar comandamentele
teritoriale, corespunzătoare fiecărei regiuni asigură
64
a) Recensământul și controlul resurselor regiunii în:
oameni, material și animale necesare la mobilizare,
b) Lucrările pentru pregătirea și executarea mobilizării
resurselor aflate în regiune (Art. 22). Legea, conform
prevederilor Constituţiei, mai stipula la articolul 17
că de măsurile necesare pentru organizarea apărării
naţionale se va îngriji în mod permanent Consiliul
Superior al Apărării Ţării.
Consiliul Superior al Apărării Ţării a luat
fiinţă în baza Legii promulgate prin Decretul
nr. 999 din 13 martie 192448 și stipula că acesta
are menirea de a examina, coordona și soluţiona toate
chestiunile referitoare la apărarea naţională (Art. 1). În
componenţa Consiliului Superior al Apărării Ţării
intrau: președintele Consiliului de Miniștri, care era și
conducătorul acestui organism, miniștrii principalelor
departamente (de Război, Interne, Afaceri Străine,
Industrie și Comerţ, Agricultură, Sănătate, Lucrărilor
Publice) și membrii Consiliului Superior al Apărării
Oștirii (cu vot consultativ). Consiliul Superior al
Apărării Ţării se întrunea, de regulă, de două ori pe an,
în martie și septembrie, iar dacă era invitat și Regele,
acestuia i se încredinţa conducerea lucrărilor.
Șeful Marelui Stat Major avea răspunderi deosebite,
el fiind președintele Comisiei de Studii, compusă din
câte un delegat din fiecare minister reprezentant în
Consiliu, precum și din specialiști numiţi prin decizie
a ministrului de război și era însărcinată a pregăti
chestiunile ce urmează să fie supuse deliberării Consiliului
Superior al Apărării Ţării (Art. 4).
„Legea relativă la organizarea armatei” din 1924,
asigurând cadrul legislativ pentru redimensionarea
apărării în funcţie de resursele statului naţional,
a permis luarea de măsuri pentru perfecţionarea
structurilor armatei. Astfel, divizia de infanterie
(21 în total, grupate în 7 corpuri de armată) a fost
organizată pe două brigăzi: una de infanterie, cu trei
regimente, și o alta de artilerie, cu două regimente (unul
de câmp și unul de obuziere). Regimentele de infanterie
erau de trei categorii: tip „A”, cu efective sporite, menite să
îndeplinească operativ, în situaţie de campanie, misiuni de
acoperire a frontierelor; tip „B”, care la mobilizare urmau
să-și dubleze efectivele; tip „C”, cu efective reduse, dislocate
în zona de interior a ţării49.
În iunie 1924 s-a înfiinţat Corpul Vânătorilor
de Munte prin transformarea Comandamentului
Trupelor de Munte, având în compunere două
divizii de vânători de munte, fiecare din trei grupuri
a câte două batalioane, trei divizioane de artilerie de
munte (câte un divizion la fiecare grup), un regiment de
obuziere de munte și un batalion de pionieri de munte50.
3 (73) 2016 document

În anul 1925 marile unităţi de vânători de munte erau
dispuse astfel: Divizia 1, Brigada 1 Vânători de Munte
și Brigada 1 Artilerie Munte la Sinaia, iar Regimentul
1 Obuziere munte la Curtea de Argeș; Divizia 2,
Brigada 2 Vânători de Munte și Brigada 2 Artilerie
Munte la Bistriţa-Năsăud, iar Regimentul 2 Obuziere
Munte la Gherla51.
Reorganizarea Cavaleriei din anul 1925 a condus
la următoarea structură: trei divizii (1-3), 6 brigăzi de
roșiori (1-6), 4 brigăzi de călărași (11-14), 12 regimente
de roșiori (1-12), 8 regimente de călărași (2, 5, 6, 7, 9, 10,
11, 13) și Regimentul de escortă de gardă52.
Și Artileria a cunoscut reorganizări sub mandatul
de șef al Marelui Stat Major, astfel că prin aplicarea
prevederilor „Legii organizării armatei” din 1924
Artileria dispunea de 21 brigăzi (fiecare cu un regiment
de tunuri și un altul de obuziere), ce constituiau artileria
de câmp divizionară, 2 brigăzi de artilerie de munte (cu
două regimente obuziere, șase divizioane tunuri munte),
șapte regimente de artilerie grea, două divizioane de
artilerie călăreaţă53.
Și Arma Tancuri, nu de mult înfiinţată în armata
noastră, se bucură de atenţia cuvenită. Astfel, în
ianuarie 1926, potrivit noii structuri organizatorice,
regimentul (carelor de luptă – n.n.) s-a reorganizat,
având în compunere două batalioane care de luptă, fiecare
a 3 companii, dintre care două de care de luptă [...] Fiecare
companie avea 19 care de luptă54.
Noua organizare a armatei a impus restructurări
și în celelalte arme. Astfel, în Arma Geniu, au fost
constituite 7 regimente de pionieri, câte unul pe lângă
fiecare corp de armată [...] și două batalioane pionieri de
munte, iar regimentul de pontonieri avea în compunere
un batalion pontonieri fluvii (4 companii), un altul de
pontonieri râuri (4 companii)55.
Creșterea numărului unităţilor de Grăniceri din
1919 a determinat înfiinţarea, în anul 1925, a Brigăzii
Grăniceri Instrucţie, transformată ulterior în Inspectoratul
Batalioanelor de Instrucţie56, iar Corpului de Jandarmi
i s-a constituit, în 1927, încă o brigadă ajungând la cinci.
Privind Aviaţia Militară, în anul 1924, s-a înfiinţat
Inspectoratul General al Aeronauticii, care a subordonat
toate unităţile și formaţiunile de Aeronautică, iar,
în decembrie 1925, s-a constituit Comandamentul
Trupelor de Aeronautică, devenit, în 1927, Divizia 1
Aeriană, iar în cadrul Marinei Militare, în anul 1924,
s-a înfiinţat Inspectoratul General al Marinei57.
Și în domeniul redactării regulamentelor necesare
armatei s-au întreprins măsuri, la 25 iulie 1924 fiind
emisă o directivă generală în acest sens, dar, din
păcate, în 1927 comandamentele semnalează că din lipsa
document 2016 3 (73)
studii/documente
regulamentului de luptă al armelor, instrucţia trupelor
este prejudiciată58.
Totuși, așa cum remarca destul de dur generalul
de artilerie Nicolae Alevra, în mandatul de ministru
de Război al generalului Mărdărescu, sub care a
funcţionat ca șef al Marelui Stat Major generalul
Lupescu cea mai mare perioadă, măsurile întreprinse
nu au fost la înălţimea așteptărilor, opera de reorganizare
a armatei a fost în realitate o operă de dezorganizare și
destrămare59.
După aproape patru ani de activitate prodigioasă în
fruntea Marelui Stat Major, la 12 iulie 1927, generalul
Alexandru Lupescu a fost trecut în rezervă, prilej cu
care a emis un ultim Ordin de Zi, un emoţionant
mesaj transmis colaboratorilor săi: Cu cea mai mare
satisfacţie îmi îndeplinesc datoria de a mulţumi din suflet
tuturor ofiţerilor și funcţionarilor Marelui Stat Major
pentru priceperea, devotamentul și sufletul camaraderesc
cu care m-au sprijinit în greaua mea sarcină, colaborând
fără tocmeală la pregătirea apărării noastre naţionale și la
reputaţia Marelui Stat Major român. Iată cauza fericirii
mele și în același timp a regretului cu care mă despart
de voi toţi, scumpii mei camarazi. Rămâneţi sănătoși și
continuaţi cu glorie opera voastră60.
A fost decorat cu Ordinele „Steaua României” clasa
a IV-a (1912) și „Coroana României” clasa a IV-a
(1906), „Medalia Jubiliară” (1906), Medalia „Bene
Merenti” clasa I-a (1909), „Răsplata muncii pentru
învăţământ” clasa I-a (1913) și altele.
Remarcăm un gest deosebit din viaţa generalului
Lupescu: în dimineaţa zilei de 27 ianuarie 1936,
împreună cu generalii Alevra, Cihosky și Samsonovici,
au mers la locuinţa mareșalului Prezan pentru a-l
felicita la împlinirea a 75 de ani. Cu acest prilej a ţinut
o entuziastă cuvântare, omagiind meritele excepţionale
ale sărbătoritului, făcându-l pe acesta să remarce că la
20 de ani de la încetarea războiului strânsa legătură care
a existat între șefi și subalterni continuă să existe, ceea ce
ar trebui să rămână ca o pildă pentru cei de azi61.
A decedat în anul 1952, fiind înmormântat în
cimitirul Bellu (Fig. 34-18)62. Din păcate, deși în
„Registrul de înmormântări”, la 14 iunie 1952,
figurează numele de Alexandru Lupescu, la locul
indicat nu se găsește niciun însemn care să ateste acest
lucru, ceea ce ne face să credem că ulterior ar fi putut
să fie strămutat sau nu ar putea fi vorba de el.
Aceasta este biografia celui ce a fost Alexandru
Lupescu – general român de artilerie. Fost subșef de Stat
Major în Marele Cartier General, în timpul războiului
de întregire [...] și apoi șef de Stat-Major [...] Ofiţer de
mare valoare culturală63.
65
studii/documente

Major-general Alexandru Lupescu

Brigade General prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu

Abstract: Alexandru Lupescu started his military career as junior lieutenant (1886) and ended it
as major-general (1917). He fulfilled with responsibility the functions that he occupied. Remarkable
was his activity that he developed as professor during 18 years at Superior War School.
Keywords: major-general, chief of General Staff, professor, Superior War School, mayor

NOTE

1 27
Brigada 8 LAROM. *** Cartea amintirilor absolvenţilor. O sută de promoţii (1889-1995),
2
Prof. Ştefan Cervatiuc, Istoria Teatrului la Botoşani (1838-1944), Vol. I Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1994, p. 30.
(1838-1900), Botoşani, Editura Quadrat, 2008, p. 49. 28
*** Istoricul Şcoalei Superioare..., pp. 206-209; vezi şi General-locotenent
3
*** Ministerul de Război, Anuarul ofiţerilor activi ai Armatei Române M. Agapie, maior D.M. Chiriac, maior I. Emil, maior C. Hlihor, Op. cit.,
pe anul 1926/1927, p. 11. pp. 109-111; T. Oroianu, G. Nicolescu, V.F. Dobrinescu, A. Oşca,
4
Vezi, pe larg, Maria Dumitrescu, Horia Dumitrescu, Ioan Lupescu (1837- A. Nicolescu, Op. cit., p. 137; *** Cartea amintirilor absolvenţilor..., p. 40.
29
1893), în Muzeul Vrancei, Cronica Vrancei III, Editura Pallas, Focşani, 2002. *** Cartea amintirilor absolvenţilor..., ibidem.
5
*** Monografia Judeţului Putna, Focşani, Tipografia şi legătoria de cărţi 30
*** Şcoala Superioară de Război, Note luate la conferinţele colonelului
„Cartea Putnei”, 1943, p. 52. Al. Lupescu asupra Campaniei 1877-78, Bucureşti, 1914, p. 334.
6
Vezi pe larg, Teodor T. Burada, Istoria Teatrului în Moldova, Vol. II, 31
*** Şcoala Superioară de Război, Colonel Al. Lupescu, Organizarea
Iaşi, Tipografia „H. Goldner”, 1922, pp. 342-343; N. Niculescu-Buzău, militară, Bucureşti, 1906, p. 3.
32
Suveniruri teatrale 1859-1956, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1956, p. 58. Ibidem, pp. 5-6.
7
Vezi Căpitan Nicolae Uică, Istoricul Şcoalei Militare de Infanterie de la 33
Ibidem, p. 140.
34
anul 1847-1911, Bucureşti, Tipografia George Ionescu, 1911, pp. 82-84. Ibidem, p. 148.
8
Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Şcoala Militară de Artilerie. 130 de ani 35
Idem, Principii de strategie şi istoria militară. Strategia marilor căpitani
de existenţă, Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, până la revoluţiunea franceză şi strategia napoleoniană. Rezumatul
2011, p. 303. conferinţelor predate de Colonelul Al. Lupescu (1911-1912), p. 2.
9 36
General-locotenent M. Agapie, maior D.M. Chiriac, maior I. Emil, maior Ibidem, p. 15.
C. Hlihor, De la Şcoala Superioară de Război la Academia de Înalte Studii 37
Ibidem, p. 16.
38
Militare. Comandanţi – Profesori – Absolvenţi (1889-1995), Bucureşti, Ibidem, p. 17.
39
Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1995, p. 176. Ion Giurcă, Maria Georgescu, Statul Major General Român (1859-1950).
10
*** Ministerul de Război, Anuarul ofiţerilor activi..., p. 11. Organizare şi atribuţii funcţionale, Bucureşti, Editura Militară, 2012,
11
Revista „România Militară” nr. 12/decembrie 1926, O serbare militară, pp. 199-200.
40
pp. 5-10 (Cuvântarea generalului Scarlat Panaitescu); T. Oroianu, Ibidem, pp. 199-201.
G. Nicolescu, V.F. Dobrinescu, A. Oşca, A. Nicolescu, Şefii Statului Major 41
Ibidem, pp. 201-202, Anexa nr. 25.
42
General Român (1859-2000), Bucureşti, Editura Europa Nova, 2001, p. 138. Ibidem, p. 202 (mai multe vezi pp. 202-204).
12 43
Ibidem. Ibidem, p. 204.
13 44
General-locotenent M. Agapie, maior D.M. Chiriac, maior I. Emil, maior Ibidem, pp. 205-206, 320-321.
45
C. Hlihor, Op. cit., p. 109. Vezi pe larg Marian Chiriac Popescu, Relaţiile militare româno-polone
14
General Radu R. Rosetti, Mărturisiri, vol. I, Colecţia „Convorbiri literare” în perioada interbelică (1918-1939), Editura Sigma, 2001, pp. 39-41,
Bucureşti, Editura „Bucovina” I.E. Torouţiu, 1933, pp. 174-175. 72-79, 152-158.
15 46
Revista „România Militară” nr. 12/decembrie 1926, Op. cit.; T. Oroianu, T. Oroianu, G. Nicolescu, V.F. Dobrinescu, A. Oşca, A. Nicolescu, Op.
G. Nicolescu, V.F. Dobrinescu, A. Oşca, A. Nicolescu, Op. cit. cit., p. 138.
16
*** Istoricul Şcoalei Superioare de Război 1889-1939, Bucureşti, 1939, 47
„Monitorul Oficial” nr. 134 din 24 iunie 1924, pp. 6969-697.
48
p. 266. Ibidem, nr. 57 din 14 martie 1924, pp. 6969-6972.
17
*** Şefii Statului Major General – Enciclopedie, coordonator general- 49
*** Istoria militară a poporului român, vol. VI, p. 149.
50
locotenent (r) dr. Avram Cătănici, Bucureşti, Editura Centrului Tehnic- Ibidem, p. 150.
51
Editorial al Armatei, 2014, p. 126. Colonel (r) Gheorghe Suman, colonel (r) Vasile Pricop, Istoria
18
Ibidem. vânătorilor de munte din Armata Română, Bucureşti, Editura Militară,
19
Teodora Manole, Penumbra dedicaţiilor. Autografe celebre în colecţia de 1998, p. 71.
52
carte a Muzeului Militar, Buletinul Muzeului Militar Naţional, nr. 1/2003, *** Istoria militară a poporului român, vol. VI, p. 152.
53
partea I, p. 218. Ibidem, p. 153.
20
Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne şi guvernanţi (1916-1938), Bucureşti, 54
*** Istoria armei tancuri din Armata României, coordonator colonelul
Silex. Casă de Editură, Presă şi Impresariat, 1996, p. 199. Ion Drăgan, Bucureşti, Editura Militară, 2001, p. 66.
21 55
*** România în anii Primului Război Mondial, vol. II, coordonator *** Istoria militară a poporului român, vol. VI, p. 156.
56
general-locotenent dr. Ilie Ceauşescu, Bucureşti, Editura Militară, 1987, Ibidem, p. 159;
57
p. 430. Ibidem, pp. 161-163.
22 58
*** Istoria militară a poporului român, vol. V, coordonator general- Ibidem, p. 175.
59
locotenent dr. Ilie Ceauşescu, Bucureşti, Editura Militară, 1988, p. 669. General Alevra, Opera generalului Mărdărescu, Bucureşti, Atelierele
23
I.G. Duca, Amintiri politice, vol. III, Colecţia „Memorii şi mărturii”, Grafice SOCEC&Co., 1925, p. 21.
60
München, Editura Jon Dumitru-Verlog, 1982, p. 19. Ion Giurcă, Maria Georgescu, Op. cit., pp. 206-207.
24 61
Petre Otu, Mareşalul Constantin Prezan. Vocaţia datoriei, Bucureşti, „Adevărul”, anul 50, nr. 15957 din 29 ianuarie 1936, p. 5.
62
Editura Militară, 2008, pp. 227-228. Gheorghe Bezviconi, Necropola Capitalei, Bucureşti, Institutul de Istorie
25
*** România în anii Primului Război..., p. 439. „Nicolae Iorga”, 1972, p. 176.
26 63
Revista „România Militară” nr. 12/decembrie 1926, Op. cit., pp. 10-11 *** Minerva. Enciclopedia română, Cluj, Editura Comitetului de Redacţie
(Cuvântarea generalului Toma Dumitrescu). al Enciclopediei Române Minerva, 1930, p. 634.

66 3 (73) 2016 document

 studii/documente

DESFIINŢAREA ŞI REÎNFIINŢAREA
MARILOR UNITĂŢI ROMÂNEŞTI DE VÂNĂTORI DE MUNTE
(1961-1976)
Locotenent-colonel (r) Dr. Petre OPRIŞ

N
oua doctrină militară sovietică, elaborată de tancuri, în favoarea celui cu 12 divizii mecanizate,
la începutul anilor ’60 de către un colectiv relativ omogene4.
condus de mareșalul Vasili D. Sokolovski, Trei ani mai târziu, același mareșal sovietic
a generat numeroase schimbări în structurile de s-a declarat de acord cu reînfiinţarea în România a
organizare și arsenalele tuturor armatelor din statele Brigăzii 2 Vânători de Munte și chiar și-a permis
membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varșovia să recomande studierea acelei probleme de către
(O.T.V.). În acel sens, efectivele reprezentanţii celorlalte state
militare ale ţărilor respective au m e m b re a l e O r g a n i z a ţ i e i
scăzut semnificativ, iar o parte din Tratatului de la Varșovia5.
tehnica de luptă convenţională, La rândul lor, reprezentanţii
produsă mai ales în uzinele din autorităţilor române nu au
Uniunea Sovietică, precum și o dovedit echilibru în comentarea
parte din cea existentă deja în ulterioară a situaţiei respective.
dotarea unor unităţi ale Armatei De exemplu, la 7 iunie 1970,
Roșii au ajuns în arsenalele cu prilejul vizitei în R.P.D.
unor ţări membre ale O.T.V., Coreeană a unei delegaţii a
inclusiv în România. Apoi, la Marii Adunări Naţionale și
ședinţa miniștrilor Apărării a Consiliului de Stat, Emil
din statele aliate (Moscova, Bodnăraș a prezentat lui Kim Ir
17 martie 1961)1 s-a discutat și s-a Sen cazul vânătorilor de munte
stabilit modificarea numărului români, îmbinând adevărul cu
și compunerii forţelor armate minciuna, astfel: „Armata veche
2
aflate la dispoziţia O.T.V. . Două română a avut o formaţie specială
săptămâni mai târziu, în capitala pentru lupta în munţi. Sub
URSS a fost semnat un nou influenţa concepţiei generale
protocol secret al Tratatului de sovietice – sub care ne-am aflat,
la Varșovia. unităţile de vânători de munte
În timpul studierii unui Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
au fost desfiinţate. Până la urmă
raport semnat de generalul am cedat. Am reînfiinţat însă
Leontin Sălăjan, privind reorganizarea Armatei unităţile de vânători de munte fără încuviinţarea
Române în anul 1961 și desfiinţarea ultimei mari Tratatului de la Varșovia. Iată un domeniu în care
unităţi românești de vânători de munte (Brigada 2 putem face schimb de experienţă. Am făcut acest lucru
Vânători de Munte), am sesizat o inconsecvenţă a cu iugoslavii, care au o mare experienţă: au imobilizat
mareșalului sovietic Andrei Greciko – surprinzătoare 36 de divizii hitleriste, hărţuindu-le continuu. Propun
pentru nivelul său de pregătire și funcţia sa la ca vizita delegaţiei militare, care nu s-a putut realiza, să
Comandamentul Forţelor Armate Unite (C.F.A.U.). nu o scoatem de pe ordinea de zi și s-o realizăm”6 (s.n.).
Pe de-o parte, în cursul unei vizite în România (17-19 Dintr-un alt document românesc rezultă faptul că
februarie 1961), acesta a recomandat transformarea autorităţile de la București au aprobat reînfiinţarea
imediată, într-o mare unitate mecanizată, a Brigăzii 2 Brigăzii 2 Vânători de Munte la 1 noiembrie 1964
Vânători de Munte (care, în caz de război, se mobiliza și punerea sa în subordinea Armatei 3. Această mare
și devenea unica divizie românească de vânători de unitate avea prevăzute aproximativ 3.500 de funcţii și
munte)3. Comandantul suprem al Forţelor Armate era organizată pe trei batalioane de vânători de munte,
Unite a susţinut cu acel prilej ideea creșterii mobilităţii fiecare cu câte 1.007 militari. Comandamentele celor
și puterii de foc a Armatei Române – prin renunţarea trei subunităţi au fost instalate la Brașov, Predeal și
la sistemul de organizare pe divizii de infanterie Sfântu Gheorghe, în timp ce comandamentul brigăzii
moto, infanterie hipo, vânători de munte și brigăzi și subunităţile logistice erau cantonate la Brașov7.

document 2016 3 (73) 67

studii/documente
Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
În scopul aplicării regulilor stricte de protecţie contra-
informativă, generalul-colonel Alexandru Drăghici
a aprobat înfiinţarea la 1 decembrie 1964, în cadrul
serviciului de contrainformaţii al Armatei 3, a unui Birou
de contrainformaţii al Brigăzii 2 Vânători de Munte,
prevăzut cu cinci funcţii de ofiţeri (două la brigadă și
câte una la fiecare batalion) și o funcţie de subofiţer
(registrator al documentelor secrete de la brigadă)8.
Patru ani mai târziu, ca urmare a invadării
Cehoslovaciei de către unităţi militare din cinci
state membre ale O.T.V. (în noaptea de 20 spre
21 august 1968), Nicolae Ceaușescu a aprobat crearea
Diviziei 57 Tancuri la 11 septembrie 1968. Aceasta
avea comandamentul la București și i se subordonau
cinci unităţi nou înfiinţate: Regimentul 28 Tancuri
și Regimentul 43 Artilerie (în comuna Mihai Bravu,
judeţul Giurgiu); Regimentul 20 și 22 Tancuri, precum
și Regimentul 2 Mecanizat (la București). După câteva
zile, o nouă mare unitate a fost creată la Armata 2. Astfel,
pentru blocarea Porţii Focșanilor a apărut Divizia 67
Mecanizată (la Brăila), care avea cinci regimente nou
înfiinţate în subordine: Regimentul 301 Mecanizat
și Regimentul 267 Tancuri (Galaţi); Regimentul 267
Artilerie (Brăila); Regimentul 282 Mecanizat (Focșani)
și Regimentul 321 Mecanizat (Râmnicu Sărat).
În același timp, s-au analizat măsurile de întărire
a Armatei 3, în scopul blocării Porţii Someșului. Una
dintre soluţii a fost înfiinţarea Diviziei 81 Mecanizată
(1 octombrie 1968), sub coordonarea colonelului
Gheorghe Lavric – șef de stat-major al Diviziei
18 Mecanizate și, din ianuarie 1969, comandant al
Diviziei 81 Mecanizate (29 ianuarie 1969-4 ianuarie
1977)9. Având comandamentul la Dej, Divizia 81
Mecanizată a primit în subordine cinci unităţi noi:
Regimentul 230 Tancuri „Pintea Viteazul” (înfiinţat
68
Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
la Baia Mare, conform Ordinului nr. M 61 din
24 septembrie 1968 al ministrului Forţelor Armate),
Regimentul 223 Mecanizat (Baia Mare), Regimentul 221
Mecanizat (Dej), Regimentul 227 Mecanizat (Someșeni)
și Regimentul 315 Artilerie (Șimleu Silvaniei)10.
De asemenea, s-au înfiinţat Regimentul 27 Tancuri
(la Pitești) și Divizionul 42 Artilerie Antitanc (menţinut
în rezerva strategică), iar regimentele mecanizate din
Diviziile 57 Tancuri, 67 și 81 Mecanizate au primit în
organica lor câte un batalion nou înfiinţat de tancuri,
un divizion de artilerie și o baterie antitanc. Tancurile
acelor batalioane erau model T-34/85 și proveneau
în principal din lotul de 200 de exemplare oferite
în primăvara anului 1961, în mod gratuit, de către
Uniunea Sovietică11.
Revenind la unităţile specializate în desfășurarea de
misiuni de luptă în teren muntos, se cuvine să amintim
faptul că, în primăvara anului 1969, a fost înfiinţat
la Brad (jud. Hunedoara) Batalionul 26 Vânători de
Munte, în scopul întăririi Armatei 3. În același timp,
la Curtea de Argeș s-a format Brigada 4 Vânători de
Munte, subordonată Armatei 2. Această mare unitate
avea la dispoziţie cinci subunităţi noi: Batalionul 28
Vânători de Munte (Râmnicu-Vâlcea), Batalionul 30
Vânători de Munte (Câmpulung Muscel), Batalionul
33 Vânători de Munte (Curtea de Argeș), Batalionul 39
Vânători de Munte (Târgu Jiu), precum și un divizion
nou de artilerie de munte (Divizionul 41 Artilerie, la
Târgu Cărbunești, mutat apoi la Râmnicu-Vâlcea).
În consecinţă, la începutul anilor ’70, Ministerul
Forţelor Armate avea la dispoziţie două mari unităţi
specializate în ducerea luptei în teren muntos,
subordonate Armatei 3, respectiv Armatei 2: Brigăzile
2 și 4 Vânători de Munte. Acestea, împreună cu
Diviziile 57 Tancuri, 67 și 81 Mecanizate, au stârnit
3 (73) 2016 document

Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
interesul sovieticilor, însă acţiunea întreprinsă în anul
1971 de reprezentantul Comandamentului Forţelor
Armate Unite în România, generalul sovietic Gheorghi
Pavlovici Romanov, a generat un scandal de spionaj în
care a fost implicat și generalul Ion Șerb.
În cursul vizitei efectuate la București în ianuarie
1972, mareșalul Ivan Iakubovski a propus lui Nicolae
Ceaușescu înlocuirea generalului Gheorghi Pavlovici
Romanov din funcţia de reprezentant al C.F.A.U.
în România (19 ianuarie 1972). În opinia noastră,
propunerea comandantului suprem al Forţelor Armate
Unite a avut legătură cu implicarea generalului Romanov
în cazul de spionaj al generalului-locotenent Ion Șerb12.
Noul reprezentant al C.F.A.U. pe lângă Armata
Română, generalul-colonel A.A. Dementiev, a preluat
funcţia respectivă în luna martie 1972 și a avut, ca
personal ajutător, un locţiitor (pe generalul-maior
M. B. Razumov), un ofiţer translator (locotenent-
colonelul P. Boloţki), un ofiţer cu cifrul (locotenentul-
major Igor Vladimirovici Masiuk), un subofiţer (care se
ocupa de problemele administrative) și o dactilografă
(Sofia Sergheevna). De remarcat este și faptul că,
potrivit Hotărârii Comitetului Politic Consultativ
al O.T.V. (Moscova, 29 martie 1961) și Protocolului
militar româno-sovietic (semnat de generalul Leontin
Sălăjan la Moscova, la 31 martie 1961), reprezentanţa
C.F.A.U. în România avea următoarea componenţă:
un reprezentant principal al C.F.A.U. pe lângă
Ministerul Forţelor Armate ale R.P. Române și câte
document 2016 3 (73)
studii/documente
Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
un reprezentant (evident, sovietic) pentru pregătirea
de luptă a Armatei Române, apărarea antiaeriană a
teritoriului, precum și pentru Marina Militară Română13.
Revocarea din funcţie a generalului A. Dementiev
s-a produs în august 1976 „datorită încheierii
termenului de serviciu în afara graniţei”, în locul său
fiind numit generalul-locotenent Vasili K. Diatlenko –
prim-locţiitor al comandantului trupelor Regiunii
Militare Moscova și, apoi, locţiitor al șefului apărării
civile a URSS14.
De menţionat este și faptul că, la 25 decembrie 1975,
generalul de armată Ion Ioniţă a trimis un raport lui
Nicolae Ceaușescu, referitor la înfiinţarea unei brigăzi
de vânători de munte și a trei regimente de elicoptere15,
în conformitate cu raportul aprobat în ședinţa din 9
noiembrie 1973 a Consiliului Apărării. Din cauza
lipsei de efective, președintele României a fost de
acord în februarie 1976 pentru ca noua mare unitate
să fie creată numai cu „comandamentul, subunităţile
de brigadă, divizionul de aruncătoare și un batalion de
vânători [de] munte, urmând să mai primească încă
două batalioane prin resubordonarea celor existente în
cadrul Brigăzilor 2 și 4 vânători [de] munte, care vor
rămâne cu trei batalioane în loc de patru. La război,
prin înfiinţarea a câte unui batalion, toate brigăzile vor
avea câte patru batalioane de vânători [de] munte”16.
Redăm, în continuare, două documente foarte
importante pentru vânătorii de munte români și pe
care le-am amintit în articolul nostru. Menţionăm
faptul că primul dintre acestea a fost adnotat și subliniat
cu creionul și pixuri colorate (albastru, verde, roșu)
de Gheorghe Gheorghiu-Dej – într-un mod foarte
neplăcut pentru liderii politici și militari de la Moscova
care doreau ca România să fie un stat docil în cadrul
blocului politico-militar sovietic17.
69
studii/documente

Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore

ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia

REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ SECRET

MINISTERUL FORŢELOR ARMATE Exemplarul nr. 1
Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore Ministrul
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia Nr. O.K. 0066 18 noiembrie 1964 Arhiva
Orașul București Biroului Politic al C.C. al P.M.R.
ANEXA nr. 1 [Consemnare manu:] 200 Nr. 1606 / 31 XII 1964
18 noiembrie 1964
TOVARĂȘULUI
Raportul generalului de armată Leontin Sălăjan,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
ministrul Forţelor Armate, trimis lui Gheorghe
PRIM-SECRETAR AL COMITETULUI
Gheorghiu-Dej, cu privire la convocarea de bilanţ a
CENTRAL AL PARTIDULUI
Comandamentului Forţelor Armate Unite ale statelor
MUNCITORESC ROMÂN
din O.T.V. (Moscova, 11-12 noiembrie 1964)18
În zilele de 11 și 12.11.1964 a avut loc la MOSCOVA
REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ
convocarea de bilanţ și sarcini a Comandamentului
MINISTERUL FORŢELOR ARMATE
Forţelor Armate Unite. La convocare au participat
Ministrul
delegaţiile armatelor ţărilor participante la Tratat
Nr. 0801 / B[odnăraș] E[mil]
(mai puţin Albania), având în compunere adjuncţii
Data 25.11.[19]64
miniștrilor Forţelor Armate (apărării) cu pregătirea de
Personal
luptă, comandanţii apărării antiaeriene a teritoriului,
marinei militare și șefii direcţiilor operaţii.
Tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej19
Din partea Comandamentului Forţelor Armate
Prim-secretar al C.C. al P.M.R.
Unite au prezentat rapoarte adjunctul locţiitorului șefului
Președintele Consiliului de Stat
de stat-major – generalul-maior Trujnikov, comandantul
trupelor apărării antiaeriene a teritoriului ţărilor
[Consemnări manu, Gh. Gheorghiu-Dej:] Pentru
participante la Tratatul de la Varșovia, mareșalul de
tov. Bodnăraș
aviaţie Sudeţ și Comandantul Flotei maritime a URSS,
Textul cu adnotările, ar fi poate bine să-l păstrezi tu! amiralul Gorșkov20.
Să citești – să adâncești gândurile scrise pe marginea După expunerile șef ilor de delegaţii ai ţărilor
textului cu tov. Sălăjan și alţi comand[anţi] militari, să participante, a luat cuvântul mareșalul Uniunii
comentaţi cum credeţi că e mai potrivit Sovietice Greciko A.A.
Din desfășurarea convocării, au reieșit următoarele
Nr. OK 0066 [Consemnare manu:] probleme:
801 Tov. [Andrei] Păcuraru. 1. Rapoartele ţinute de către reprezentanţii
ss. Emil Bodnăraș C o m a n d a m e n t u l u i Fo r ţ e l o r A r m a t e U n i t e

70 3 (73) 2016 document


Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
(generalul-maior Trujnikov și mareșalul Sudeţ) s-au
referit în special la părţile pozitive, Forţele Armate ale
Republicii Populare Române fiind citate doar o singură dată,
în timp ce toate celelalte armate și în special armatele
Republicii Democrate Germane, Republicii Socialiste
Cehoslovace, Republicii Populare Polone și Republicii
Populare Bulgaria au fost citate de mai multe ori21.
Mareșalul Sudeţ, amintind despre aplicaţia
executată în acest an, în comun, de trupele apărării
antiaeriene a teritoriului, a scos în evidenţă faptul că
trupele A.A.T. ale Republicii Populare Bulgaria au
realizat un procentaj de interceptări de 93%, iar ale
Republicii Populare Române de 90%22.
În ziua a 2-a a convocării pe linia trupelor A.A.T.,
în prezenţa tuturor participanţilor, generalul-locotenent
Alexe Vasile, Comandantul A.A.T. a Republicii Populare
Române a precizat că procentajul de interceptări realizate de
către trupele A.A.T. ale ţării noastre nu corespunde realităţii
deoarece acesta a fost nu 90%, ci 94%, cum de altfel s-a arătat
la bilanţul aplicaţiei ţinut la Kiev23.
Mareșalul Sudeţ a recunoscut acest lucru și a cerut
scuze pentru această inexactitate, punând greșeala în
sarcina statului său major24.
Comandantul Flotei maritime militare a URSS
– amiralul Gorșkov – în raportul său a citat pozitiv
realizările flotei poloneze și bulgare25. Despre Marina
militară a Republicii Populare Române a arătat doar că,
la tragerile cu vedetele purtătoare de rachete, Marina
militară a Republicii Populare Române, Republicii
Populare Polone, Republicii Populare Bulgaria și
Republicii Democrate Germane au obţinut 75% din
lovituri în ţintă26.
Recomandările pe care le-a făcut au avut un caracter
ordonatoriu, de sarcini, ca și când el ar fi comandantul
tuturor flotelor maritime militare ale ţărilor participante
la Tratatul de la Varșovia27.
document 2016 3 (73)
studii/documente
Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
În cele trei rapoarte ţinute, despre trupele sovietice
care intră în compunerea Forţelor Armate Unite nu
s-a amintit nimic28.
2. În continuare, s-a dat cuvântul șefilor de delegaţii
care, în loc de expuneri, au prezentat rapoarte asupra
stării de pregătire a trupelor, acestea având un pronunţat
caracter de lingușire a Comandamentului Forţelor Armate
Unite și a Armatei Sovietice și lipsite de principialitate și
opinie29.
Mai mult chiar, adjunctul ministrului Apărării a
Republicii Populare Bulgaria – generalul-colonel
Vracev, vorbind despre pregătirea armatei populare
bulgare, a subliniat că „în noul an de instrucţie,
pregătirea politică se va face pe baza hotărârilor
Congresului XXII al PCUS, Congresului VIII al P.C.B.
și plenarelor C.C. al P.C.B.”.
3. Șeful delegaţiei noastre – adjunctul ministrului
Forţelor Armate, șeful Direcţiei pregătirii de luptă,
generalul de armată Floca Arhip, căruia i s-a acordat
cuvântul penultimul30, în expunerea sa, după ce a
transmis în numele militarilor Forţelor Armate
ale Republicii Populare Române un călduros salut
delegaţiilor Forţelor Armate frăţești participante la
consfătuire – pe baza indicaţiilor primite, nu a prezentat
un raport, ci a ridicat o serie de probleme principale
soluţionate în cadrul forţelor noastre armate, pentru
schimb de experienţă, ca:
- reducerea stagiului militar, în scopul instruirii
tuturor tinerilor încorporabili;
- înfiinţarea unei mari unităţi de vânători de munte,
impusă de cerinţele teatrului de acţiuni militare specific
muntos;
- renunţarea la pregătirea militară a studenţilor în
cadrul catedrelor și pregătirea lor temeinică în școli de
ofiţeri de rezervă;
- introducerea corpului maiștrilor militari31.
71
studii/documente
Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
De asemenea, a pus problema renunţării la Directiva
Comandamentului Forţelor Armate Unite deoarece în
forţele noastre armate directive se dau numai de ministrul
Forţelor Armate32; Comandamentul Forţelor Armate
Unite poate33 să facă recomandări pentru generalizarea
experienţei pozitive din armatele frăţești34.
În același timp, a arătat că, de câţiva ani participă
la asemenea consfătuiri și de fiecare dată a ascultat
expunerile reprezentanţilor armatelor frăţești, mai
puţin a reprezentantului marilor unităţi sovietice
puse la dispoziţia Comandamentului Forţelor Armate
Unite. Poate de această dată vor putea asculta o asemenea
expunere, pe care o consideră utilă, ceea ce ar da posibilitatea
să se ia cunoștinţă de succesele acestor mari unităţi și de
metodele folosite în instruirea lor35.
În continuare, șeful delegaţiei noastre, ţinând seama
de faptul că rezultatele obţinute de Forţele Armate
ale Republicii Populare Române nu au fost oglindite
în rapoartele ţinute, iar amiralul Gorșkov a făcut
recomandările sale ca și când ar fi comandant al tuturor
flotelor, a subliniat că ar fi fost necesar ca în primele
două rapoarte să se fi reflectat ca schimb de experienţă și
rezultatele obţinute de forţele noastre armate36. Totodată, a
arătat că recomandările și constatările amiralului Gorșkov
puteau fi prinse în raportul general ţinut de reprezentantul
Comandamentului Forţelor Armate Unite, ca singurul
organ în drept să tragă concluzii și să facă recomandări
armatelor participante la Tratatul de la Varșovia37.
4. Luând cuvântul la concluzii, mareșalul Uniunii
Sovietice Greciko A.A. a subliniat următoarele:
- rezultatele obţinute se datorează în primul rând
personalului armatelor respective, care a depus eforturile
necesare pentru îndeplinirea sarcinilor trasate de partidele
și guvernele fiecărei ţări38, aportul Comandamentului
Forţelor Armate Unite în această privinţă fiind minim.
Acesta, prin ceea ce face, își îndeplinește destinaţia și
atribuţiile ce-i revin;
72
- pregătirea politică este o sarcină a partidelor și
direcţiilor superioare politice respective, iar pregătirea
militară este sarcina comandamentelor naţionale39 și nimeni
nu a încercat și nu încearcă să încalce aceste drepturi40;
- recomandă41 ca în fiecare an să se execute câte o
aplicaţie cu fiecare divizie, cu efectivele și tehnica după
stat, deoarece sunt păreri că pot fi executate o dată la
2-3 ani; a insistat să se facă eventual economii de la alte
activităţi, afirmând: „eu vă pot asculta părerile, dar ca [sic!]
comandant eu pot să nu fiu de acord42. Eu vă pun problema
să executaţi aplicaţii în fiecare an cu fiecare mare unitate”43.
(În Forţele Armate ale Republicii Populare Române,
fiecare divizie execută o aplicaţie cu toate efectivele și
tehnica la un an și 4 luni, și practica a dovedit că este
suficient. Acest lucru s-a arătat Mareșalului Greciko
cu ocazia vizitei pe care a făcut-o în ţara noastră)44;
- este necesar să se urgenteze dotarea armatelor cu
transportoare blindate, deoarece pe lagăr s-a realizat
o dotare de numai 21%;
- referitor la sarcinile prevăzute în directiva
Comandamentului Forţelor Armate Unite, a arătat că
toţi tovarășii, în afară de români, au fost de acord cu [sic!]
conţinutul lor. Ulterior, a completat, arătând că dacă
directiva nu ne mulţumește, va da dispoziţii să se facă
recomandări separate pentru Forţele Armate ale Republicii
Populare Române, renunţând la termenul de „directivă”45;
- hotărârea Guvernului Republicii Populare
Române pentru înfiinţarea unităţilor și subunităţilor
de vânători de munte este justă și va acorda sprijin în
această privinţă, recomandând și celorlalte delegaţii să
studieze această problemă;
- referitor la reducerea stagiului militar în armata
noastră, a arătat că este un atribut al guvernului, dar dacă
ar fi fost întrebat, ar fi răspuns că este just să se pregătească un
număr cât mai mare de tineri, însă se îndoiește de calitatea
pregătirii ce se va realiza prin reducerea stagiului46;
- în legătură cu raportul ţinut de amiralul Gorșkov și
obiecţiile ridicate de generalul de armată Floca Arhip,
a răspuns că acesta nu este comandantul flotelor ţărilor
participante la Tratatul de la Varșovia, însă el l-a însărcinat
să ţină acest raport. În ce privește faptul că nu a vorbit niciun
reprezentant al Armatei Sovietice, a arătat că el este și
comandantul trupelor sovietice și el vorbește în numele lor47.
Pentru a răspunde sesizării făcute de șeful delegaţiei noastre,
a improvizat pe loc, prezentând dezlânat unele aspecte ale
pregătirii de luptă și operative din Armata Sovietică.
Referitor la problema ridicată, că în rapoarte nu au fost
reflectate realizările armatei noastre, a arătat că în viitor va
ţine seama de aceasta48 și, în continuare, în expunerea sa, a
menţionat o serie de realizări din armata noastră și anume:
- aplicaţiile se organizează temeinic49;
- marea unitate care a luat parte la aplicaţia de
cooperare din Bulgaria, ca și celelalte mari unităţi
participante, pot fi date ca exemplu de pregătire50;
3 (73) 2016 document

- a reliefat existenţa unei moderne baze materiale
pentru pregătirea de luptă, lucru constatat personal
cu ocazia vizitei în Republica Populară Română,
subliniind că unele dispozitive nu le au în Armata
Sovietică51.
În felul acesta a căutat să completeze neajunsurile
rapoartelor prezentate52.
5. La sfârșitul convocării, mareșalul Uniunii
Sovietice Greciko A.A. a dat o masă la care a participat
și ministrul Apărării al URSS, mareșalul Malinovski53.
Cu ocazia aceasta, s-au ţinut de către celelalte
delegaţii toasturi care au avut un caracter de ploconire
faţă de armata sovietică, ministrul Apărării al URSS și
Comandantul Forţelor Armate Unite54. Toastul șefului
delegaţiei noastre a avut un caracter general55.
Pe timpul mesei, mareșalul Malinovski, discutând
cu șeful delegaţiei noastre, a lăudat completul de ţinte
pentru tragerile de luptă cu compania, prezentat în ziua
a doua a convocării, cerându-i în același timp părerea.
I s-a răspuns că, în forţele noastre armate, noi avem astfel
de dispozitive în dotare de mai mulţi ani și chiar la un
eșalon mai ridicat (batalion); că unele agregate sunt mai
bune la ei, iar multe din acestea sunt mai bune la noi,
lucru ce l-a supărat56.
Luând cuvântul, mareșalul Uniunii Sovietice R.
Malinovski a mulţumit celor care și-au manifestat
recunoștinţa pentru ajutorul acordat de armata sovietică.
A scos în evidenţă că, în anii celui de-Al Doilea Război
Mondial, împotriva statului sovietic s-au năpustit toate
popoarele Europei și că, în acele momente, singurul prieten
sincer, apropiat a fost Republica Populară Mongolă57.
Uniunea Sovietică a avut în război 22 milioane de morţi
și dispăruţi, ceea ce întrece chiar populaţia unora din ţările
de democraţie populară58. Nu a arătat nimic despre ceilalţi
aliaţi, ca SUA, Anglia, Franţa, Iugoslavia59.
De asemenea, nu a arătat nimic despre contribuţia
popoarelor polonez, român, ceh, bulgar la nimicirea
fascismului60. A arătat că dacă nu ar fi existat Uniunea
Sovietică și armata sa, ţările, popoarele și armatele noastre
n-ar fi existat, nici ele și nici cei prezenţi nu ar fi fost ceea
ce sunt astăzi61. A citat că generalul Weiss, adjunctul
ministrului Apărării al Republicii Democrate Germane,
nu ar fi astăzi general. Imediat după cuvântarea ţinută,
pentru a evita vreo discuţie, fără a mai lua loc, a încheiat
masa, luându-și rămas bun de la participanţi62.
6. Alte probleme
Ca și în anii trecuţi, convocarea a avut un caracter
formal. Delegaţiile au fost puse în faţa unui fapt
împlinit, directiva și recomandările fiind semnate și
date participanţilor înainte de începerea convocării63.
Convocarea s-a desfășurat după un plan dinainte
stabilit. După expunerea rapoartelor de către
reprezentanţii Comandamentului Forţelor Armate
document 2016 3 (73)
studii/documente
Decembrie 1968. Aspecte de la Consfătuirea Statelor Majore
ale Ţărilor Participante la Tratatul de la Varşovia
Unite, nu s-a acordat delegaţiilor timpul necesar pentru a
studia problemele ridicate în acestea și a face eventuale
propuneri, după cum, nici mareșalul Greciko nu și-a
rezervat un timp pentru a putea analiza problemele
ridicate în expunerile făcute de șefii delegaţiilor64. Aceasta
a făcut ca expunerea lui să fie mai mult o improvizaţie,
renunţând la textul iniţial pentru a răspunde astfel
problemelor ridicate de șeful delegaţiei noastre.
Propunerile făcute de Ministerul Forţelor Armate
ale Republicii Populare Române anterior convocării,
referitor la activităţile principale pe anul 1965, au fost
în general însușite65.
Șeful Direcţiei Operaţii din compunerea delegaţiei
poloneze și-a exprimat dorinţa de a vedea completele
de ţinte telecomandate pe care le avem în dotarea
forţelor noastre armate, iar șeful Direcţiei Operaţii
din armata naţională populară a Republicii Democrate
Germane a manifestat interes faţă de corpul maiștrilor,
cerând explicaţii pentru aprofundarea problemei66.
Pe tot timpul convocării, faţă de delegaţia noastră s-a
manifestat o atitudine corespunzătoare. După expunerea
adjunctului ministrului Forţelor Armate – șeful Direcţiei
Pregătirii de Luptă, s-a observat la celelalte delegaţii o
atitudine de izolare67, mai puţin din partea șefului delegaţiei
militare poloneze, care imediat după expunerea făcută de
șeful delegaţiei noastre, și-a exprimat dorinţa de a-și petrece
concediul de vară în 1965 în ţara noastră. A doua zi, din
partea mareșalului Greciko, a generalului de armată Epișev,
șeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei Sovietice,
precum și din partea unor ofiţeri din Comandamentul
Forţelor Armate Unite, s-a manifestat o atenţie deosebită,
chiar exagerată, faţă de delegaţia noastră68.
MINISTRUL FORŢELOR ARMATE ALE R.P.R.
General de armată
(s.s.) Leontin Sălăjan
Nr. 1805 din 18.11.64
73
studii/documente
ANEXA nr. 2
25 decembrie 1975
Raportul trimis lui Nicolae Ceaușescu de către
generalul de armată Ion Ioniţă, referitor la înfiinţarea
unei brigăzi de vânători de munte și a trei regimente
de elicoptere. Propunerea lui Emil Bobu privind
înfiinţarea unei mari unităţi și a unităţilor menţionate
de ministrul Apărării Naţionale (28 decembrie 1975)69
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA STRICT SECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplarul nr. 1
Ministrul [Consemnare manu:]
Nr. M. 006868 din 25.12.1975 5691 / 25.12.1975
Tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU
SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI
COMUNIST ROMÂN
PREȘEDINTELE CONSILIULUI
APĂRĂRII70
Consiliul Apărării, în ședinţa din 09.11.1973, a
aprobat raportul cu sinteza Planului îmbunătăţirii
compunerii, organizării și înzestrării armatei pe
perioada 1976-1980, în care sunt prevăzute a se înfiinţa
unele mari unităţi și unităţi, printre care:
- una brigadă de vânători [de] munte;
- trei regimente de elicoptere.
Pentru brigada de vânători [de] munte, la pace, din
lipsă de efective, se înfiinţează numai comandamentul,
subunităţile de brigadă, divizionul de aruncătoare și
un batalion de vânători [de] munte, urmând să mai
primească încă două batalioane prin resubordonarea
celor existente în cadrul Brigăzilor 2 și 4 Vânători
[de] Munte, care vor rămâne cu trei batalioane în
loc de patru. La război, prin înfiinţarea a câte unui
batalion, toate brigăzile vor avea câte patru batalioane
de vânători [de] munte.
În scopul de a corespunde mai bine nevoilor
operative, Ministerul Apărării Naţionale propune
ca brigada de vânători [de] munte să fie dislocată
în Carpaţii Orientali, în localităţile Bistriţa, Borșa,
Vatra Dornei, Miercurea Ciuc și Prundu Bârgăului,
iar regimentele de elicoptere, în garnizoanele Tuzla,
Boteni și Turnișor – Sibiu.
În urma recunoașterilor executate, a rezultat că
acestea pot fi dislocate astfel:
a. Brigada de vânători [de] munte
- comandamentul brigăzii, în garnizoana Bistriţa, în
localul ocupat în prezent de Centrul Militar Judeţean,
care va primi o altă clădire prin grija organelor locale;
74
- un batalion de vânători [de] munte, în garnizoana
Borșa, în cazarma ocupată în prezent de un spital
de zonă ce aparţine de Ministerul Sănătăţii; această
cazarmă a fost transferată de Ministerul Apărării
Naţionale în anul 1953;
- un batalion de vânători [de] munte, în garnizoana
Vatra Dornei, într-o cazarmă nouă ce urmează a se
construi; în această garnizoană va fi dislocat Batalionul
20 Vânători [de] Munte, din Ghimbav, al Brigăzii 2
Vânători [de] Munte, care va trece în subordinea noii
brigăzi;
- un batalion de vânători [de] munte, în garnizoana
Miercurea Ciuc; în această garnizoană există Batalionul
24 Vânători [de] Munte, care trece din subordinea
Brigăzii 2 Vânători [de] Munte în subordinea
noii brigăzi; în schimb, Brigada 2 Vânători [de]
Munte va primi Batalionul 30 Vânători [de] Munte
„Dragoslavele”, subordonat în prezent Brigăzii 4
Vânători [de] Munte;
- divizionul de aruncătoare, în garnizoana Prundu
Bârgăului, în cazarma ocupată în prezent de o școală
de copii orfani ce aparţine de Ministerul Educaţiei și
Învăţământului; această cazarmă a fost transferată de
Ministerul Apărării Naţionale în anul 1959.
Primii secretari ai Comitetelor Judeţene de Partid
Bistriţa-Năsăud, Suceava și Maramureș au fost de
acord cu măsurile propuse privind eliberarea localurilor,
foste cazărmi, necesare înfiinţării brigăzii de vânători
[de] munte și repartizarea unui local pentru Centrul
Militar Judeţean Bistriţa-Năsăud.
b. Regimentele de elicoptere
- un regiment de elicoptere, pe aerodromul Tuzla,
într-o cazarmă nouă ce urmează a se construi;
- un regiment de elicoptere, pe aerodromul Boteni,
unde sunt asigurate spaţiile necesare pentru cazare;
- un regiment de elicoptere, pe aerodromul Turnișor
– Sibiu, unde, de asemenea, sunt asigurate spaţiile
necesare pentru cazare.
Fondurile necesare pentru înfiinţarea brigăzii de
vânători [de] munte și regimentelor de elicoptere
au fost prevăzute în planul Ministerului Apărării
Naţionale pe perioada 1976-1980 și nu necesită
cheltuieli suplimentare.
Faţă de cele raportate, propun:
Dislocarea brigăzii de vânători [de] munte și
regimentelor de elicoptere în garnizoanele raportate.
Ministerul Educaţiei și Învăţământului și Ministerul
Sănătăţii să retrocedeze Ministerului Apărării
Naţionale localurile, foste cazărmi, din garnizoanele
Borșa și Prundu Bârgăului. Comitetele executive ale
consiliilor populare ale judeţelor Bistriţa-Năsăud și
Maramureș să dea tot concursul celor două ministere
pentru obţinerea altor localuri corespunzătoare.
3 (73) 2016 document

Comitetul Executiv al Consiliului Popular Judeţean
Bistriţa-Năsăud să asigure un local, din fondul existent
al orașului, pentru dispunerea Centrului Militar
Judeţean.
Ministerul Apărării Naţionale împreună cu
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și
comitetele executive ale consiliilor populare judeţene să
studieze și să asigure, pe plan local, terenurile necesare
pentru construcţii și desfășurarea normală a procesului
de instrucţie.
Comitetele executive ale consiliilor populare pe raza
cărora se înfiinţează brigada de vânători [de] munte și
regimentele de elicoptere să asigure prin plan locuinţele
necesare cazării cadrelor.
Rog a aproba.
MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE [Ștampilă:]
General de armată Nr. 001482 / Em[il]. B[obu]
(s.s.) Ion Ioniţă Data 25.12.[19]75
Nr. R.D. 1446 / 4410 din 16.12.1975
C.C. AL P.C.R.
SECŢIA PENTRU PROBLEMELE MILITARE
ȘI JUSTIŢIE
Nr. 001482 din 28.12.1975
[Rezoluţie:] De acord. Cancelaria C.C. al P.C.R.
s.s. Nicolae Ceaușescu Nr. 00675 20 II 1976
Tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU
SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI
COMUNIST ROMÂN
PREȘEDINTELE CONSILIULUI
APĂRĂRII
Conform aprobării Consiliului Apărării privind
organizarea și înzestrarea armatei, în perioada 1976-
1980 urmează să se înfiinţeze unele unităţi și mari
unităţi, între care o brigadă de vânători de munte și
trei regimente de elicoptere.
Supun spre aprobare următoarele propuneri ale
ministrului apărării naţionale:
- brigada de vânători [de] munte să fie amplasată
în Carpaţii Orientali, în localităţile Bistriţa
(comandamentul brigăzii), Borșa, Vatra Dornei,
Miercurea Ciuc (câte un batalion de vânători [de]
munte) și Prundu Bârgăului (divizionul de aruncătoare),
iar cele trei regimente de elicoptere la Tuzla, Boteni și
Turnișor – Sibiu.
- pentru cazarea unităţilor ce se înfiinţează,
Ministerul Educaţiei și Învăţământului și Ministerul
document 2016 3 (73)
studii/documente
Sănătăţii să elibereze localurile ce le deţin în Borșa și
Prundu Bârgăului și care, în trecut, au fost cazărmi,
iar Consiliul Popular Judeţean Bistriţa-Năsăud să
asigure un local pentru centrul militar, eliberându-se
astfel cazarma pe care o folosește și în care urmează să
funcţioneze comandamentul brigăzii. Primii secretari
ai Comitetelor Judeţene de Partid Bistriţa-Năsăud,
Suceava și Maramureș au fost de acord cu aceste
propuneri;
- Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și
consiliile populare, pe raza cărora iau fiinţă unităţile
militare propuse, să asigure terenurile necesare pentru
construcţii și desfășurarea procesului de instrucţie;
- repartizarea prin plan a locuinţelor necesare
cadrelor militare, de către comitetele executive ale
consiliilor populare din localităţile unde se amplasează
unităţile menţionate.
ss. Emil Bobu”
The Elimination and the Reestablishment
of the Romanian Mountain Troops Units
(1961-1976)
Lieutenant-colonel (r) Petre Opriş, Ph.D.
Abstract: The new Soviet military doctrine
that was adopted at the beginning of the ’60
determined changes in the organization and the
endowment of the state members of the Warsaw
Treaty armies. The elimination, transformation
and reestablishment of the mountain troops units
were a subject for debate between the political and
military Romanian and Soviet leaders.
Keywords: Warsaw, mountain troops,
endowment, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae
Ceauşescu
NOTE
1
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond C.C. al
P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. crt. 35/1962, f. 28. Cf. Vojtech Mastny, Malcolm
Byrne, A Cardboard Castle? An Inside History of the Warsaw Pact, 1955-1991,
National Security Archive Cold War Reader and the Center for Security Studies
at ETH Zurich, Central European University Press, Budapest and New York,
2005, pp. 116-117.
2
Cf. Petre Opriş, Noiembrie 1962. România propune modificarea Protocolului
adiţional secret al Tratatului de la Varşovia, în „Document. Buletinul Arhivelor
Militare Române”, Anul VIII, nr. 1 (27)/2005, pp. 19-25.
3
În raportul din 22 martie 1961, generalul Leontin Sălăjan a consemnat ideile
propuse de mareşalul Andrei Greciko, astfel: Din cele 8 mari unităţi de arme
întrunite existente la pace (3 divizii de infanterie, 4 divizii mecanizate şi
75
studii/documente
1 divizie de vânători de munte) şi 1 brigadă de tancuri, să avem în compunerea 27
[Cons. manu:] Păi aşa se şi consideră – chiar dacă noi nu suntem de acord
forţelor armate: 3 divizii mecanizate cu efective complete de 8.600 oameni şi – ceilalţi, în schimb...
28
204 tancuri; 2 divizii mecanizate uşoare cu efective complete de 7.000 oameni [Consemnare manu:] Asta nu priveşte decât U[niunea] S[ovietică] – Să nu
şi 120 tancuri; 1 divizie mecanizată cadre, cu 1.500-2.000 oameni; 1 divizie aveţi pretenţii. Şi chiar dacă atrăgându-ne atenţia şi s-ar referi şi la trupele
de tancuri care să se înfiinţeze în locul actualei brigăzi de tancuri; această sov[ietice]. care intră în compun[erea]. F.A.U., o vor face formal...
divizie să aibă iniţial un efectiv de 4.000-4.500 oameni şi circa 200-250 tancuri. 29
[Consemnare manu:] fi („foarte important” – n.n.). Cultul personalităţii...
Atât diviziile de 8.600 oameni, cât şi cele de 7.000 oameni, să fie în măsură a 30
[Consemnare manu:] fi.
îndeplini misiuni de luptă după 3-4 ore de la primirea ordinului. La război, în 31
[Consemnare manu, cu litere de o şchioapă în dreptul paragrafului:] fb.
32
afară de marile unităţi existente la pace, să se înfiinţeze 6 divizii mecanizate (din Ibidem.
care 4 cu [câte] 204 tancuri [fiecare] şi 2 divizii uşoare cu [câte] 120 tancuri) şi 33
[Consemnare manu, scrisă chiar pe text:] Da Da
34
1 divizie de tancuri. (A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ- [Consemnare manu:] ffb („foarte, foarte bine” – n.n.).
35
Politică, dosar nr. crt. 11/1961, ff. 2-3). [Consemnări manu:] Bravo! ffb.
4 36
Ibidem, f. 6. Pentru întregul document, vezi Petre Opriş, Laura-Antoaneta Sava, [Consemnări manu:] Critică...! aşa! fb.
37
Un document inedit despre reorganizarea armatei române (martie 1961), în [Consemnări manu:] ffb bravo.
38
„Arhivele Olteniei”, Serie nouă, nr. 26, Bucureşti, Editura Academiei Române, [Consemnări manu:] aşa D[omnu]le.
39
2012, pp. 259-269. [Consemnări manu:] Da, aşa o considerăm noi!
5
A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. crt. 40
[Consemnări manu:] Aşa! Dar toate astea nu le-ar fi spus dacă Floca – şeful
6/1964, f. 13. Pentru întregul document, vezi Anexa nr. 1. deleg[aţiei] n[oa]st[re] n-ar fi pus aşa cum treb[uie] lucr[urile] la punct! Toţi
6
Idem, Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Relaţii Externe, dosar nr. crt. 92/1970, ceilalţi s-au linguşit.
41
ff. 17-18. [Consemnare manu:] Aşa!
7 42
Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Fond [Consemnări manu:] Poţi să nu fii de acord! – Că nici noi nu putem fi de
Ministerul de Interne – Direcţia Management Resurse Umane, dosar nr. crt. acord cu tot ce propui D[umnea]ta.
43
7381, vol. 30, f. 476. [Consemnări manu:] Nu aşa, Tov. Greciko – ci: Eu propun.
8 44
Ibidem, ff. 474-476. [Consemnare manu:] fb.
9
Comandor dr. Marian Moşneagu, Un infanterist cu metodă. Generalul- 45
[Consemnare manu:] fb! aşa să procedaţi, că e mai bine! – Şi nici
locotenent Gheorghe Lavric, în „Document. Buletinul Arhivelor Militare noi nu vom considera directivele Dv. decât ca recomandări – pe care
Române”, Anul XVI, nr. 1 (59)/2013, p. 86. le vom însuşi sau nu (în întregime sau parţial), dacă le vom considera
10
Pentru detalii privind compunerea Armatei Române la începutul anilor ’70, utile şi potrivite.
46
vezi Vasile Băeţelu, Mihai Ghinoiu, Contribuţia Marelui Stat Major la reforma [Consemnare manu:] Să te îndoieşti mata cât vrei. N-ai dreptate! Viaţa va
armatei în perioada 1968-1989, în Statul Major General: 1859-2004: Istorie şi confirma justeţea măsurii.
47
transformare, Bucureşti, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, 2004, pp. 251-252; [Consemnare manu:] Clar... atunci fb!
48
265-268; Paul Sandachi, Aviaţia de luptă reactivă în România (1951-2001), [Consemnare manu:] Aşa, dragă tov.!
49
Muzeul Aviaţiei, f.a., pp. 70; 73. [Consemnare manu:] b („bine” – n.n.).
11 50
A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. crt. 39/1961, ff. 1-5; [Consemnare manu:] fb.
41-44. Pentru conţinutul complet al documentelor, vezi şi Petre Opriş, Industria 51
Ibidem.
52
românească de apărare. Documente (1950-1989), Editura Universităţii Petrol- [Consemnare manu:] Iată ce înseamnă a reprezenta cu demnitate forţele
Gaze din Ploieşti, 2007, pp. 155-158; 165-169. armate ale R.P.R.!
12
Idem, Biografia unui spion sovietic: generalul Ion Şerb, în „Caietele CNSAS”, 53
[Consemnare manu:] fb.
54
anul IV, nr. 1-2 (7-8)/2011, Bucureşti, Editura CNSAS, 2013, pp. 351-361. [Consemnare manu:] Asta îi caracteriz[ează].
13
Vasile Popa, Consilierii sovietici şi reprezentanţii Comandamentului Forţelor 55
[Consemnare manu:] fb.
56
Armate Unite în Armata Română, în „Document. Buletinul Arhivelor Militare [Consemnare manu:] fi.
57
Române”, Anul VI, nr. 3-4 (21-22)/2003, pp. 4-5. Ibidem.
14 58
A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. crt. [Consemnare manu:] Semnificativ! Tot din îngâmf[are].
59
3/1976, ff. 163-167. [Consemnare manu:] Aceştia „mici n-au existat”...
15 60
Cele trei unităţi nou înfiinţate – Regimentul 59 (de la Tuzla), Regimentul 61 [Consemnare manu:] at[enţie]! Asta să bage bine în cap cei care manifestă
(Boteni) şi Regimentul 58 (Turnişor – Sibiu) – au fost înzestrate cu elicoptere atit[udine] slugarnică.
IAR-316 B „Alouette III” şi IAR-330 H „Puma”, la fel ca unităţile de la Tecuci 61
[Consemnare manu:] Va trebui să folosim cândva un moment prielnic pt. a
(Regimentul 60 Elicoptere) şi Caransebeş (Regimentul 73 Elicoptere). Escadrila pune lucr[urile] la punct. Fără să negăm sau să micşorăm aportul substanţial
132 (de la Someşeni) a primit atât elicoptere Mi-8, cât şi IAR-316 B, iar Regimentul adus de U[niunea] S[ovietică] şi A[rmata] Sov[ietică] la victoria fascism[ului]
94 Elicoptere (Alexeni) şi Regimentul 99 Transport Aerian (Otopeni) au avut în (sic!) – victoria în cel de-al II-lea război mond[ial], tov. Malinovski a pus
dotare Mi-8, IAR-316 B şi IAR-330 H. La începutul anilor ’70, la şcoala militară chest[iunea] stăpânit de [o] anumită dispoziţie şi stare de spirit – ignorând
de la Boboc (jud. Buzău) se desfăşura un curs de pilotare a elicopterului PZL toţi – dar absolut toţi ceilalţi factori care au jucat nu mai puţin un rol de cea
SM-1 (o variantă poloneză a aparatului sovietic Mil Mi-1), la care s-a renunţat mai mare importanţă în sprijinul U[niunii] S[ovietice] şi Armatei Sov[ietice].
ulterior în favoarea cursului pe IAR-316 B „Alouette III”. A-i nega înseamnă a idealiza, a deforma lucr[uri] etc.
16 62
A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. crt. [Consemnare manu:] fi.
63
2/1976, f. 43. [Consemnare manu:] Pe viitor să nu mai acceptăm aşa ceva.
17 64
Am utilizat caractere italice pentru a reda sublinierile făcute în document de [Consemnare manu:] – În asta treb[uie] văzută atit[udinea] de ignorare, de
Gh. Gheorghiu-Dej. minimaliz[are] a partenerilor – spiritul de mare putere (asta este).
18 65
La acest document a fost ataşat un bilet scris cu creionul, care avea următorul Gh. Gheorghiu-Dej a notat un mare „?”, între paranteze, după cuvântul
conţinut: „MFA / OK 0066 Raport [de] inf[ormare] as[upra] desfăşurării şedinţei subliniat cu pixul verde.
cu adj[uncţii] miniştrilor Forţelor Armate ale ţărilor participante la Tratatul de la 66
[Consemnare manu:] fb. Să le daţi!
67
Varşovia. Moscova 11-12 XI 1964. 14.a. 14.d. Protocol mater[iale]”. Ultimele [Consemnare manu:] Să-i tratăm ca pe nişte subalterni [...] să nu le cerem
două cuvinte au fost scrise cu un stilou cu cerneală albastră. (A.N.I.C., Fond explic[aţii] şi, cunoscându-i, să le dăm o atenţie asemănăt[oare] cu at[enţia]
C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. 6/1964, f. 8). pe care ei ne-o dau.
19
Ibidem, ff. 9-17. 68
[Consemnare manu:] Acestora le-o fi indicat: [...] aveţi grijă de români, fiţi
20
[Consemnare manu:] Peste tot, comanda supremă este în mâna atenţi cu ei, cu sensibilit[ăţile] lor etc. – Şi asta arată ceva! În orice caz, când
comand[amentului]. sovietic. eşti demn, corect, principial, când îţi exprimi p[unctul] d[e] v[edere] deschis,
21
[Consemnare manu:] Nu trebuie să fim geloşi... fără ocol, direct, când te respecţi, cu alte cuvinte, eşti respectat!
22
[Consemnare manu:] mar... 69
Acest document a fost ştampilat şi înregistrat la Cancelaria C.C. al P.C.R.,
23
[Consemnare manu:] fb („foarte bine” – n.n.). iar sublinierile au fost realizate cu un creion de culoare roşie, probabil de
24
Cuvântul „scuze” a fost notat cu ghilimele şi subliniat de către Gh. Gheorghiu- către un secretar al Cancelariei. Pentru a reda aceste amănunte, am utilizat
Dej. caracterele italice
25 70
[Consemnare manu, ironică:] ne iubesc... A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. crt.
26
[Consemnare manu:] fb. 2/1976, ff. 42-44.

76 3 (73) 2016 document


Interogatoriul generalului Ion Dumitrache, comandant al Diviziei 2 Vânători de Munte
„SLUGĂ CREDINCIOASĂ A LUI ANTONESCU,
ADMIRATOR AL REGIMULUI FASCIST-HITLERIST [...]
S-A ÎNCADRAT ÎN RĂZBOIUL NEDREPT”
G
eneralul Ion
Dumitrache
s-a născut la
25 august 1889, în comuna
Ciorăști judeţul Râmnicu-
Sărat, din părinţi plugari,
proprietari a 5 hectare de
pământ, ca singurul copil. A
urmat cursurile gimnaziului
din Râmnicu-Sărat și cursul
superior al liceului din Focșani.
În anul 1909 a fost admis la
Școala Militară de Ofiţeri de Generalul Ion Dumitrache
Infanterie din București.
Cariera de ofiţer a început-o la 1 iunie 1911, când a
absolvit școala militară și a fost avansat sublocotenent
în Regimentul 38 Infanterie din Brăila. Cu acest
regiment a participat la Războiul de Eliberare și
Întregire Naţională (1916-1918) în gradele de
locotenent și căpitan, fiind permanent pe front, rănit
de două ori și decorat2.
În anul 1919 este admis la Școala Superioară de
Război, pe care o termină în 1921, calificat pentru
,,stat-major și înalte comandamente”, fiind repartizat
ca ofiţer de stat-major, în comandamentul Diviziei 1
Vânători, la Arad, cu gradul de maior. Această divizie
întrunea toate trupele de munte, sporite considerabil
din 1917, când ele constituiau doar un batalion, distins
în luptele din sudul Moldovei. Maiorul I. Dumitrache
a activat în această calitate, până în 1924, când a
fost mutat la Sinaia, în comandamentul Diviziei 1
Munte. De aici, în 1929, a trecut în funcţia de ajutor
al comandamentului Diviziei 1 Vânători de Munte, iar
în 1929, a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel
și i s-a încredinţat comanda Batalionului 2 Vânători
de Munte din Caransebeș.
Din toamna anului 1931 a funcţionat în statul
major al Inspectoratului Teritorial București, iar
din anul 1935, avansat colonel, a comandat Grupul
4 Vânători de Munte din Bistriţa, format din două
batalioane și un divizion de tunuri, până în 1939.
document 2016 3 (73)
studii/documente
Lector universitar Dr. Florian BICHIR1
În intervalul februarie 1938-martie 1939, pe
lângă comanda militară, a îndeplinit și funcţia de
prefect al judeţului Năsăud. În toamna 1939, unitatea
pe care o comanda a fost dislocată pe graniţa de
nord-vest3.
Tot în acest an, colonelul Ion Dumitrache a fost
promovat comandant al Brigăzii 2 Mixte Munte,
marea unitate din care făcea parte și grupul pe care-l
comandase până atunci, având misiunea să apere
graniţa maramureșeană de pe Tisa, până la pronunţarea
Dictatului de la Viena (30 august 1940).
La răpirea părţii de nord-vest a României prin
Dictatul de la Viena, Brigada 2 Mixtă Munte a primit
ordin să se retragă spre sud, peste frontiera vremelnică
din zona Alba Iulia – Haţeg, cu comandamentul la
Deva. Din această zonă, brigada, transformată în
Divizia 2 Munte, a plecat pe frontul reîntregirii. La
10 mai 1941, Ion Dumitrache a fost avansat general.
După declanșarea celei de-a doua conflagraţii
mondiale, generalul Ion Dumitrache a trecut Nistrul
și a participat la ofensiva contra sovieticilor alături de
Armata 3 română și Armata 11 germană. Pentru faptele
sale de arme și cutezanţa în luptele ce au urmat a primit
mantia albă a Cavalerilor Ordinului „Mihai Viteazul”,
în toamna anului 1941.
Calităţile sale de strateg și tactician admirat de
camarazi, apreciat de cobeligeranţi și respectat de
adversar, i-au adus un an mai târziu promovarea la
rangul de general de divizie. Tot atunci a preluat
comanda greu încercatei Divizii 2 Munte. Împreună cu
generalul Leonard Mociulschi (comandantul Diviziei
3 Munte), Ion Dumitrache a luptat cot la cot alături
de vânătorii de munte, „beretele verzi” ale României în
cel de-Al Doilea Război Mondial.
În primăvara lui 1944, odată cu ofensiva sovietică
din Crimeea, generalul Dumitrache s-a aflat alături
de restul trupelor combatante. Curajul luptătorilor
de sub comanda sa a făcut că Divizia 2 Munte să-și
dobândească pe front un binemeritat renume, pe
măsura hotărârii militarilor acestei mari unităţi:
„Divizia de Cremene”4.
77
studii/documente
Un inedit mijloc de locomoţie
Glorioasele sale fapte de arme i-au adus cele mai
înalte decoraţii militare ale timpului, atât din partea
Regelui Mihai, cât și din cea a cobeligeranţilor. Dintre
acestea menţionăm Ordinul „Mihai Viteazul”, dar și
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (Ritterkreuz des
Eisernen Kreuzes)5.
Generalul Dumitrache a condus mari unităţi ale
Armatei Române care au atins cel mai estic punct al
celui de-Al Doilea Război Mondial. Ostașii români de
sub comanda sa au luptat în Munţii Caucaz, Divizia
2 Munte română ajungând până aproape de Groznîi,
capitala Ceceniei! Trebuie precizat că un studiu
excepţional despre luptele din Caucaz a apărut recent
sub semnătura distinsului istoric, domnul prof. univ. dr.
Alesandru Duţu, Armata română de la Prut la Stalingrad
și înapoi la Prut (1941-1944)6.
După război, în urmă dramaticelor schimbări
politice cunoscute, generalul Dumitrache a fost trecut
în rezervă și fără a fi condamnat, a fost anchetat și
urmărit până la sfârșitul vieţii sale – în 6 martie 1977,
la Brașov, la Poalele Tâmpei. Asemenea camarazilor săi
de pe Frontul de Est a fost bănuit de crime de război,
săvârșite în timpul războiului contra U.R.S.S și dur
anchetat. În acest număr vă oferim două documente
aflate în Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii7.
P R O C E S -V ER BA L
Astăzi 25 iulie 1950, în București
Noi, PUIȘORU CONSTANTIN, sublocot. în
Direcţia Generală a Securităţii Poporului;
Încheind cercetările efectuate asupra numitului
DUMITRACHE ION, general de rezervă, fost
comandant al Diviziei 2 V.M. 8, începând de la
21 iunie 1941 și până la terminarea războiului nedrept,
78
dus împotriva U.R.S.S., învinuit de crime de război și
contra umanităţii, am stabilit următoarele:
Numitul DUMITRACHE ION, general în
rezervă pensionar, arestat la 3 ianuarie 1949, născut la
25 august 1889, în comuna Ciorăști, jud. R. Sărat, fiul
lui Gheorghe și Ioana (decedaţi), necăsătorit, având
ca ultimă comandă Corpul Vânătorilor de Munte, cu
ultimul domiciliu în Brașov, str. Grădinilor, nr. 6 A.
Generalul de rezervă DUMITRACHE ION,
slugă credincioasă a lui Antonescu, admirator al
regimului fascist-hitlerist, înarmat cu o ură de moarte
asupra oamenilor pașnici, constructori a unei vieţi noi,
constructori ai Socialismului și dezrobitori ai oamenilor
muncii din întreaga lume, s-a încadrat în războiul
nedrept, în calitate de comandant al Diviziei 2 Vânători
Munte și a luptat contra Uniunii Sovietice, începând
de la 22 iunie 1941 și până la terminarea războiului.
În prima fază a războiului, a pornit, cu Divizia
pe care o comanda, din nordul Bucovinei, sub
Comandament german, împreună cu Corpul de
Cavalerie, având acţiuni mai importante la Hotin, apoi
la Bug și în special la est de Nipru, localitatea Malaia
și Belozerca, în luna septembrie 1941. Comportarea
drastică faţă de trupă și faţă de ofiţeri, l-a făcut pe
g-ralul DUMITRACHE ION să capete încredere
faţă de Comandamentul german, cu care întotdeauna
a fost în foarte bune relaţii, fiind apreciat foarte mult.
La 7 noiembrie 1941, Divizia a trecut în apărarea
litoralului Mării de Azov, între Mariopol și Meritopol,
iar după acea dată a plecat spre ţară.
La 24 noiembrie 1941, g-ralul DUMITRACHE
ION, cu Div. 2 V.M., a defilat în Odessa și a fost cotată
ca cea mai victorioasă Divizie de la începutul războiului
și până la acea dată.
Ajuns în ţară, la 1 decembrie 1941, trece în refacere,
unde rămâne până în luna iulie 1942, când pleacă din
nou în Caucaz, prin Mariopol – Rostov, luând parte la
luptele de la Piatigroschi – Nalcik.
În bătălia de la Nalcik, g-ralul DUMITRACHE
ION, a cerut Comandamentului german să-i permită
atacarea orașului cu Div. 2 V.M., lucru ce s-a și
întâmplat și pentru aceste fapte, a fost decorat cu
Ordinul „Mihai Viteazul” cl. II-a și numit cavaler al
„Crucii de Fier”.
După aceste operaţii, Divizia 2 V.M. a ocupat un
sector secundar, până în luna aprilie 1943, când trece
în Crimeea, unde desfășoară acţiuni contra partizanilor,
g-ralul DUMITRACHE ION, comandând și
organizând efectiv aceste acţiuni, după cum urmează:
– în cursul lunii august 1943, în cadrul Diviziei 2
V.M. și cu știinţa g-ralului DUMITRACHE ION,
3 (73) 2016 document

s-au arestat și înaintat la Corpul de Munte, pentru a
fi predaţi Comandamentului german, trei prizonieri
sovietici care au aterizat forţat cu un avion.
Prima acţiune de prindere a partizanilor, organizată
și comandată de g-ralul DUMITRACHE ION, s-a
desfășurat pe la începutul lunii noiembrie 1943, cam
la 20 km est de comuna Elisaba. La această acţiune au
luat parte mai multe unităţi din cadrul Diviziei și unde
s-au arestat cca 40 persoane, numai femei și copii, iar
omorâţi au fost 10-12 partizani.
Persoanele arestate au fost predate prin Corpul de
Munte, Comandamentului german.
La 20-23 decembrie 1943, g-ralul DUMITRACHE
a organizat și comandat acţiunea de prindere a
partizanilor din localitatea Karakau, unde au luat parte,
unităţi române și germane, acţiune care a durat 3 zile și
2 nopţi și când au fost arestaţi peste 100 de partizani,
femei și copii și care au fost predaţi de către Divizia 2
V.M., Comandamentului german.
Acţiunea de prindere a partizanilor din masivul
păduros Suia a fost executată în cadrul Corpului
de Munte, însă g-ralul DUMITRACHE ION a
organizat și comandat unităţile pe teritoriul ocupat
de Div. 2 V.M., unde s-au prins cca 1.200 de
prizonieri partizani, în majoritate femei și copii și
care s-au predat de către Divizie Comandamentului
german spre exterminare.
În această acţiune, au fost omorâţi 3-400
partizani.
S-a arestat un parașutist sovietic de către unităţile
Div. 2 V.M., care, cu știinţa g-ralului DUMITRACHE
ION, a fost înaintat Comandamentului german.
Cele arătate mai sus, sunt recunoscute în parte
de către învinuitul general de rezervă DUMITRAGHE
ION și confirmate de martorii: VLĂDESCU
MIRCEA, TARAȘ AURELIAN, LUPAȘCU
NERONE, NICOLICESCU NICOIAE și
SIMIONESCU CONSTANTIN ale căror declaraţii
sunt anexate prezentului dosar.
Se anexează procesul-verbal de predarea corpurilor
delicte la magazia acestei Direcţii.
Drept pentru care am încheiat, prezentul proces-
verbal, spre cele legale.
document 2016 3 (73)
studii/documente
COPIE 17 mai 1950
T.E. Spre neschimbare
Slt.
s.s. indescifrabil
D E C L A R A Ţ I E
Subsemnatul ION GH. DUMITRACHE, născut
la 25 august 1889, în comuna Ciorăști, jud. R. Sărat,
fiul lui Gheorghe și Ioana, decedaţi; tatăl meu a fost
de profesie plugar și a avut ca avere 4 ha pământ arabil
din care 1/2 pogon, plantat cu vie, iar mama mea a
fost de profesie casnică; fiind de origine socială ţăran
mijlocaș, necăsătorit.
Sunt general de corp de armată în rezervă, fost
comandant al Diviziei 2 Munte, iar ca ultimă comandă,
am comandat Corpul Vânătorilor de Munte până la
pensionare, în anul 1957 (septembrie).
Sunt absolvent al Liceului Teoretic din Focșani, iar
ca limbi străine cunosc franceza, germana și rusa.
Am fost cercetat sub stare de arest în anul 1945-
1946, de către Președinţia Consiliului de Miniștri ca
fiind bănuit de crime de război, săvârșite în timpul
războiului contra U.R.S.S., între anii 1941-1944 și lăsat
liber, în anul 1946, cu avizul Comisiei Interaliate de
Control (general de tancuri Susaicov), fiind și repus în
comanda Corpului de Munte, pe care l-am comandat
[între] 1946-1947. Nu am fost condamnat niciodată.
În trecut nu am făcut politică, iar în prezent nu sunt
înscris în nicio organizaţie de masă, cu caracter democrat.
În prezent sunt pensionar militar și domiciliez în
Brașov, str. Grădinilor, nr. 6 A.
Asupra celor întrebate, declar următoarele:
Întrebarea nr. 1
Care a fost perioada staţionării Diviziei 2 Munte în
Crimeea, unde a fost instalat Comandamentul Diviziei
și ce sector a ocupat Divizia?
Răspuns nr. 1
Divizia 2 Munte a staţionat în Crimeea de la
15 aprilie 1943, până la 10 mai 1944. Comandamentul
Diviziei a fost instalat la început în localitatea Sably
(lângă Simferopol), până la finele lunii iunie 1943 și
apoi după ocuparea sectorului Ialta – Sudack, postul de
comandă al Diviziei a fost la Carasubassar. Sectorul s-a
micșorat toamna 1943 la jumătatea Uskufc – Sudack,
cealaltă jumătate fiind ocupată de Divizia 1 Munte.
Postul de comandă al Div. 2 Munte a rămas însă tot la
Carassubasar până la 12 aprilie 1944, când s-a mutat
la Sevastopol, fiindcă Divizia s-a retras din sectorul
Uskut – Sudak și Sevastopol unde a ocupat partea de
vest a liniei de apărare pe care a luptat până la 10 mai 1944.
79
studii/documente
În Sevastopol, unităţile Diviziei au intrat sub ordinele
Diviziei 50 germane, iar Comandamentul Diviziei a
rămas în apropriere de fostul Chersones cu organizarea
evacuărilor.
Întrebarea nr. 2
Care au fost ofiţerii și ajutorii șefi ai Birourilor 2
Informaţii și 3 Operaţii, precum și șeful de stat-major
al Diviziei?
Răspuns nr. 2
Șeful de stat-major al Div. 2 Munte a fost lt. colonel
TARAȘ AURELIAN.
Șeful Biroului 2 Informaţii a fost maior
NICULESCU EUGEN.
Șeful Biroului 3 Operaţii a fost maior LUPAȘCU
NERONE.
Ajutorii vor fi daţi de șefii de birouri (2 și 3).
Întrebarea nr. 3
Cum ai organizat acţiunea informativă în perioada
staţionării Diviziei în Crimeea?
Răspuns nr. 3
Acţiunea informativă era organizată și condusă de
Comandamentul german, de la care șefii de Birouri de
Informaţii de la Armata 3, apoi Corpul de Munte și
în urmă diviziile transmiteau trupelor ordine de pază,
culegere de informaţii de la locuitorii cu care veneau
în contact, de la prizonierii în trecerea acestora pe la
eșaloanele acestor comandamente către cel german.
Rapoartele informative cu aceste date și cu starea de
spirit a populaţiei erau înaintate Corpului de Munte
care culegea date și întocmea raportul către Armata 3.
Întrebarea nr. 4
Ce rapoarte informative ţi-au fost înaintate de către
unităţile în subordine și ce vizau aceste rapoarte?
Răspuns nr. 4
Rapoartele informative de la unităţile din care
biroul culegea date pentru raportul către Corpul de
Munte cuprindeau date privitoare la spiritul trupelor
noastre, spiritul populaţiei și evenimentele importante
din sectorul respectiv. Între acestea se menţionau și
informaţiile date de populaţie privitor la apariţia de
partizani în aproprierea localităţilor. Aceste apariţii
erau legate totdeauna de dispariţii de animale aflate la
pășune în apropriere de localitate, cai de la unităţi și
grăunţe de la femeile ce trec munţii Iaila.
Întrebarea nr. 5
Când a fost simţită acţiunea partizană în Crimeea în
sectorul Diviziei 2 Munte?
Răspuns nr. 5
La începutul serviciului în sectorul ocupat de D. 2
Munte Ialta – Sudak, atât cât ostașii nu erau destul de
instruiţi în serviciu și mai puţin vigilenţi fiind surprinși
izolaţi ori adormiţi și atâta timp cât măsurile preventive
80
În Caucaz
contra organizării de grupuri partizane și încuibarea
lor în sector nu erau cu grijă executate.
Întrebarea nr. 6
Ce măsuri s-au luat și cine a organizat aceste măsuri?
Răspuns nr. 6
Am luat și organizat, prin unităţi, următoarele
măsuri preventive contra organizării de grupări
partizane și încuibarea lor în sector:
Limitarea circulaţiei numai în convoi (niciodată
izolat, păzit, numai pe anumite itinerare supravegheate
și păzite și numai ziua. Noaptea circulau numai
unităţile de supraveghere și control.
Împărţirea sectorului Diviziei între unităţile de pe
litoral (linia I) și rezerve, despărţite de creasta munţilor,
ţinută de vânătorii alpini. Pe comunicaţiile păzite erau
posturi și patrule de cavalerie.
Toate unităţile în subsectoarele lor erau obligate, ca
odată cu instruirea ostașilor, să facă marșuri către munte,
trecând cel puţin odată săptămânal prin fiecare localitate
și pădure, luând și informaţii de la locuitori și legături
cu organizaţiile germane de exploatarea teritoriului ce
se aflau mai în toate satele.
Toate unităţile trebuiau să ajute cu patrule pe
locuitorii ce reclamau la timp să-și găsească vitele furate
care erau îndreptate spre pădure; acestea erau părăsite
de hoţi și readuse la locuitori.
Femeile din satele de pe litoral care treceau munţii
cu săcuţe cu grăunţe aduse de la familii, din partea de
dincolo de munţi, nu mai treceau prin pădurile din
zona muntoasă, decât cu căruţele convoaielor unităţilor.
Pe șoseaua Simferopol – Carassubassar – Stări
– Crim s-a ordonat de Comandamentul german și
convoaie de mașini, pe care însă șoferii germani nu
le-au respectat la început și au căzut victime la Saia.
Legăturile telefonice dădeau posibilitatea informării
la timp a oricărei unităţi să pună în mișcare patrulele
necesare imediat pentru încercuirile imediate ale
punctului unde s-a tras foc.
3 (73) 2016 document

Întrebarea nr. 7
Ce arestări cunoști că au fost făcute în cadrul
Diviziei, de cine au fost făcute, cine i-a cercetat pe cei
arestaţi și unde au fost înaintaţi?
Răspuns nr. 7
Arestări nu puteau face decât comandanţii de unităţi
în subsectoarele lor, fie din iniţiativă proprie (cei prinși
trăgând cu arme), fie la cererea Pretorului Diviziei în
urma vreunui ordin primit de la Corpul de Munte,
ori de la Comandamentul german prin Detașamentul
German de Legătură.
Cei arestaţi erau numai sumar cercetaţi la Divizie
– care nu avea Curte Marţială – și erau trimiși chiar
în aceeași zi la Corpul de Munte – care avea Tribunal
Militar – sau îi trimetea și el la Comandamentul
german.
Îmi amintesc că s-au făcut foarte rar arestări din
iniţiativa comandanţilor de unităţi (limitată ca mai
sus) care erau mereu sfătuiţi să menajeze populaţia a
cărei bunăvoinţă numai așa o câștigasem. La Divizie,
Pretorul și Biroul de Informaţii obţineau totdeauna de
la mine, puneri în libertate și nu îmi amintesc de nicio
înaintare de arestaţi către Corpul de Armată, fără să
fie ceruţi de acesta sau de germani. În cadrul Diviziei
nu s-au făcut execuţii.
Întrebarea nr. 8
Ai luat parte la vreuna din aceste cercetări și cine
era translator?
Răspuns nr. 8
Nu am luat parte la nicio cercetare de arestaţi. În
cadrul Diviziei aveam translatori, însă nu-mi amintesc
numele lor.
Întrebarea nr. 9
Ce rapoarte de anchetă ai primit, ce cuprindeau
aceste rapoarte și ce ai avizat pe ele?
Răspuns nr. 9
Nu îmi amintesc de nicio anchetă, nefiind niciun
caz important care să-l pot reţine, toate propunerile
ce-mi prezentau Pretorul și șeful de stat-major
(Biroul de Informaţii e ventual) conduceau
totdeauna la eliberare ori trimitere în judecată la
Tribunalul Militar al Corpului de Munte. Nu-mi
amintesc de nicio trimitere în judecată și cred că
nu a fost vreuna.
Avizarea mea era totdeauna pentru eliberare și
nu-mi amintesc să fi dat vreun aviz de trimitere în
judecată.
Întrebarea nr. 10
Cine a fost comandantul Companiei de Poliţie
din cadrul Diviziei, ce arestări s-au făcut de această
companie, atât de partizani, cât și de civili sovietici
bănuiţi a avea legături cu partizanii?
document 2016 3 (73)
studii/documente
Răspuns nr. 10
Nu îmi amintesc numele comandantului Companiei
de Poliţie din cadrul Diviziei.
Această companie nu a avut niciun moment
misiunea să combată acţiunea partizană, aceștia fiind
consideraţi luptători inamici.
Compania de Poliţie făcea cordon de poliţie în
spatele liniei I de luptă oprind ducerea înapoi a
ostașilor ce aparţineau unităţilor de pe litoral, mai făcea
această companie și controlul circulaţiei pe anumite
comunicaţii și dădea și escorta de prizonierii trimiși
de la front către postul de comandă al Diviziei și de
aici la Corpul de Munte.
Întrebarea nr. 11
Dacă în cadrul Diviziei se aflau prizonieri sovietici
și ce dispoziţii ai dat pentru aceștia?
Răspuns nr. 11
Comandamentul german ordonase ca toţi prizonierii
făcuţi să fie trimiși, prin Corpul de Munte, la unităţile
germane.
Spre deosebite de unităţile germane, unităţile
Diviziei și Divizia au executat acel ordin și nu am
folosit și nici ţinut prizonieri sovietici în cadrul Diviziei.
Întrebarea nr. 12
Cine ţinea evidenţa prizonierilor aflaţi în cadrul
Diviziei?
Răspuns nr. 12
Biroul de Informaţii și Pretoratul ţineau situaţii
de prizonierii făcuţi, trecuţi pe la Divizie și înaintaţi
Corpului de Munte.
Întrebarea nr. 13
Care au fost locurile vizate de către Biroul 2
Informaţii a fi ocupate de partizani și ce măsuri ai luat?
Răspuns nr. 13
Comandamentul german a însemnat pe o hârtie, cu
culori, locurile care, după informaţiile sale, erau ocupate
de partizani în Crimeea.
Corpul de Munte a transmis Diviziei o copie a
acestei hârtii.
Biroul 2 Informaţii mi-a prezentat hârtia pe care
se vedeau următoarele locuri ocupate de partizani în
sectorul Diviziei 2 Munte:
– Pădurea Suia care, fiind pe limita de sector cu Divizia
1 Munte, interesa ambele Divizii și Corpul de Munte.
– Pădurea între Uskut și Carassubassar – Aișar (în
sectorul Grupului 4 V.M. – dreapta sectorului Diviziei).
– Pădurea între Stari – Crim – Sudak – Orzalas (în
sectorul Grupului 5 V.M. – stânga sectorului Diviziei).
Măsuri luate:
a) am ordonat grupurilor ca, prin patrulări dese,
să recunoască repede dacă în pădurile respective s-au
așezat grupări partizane.
81
studii/documente
Recunoașterile pădurii Suia s-au făcut în partea
dinspre sectorul Diviziei 2 Munte prin patrule ale
Escadronului 2 V. Călări aflat la Suia și prin companiile
alpine. Divizia 1 Munte a făcut și ea recunoașteri pe
partea sectorului său.
Rezultatul recunoașterilor: ocupată mai serios –
pădurea Suia, ocupată de puţin timp și slab – pădurea
din sectorul Grupului 4 V.M. și neocupată – pădurea
din sectorul Grupului 5 V.M. (Stări – Crim – Sudak).
b) studiul încercuirilor acelor locuri ocupate, așa
cum prevedea ordinul Corpului de Munte (iniţiat de
germani), s-a făcut și de Divizie (Biroul Operaţii) și de
Grupuri, pentru a se putea discuta planul de încercuire.
Întrebarea nr. 14
Cine a dat ordin de acţionare în vederea încercuirii
acestor păduri ocupate, zone și prindere de partizani?
Răspuns nr. 14
Comandamentul german.
Corpul de Munte a primit acel ordin și misiunea
să execute cu unităţi suficiente încercuirile, după
întinderea pădurilor; la nevoie, să ceară și unităţi
germane.
Așa s-a făcut sub conducerea acestui Corp
încercuirea de la Suia, unde au participat unităţi din
toate diviziile de munte române și câteva unităţi
germane.
Încercuirile pădurilor din sectoarele grupurilor s-au
prevăzut să fie făcute numai cu unităţi de la grupul
respectiv, afectat eventual și cu un batalion de celălalt
grup vecin.
Întrebarea nr. 15
Ce agenţi trimiși din ţară ţi-au fost repartizaţi în
vederea acţiunii contrainformative dusă împotriva
partizanilor și a organizaţiilor subversive?
Răspuns nr. 15
În Crimeea nu am primit niciun agent trimis
din ţară, în vederea acţiunii contrainformative dusă
împotriva partizanilor și a organizaţiilor subversive.
Primisem mai înainte însă grupul de agenţi
lt. Grozescu, care nu m-a ajutat în niciun fel contra
partizanilor. El s-a mărginit să constate că în unităţile
Diviziei nu existau acţiuni subversive.
Altă grupă de agenţi, condusă de căpitanul Cucu, nu
s-a prezentat, trimisă încă de la începutul operaţiilor
din Caucaz ale D. 2 Munte ca având misiunea specială
și instrucţiuni secrete. La D. 2 Munte primea numai
mâncare și transport, fără să arate niciodată ce lucrează.
Avea aparat T.F.F. puternic și transmitea direct în ţară
cu Serv. Informaţii Secret.
82
Întrebarea nr. 16
În cadrul cărui birou și-au dus aceștia acţiunea și ce
rapoarte informative cunoști date de aceștia?
Răspuns nr. 16
Grupa Grozăvescu lucra cu Biroul 2 Informaţii
și nu-mi amintesc să-mi fi prezentat vreodată vreun
raport special întocmit de grupa sa separat de lucrările
Biroului 2 Informaţii.
Grupa Gucu nu lucra cu niciun birou și nu mi-a
arătat niciodată ce lucrează și ce transmite în ţară.
Întrebarea nr. 17
Care a fost translatorul Comandamentului Diviziei
2 Munte?
Răspuns nr. 17
Pentru limba rusă translator a fost...
Întrebarea nr. 18
La ce acţiuni de încercuire contra partizanilor ai
luat parte, data când s-au efectuat și unde?
Răspuns nr. 18
Am luat parte la următoarele încercuiri de partizani:
– acţiunea de încercuire a pădurii Suia, care a avut
loc la data de 31 decembrie 1943-1 ianuarie 1944;
– acţiunea de încercuire a pădurii între Uskut–
Carassubassar – Aișar, care a avut loc la data
l0-15 februarie 1944;
– acţiunea de încercuire a Pădurii între Stări – Crim
– Sudak – Orzalar, care a avut loc la 18 februarie 1944;
– acţiunea de încercuire a Muntelui Ciornaia în
sectorul Diviziei 1 Munte, între Alușta și Simferopol
care a început la 19 aprilie 1944 și s-a întrerupt a doua
zi (10.IV. 1944).
Întrebarea nr. 19
Dacă aceste acţiuni au fost duse din ordine
superioare sau din iniţiativă personală?
Răspuns nr. 19
Toate au fost ordonate de Comandamentul german.
Întrebarea nr. 20
Cine a organizat acţiunea din pădurea Suia și ce
ordine ai dat anterior acestei acţiuni?
Răspuns nr. 20
Acţiunea a fost organizată și condusă după ordinele
Corpului de Munte, de către comandantul acestuia.
Am transmis ordinele unităţilor din Divizie
care luaseră parte și Comandamentului secund al
Diviziei care era indicat în ordinul Corpului să le
comande.
Întrebarea nr. 21
Pe baza căror informaţii s-a trecut la această acţiune
și de unde veneau aceste informaţii?
3 (73) 2016 document

Răspuns nr. 21
S-a trecut la această acţiune pe baza informaţiilor
strânse de Comandamentul german, de la agenţii săi
din regiunea Suia și completate cu recunoașteri din
avion ale Biroului de Informaţii german.
Întrebarea nr. 22
Cât timp a durat acţiunea de la Suia și ce unităţi
au luat parte?
Răspuns nr. 22
Operaţia prevedea două zile de acţiune de la baza de
încercuire (Cerc nr. 1) până la finele ei la Suia și anume
zilele 31 decembrie 1943 și 1 ianuarie 1944.
Au luat parte la acţiune următoarele unităţi din
Divizie:
– Batalionul 8 V.M., comandat de lt. col. Vlădescu
Mircea, aflat astăzi în rezervă, la Târgu Mureș.
– Batalionul 10 V.M., comandat de lt. colonel
Nicolicescu Nicolae, aflat astăzi în rezervă, în București.
– Batalionul 16 V.M., comandat de lt. colonel
Eithel Ion, aflat astăzi în rezervă, în Bistriţa.
Au mai luat parte și două tunuri anticar și
antiaeriene (3 piese de mitraliere).
Întrebarea nr. 23
Care a fost rezultatul acestei acţiuni: morţi,
prizonieri din rândurile partizanilor?
Răspuns nr. 23
Rezultatul a fost în faţa unităţilor din Divizia 2
Munte: 10 morţi și 5-600 prizonieri (socotind și
femeile și copii). Între prizonieri erau socotiţi și cei
răniţi.
La întocmirea situaţiei, prin culegerea rezultatelor
de la unităţi, numărul morţilor era majorat, nu îmi
aduc aminte dacă 30 sau 300. La explicaţiile ofiţerilor
de stat-major, că s-a făcut aceasta ca să mulţumească
pretenţiile Comandamentului german, nu am fost de
acord și am ordonat să se întocmească situaţii în mod
real.
Cifra înscrisă în raportul către Corpul de Armată
este mai mare de 10, o subscriu și astăzi.
Partizanii adevăraţi scăpaseră din cerc pe la gruparea
col. Mociuschi.
Întrebarea nr. 24
Ce ordine ai dat cu privire la partizanii arestaţi în
acţiunea de la Suia?
Răspuns nr. 24
a) prevăzusem, în ordinele de pregătire a acţiunii,
să fie încălzite camerele școlilor și să li se dea mâncare
și ajutor sanitar când vor fi aduși la Carassubassar
document 2016 3 (73)
studii/documente
de autocamioanele Diviziei (în număr de 20);
aceștia așteptau în zona unde trebuia să se termine
acţiunea;
b) adunarea lor s-a făcut în camerele școlii
vecine cu pădurea Suia, de ostași din Escadronul 2
Cavalerie aflat la Suia și pe care eu l-am însărcinat
cu strângerea lor;
– în Carassubasar nu s-a pus nicio pază specială
pentru ei, afară de serviciul de siguranţă obișnuit în
acel sat (cei care au căutat să fugă, bărbaţii mai ales,
au putut s-o facă, fără nicio greutate, fiind toţi în
haine civile);
– de la Carassubassar am plecat în z ona
următoare, la Simferopol, la Corpul de Munte
care a ordonat să fie predaţi germanilor conform
dispoziţiilor acestora.
Întrebarea nr. 25
Dacă ai luat parte la anchetarea acestor partizani și
cine a făcut ancheta?
Răspuns nr. 25
La Divizie s-au cules informaţii de la partizani de
către Biroul de Informaţii, mai mult pentru a stabili ce
căutau în pădure femei și copii, cât și date privitoare
la prinderi.
Femeile arătau că au fost duse în pădure ca pedeapsă,
fiindcă soţii lor nu au dat concurs grupării și s-au opus
la darea alimentelor pentru partizani.
Privitor la prinderi nu dădeau nicio precizare,
arătând că au stat ascunși sub pietre și nu au luat parte
la luptă.
Toţi spuneau că adevăraţii partizani au fugit din
cerc și numai după plecarea acestora, acei rămași s-au
putut preda.
Toţi arătau că au suferit de frig din lipsă de haine și
de adăposturi (stau sub blocuri de piatră sau în scorburi
de copaci). Nu aveau apă și nu se puteau spăla decât
cu zăpadă topită. Aveau alimente foarte puţine și au
suferit de foame.
Toţi spuneau că ei nu sunt partizani, că nu au tras
focuri și nu dădeau nicio precizare privitor la efectivul
partizanilor și nici la activitatea partizanilor și intenţiile
lor viitoare.
Divizia nefiind obligată să facă
anchetarea prizonierilor-partizani și fiindcă
niciunul nu da informaţii adevărate, nu am luat
parte la această culegere de informaţii și nu mi-a
fost prezentat niciunul din cei ascultaţi de Biroul
de Informaţii.
83
studii/documente

Întrebarea nr. 26 pădurea Suia, agenţi de legătură cu partizanii din

Unde au fost înaintaţi aceștia (partizanii arestaţi)? această pădure. Niciunul nu a fost prins de agenţii
Răspuns nr. 26 sau unităţile Diviziei.
Au fost înaintaţi la Simferopol, prin Corpul de Un singur caz a fost: ca un individ să se prezinte
Munte la Comandamentul german. singur la postul de comandă al Diviziei și să arate că
este parașutist. A fost înaintat la Corpul de Munte.
Întrebarea nr. 27
Alte cazuri nu îmi aduc aminte dacă au mai fost.
Dacă în cadrul Diviziei 2 Munte s-au arestat
elemente parașutiste și ce s-au făcut cu acestea? Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin și
semnez propriu.
Răspuns nr. 27
În cadrul Diviziei, trupele sovietice de la Kerci
s.s. General rez. I. Dumitrache
și Perekop nu au lansat elemente parașutiste care
să cadă la unităţi ale Diviziei și astfel să poată fi
arestate. Au lansat, numai noaptea și numai în

General Ion Dumitrache interrogation,

the commander of the 2nd Division Mountain Troops.
„Antonescu’s faithful servant, fascist-Nazi admirer of (...) he participated in an unjust war”
Assistant professor Florian Bichir, Ph.D.

Abstract: General Ion Dumitrache has led important Romanian Army units that have
reached the easternmost point of the Second World War. Romanian soldiers under his
command fought in the Caucasus, Division 2 Romanian mountains reaching close to Grozny,
Chechnya’s capital! After the war, as a consequence of the dramatic political changes known,
General Dumitrache was retired and subsequently interrogated, humiliated and arrested,
along with Romanian Army’s military elite.

Keywords: WWII, Caucasus, examination, secret political police, General Ion Dumitrache,
National Council for the Study of Securitate Archives

NOTE

1 5
Membru al Colegiului CNSAS; cadru didactic titular la Universitatea Arhivele Militare Române, Fond D.C.I./1990, dosar nr. crt. 1193,
de Stat din Piteşti; membru al Comisiei Române de Istorie Militară. C.M.J. Braşov/1979; Memoriul de la Muzeul de Istorie şi Arheologie
2
http://eroiro1918.blogspot.ro/. Braşov.
3
Colonel (rtg) Constantin Chiper, Veterani în Slujba Patriei, vol. II,
6
Alesandru Duţu, Armata română de la Prut la Stalingrad şi
sub egida Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Ploieşti, înapoi la Prut (1941-1944), Chişinău, Editura Lexon-Prim, 2015,
Editura Buratino, 2006, pp. 7-13. pp. 158-162.
7
4
Leonida Moise, Rotaru Jipa, Antonescu, Hitler, Caucazul şi Crimeea: Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
sânge românesc şi german pe frontul de Est, Bucureşti, Editura Paideia, dosar nr. crt. P 076544, vol. I, ff. 6-14.
8
1999. Vânători de Munte – n.r.

84 3 (73) 2016 document


O personalitate a parașutismului militar
GENERALUL DE BRIGADĂ (r) TĂNASE NICULESCU
S
-a născut la 16
aprilie 1940
în localitatea
Hânţăști (Nicorești),
judeţul Galaţi. Părinţii săi,
Andonie și Maria, erau
ţărani cu o gospodărie
mijlocie. La naștere a
purtat numele de Popa,
ulterior, după căsătorie,
schimbându-l în Niculescu.
A fost crescut de bunici
Colonelul Tănase Niculescu
de la vârsta de 5 ani și a
urmat școala elementară în localitatea Tecuci. Ulterior,
în anul 1953, pe baza rezultatelor școlare obţinute a
fost admis la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din
Breaza pe care l-a absolvit cu Diplomă de maturitate în
1957. A urmat cursurile Școlii de Ofiţeri de Infanterie
„Nicolae Bălcescu” de la Sibiu, pe care le-a absolvit la
23 august 1960, fiind avansat în baza Ordinului MC
nr. 00787 din 20 august 1960, la gradul de locotenent.
A fost repartizat în funcţia de comandant de pluton
pistolari în cadrul Batalionului 36 Desant-Parașutare
de la Buzău. Pentru perioada 20 august 1960-31 iulie
1961, comandantul Companiei 3 pistolari, căpitanul
Vasile Băiceanu, notează că: ofiţerul a dat dovadă de
mult spirit organizatoric, iniţiativă și corectitudine în
instruirea și educarea subordonaţilor. La instrucţia tactică
[...] ofiţerul și-a depus tot interesul pentru a organiza și
conduce exerciţiile tactice de front la un nivel corespunzător
cerinţelor câmpului tactic, obţinând calificative de bine.
La comanda plutonului a dat dovadă de pricepere, curaj
și dârzenie în executarea lansărilor cu parașuta. Teoretic,
ofiţerul este pregătit, și-a însușit problemele teoretice în
legătură cu activitatea aeriană și-n practică a obţinut
rezultate bune, atât personal, cât și cu subordonaţii. [...] este
energic, cinstit și are dezvoltat simţul răspunderii personale,
nu este părtinitor și nu trece cu vedere lipsurile. [...] Este
bine pregătit, cunoaște problemele necesare unui ofiţer și
corespunde pe deplin funcţiei de comandant de pluton2.
În toamna anului 1960 a fost brevetat parașutist
militar. După ce a urmat, în perioada 1 noiembrie
1961-30 octombrie 1962, Cursul de comandanţi
de grupuri de cercetare operativă prin parașutare în
adâncimea dispozitivului inamic organizat de Direcţia
document 2016 3 (73)
studii/documente
Plutonier-adjutant Eugen-Dorin SPĂTARU1
Informaţii din Marele Stat Major, a fost repartizat
în funcţia de comandant al Plutonului 2 cercetare în
cadrul Companiei 1 cercetare specială din Batalionul 36
Desant-Parașutare, iar, de la 15 iulie 1963, comandant
al Plutonului 2 cercetare în Compania 2 cercetare din
Batalionul de Cercetare în Adâncime din subordinea
Regimentului 60 Desant-Parașutare, nou-înfiinţat.
La 30 decembrie 1962 a fost avansat la gradul de
locotenent-major.
În perioada 31 august 1961-31 august 1962,
același ofiţer îl aprecia ca: un element energic cu-n
spirit organizatoric dezvoltat. Of iţerul a organizat și
condus bine programul plutonului și a menţinut o bună
practică disciplinară. În procesul pregătirii de luptă a
obţinut calificative de bine fiind evidenţiat și recompensat
în bani. Ofiţerul este bine pregătit din punct de vedere
militar, cunoaște problemele de cultură militară la un nivel
satisfăcător. Este un parașutist în formare cu perspective
pentru viitor. La pregătirea politico-ideologică a obţinut
calif icativul de „Bine” cu ocazia seminariilor, of iţerul
cunoaște problemele de ideologie marxistă, dar nu le pune
în practică. Cunoaște probleme de cultură generală. Din
punct de vedere militar ofiţerul are spiritul organizatoric
dezvoltat, este exigent și are simţul răspunderii dezvoltat.
Ofiţerul manifestă lipsă totală de respect faţă de superiori
dând dovadă de îngâmfare și lipsă de modestie3.
Locţiitorul comandantului de batalion, maiorul
Aurel Diacu, consideră că: este un ofiţer pregătit, se
străduiește pentru instruirea subunităţii. Ofiţer cu bune
calităţi de comandament. Este necesar să fie mai modest și
respectuos faţă de superiori4.
Pentru perioada 31 iulie 1962-31 iulie 1963,
comandantul Companiei 1 cercetare specială, căpitanul
Ulpiu Chiriţescu, apreciază că: pe perioada îndeplinirii
serviciului în această funcţie, ofiţerul, la început a obţinut
rezultate bune și foarte bune în pregătirea subordonaţilor,
educarea lor, întărirea disciplinei și ordinii militare,
muncind cu mult simţ de răspundere. În pregătirea
subordonaţilor săi, ofiţerul a dat dovadă de multă energie și
iniţiativă, de organizarea și conducerea ședinţelor în bune
și foarte bune condiţii. A demonstrat că are mare putere de
muncă, că este exigent cu subordonaţii săi și că poate obţine
rezultate de bine și foarte bine cu plutonul. Ceea ce îl ajută
la instruirea plutonului este faptul că are o foarte bună
memorie, este dinamic și ușurinţa de a se exprima. Din punct
85
studii/documente
23 august 1981.
Participant la ceremonia înmânării Drapelului de luptă al unităţii
de vedere militar este bine pregătit întrucât își îmbogăţește
continuu cunoștinţele militare. De asemenea, este foarte
bun parașutist ceea ce a făcut să fie mereu exemplu pentru
subordonaţi. [...] Ofiţerul este activ, are spirit de organizare,
de iniţiativă, are curaj și este operativ. În activitatea
desfășurată până-n prezent a manifestat și părţi negative:
nu este consecvent în muncă având perioade de delăsare; nu
întotdeauna ia în consideraţie observaţiile și ajutorul ce i
se dă; a manifestat lipsă de politeţe militară faţă de șefi și
alţi ofiţeri din unitate și din garnizoană; nu și-a întocmit
întotdeauna programul zilnic pentru conducerea subunităţii
sale; nu la toate categoriile de instruire, la ședinţele de
predare și antrenare insistă în pregătirea fiecărui militar
în parte, cu minuţiozitate; au fost perioade prea mari când
nu a executat controlul periodic al plutonului, la apelul de
seară și la încadrarea lui în programul de după-amiază;
nu-i place să poarte ţinuta regulamentară la instrucţie5.
Același comandant îl caracteriza pentru perioada
31 iulie 1963-31 iulie 1964: în activitatea pe care a
desfășurat-o la comanda plutonului a dovedit că este bine
pregătit, posedă cunoștinţe militare suf iciente necesare
organizării și conducerii în bune condiţii a temelor de
pregătire de luptă. Pe of iţer îl caracterizează energia,
impulsivitatea, puterea de muncă, asimilarea și reţinerea
bună a materialelor studiate. Ca parașutist este bun și
a reușit să mobilizeze militarii din subunitate pentru a
executa lansări cu mult curaj, fără a pune probleme deosebite.
În activitatea desfășurată în acest an a manifestat și multe
lipsuri: nu întotdeauna s-a încadrat în program, iar
programul în multe cazuri l-a făcut cu lipsuri, ceea ce a făcut
ca iniţial subordonaţii să obţină calificative nesatisfăcătoare
și aceasta s-a văzut mai ales la tragerile de instrucţie
cu automatul și pistolul. [...] În unele perioade starea
disciplinară a subunităţii sale nu a fost bună datorându-se
pe deoparte faptului că nu s-a preocupat și n-a urmărit cu
stricteţe ordinea și disciplina în pluton, iar pe de altă parte
personal nu a constituit exemplu de disciplină. Nu a asistat
periodic la deșteptare sau la apelul de seară al plutonului6.
86
Această caracterizare soldată cu calificativul
„nesatisfăcător” a constituit un moment de cumpănă
în cariera ofiţerului, care a conștientizat acest lucru, cu
maturitate și responsabilitate. Ba mai mult, peste ani,
dovadă a caracterului său altruist, i-a acordat o mână
de sprijin fostului comandant de companie, ajuns
colonel și aflat într-o poziţie nu tocmai plăcută într-un
comandament de armă, luându-l pe acesta în calitate
de locţiitor pentru zbor și parașutare la regimentul de
parașutiști pe care-l va comanda.
Între 7 octombrie 1964-27 octombrie 1965
a îndeplinit funcţia de comandant Grup 1 cercetare
în dispozitiv din Compania 2 Cercetare din
Batalionul 185 Cercetare.
Pentru perioada 1 august 1964-1 august 1965,
locotenentul major Paul Vladislav, comandantul
Companiei 2 din Batalionul 185 Cercetare, apreciază că:
ofiţerul a depus interes în educarea și instruirea militarilor din
subordine datorită cărui fapt grupul comandat de ofiţer a fost
declarat grup de frunte. La instrucţia tactică grupul a obţinut
calificative de bine și foarte bine la exerciţiile tactice întrunite.
La instrucţia focului, la tragerile individuale calificativul
grupului este satisfăcător, iar la tragerile de luptă cu grupul
calificativul foarte bine. La pregătirea politică calificativul
este de bine. Militarii sunt rezistenţi din punct de vedere
fizic și execută corect mișcările de front. Starea disciplinară a
grupului este satisfăcătoare. Ofiţerul s-a îngrijit de bunul trai
al militarilor din subordine și a manifestat în permanenţă grijă
pentru păstrarea tehnicii și materialelor de luptă. Este apropiat
și stimat de subordonaţi. Din punct de vedere militar ofiţerul
este bine pregătit și se preocupă în permanenţă de îmbogăţirea
cunoștinţelor militare și de specialitate. La convocările executate
ofiţerul s-a prezentat documentat și a dat răspunsuri bune
și foarte bune. [...] Ofiţerul este disciplinat și conștiincios în
muncă, fapt pentru care a fost recompensat în bani și mulţumiri
prin ordin pe unitate. Nu a avut abateri de la disciplina
militară și nu a fost pedepsit disciplinar. În concluzie, ofiţerul
este bine pregătit militar și politic și se îngrijește de instruirea
și educarea militarilor din subordine7.
A revenit în Regimentul 60 Desant Parașutare, iniţial în
calitate de comandant Pluton pistolari și, de la 5 noiembrie
1965, în calitate de comandant Pluton cercetare.
Șeful cercetării regimentului, maiorul Gheorghe
Alexa, îl apreciază în „Notarea de serviciu” pentru
perioada 1 august 1965-15 iulie 1966, ca fiind un ofiţer
bine pregătit militar și politic, precum și în specialitatea de
parașutist. Se preocupă în permanenţă de studiul limbilor
străine (studiază limba engleză). Este un bun pedagog,
competent în instruirea subordonaţilor, energic, este
inteligent, are memorie și capacitate de analiză, este hotărât,
disciplinat și respectuos, exigent, are dragoste faţă de muncă.
Este principial și are dezvoltat spiritul critic și autocritic,
are o conduită morală bună. Ofiţerul este sănătos și dispune
3 (73) 2016 document

de calităţi
intelectuale și
f izice, având
perspective
f r umoase de
dezvoltare.
În funcţia în
care lucrează
a obţinut
rezultate bune,
atât personal,
cât și cu
subunitatea pe
care o comandă.
S t a r e a
disciplinară a
subunităţii este
bună, tehnica
1981. Locotenent-colonelul Tănase Niculescu de luptă și
echipat pentru lansare materialele din
dotare sunt bine
întreţinute. Se îngrijește în permanenţă de pregătirea
subordonaţilor. La controale și inspecţii a obţinut calificative
de bine. Recomand să urmeze această perseverenţă în
activitatea de zi cu zi, să ajute mai mult comandanţii de grupe
în pregătirea și conducerea programului. Să insiste mai mult
în pregătirea subunităţii la instrucţia focului8. Și locţiitorul
comandantului de regiment, maiorul Nicolae Domnaru
consideră că ofiţerul este bine pregătit din punct de vedere
militar și politic. Este un bun instructor și educator9.
La 15 septembrie 1966 a fost numit comandant de
pluton în Regimentul 2 Mecanizat din București, iar de
la 1 octombrie a fost numit adjutant al comandantului
Armatei 2 București, generalul-maior Ion Șerb. La
30 martie 1967 este promovat șef Birou secretariat
și secretar al Consiliului Militar în cadrul aceluiași
comandament.
În „Notarea de serviciu” pentru perioada 15 iulie 1966-
15 iulie 1967, generalul-maior Constantin Berteanu,
șeful de stat-major al Armatei 2, îl caracterizează ca
având o pregătire militară și de cultură generală bună,
reușind ca în scurt timp să treacă la îndeplinirea sarcinilor
ce revin secretarului Consiliului Militar. Este un ofiţer
inteligent, disciplinat și dovedește o atitudine sănătoasă
faţă de muncă. Din punct de vedere medical este sănătos, are
putere de muncă și rezistenţă necesară la eforturi fizice. În
activitatea sa ofiţerul a dovedit lipsă de receptivitate în unele
situaţii. Nu întotdeauna dă atenţie ordinelor primite și de
asemenea nu urmărește continuu îndeplinirea unor măsuri
stabilite în ședinţele consiliului militar10. Comandantul
armatei, generalul-locotenent Ion Șerb, a considerat că
este un ofiţer energic, cu frumoase perspective de dezvoltare
pe linia specialităţii sale-cercetare în adâncime11.
document 2016 3 (73)
studii/documente
În perioada 12 septembrie-26 octombrie 1967 este
pus la dispoziţia Armatei 2 în vederea încadrării. De la
26 octombrie va îndeplini funcţia de comandant al
Companiei 2 din cadrul Batalionului 117 Cercetare, iar
în perioada 1 noiembrie 1967-30 martie 1968 va urma un
curs de limba engleză (obţinând certificatul de traducător).
Între timp, la 19 decembrie 1967, a fost numit ajutor
șef Secţie Cercetare a Armatei 2, iar la 30 decembrie
1967 i s-a acordat gradul de căpitan.
Pentru perioada 15 iulie 1967-1 iulie 1968, șeful
Secţiei Cercetare, colonelul Nicolae Lazăr, a notat că
fiind detașat la Cursul de limbi străine M.F.A., a muncit
cu pasiune pentru a-și însuși cunoștinţele predate. De fiecare
dată a dovedit că și-a pregătit minuţios lecţiile, neavând
reproșuri din partea profesorilor sau a șefului cursului. Este
un ofiţer inteligent, cult și cu multă ambiţie de a se informa
multilateral. Este bine pregătit din punct de vedere militar
și are talent în lucrul de stat-major. Pe timpul școlarizării la
Cursul de limbi străine a avut o comportare bună dovedind
multă putere de muncă și de analiză. Execută bine traduceri
din engleză în limba română. Ofiţerul, dacă ar fi trimis să
urmeze cursurile Academiei Militare Generale, ar putea
deveni un foarte bun ofiţer de stat-major având pasiune și
talent pentru această artă12.
La 29 mai 1968 este pus la dispoziţia Armatei 2
în vederea încadrării, iar la 29 iulie 1968 este numit
comandant de companie în Batalionul 117 Cercetare.
La 13 septembrie 1968 este promovat în funcţia de
ajutor al șefului cercetării (și fotodescifrator) Diviziei
57 Tancuri, nou înfiinţată, iar la 5 decembrie 1968 este
numit ajutor șef Secţie Cercetare (Anexa N) a Armatei 2.
În anul 1969 va urma un curs de interpretator foto
cu durata de o lună, organizat de Direcţia Topografică
Militară. Pentru perioada 1 iulie 1968-1 iulie 1969, șeful
Secţiei Cercetare a Armatei 2, colonelul Nicolae Lazăr,
aprecia că deși nu este absolvent de academie, căpitanul
Niculescu a dovedit că este un foarte bun ofiţer. A studiat
minuţios și a reușit să-și completeze cunoștinţele de cercetare
pentru a fi în măsură să se achite de sarcini la nivelul Secţiei
Cercetare a Armatei. Ofiţer disciplinat, cu mult simţ de
răspundere în îndrumarea instrucţiei de cercetare. Este un
foarte bun cercetaș în adâncimea dispozitivului inamic,
are calităţi deosebite, atât fizice, cât și intelectuale. Este un
ofiţer cu o cultură generală bine pusă la punct care l-a ajutat
să înţeleagă problemele legate de organizarea și conducerea
cercetării, încadrându-se foarte repede în ritmul de lucru al
secţiei. Ofiţerul depune mult suflet în rezolvarea lucrărilor
ce i se încredinţează și este pasionat pentru activitatea de
stat-major pe linie de cercetare. Propun să se aprobe ca
ofiţerul să candideze la examenul de admitere în Academia
Militară Generală având posibilităţi de a deveni un foarte
bun ofiţer de stat-major. De asemenea, propun să fie înaintat
la gradul de maior înainte de termen13.
87
studii/documente
Pentru perioada 1 iulie 1969-1 iulie 1970, șeful Secţiei
Cercetare a Armatei 2, colonelul Ioan Ciulei, a apreciat
că ofiţerul și-a îndeplinit în foarte bune condiţii atribuţiile
funcţionale având o contribuţie însemnată la rezolvarea
sarcinilor secţiei și, în special, la îndrumarea pregătirii
subunităţilor de cercetare în adâncimea dispozitivului. Are
o bună pregătire de cultură generală și se preocupă continuu
de îmbogăţirea cunoștinţelor sale prin folosirea a unei părţi
însemnate din timpul său liber literaturii beletristice și
tehnico-știinţifice. Aceeași preocupare manifestă și pentru
pregătirea sa militară. Disciplinat, inteligent, muncitor, cu
o comportare demnă în familie și societate, ofiţerul are mari
posibilităţi de dezvoltare14.
La 21 septembrie 1970 este detașat pentru a
comanda Compania 313 Cercetare în Adâncime prin
Parașutare, care nu avea comandant titular.
La 8 mai 1971 este avansat înainte de termen la
gradul de maior.
Pentru perioada 1 iulie 1970-1 iulie 1971, șeful
Secţiei Cercetare a Armatei 2, a apreciat că a dovedit
reale calităţi organizatorice și de comandă. Foarte bine
pregătit pe linie de specialitate, muncitor, energic și
exigent, depune interes și pasiune în instruirea și educarea
subordonaţilor. Cunoaște în bune condiţii modul de
organizare și desfășurare a procesului de instrucţie specific
subunităţii a cărei pregătire o îndrumă cu competenţă.
Subunitatea pe care o comandă a obţinut rezultate bune și
foarte bune la instrucţia focului, instrucţia de specialitate,
la pregătirea și executarea saluturilor cu parașuta. La
aplicaţii și la activităţile practice în teren a muncit cu simţ
de răspundere pentru pregătirea și conducerea grupurilor de
cercetare. Cu ocazia desfășurării programului de pregătire
a companiei la munte, pentru instrucţia schiului sau în
garnizoana Buzău, pentru executarea salturilor cu parașuta,
a asigurat condiţii bune de desfășurare a instrucţiei. Apreciez
activitatea depusă de ofiţer în perioada pentru care este notat
cu calificativul foarte bine15.
În perioada 13 septembrie 1971-18 august 1973
urmează cursurile Academiei Militare – Facultatea
de Arme Întrunite și Tancuri. La absolvire, pe baza
rezultatelor foarte bune obţinute, este numit în
funcţia de ofiţer 3 în Secţia Planificare, Coordonare și
Planificare Operativă din cadrul Direcţiei Operaţii a
Marelui Stat Major.
Pentru perioada 1973-1974, șeful Secţiei, generalul-
maior Emil Iepure, a apreciat că a dat dovadă de multă
putere de muncă și interes în rezolvarea sarcinilor. În
exercitarea funcţiei sale, ca urmare a pasiunii ce o depune,
a obţinut rezultate bune, străduindu-se să-și perfecţioneze
metodele de muncă. Are o bună pregătire militară și manifestă
interes permanent pentru îmbogăţirea cunoștinţelor sale din
domeniul tacticii și artei operative. Pe linia specialităţii
sale a făcut progrese evidente, fiind în măsură să elaboreze,
independent, diverse documente și materiale. [...] Lucrează
88
Alături de camarazi înainte de zbor
expeditiv pe hartă cu precizie și acurateţe; de asemenea,
redactează documente operative și alte materiale într-o
formă și cu un conţinut bun. În activitatea de planificare și
organizare a realizat progrese evidente, fiind în măsură să
rezolve personal, neîndrumat, diversele sarcini ce-i revin.
Este necesar să se preocupe mai mult de perfecţionarea
capacităţii sale organizatorice pe toate liniile tangente
specialităţii sale. Ofiţerul și-a dezvoltat deprinderile de a
studia și analiza problemele multilateral, iar în activitatea
de concepţie a dobândit de asemenea rezultate evidente. Vine
adesea cu sugestii, propuneri și iniţiative pentru rezolvarea
cu succes a sarcinilor colective. [...] Este sănătos și robust.
Practică sportul și se preocupă mult de menţinerea sănătăţii
și condiţiei sale fizice16. Locţiitorul șefului Direcţiei
Operaţii, generalul-locotenent Gheorghe Lefter, a
concluzionat că este ofiţer de perspectivă17.
La 1 august 1974 este promovat în funcţia de
ofiţer 2 în cadrul aceleiași secţii.
Colonelul Vasile Simescu, șeful secţiei, în „Notarea
de serviciu” pentru anii 1974-1975, a apreciat că în
îndeplinirea atribuţiilor sale funcţionale, ofiţerul a dat
dovadă de competenţă, multă putere de muncă și de un interes
deosebit în rezolvarea sarcinilor, obţinând rezultate bune
și foarte bune. La activităţile desfășurate la comandamente
și trupe se orientează ușor, sesizează oportun atât aspectele
pozitive, cât și neajunsurile, faţă de care propune măsurile
necesare. Este expeditiv în elaborarea diferitelor documente
necesare pregătirii și conducerii aplicaţiilor, convocărilor
și altor activităţi, le exercită cu ușurinţă, aducându-și
o contribuţie meritorie la organizarea și desfășurarea
acestor activităţi. Manifestă o vădită preocupare pentru
perfecţionarea stilului și metodelor sale de muncă, precum
și pentru îmbunătăţirea conţinutului diferitelor activităţi
organizate de secţie; este receptiv la însușirea și promovarea
noului. Are o pregătire militară în formare și manifestă
3 (73) 2016 document

interes pentru îmbogăţirea cunoștinţelor sale în domeniul
teoriei și artei operative, în special problemele pe care le ridică
războiul întregului popor. Și-a îmbunătăţit pregătirea de
specialitate, având certe perspective de a deveni un foarte
bun ofiţer de stat-major. Are o frumoasă cultură generală
și se preocupă de lărgirea orizontului și cunoștinţelor sale.
Ofiţerul este disciplinat și respectuos, corect în executarea la
timp și de calitate a ordinelor, dispoziţiilor și a prevederilor
regulamentelor militare. [...] Și-a dezvoltat capacitatea de
organizare, analiză și sinteză, dând dovadă de iniţiativă
și perspicacitate. Este un ofiţer cu personalitate, energic,
conștiincios, îndrăzneţ în gândire și acţiune și insistent în
îndeplinirea sarcinilor. Se orientează repede în situaţii grele
și ia măsuri oportune. Are însușiri de comandă18. Comisia
de notare, condusă de generalul-locotenent Lefter,
a concluzionat că având reale aptitudini de comandă,
propunem ca ofiţerul să fie luat în discuţie pentru numirea
sa în funcţia de comandant de regiment19.
La 5 iulie 1976 devine ofiţer 2 în Secţia Planificare
și Pregătire Operativă, iar la 1 iulie 1978 este promovat
ofiţer 1 în Biroul 2 Planificare și Coordonare din cadrul
aceleiași secţii.
Prin Ordinul M.C. nr. 001075 din 20 decembrie
1977, la 30 decembrie 1977 a fost avansat la gradul de
locotenent-colonel.
În „Notarea de serviciu” pe anul 1976, colonelul
Simescu apreciază că în îndeplinirea sarcinilor, ofiţerul
a dat dovadă de competenţă, multă putere de muncă și un
interes deosebit, obţinând rezultate bune și foarte bune. Și-a
format deprinderi temeinice în activitatea de planificare
și coordonare, aducându-și o contribuţie meritorie la
elaborarea Planului unic cu principalele activităţi al
ministerului pentru perioada 1976-1980. De asemenea,
a întocmit bine diferite documente de pregătire operativă
și de stat-major, necesare unor activităţi. Este receptiv la
însușirea și promovarea noului și manifestă o continuă
preocupare pentru perfecţionarea stilului și metodelor sale
de muncă. Are o pregătire militară, politico-ideologică și
de stat-major corespunzătoare funcţiei ce o îndeplinește,
înregistrând progrese evidente în ultima perioadă.
Manifestă interes pentru completarea cunoștinţelor sale
în domeniul artei operative, în special în problemele pe
care le ridică războiul întregului popor. De asemenea,
are o foarte bună cultură. [...] Îi recomand să insiste pe
studiul și însușirea sistematică a problemelor referitoare la
întrebuinţarea în operaţii a eșaloanelor operative armată și
corp de armată. De asemenea, să treacă la elaborarea unor
lucrări originale de studiu, având posibilităţi reale în acest
sens. Ofiţerul este ordonat, disciplinat și respectuos, corect în
îndeplinirea la timp a ordinelor și dispoziţiilor ce i se dau.
Este un ofiţer destoinic, energic, cu personalitate, sănătos,
dinamic în gândire și acţiune. Se orientează ușor în situaţii
grele, sesizează oportun diferite aspecte pozitive și negative,
faţă de care propune măsuri juste. Are evidente calităţi
document 2016 3 (73)
studii/documente
Sus, de la stânga la dreapta – căpitanul Ulpiu Chiriţescu
şi locotenentul-major Tănase Niculescu
organizatorice, de analiză și bune însușiri de conducere,
care îi oferă posibilitatea să poată comanda un regiment
mecanizat. Totuși, uneori, din dorinţa de a fi operativ, nu
este suficient de meticulos, profund și precis în rezolvarea
unor lucrări de concepţie și analiză; de asemenea, nu este
întotdeauna atent la lucrul de stat-major, în special în ceea
ce privește acurateţea și precizia. În relaţiile sale în cadrul
colectivului este principial și corect. Are un caracter deschis și
sincer. Este receptiv la îndrumările și criticele ce i se aduc și
ia poziţie fermă faţă de anumite lipsuri pe care le constată20.
Același ofiţer, în „Notarea de serviciu” pe anul 1977,
îl aprecia că și-a îndeplinit sarcinile ce i-au revenit cu
rezultate bune și foarte bune. Ofiţerul a continuat să dea
dovadă de competenţă, multă putere de muncă și de un
interes deosebit în rezolvarea sarcinilor. În întreaga sa
activitate a aplicat prevederile documentelor de partid, a
legilor și regulamentelor. A participat cu rezultate bune la
pregătirea documentelor necesare pentru aplicaţiile comune
CALLATIS-77 și DACIA-77. A planificat și coordonat
cu competenţă activităţile din Planul unic al ministerului,
precum și desfășurarea consfătuirilor pe unităţi, mari
unităţi și comandamente privind îmbunătăţirilor
metodologiei de instruire a trupelor. Are o pregătire și o
cultură generală în continuă dezvoltare, corespunzător
funcţiei ce o îndeplinește. Se pregătește sistematic și este la
curent cu ce apare nou în arta militară și în doctrina altor
armate. Fiind un tânăr ofiţer îi recomand să acorde același
interes și pasiune și activităţilor de pregătire operativă,
unde are frumoase posibilităţi. În relaţiile de serviciu și
în afara serviciului este un ofiţer disciplinat și respectuos.
Este energic, dinamic și a dat dovadă de exigenţă în
executarea la timp și de calitate a ordinelor, dispoziţiilor
și prevederilor regulamentare. În comisiile de inspecţie
la care a participat a avut o comportare corectă, exigentă
și principială. Este necesar ca, în unele ocazii, să fie mai
ponderat și mai reţinut. Are reale deprinderi organizatorice,
de analiză și sinteză. Este conștiincios și îndrăzneţ; are
posibilitate și se orientează repede în situaţii grele, dând
dovadă de iniţiativă și perspicacitate. Are evidente însușiri
89
studii/documente
de comandă21. Generalul-locotenent Ioan Șuţa, prim-
locţiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Direcţiei
Operaţiei, îl considera un ofiţer cu frumoase calităţi22.
Pentru activitatea desfășurată în anul 1978, colonelul
Gheorghe Mogoșanu, șeful Biroului 2 din Secţia
Planificare și Pregătire Operativă, considera că sarcinile ce
i-au revenit le-a îndeplinit cu rezultate bune și foarte bune.
A participat și a obţinut rezultate foarte bune la activităţi de
organizare a aplicaţiei comune SOIUZ-78 și a Convocării
de bilanţ și sarcini pe minister, din luna septembrie 1978.
Este rezistent la eforturi fizice și intelectuale și se preocupă
în mod deosebit pentru promovarea noului23.
De asemenea, în „Notarea de ser viciu” pe
anul 1979, același ofiţer îl caracteriza că are putere
de muncă și depune mult interes în rezolvarea tuturor
sarcinilor. A participat la aplicaţia comună SCUT-79, în
R.P. Ungară, precum și la pregătirea aplicaţiei operative, pe
hartă CARPAŢI-79, unde a obţinut rezultate bune, fiind
evidenţiat și recompensat. La pregătirea tactic-operativă a
obţinut rezultate bune, este combativ și își susţine punctul de
vedere, argumentat pe baza principiilor regulamentare. În
comisiile de inspecţie la care a participat a avut o comportare
corectă, principială24.
1980 va fi anul de naștere a unor noi comandamente
de mari unităţi și unităţi. Se vor înfiinţa, printre altele,
și trei regimente de parașutiști. Pentru încadrarea
principalelor funcţii de comandă se vor selecţiona, de
către conducerea Ministerului Apărării Naţionale, cadre
cu experienţă în conducerea unor astfel de structuri.
Locotenent-colonelul Tănase Niculescu va fi chemat
la ministrul Apărării Naţionale, generalul-maior
dr. Constantin Olteanu, care îl va numi la comanda
Regimentului 64 Parașutiști, nou înfiinţat în garnizoana
Boteni – Titu. Și-a ales mai vechi doi colaboratori (i s-a
oferit această posibilitate), căpitanul Vasile Palcău – șef
de stat-major și căpitanul Octavian Burcin – secretar
al comitetului de partid, și cu care va porni la o muncă
extrem de complexă și anevoioasă, în condiţiile lipsei
personalului și a unei baze materiale adecvate, activitate
pe care o va duce la bun sfârșit cu rezultate concludente
într-un timp foarte scurt.
Pentru anul 1980, generalul-locotenent Gheorghe
Zărnescu, comandantul Aviaţiei Militare notează că
a reușit ca într-un timp relativ scurt să-și însușească
atribuţiile ce-i revin. Dovedește preocupare pentru
organizarea și desfășurarea cu rezultate bune a întregului
proces instructiv-educativ în unitate, acordând o mare
atenţie tuturor categoriilor de pregătire, cât și pentru
întărirea și menţinerea unei discipline militare ferme și
ordini interioare corespunzătoare în rândul subordonaţilor.
Deși unitatea pe care o comandă este nou înfiinţată, a depus
interes pentru constituirea și închegarea ei la termenul fixat,
angrenând și pe locţiitorii și ajutoarele sale în rezolvarea
diferitelor probleme impuse de necesitatea desfășurării
90
normale a procesului instructiv-educativ. [...] este bine
pregătit, cu o temeinică cultură militară, de specialitate și
generală. Studiază sistematic diferitele lucrări din domeniul
artei militare și din documentele de partid și depune interes
pentru aplicarea acestora în viaţă. Va trebui să se preocupe
în viitorul apropiat de pregătirea personală de specialitate
și să devină în scurt timp parașutist militar clasa I. Are
capacitate organizatorică și și-a format frumoase deprinderi
de analiză și sinteză, reușind să desprindă cu ușurinţă
esenţialul din multitudinea problemelor, lucrează cu
prevedere, este operativ, dinamic, se orientează cu rapiditate
în situaţii neprevăzute, luând măsurile necesare și oportune.
Este autoritar și competent, cu iniţiativă în muncă. Îi
recomand ca în unele situaţii să dovedească mai multă
stăpânire de sine. În cadrul colectivului de muncă lucrează în
mod principial, se străduiește să creeze și să asigure un climat
de muncă și viaţă sănătos pentru obţinerea unor rezultate
superioare în procesul instructiv-educativ25. Comisia de
notare propunea să persevereze în închegarea unităţii,
asigurarea bazei materiale necesare ridicării procesului
pregătirii de luptă și politice26.
Pentru activitatea pe anul 1981, același general
consideră că activităţile organizate și desfășurate de ofiţer
în conducerea unităţii au fost îndeplinite cu rezultate bune
și foarte bune. S-a preocupat de pregătirea militarilor în
vederea executării parașutărilor, obţinând rezultate bune
și foarte bune, fără incidente sau accidente. La aplicaţiile
tactice de comandament pe hartă, a obţinut rezultate
bune, iar convocările de pregătire pe linie de specialitate
cu cadrele din unitate, le-a desfășurat în condiţii bune,
urmărind permanent perfecţionarea pregătirii tactice
a ofiţerilor. Este necesar să acorde mai multă atenţie
îmbunătăţirii și completării bazei materiale a instrucţiei
de specialitate a unităţii. Are o foarte bună pregătire
militară, politico-ideologică, de specialitate și de cultură
generală. Studiază literatura de specialitate și se preocupă
de perfecţionarea pregătirii sale militare. La convocările
de pregătire a obţinut rezultate foarte bune și bune. Este
necesar să acorde mai multă atenţie pregătirii teoretice și
practice a militarilor în vederea executării parașutărilor
în deplină securitate. [...] Are calităţi de organizare și
conducere, organizează foarte bine activităţile din unitate
și conduce cu multă competenţă și iniţiativă procesul
instructiv-educativ. Este curajos, cu multă stăpânire de
sine în executarea parașutărilor planificate, perseverent în
exercitarea atribuţiilor funcţionale ce-i revin27.
În anul 1982, tot același general aprecia că s-a străduit
să obţină rezultate bune și foarte bune la majoritatea
categoriilor de pregătire, mai puţin la capacitatea de luptă
și lucrări de mobilizare, unde unitatea a fost apreciată,
în anul 1982, cu calificativul satisfăcător. S-a ocupat și
se ocupă de pregătirea militarilor în vederea executării
parașutărilor în deplină securitate fără a avea evenimente
grave. La aplicaţiile de comandament pe hartă a obţinut
3 (73) 2016 document

rezultate bune. Se ocupă de pregătirea cadrelor din unitate
și urmărește perfecţionarea pregătirii tactice a ofiţerilor.
[...] La convocările de pregătire a obţinut rezultate bune
și foarte bune, fiind preocupat să fie la curent cu noutăţile
ce apar pe linie de specialitate. Este parașutist clasa a II-a
și a executat parașutările prevăzute în plan. [...] Cu toate
că personal este disciplinat, ordonat și bun executant al
ordinelor, nu a luat măsuri pentru întronarea în cadrul
unităţii a unei ordini și discipline militare regulamentare.
[...] Are calităţi de organizare și conducere, și-a format
deprinderi de analiză și sinteză. Se orientează în situaţii
neprevăzute. Este autoritar și competent, dând dovadă de
iniţiativă. Ofiţerul nu a dovedit totuși suficient angajament
în conducerea unităţii, nu a sesizat la timp lipsurile pe linia
capacităţii de luptă și mobilizare28.
Pentru anul 1983, colonelul Achim Alstani, șeful
Secţiei Parașutiști din Comandamentul Aviaţiei
Militare, a conchis că s-a străduit pentru a obţine rezultate
bune și foarte bune în toate compartimentele de activitate
din cadrul unităţii, reușind însă numai în parte acest lucru.
A organizat bine procesul instructiv-educativ din cadrul
unităţii obţinând la exerciţiile demonstrative din lunile
august-septembrie (Aplicaţia „SOARELE-83” – n.n.)
rezultate foarte bune. La exerciţiile de alarmare și controlul
pe linie de mobilizare a obţinut calificative bune. Planul
pregătirii de luptă și politice a fost îndeplinit, de asemenea,
cu rezultate bune și foarte bune. Planul la parașutări a fost
îndeplinit 90%, înregistrându-se cu un incident grav de
parașutare29. Ofiţerul a fost preocupat pentru perfecţionarea
stilului și metodelor de lucru, dar nu a reușit în totalitate
acest lucru. Nu a fost suficient de receptiv la indicaţiile și
ajutorul primit și nu a luat cele mai corespunzătoare măsuri
pentru lichidarea neajunsurilor semnalate atât pe linia
ordinii și disciplinei militare, cât și pe linia întreţinerii
bunurilor din înzestrarea unităţii. [...] Este preocupat de a
fi la curent cu noutăţile apărute, ofiţerul și-a însușit doctrina
militară naţională reușind să aplice cerinţele acesteia în
instruirea și educarea subordonaţilor. La convocări și
antrenamente în lucrul de stat-major a obţinut rezultate
foarte bune. Este parașutist clasa a II-a, dar în anul 1983
nu a executat parașutări, pierzându-și clasa30.
După o serie de rezultate notabile, dar și multe
neajunsuri, la 30 ianuarie 1984 a fost promovat în
funcţia de ofiţer 1 (cu pregătirea de luptă) în Secţia
Parașutiști din Comandamentul Aviaţiei Militare.
În perioada 20-29 februarie 1984 a fost detașat la
Academia Militară pentru susţinerea examenului de
colonel, în faţa comisiei conduse de generalul-locotenent
Paul Cheler, și pe care l-a promovat cu media 8,72.
În „Notarea de serviciu” pe anul 1984, generalul-maior
Achim Alstani, șeful Secţiei Parașutiști, consemnează că
ofiţerul are reţineri în executarea parașutărilor și propun
să fie încadrat pe o funcţie de nenavigant, unde va obţine
rezultate foarte bune31.
document 2016 3 (73)
studii/documente
Ulterior, prin Decretul Prezidenţial nr. 170 din
17 august 1985, la 23 august 1985, va fi avansat
la gradul de colonel. În „Notarea de serviciu” pe
anul 1985, același general-maior Achim Alstani
consemnează că și-a îndeplinit atribuţiile funcţionale
cu competenţă și răspundere, reușind să obţină rezultate
bune și foarte bune. A dovedit preocupare în activităţile
organizate și conduse, aplicând în spirit creator
documentele de partid și de stat. [...] Of iţer capabil,
bun organizator și conducător al activităţilor de care
răspunde în cadrul secţiei. Este combativ în lichidarea
neajunsurilor constatate, are iniţiativă și-l preocupă
perfecţionarea stilului și metodelor de lucru. A îndrumat
bine activităţile de întocmire a documentelor de
planif icare și evidenţă a pregătirii de luptă și politice
din unităţile de parașutiști. Nivelul pregătirii politico-
ideologice, militare, de specialitate și de cultură generală
este foarte bun. Studiază literatură de specialitate și din
alte domenii, f iind la curent cu noutăţile ce apar. Aplică
în practică cunoștinţele ce le posedă cu rezultate bune și
foarte bune. La aplicaţii, convocări și ședinţe de pregătire
a obţinut rezultate foarte bune. Și-a însușit problemele
de doctrină militară naţională, f iind un bun instructor
pentru cadrele tinere din secţie. Of iţerul studiază și
aplică legile și rezultatele și prevederile regulamentare
în condiţii bune. La activităţile desfășurate dovedește
spirit de ordine și disciplină. Este sănătos. Poate face
faţă eforturilor ce i se cer32.
La 30 octombrie 1985 este numit șef al Serviciului
Operativ (și șef tură) în Secţia Operaţii din
Comandamentul Aviaţiei Militare. Șeful Secţiei
Operaţii, colonelul aviator Petru Obreja, în „Notarea de
serviciu” pe anul 1986 a apreciat că ofiţerul a fost numit
într-o funcţie nou înfiinţată în comandament, având de
îndeplinit atribuţii și sarcini noi. De la început ofiţerul a
desfășurat o activitate deosebită pentru a închega activitatea
serviciului operativ, pentru elaborarea documentelor și
amenajarea locului de muncă, obţinând rezultate bune și
foarte bune. Ofiţerul are o bună capacitate de organizare
și iniţiativă, a manifestat mult simţ de răspundere pentru
îndeplinirea sarcinilor ce i-au revenit. Recomand ofiţerului
o mai multă perseverenţă pentru definitivarea documentelor
și amenajarea locului de muncă al serviciului operativ.
Ofiţer foarte bine pregătit, politico-ideologic, militar și
de cultură generală. Manifestă dorinţă și interes pentru a
continua perfecţionare a pregătirii militare și de cultură
generală. Se impune ca ofiţerul să continue cu perseverenţă
completarea pregătirii de specialitate și pe linie de aviaţie
pentru a putea să rezolve la înalt nivel toate problemele de
serviciu33.
Este numit, la 7 aprilie 1987, în funcţia de șef de
stat-major al Gărzilor Patriotice de pe lângă Comitetul
de Partid al Sectorului 1 București. Pentru anul
1987 a fost caracterizat de colonelul Aurel Grama,
91
studii/documente
șeful de stat-major al
Gărzilor Patriotice ale
Municipiului București:
a înţeles răspunderea și
obligaţiile ce-i revin faţă
de organul de partid al
sectorului pentru creșterea
capacităţii combative a
gărzilor patriotice, cât
și pentru mobilizarea
acestora la îndeplinirea
sarcinilor de producţie
și obștești. Și-a însușit
î n to c m a i a t r i b u ţ i i l e
ce-i revin, s-a integrat
destul de repede în ritmul
Generalul de brigadă activităţilor statului major
Tănase Niculescu câștigându-și aprecierea
comandantului gărzilor patriotice de municipiu. A acţionat
pentru consolidarea organizatorică a statelor majore și
subunităţilor de gărzi patriotice realizând raportul ordonat
pentru această etapă la toţi indicatorii. A fost preocupat
de perfecţionarea pregătirii cadrelor la toate eșaloanele
asigurând o prezenţă maximă a participanţilor la toate
activităţile desfășurate, iar rezultatele sunt bune și foarte
bune. Documentele de ridicare a capacităţii de luptă au fost
întocmite la timp și de bună calitate. Are spirit de prevedere,
de răspundere personală și o dezvoltată capacitate de analiză
și sinteză. [...] Are o foarte bună pregătire militară generală
ceea ce i-a permis să-și însușească în bune condiţii modul de
acţiune și întrebuinţare a unităţilor și subunităţilor de gărzi
patriotice în diferite situaţii de luptă. La convocarea de
reciclare a cadrelor organizată de Statul Major al Gărzilor
Patriotice de la C.C. al P.C.R. a fost apreciat cu calificativul
foarte bine. Are un bogat nivel de cunoștinţe de cultură
generală și militară ridicându-i prestigiul și autoritatea
în faţa celor cu care vine în contact. [...] Are un dezvoltat
spirit de ordine și disciplină militară, manierat și cu mult
respect faţă de șefii și superiorii săi, foarte bun executant al
ordinelor. Este apropiat de subordonaţi, principial, fiind
stimat și apreciat de aceștia34.
În „Notarea de serviciu” pe anul 1988, același ofiţer
apreciază că în intervalul care s-a scurs de la încadrarea
sa la gărzile patriotice a reușit să-și însușească în condiţii
foarte bune atribuţiile funcţionale și se străduiește să
le aplice cât mai bine în activitatea ce o desfășoară.
Conduce cu competenţă procesul de instruire a cadrelor și
subunităţilor, acestea obţinând rezultate bune și foarte
bune, fapt conf irmat cu ocazia controlului executat de
statul major municipal, activitatea gărzilor din sector fiind
apreciată cu calificativul foarte bine. Verifică și analizează
cu regularitate modul de îndeplinire a atribuţiilor de către
personalul subordonat și stadiul îndeplinirii planului
de pregătire militară adoptând măsurile ce se impun.
[...] Planul de pregătire militară este realizat în devans
92
faţă de etapa în care ne găsim, iar planul de verificare
a capacităţii de luptă a fost îndeplinit dându-se atenţie
subunităţilor de intervenţie. Este preocupat de realizarea
noului cadru organizatoric al gărzilor patriotice, activitate
ce se găsește la nivelul etapei în cadrul sectorului. Acordă
atenţia cuvenită sprijinirii pregătirii militare a tineretului
pentru apărarea patriei și colaborării cu unităţile militare
și celelalte formaţiuni de apărare. Reţin atenţia ofiţerului
de a acţiona mai responsabil, cu exigenţă sporită și să se
străduiască să găsească căi de rezolvare a problemelor cu care
se confruntă, fără justificări și adoptarea cu ușurinţă a unor
poziţii autocritice. Se preocupă de îmbogăţirea cunoștinţelor
militare reușind să-și însușească în bune condiţii problemele
privind organizarea, pregătirea și conducerea unităţilor
și subunităţilor de gărzi patriotice în diferite situaţii. La
convocarea de comandament și stat-major a fost apreciat
cu calificativul bine. Posedă o bogată cultură generală și
militară. Este pătruns de spiritul de ordine și disciplină
militară, respectuos și politicos în relaţii cu șefii și superiorii
săi, principial și drept faţă de subordonaţi, fapt ce face să fie
apreciat și stimat de aceștia. Cunoaște și acţionează potrivit
prevederilor legislaţiei și regulamentelor în vigoare35.
Comisia de notare a fost de acord cu textul notării de
serviciu, recomandările făcute și calificativul general propus
de șeful de stat-major al municipiului. Ofiţerul s-a integrat
bine în funcţia pe care este încadrat și a depus eforturi
susţinute în vederea îndeplinirii cu rezultate din cele mai
bune a sarcinilor ce-i revin36.
În perioada 19 noiembrie-27 decembrie 1989, în
urma unei delaţiuni semnalată organelor superioare
politice, este mutat, pe o funcţie inferioară, în funcţia
de ofiţer 2 (pentru completare și serviciu la unităţi) în
Secţia Completare, Organizare și Mobilizare din cadrul
Direcţiei Lucrări în Economia Naţională. În „Notarea
de serviciu” pe anul 1989, șeful Statul Major al Gărzilor
Patriotice din Municipiul București, colonelul Aurel
Grama, apreciază că ofiţerul cunoaște în condiţii foarte
bune atribuţiile și sarcinile ce-i revin și acţionează cu simţ
de răspundere pentru materializarea lor în practică. A
organizat și condus cu deplină legalitate procesul instructiv-
educativ cu statele majore și subunităţile de gărzi patriotice,
îndeplinind în totalitate sarcinile prevăzute în planul de
pregătire militară pe acest an. La controlul de fond executat
de Statul Major al Gărzilor Patriotice de la C.C. al P.C.R.
activitatea gărzilor patriotice din sector a fost apreciată
cu calificativul foarte bine. S-a preocupat de ridicarea
pregătirii cadrelor din structura organizatorică a gărzilor
patriotice, conducând cu răspundere convocările prevăzute
în plan. A acţionat și îndrumat cu toată responsabilitatea
activitatea noului cadru organizatoric al gărzilor patriotice.
A îndrumat în permanenţă procesul de instruire militară
a tinerilor din formaţiunile de pregătire pentru apărarea
Patriei. Posedă o bună capacitate de organizare, analiză și
sinteză. Este curajos și operativ în acţiunile ce le întreprinde.
[...] Este un cadru disciplinat, ordonat, cu mult respect
3 (73) 2016 document

faţă de șefii și superiorii săi. Are o ţinută foarte îngrijită
și o poartă regulamentar. Cunoaște și respectă prevederile
ordinelor și actelor normative în vigoare37.
În plină desfășurare a sângeroaselor evenimente
ce au avut loc în ţară, la 27 decembrie 1989, revine
în funcţia de șef de stat-major al Gărzilor Patriotice
din Sectorul 1, pentru ca, la 30 ianuarie 1990, să fie
numit comandant al Comandamentului Militar al
Sectorului 1 București (structură nou înfiinţată și care avea
în compunere Centrul Militar de Sector, Statul Major al
Gărzilor Patriotice și Inspectoratul de Protecţie Civilă).
În „Aprecierea de ser viciu” pe anul 1990,
generalul-maior Gheorghe Popescu, comandantul
Comandamentului Militar Municipal București,
consideră că ofiţerul a obţinut rezultate bune și foarte
bune la convocările de specialitate și la aplicaţiile tactice,
a dovedit priceperea și cunoștinţele necesare organizării
și desfășurării activităţilor la nivelul Comandamentului
Militar de Sector. Cunoaște în condiţii foarte bune
armamentul și tehnica din dotare și manifestă interes în
perfecţionarea formelor și metodelor de instruire și educare
a subordonaţilor. În exercitarea actului de conducere a
reușit să imprime cadrelor din subordine un stil de muncă
dinamic și angajant în îndeplinirea multiplelor sarcini și
activităţi ce le-au revenit. Ofiţerul a depus eforturi susţinute
pentru a organiza, îndruma și coordona activităţile pe linia
mobilizării resurselor umane și materiale și cele ale apărării
civile în cadrul sectorului, domenii de activitate noi faţă
de pregătirea și specialitatea sa. Îndeplinind funcţia de
comandant al Comandamentului Militar al Sectorului 1 s-a
adaptat în condiţii bune la specificul sarcinilor și atribuţiilor
specifice acestei unităţi militare, a menţinut un climat bun
de muncă și a realizat o foarte bună colaborare cu organele
locale și cele ale administraţiei de stat. A fost preocupat de
perfecţionarea activităţilor de recrutare-încorporare la
nivelul sectorului și a prezentat concluziile ce s-au impus
pentru perfecţionarea în viitor a acestora. Are capacitatea
de a asimila noi cunoștinţe și manifestă preocupare pentru
perfecţionarea pregătirii sale militare și de specialitate. [...]
În concluzie, ofiţerul este foarte bine pregătit militar și a
manifestat interes în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale,
motiv pentru care a fost promovat într-o funcţie superioară
în cadrul Ministerului Apărării Naţionale38.
La 30 noiembrie 1990 este numit în funcţia de
șef al Grupului de Control al ministrului Apărării
Naţionale (pe stat anexă la Cabinetul Ministrului), iar
la 30 octombrie 1993 este numit, în urma reorganizării
acestei structuri, în funcţia de șef al Corpului de Control
al ministrului Apărării Naţionale.
Pentru anul 1992, comisia de notare apreciază că
ofiţerul a desfășurat atât personal, cât și cu cadre cu funcţii
de răspundere din minister, activităţi de verificare și de
cercetare a unor evenimente grave petrecute în armată
sau diferite reclamaţii și sesizări, reușind ca, prin tactul,
fermitatea și perspicacitatea ce-l caracterizează, să elucideze
document 2016 3 (73)
studii/documente
cazurile respective. Cunoaște și aplică în activitatea de
control prevederile legilor, ordinelor, instrucţiunilor și
regulamentelor militare. Are capacitatea de a organiza
și conduce activitatea Grupului de Control, aplicând
cunoștinţele și aptitudinile dobândite anterior în activitatea
sa, adaptându-se cu ușurinţă noilor situaţii, găsind soluţii
optime problemelor cu care se confruntă. Ofiţer inteligent,
cu gândire logică, manifestă exigenţă faţă de subordonaţi,
cât și faţă de sine, este conștiincios și punctual în rezolvarea
sarcinilor primite, rezistent la eforturi fizice și intelectuale
prelungite. Este cinstit și corect, cu un ridicat simţ al onoarei
militare și spirit de responsabilitate în tot ceea ce întreprinde,
iar starea de sănătate este bună. Are capacitatea și manifestă
interes pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, este un
ofiţer foarte bun39.
În „Aprecierea de serviciu” pe anul 1993, comisia
apreciază că este un ofiţer foarte bine pregătit, cunoaște și
aplică cu fermitate, exigenţă și corectitudine în activitatea
de control prevederile legilor, regulamentelor militare
și ordinele ministrului apărării naţionale. Dispune de
capacitatea și calităţile necesare pentru a desfășura cu
eficienţă activităţile specifice organului pe care îl conduce,
ia măsuri și adoptă atitudini corespunzătoare diversităţii
situaţiilor cu care vine în contact, reușind ca pe baza
concluziilor reieșite din verificările efectuate să prezinte cele
mai adecvate propuneri pentru soluţionarea în spiritul legii
a fiecărui caz în parte. Și-a adus o contribuţie importantă
la executarea și finalizarea unor controale ordonate de
ministrul apărării naţionale la organe, direcţii centrale și
regii autonome, concluziile și soluţiile prezentate pentru
fiecare situaţie în parte scoţând în evidenţă competenţa și
profesionalismul ce-l caracterizează în munca de control.
A manifestat preocupare pentru perfecţionarea pregătirii
subordonaţilor și a deprinderilor acestora în vederea
sporirii calităţii și ef icienţei actului de control. Of iţer
competent, cu capacitate de analiză și de sinteză, spirit de
orientare și iniţiativă, principial în relaţii și cu o conduită
demnă în serviciu și familie. Este necesar să acţioneze, în
continuare, cu toate forţele și mijloacele pentru creșterea
rolului preventiv al controlului și totodată, în acest scop
să colaboreze în și mai mare măsură cu organele care au
atribuţii în acest domeniu din cadrul armatei și din afară.
Corespunde în foarte bune condiţii funcţiei40.
Pentru anul 1994, Comisia de notare41 a apreciat că
ofiţerul a continuat să exercite cu competenţă atribuţiile
funcţiei, aplicând cu exigenţă în activitatea de control
prevederile legilor și regulamentelor militare. Dispune de
calităţile necesare rezolvării sarcinilor specifice Corpului
de Control, are un stil de muncă dinamic, se adaptează la
diversitatea și complexitatea situaţiilor cu care se confruntă
pe timpul executării ordinelor ce i se dau pentru cercetarea
unor evenimente grave, reclamaţii sau sesizări, reușind
ca prin tact și perspicacitate să stabilească concluzii care
să ducă la luarea celor mai corespunzătoare măsuri în
scopul înlăturării neajunsurilor semnalate. Ofiţer capabil,
93
studii/documente

cu mobilitate în gândire, capacitate de analiză și sinteză,
caracterizat de cinste și corectitudine, exigent cu sine și
subordonaţii și cu un dezvoltat simţ al onoarei militare42.
În „Notarea de serviciu” pe anul 1995, generalul
de divizie Mihai-Corneliu Lungu, inspector șef al
Inspectoratului Ministerului Apărării Naţionale,
apreciază că prin efort constant of iţerul a răspuns cu
operativitate, exigenţă și sinceritate tuturor solicitărilor.
Cercetările au fost meticulos pregătite și se desfășoară într-un
climat propice depistării adevărului. Colectivul pe care-l
conduce s-a format și acţionează conștienţi și cu mare atenţie.
Elementele de subiectivism prin activitatea de control au
fost eliminate. Concluziile au la bază legalitatea, realitatea
și rigurozitatea. Propunerile sunt analitice și concrete, cu
un profund caracter umanist. Are capacitate organizatorică
dezvoltată. Este într-o ofensivă continuă. Se aprinde repede,
dar are puterea să se stingă în faţa argumentelor. Are mare
capacitate de analiză și sinteză. Este corect, cinstit și sincer.
Colegial și condescendent43. Ministrul Apărării Naţionale,
Gheorghe Tinca a fost de acord cu propunerea.
Același general, în „Aprecierea de serviciu” pentru
anul 1996, consideră că a reconf irmat vocaţia și
disponibilitatea pentru control. A răspuns cu operativitate
și exigenţă tuturor solicitărilor ministrului apărării
naţionale; iniţiativele personale, au venit în mod oportun
în întâmpinare. Activitatea de control este bine pregătită,
ceea ce conferă legalitate și rigurozitate concluziilor și
A Personality of Military Parachutism - Brigade General (r) Tănase Niculescu
Warrant officer Eugen-Dorin Spătaru
propunerilor pe care le face. Se distinge prin iniţiativă
și capacitate organizatorică. Fire independentă, uneori
voluntară în asumarea responsabilităţilor. Este o f ire
cinstită, corectă și avidă pentru a se respecta legalitatea. Este
nemulţumit atunci când constată eludarea legii. Concluzia:
adeseori s-a ridicat peste cerinţele funcţiei44. Ministrul
Apărării Naţionale, Gheorghe Tinca, a fost de acord
cu calificativul de „Foarte bun”.
La 1 mai 1997 este promovat în funcţia de șef
proiect și vicepreședinte al Comisiei Superioare pentru
Regulamente a Ministerului Apărării Naţionale.
Prin Decretul nr. 320 din 11 iulie 1997 al Președintelui
României, la data de 30 iulie 1997, i s-a acordat gradul
de general de brigadă și trecut în rezervă.
În îndelungata carieră sub faldurile Drapelului de
luptă tricolor, în slujba Patriei și Armatei, a fost decorat
cu: Medalia „Meritul Militar” clasa a II-a (Decretul
Consiliului de Stat nr. 916 din 15.12.1965), Medalia
„Meritul Militar” clasa I (Decretul Consiliului de Stat
nr. 441 din 30.09.1970), Ordinul „Meritul Militar”
clasa a III-a (Decretul Președintelui R.S.R. nr. 257
din 26.11.1975), Ordinul „Meritul Militar” clasa a II-a
(1980), Medalia „Pentru întărirea frăţiei de arme româno-
bulgare” (1981) și Ordinul „Meritul Militar” clasa I
(Decretul Președintelui R.S.R. nr. 107 din 12.06.1986).
De-a lungul carierei a executat peste 250 de salturi
cu parașuta.

Abstract: Born in 1940, Tănase Niculescu graduated the Military High School “Dimitrie Cantemir” (1957), the Infantry
Officers School “Nicolae Bălcescu” (1960) and the Tanks and Combined Arms University from the Military Academy (1973).
He was remarked for his activity as military parachutist. In 1997 he obtained the rank brigade general and was put in reserve.
Keywords: Tănase Niculescu, parachutism, research, National Defense Ministry, Patriot Guards

NOTE
1 27
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Arad. Ibidem, f. 35.
2 28
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), dosar nr. crt. 2897, Ibidem, f. 36.
29
Memoriul personal al generalului de brigadă Tănase A. Niculescu, f. 9. Pe larg vezi Eugen-Dorin Spătaru, Istoria Regimentului 64 Paraşutişti
3
Ibidem, f. 11. Boteni - Titu, 1980-1990, Bucureşti, Editura „Vis de vacanţă”, 2015, pp. 79-80.
4 30
Ibidem, f. 12. A.M.R., dosar nr. crt. 2897, Memoriul personal al generalului de brigadă
5
Ibidem, f. 13. Tănase A. Niculescu, f. 37.
6 31
Ibidem, f. 15. Ibidem, f. 38.
7 32
Ibidem, f. 17. Ibidem, f. 39.
8 33
Ibidem, f. 19. Ibidem, f. 40.
9 34
Ibidem. Ibidem, f. 41.
10 35
Ibidem, f. 20. Ibidem, f. 42.
11 36
Ibidem. Ibidem.
12 37
Ibidem, f. 21. Ibidem, f. 43.
13 38
Ibidem, f. 22. Ibidem, f. 44.
14 39
Ibidem, f. 23. Ibidem, f. 45.
15 40
Ibidem, f. 24. Ibidem, f. 46.
16 41
Ibidem, f. 27. Comisia de notare a fost compusă din: generalul-colonel Dumitru Cioflină –
17
Ibidem, f. 28. secretar de stat şi şef al Statului Major General, generalul-locotenent dr. ing.
18
Ibidem, f. 29. Florentin Popa – secretar de stat şi şef al Departamentului Înzestrării şi Logisticii
19
Ibidem. Armatei, Ioan Mircea Paşcu – secretar de stat şi şef al Departamentului pentru
20
Ibidem, f. 30. Politica de Apărare şi Relaţii Internaţionale, generalul-locotenent Dumitru
21
Ibidem, f. 31. Harabagiu – şeful Cancelariei Ministerului Apărării Naţionale şi generalul-maior
22
Ibidem. Valeriu Vasilescu – şeful Direcţiei Personal.
23 42
Ibidem, f. 32. A.M.R., dosar nr. crt. 2897, Memoriul personal al generalului de brigadă
24
Ibidem, f. 33. Tănase A. Niculescu, f. 47.
25 43
Ibidem, f. 34. Ibidem, f. 48.
26 44
Ibidem. Ibidem, f. 50.

94 3 (73) 2016 document

 agora

M iercuri,6 aprilie 2016,în sala

„Mitiţă Constantinescu” a
Băncii Naţionale a României s-au
desfășurat lucrările Simpozionului
anual de istorie și civilizaţie bancară
„Cristian Popișteanu” cu tema
„Banca Naţională a României și
Primul Război Mondial”.
La finalul manifestării au fost
decernate premiile anuale oferite de Fundaţia Culturală
„Magazin istoric” pentru cele mai importante contribuţii
ale cercetării istorice pe anul 2015.

Premiul „Nicolae Bălcescu” a fost acordat de Transfond

generalului de flotilă aeriană în retragere veteran de război
Radu Theodoru și comandorului dr. Marian Moșneagu,
șeful Ser viciului Istoric al Armatei pentru lucrarea
„Comandorul aviator Lazăr Munteanu, cavaler al Ordinului
«Mihai Viteazul». Biografie de război”, apărută în anul 2015
la Editura Semne din București, sub egida Fundaţiei literar-
istorice „Stoika”.

ED

A rhivele

Naţionale ale
României, în
colaborare cu
Serviciul Istoric
al Armatei,
a organizat
expoziţia de
fotografii și
documente
„Sub cenușa
Imperiului.
Soldaţi români
în Armata
Austro-Ungară”, în contextul manifestărilor dedicate
comemorării Primului Război Mondial. Vernisajul a
avut loc vineri, 20 mai 2016, în holul central al Arhivelor
Naţionale.
Cu acest prilej a fost lansat volumul „Doi ani mai
devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război.
1914-1916”.
Evenimentul a fost onorat prin intervenţiile
profesorilor universitari Ion Bulei și Liviu Maior.

document 2016 3 (73) 95

agora

I nstitutul pentru Studii Politice

de Apărare și Istor ie Militară
a organiz at masa rotundă „Românii
și bătălia de la Verdun” – manifestare care și-a
propus să evidenţieze locul și rolul bătăliei
de la Verdun în ansamblul confruntărilor
din anul 1916, precum și modul cum
a influenţat decizia României din
15/28 august din acel an. Reuniunea a avut
l o c l a s a l a „ A l b a I u l i a” a C e rc u l u i
Militar Naţional, în ziua de
26 mai 1916. Din partea Serviciului Istoric
al Armatei, Lucian Drăghici a prezentat
comunicarea „Participarea batalioanelor
de miliţii la campania din anul 1916”.

ED

M uzeul Militar Naţional „Regele

Ferdinand I” a organizat, în
zilele de 2 și 3 iunie 2016, cea de-a III-a
ediţie a Sesiunii Naţionale de Comunicări
Știinţifice „Tradiţie, Istorie, Armată”.
Din partea Serviciului Istoric al
Armatei au participat și au prezentat
comunicări dr. Luminiţa Giurgiu –
„Omagiu Regelui Carol I”, dr. Teodora
Giurgiu – „Primele patru luni de executare
a armistiţiului în Finlanda și România
(extrase din presa sovietică)” și Lucian
Drăghici – „Între rigoarea franceză și
nonșalanţa românească. Aspecte ale
relaţiilor dintre militarii francezi și români
în Campania din 1916”.

96 3 (73) 2016 document

 agora

Ş coala de Aplicaţie
p e n t r u Fo r ţ e l e
Aeriene „Aurel Vlaicu” a
organizat, în zilele de 16
și 17 iunie 2016, cea de-a
VIII-a ediţie a Sesiunii
anuale internaţionale de
comunicări știinţifice „Forţele
franceză în anul 1916” –
dr. Luminiţa Giurgiu și
„Activitatea Grupului
1 Av i a ţ i e î n p e r i o a d a
15 august-31 decembrie
1916” – dr. Teodora Giurgiu.
Cu acest prilej a fost
lansată lucrarea „Aviaţia

Aeriene ale României de

la Războiul de Întregire română de asalt.
Naţională (Tradiţie și Jurnale de operaţii
continuitate, personalităţi, și memorii privind
acţiuni militare 1916- acţiunile Gr upului 8
1919), la perspectivele pe Frontur ile de Est
euroatlantice (Doctrină, și Vest (1943-1945),
instruire, înzestrare)”, în Buzău, Editura MAD
garnizoana Boboc. Linotyp, 2016, 462 p.,
Din partea Serviciului Istoric al Armatei, la manifestare a reputaţilor istorici ai aviaţiei dr. Valeriu Avram și
au participat și prezentat comunicările „Aeronautica dr. Marius-Adrian Nicoară.
ED

SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BISERICA ȘI ARMATA ROMÂNIEI.

TRADIŢIILE CONLUCRĂRII”

S âmbătă, 25 iunie 2016, Arhi-

episcopia Râmnicului, Academia
Oamenilor de Știinţă din România și
Serviciul Istoric al Armatei au organizat
la Centrul Eparhial Râmnicu Vâlcea
Simpozionul Naţional Biserica și Armata
României. Tradiţiile conlucrării, ediţia a V-a.
În cuvântul de deschidere
Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie,
arhiepiscopul Râmnicului, a binecuvântat
lucrările și a subliniat importanţa colaborării
între Biserică și Armată, care sunt împreună în
aceeași misiune.
Activitatea, coordonată de prof. univ. dr.
Valentin Ciorbea, membru asociat al Academiei Oamenilor
de Știinţă din România, a avut ca distinși invitaţi pe lect.
univ. dr. Florian Bichir, ministru secretar de stat și membru al
Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii, prof. univ. dr. Radu-Ștefan Vergatti, membru
titular al Academiei Oamenilor de Știinţă din România și pe
comandorul dr. Marian Moșneagu, șeful Serviciului Istoric
al Armatei.
Comandorul dr. Marian Moșneagu, redactorul-
șef al revistei „Misiunea”, a prezentat numărul trei al
publicaţiei anuale a Centrului de Cercetare a Conlucrării
Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul
Teodorescu” cu sediul la Mănăstirea
Dintr-un Lemn.
În cadrul simpozionului, au avut
intervenţii de prezentare a studiilor și
articolelor publicate în paginile revistei:
comandorul (rtr) prof. dr. Aurel Pentelescu
– Pro memoria – 120 ani de la nașterea
episcopului dr. Partenie Ciopron (1896-2016);
dr. Alin Spânu – Generalul Paul Teodorescu
în jurnalul lui Victor Slăvescu (1938); prof.
univ. dr. Valentin Ciorbea – Armata Română
în Campania din Vest (24 august 1944-
12 mai 1945). Evaluarea generalului Paul
Teodorescu; lect. univ. dr. Florian Bichir –
Părintele Stăniloae și Securitatea: „Nu vreau să fac rău la
nimeni”; dr. Luminiţa Giurgiu – Noi informaţii despre
reabilitarea Mănăstirii Dintr-un Lemn (1943-1944);
preot drd. Constantin Mănescu – Pamfil Șeicaru, ctitor al
Mănăstirii „Sfânta Ana” din Orșova; dr. Teodora Giurgiu–
Biserica, Școala și Armata în concepţia preotului căpitan
Gheorghe Roșca; comandor dr. Marian Moșneagu – Cea
mai puternică armă din lume; Radu Petrescu-Muscel –
Datorie și Credinţă: preoţi musceleni, făuritori ai României
Mari; prof. Cornelia Ghinea – Omagiu părintelui colonel
Gheorghe Barbu; colonel Adrian Grigore – Colonelul preot
greco-catolic Gavrilă Filimon – confesorul garnizoanei Cluj;

document 2016 3 (73) 97

agora
dr. Silviu B. Moldovan – Părintele Dimitrie Bejan, de
pe frontul din Est pe frontul nevăzut al luptei spirituale;
prof. univ. dr. Radu-Ștefan Vergatti – Maria Puia –
„Pădureanca”. O eroină uitată în făurirea României Mari;
Felicia Ţucă, dr. Cornel Ţucă – Locotenent-colonelul
Grigore Vasilescu și dezertarea colonelului Alexandru Sturdza
(23 ianuarie/5 februarie
1917), precum și
colonel (rtr) Dumitru
Stavarache – 20 de
ani de la reînfiinţarea
asistenţei religioase în
Armata României.
În cuprinsul
revistei „Misiunea”
mai regăsim:
lieutenant-colonel
dr. Miljan Milkić –
Some aspects of serbian
cultural and religious
heritage 1916-1918;
preot dr. Laurenţiu
Rădoi – Participarea
Bisericii vâlcene la luptele naţionale și sociale ale poporului
român în prima jumătate a secolului al XIX-lea; drd.
Gabriel-George Pătrașcu – Îndatoririle preoţilor militari în
timp de pace și în timp de Război; colonel (r) dr. Alexandru
Bucur – Un important biograf transilvănean. Capelanul Sava
Popovici Săvoiu (1818-1906); comandor (rtr) Gheorghe
Vartic – Arhiereul Narcis Creţulescu, un împătimit iubitor
al istoriei; Daniela-Liliana Pătrașcu, dr. Dumitru-Valentin
Pătrașcu – Arhidiaconul și profesorul dr. Constantin V. Dănău
(1889-1980); comandor (rtr) prof. dr. Aurel Pentelescu,
Ionuţ-Constantin Petcu – Preotul ortodox român Ioan
Dăncilă (1889-1983) în Armata Austro-Ungară în anii
1915-1918; Dumitru Manolache – In, Pin și Rim – Ucenicii
Sfântului Andrei care își cer întoarcerea în istorie; dr. Vasile
Mărculeţ – Martirii militari de la Dunărea de Jos din secolul
al IV-lea și contextul pătimirii lor; dr. Laurenţiu Batin –
Valea Vaserului și Cimitirul Militar German „Miraj” din
Maramureș; colonel (r) Remus Macovei – Sărbătorirea
Zilei Eroilor în perioada Interbelică; dr. Emilian Lovișteanul,
episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului – Monahismul
98
creștin din Mitropolia Moldovei și Primul Război Mondial;
prof. univ. dr. Ion Giurcă – Pregătirea preoţilor în vederea
intrării în Războiul de Întregire; drd. Ionela Zaharia – Preoţii
militari români din Austro-Ungaria și intrarea în Marele
Război a României; prof. dr. Cornel Mărculescu – Datorie
și credinţă: preoţi militari dâmboviţeni în vâltoarea Primului
Război Mondial (1916-1918); preot Adrian-Lucian
Scărlătescu – Jurnalul soldatului de la Buiești – Ialomiţa;
locotenent-colonel (rtr) Ion Tănase – Dumnezeu se află
în inima celui care crede în El; asist. univ. dr. protosinghel
Maxim Vlad – Un marinar sfânt de la cumpăna sec. XVIII-
XIX – amiralul Teodor Ușakov.
Au fost prezentate recenziile pentru: Aceasta este viaţa
veșnică. Studii de gnoseologie patristică, autor †Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului – preot dr. Ștefan Zară;
Înfăptuirea misiunii bisericești în parohie și mănăstire,
autor †Preasfinţitul Părinte Emilian Lovișteanul – preot
Constantin Olariu; Istoria Bisericii Ortodoxe Române
(1859-1914). Bibliografie generală, autor Ionuţ-Constantin
Petcu – comandor (rtr) prof. dr. Aurel Pentelescu, precum
și revista „Arma Cuvântului” – dr. Irina-Alexandra Simion.
În cuprinsul revistei se regăsește prezentarea
precedentului
simpozion care a
avut loc în zilele de
27-28 iunie 2015.
În sală au
fost prezenţi
reprezentanţi ai
Statului Major al
Forţelor Aeriene,
Statului Major al
Fo r ţ e l o r Na v a l e,
Muzeului Marinei
Române, Consiliului
Naţional pentru
Studierea Arhivelor
S ecur ităţii, Ligii
Ofiţerilor din Marina
Militară, preoţi, maici, istorici, profesori și cercetători.
Duminică, 26 iunie, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie
a oficiat, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Sfânta Liturghie
și slujba de pomenire a generalului Paul Teodorescu.
Dr. Luminiţa Giurgiu
3 (73) 2016 document

MESIANISMUL RUS ȘI CHIPURILE SALE
D e mult nu am mai
văzut o lansare cu
ștaif à la F lorian Bichir.
Găzduit în buricul târgului,
de aristocraticul Cerc Militar
Naţional, evenimentul de
miercuri, 15 iunie 2016, a fost
unul cu multiple încărcături
spirituale. De la reprezentanţi
de marcă ai scenei politice
actuale, la diplomaţi,
universitari, editori, generali,
colonei și alte grade mari,
mijlocii și mici din ierarhia Armiei Române, oameni
de presă, colegi, prieteni sau simpatizanţi, cu toţii am
așteptat minute în șir în monumentala Sală Bizantină
pentru a-l (re)vedea și (re)asculta „pe viu” pe teologul,
ziaristul, dascălul în deplină consacrare, analistul și
nonconformistul dom’ Bichir.
Introducerea făcută de Liviu Vișan, „mareșalul”
Societăţii Scriitorilor Militari, a fost elegant tușată în
faţa asistenţei de Adrian Pandea, directorul Editurii
Militare, în calitate de editor și nuanţată, voit scolastic,
de generalul-maior (r) prof. univ. dr. Mihail E. Ionescu,
directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare
și Istorie Militară, în calitate de îndrumător de doctorat
al autorului la Școala Naţională de Studii Politice și
Administrative din București.
Membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, cu rang de ministru
secretar de stat și absolvent al Colegiului Naţional de
Apărare, decorat de ministrul Apărării Naţionale cu
Emblema de Merit „Partener pentru Apărare” clasa I,
premiat de revista „Gândirea Militară Românească” și
gratulat de Serviciul Istoric al Armatei pentru valoroasele
sale contribuţii la dezvoltarea istoriografiei naţionale, cu
două doctorate, în teologie și în știinţe politice, Florian
Bichir se ambiţionează să se poziţioneze constant și pe
deplin justificat, în elita scriitorimii în mare vogă.
Într-o conjunctură geopolitică atât de efervescentă
precum cea a ultimului deceniu, cu o dinamică de
securitate copleșitor de fluidă și imprevizibil de șocantă,
tema complexă a lucrării lansată de Editura Militară este
una de maxim interes și de stringentă actualitate. Ori
Florian Bichir, anticipând pare-se o atare evoluţie (sau,
mai degrabă, involuţie) a mediului de securitate în estul
Europei, și-a asumat nu numai amploarea, ci și riscurile
unei asemenea abordări. Premeditat sau nu, autorul
recunoaște dintru început că „Sufletul rus și mesianismul
document 2016 3 (73)
recenzii
ortodoxiei ruse sunt, fără îndoială, fabuloase. Încântă, te
incită și te seduc. […] Dacă aș fi fost francez, puteam și
eu să fiu exuberant în faţa Rusiei. Român fiind, îmi pot
permite doar să o contemplu cu răceală, cu un ochi critic.
Pentru noi, românii, priviţi ca o simplă haltă pentru
că suntem așezaţi în drumul spre Constantinopol,
apropierea de Moscova nu a fost benefică. Rezultatul?
12 invazii rusești, iar Rusia a devenit «dușmanul nostru
natural», după cum a denumit-o celebrul om politic
Take Ionescu. Mă doare, dar nu pot vorbi despre
Rusia în termenii în care o face Gerard Depardieu,
deși poate mi-aș fi dorit. Francezii n-au o Basarabie și
o Bucovină, n-au sute de mii de români îngropaţi în
Siberia, n-au simţit dragostea muscalului și nici cravașa
sa civilizatoare”.
Revoltat, tranșant și uneori de-a dreptul radical,
argumentele știinţifice și, evident, mai mult decât
pertinente ale dr. Florian Bichir sunt realităţi crude și
crunte ale unei vecinătăţi care ne-a marcat, influenţat
și deseori deturnat, secole de-a rândul, evoluţia istorică,
politică și geografică pe bătrânul continent. „O analiză
foarte solidă a unei problematici dificile – constată,
în „În loc de Prefaţă”, colonelul (r) dr. Petre Otu,
președintele Comisiei Române de Istorie Militară –
Florian Bichir face dovada unor calităţi de analiză și
interpretare remarcabile, care îl îndreptăţesc pe deplin să
acceadă la statutul de autor consacrat în știinţe politice
și relaţii internaţionale”.
Volumul de faţă este doar un fragment din lucrarea
de doctorat, mult mai amplă și evident riguros
fundamentată, cu titlul „Religia, stabilitatea regională
și ameninţările geostrategice de astăzi”, pe care
autorul a susţinut-o anul trecut la Școala Naţională de
Studii Politice și Administrative. Suficient de sintetic
și de cuprinzător însă, pentru ca, prin capitolele sale,
inspirat defi nite „Factorul religios ca instrument
de putere imperială”, „Conceptul de mesianism.
Mesianism religios – mesianism naţional”, „Sfânta
Rusie sau mitul întemeietor al imperialismului rusesc”
și „Nevoia de reformă a Bisericii: între Kremlin și
Bruxelles”, să-l conducă pe Florian Bichir la un
verdict categoric: „Între noi și Rusia poate exista
doar respect, nicidecum o dragoste, pentru că aceasta
e imposibilă!”.
Înarmaţi-vă cu cartea lui Florian Bichir – vorba
editorului – (atenţie, primul tiraj s-a epuizat în ziua
lansării!) și vă veţi convinge dacă are sau nu dreptate.
Comandor dr. Marian MOȘNEAGU
99
recenzii

UNIFORMELE FORŢELOR NAVALE ROMÂNE

D upă previzibilul și justificatul succes editorial

al albumului „Uniformele Armatei României”,
iniţiat de comandorul dr. Marian Moșneagu și finalizat
în anul 2014 împreună cu un valoros colectiv de reputaţi
specialiști în domeniu, același prolific istoric
naval ne-a surprins mai mult decât plăcut
anul acesta cu o altă realizare de excepţie,
pe măsura exigenţelor sale creative. Este
vorba despre albumul „Uniformele Forţelor
Navale Române”, apărut în condiţiile grafice
deja consacrate la aceeași consecventă și
mereu surprinzătoare Editură a Centrului
Tehnic-Editorial al Armatei.
Albumul, prima lucrare de profil dedicată
exclusiv uniformologiei Marinei Române,
apărut sub coordonarea comandorului Victor
Guidea, directorul Statului Major al Forţelor
Navale, realizează o retrospectivă sintetică
asupra evoluţiei, simbolisticii și elementelor reprezentative
ale uneia dintre cele mai populare uniforme militare.
Autorul reușește să surprindă și să redea cu acurateţe
spiritul și tendinţele diferitelor epoci, oferind pasionaţilor
de frumos, concomitent cu o adevărată paradă bogat
ilustrată a uniformelor de epocă, apetenţa marinarilor
români pentru artă și eleganţă, precum și prestanţa cu
care poartă în prezent uniforma și însemnele tradiţionale
specifice armei personalul de toate gradele și specialităţile
din Forţele Navale Române.
Volumul are 304 pagini și este structurat pe patru
capitole: „Uniformele personalului Corpului Flotilei în
a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, „Uniformele
Marinei Militare în prima jumătate a secolului al XX-lea”,
„Uniformele Marinei Militare în perioada postbelică
1948-1989” și „Uniformele Forţelor Navale 1990-2015”,
fiind însoţit de un util și necesar dicţionar de
termeni și de o amplă bibliografie selectivă.
„Minuţios prezentate și inspirat susţinute
vizual de o iconografie demnă de evoluţia
spectaculoasă și farmecul incontestabil al
uniformelor tradiţionale ale marinarilor
români din toate timpurile, uniformele
Forţelor Navale Române impun deopotrivă
admiraţie și respect – conchide în „Cuvânt
Înainte” contraamiralul dr. Alexandru Mîrșu,
șeful Statului Major al Forţelor Navale. Ca
unul care fac parte din a treia generaţie
care poartă cu mândrie uniforma Marinei
Române, salut și apreciez oportunitatea
apariţiei acestei lucrări de referinţă la împlinirea a
155 de ani de la constituirea, la 22 octombrie 1860, a
Corpului Flotilei, entitate ale cărei tradiţii de luptă, dar și
vestimentare, au fost preluate și sunt perpetuate astăzi cu
devotament și consideraţie de personalul Forţelor Navale
Române. Sunt convins că atât marinarii de astăzi și de
mâine, cât și iubitorii de artă și de frumos vor fi încântaţi
să constate că și sub acest aspect, al conduitei și esteticii
vestimentare, marinarul român a fost întotdeauna în formă,
și civil, și în uniformă”.
Contraamiral de flotilă (rtr.) Niculae ȘTEFAN

ED

CONTENTS

Editorial Failures and Vulnerabilities before the Campaign from 1916, Assistant professor Alin Spânu, Ph.D.
“Black Crosses” above Romania. The Campaign from 1916, Prof. univ. Valeriu Avram, Ph.D. Romania, Great Britain
and the Problem of Romanian-Hungarian Reports at the Peace Conference from Paris (1919-1920), Prof. Mihaela David
An Expert of Homeland Superior Defense Council – Major-general Dumitru Florescu, Luminiţa Giurgiu, Ph.D.
The Major Alexandru Ioanid, a valorous Officer, Ion Rîşnoveanu, Ph.D. The Activity of the National Defense Ministry
for the Fulfillment of the Truce Convention’s Obligations (August 1947), Teodora Giurgiu, Ph.D. Major-general
Alexandru Lupescu, Brigade General prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu The Elimination
and the Reestablishment of the Romanian Mountain Troops Units (1961-1976), Lieutenant-colonel (r) Petre
Opriş, Ph.D. General Ion Dumitrache interrogation, the commander of the 2nd Division Mountain Troops.
„Antonescu’s faithful servant, fascist-Nazi admirer of (...) he participated in an unjust war”, Assistant professor Florian
Bichir, Ph.D. A Personality of Military Parachutism - Brigade General (r) Tănase Niculescu, Warrant officer Eugen-
Dorin Spătaru Agora Review, Captain (N) Marian Moşneagu, Ph.D.; Rear-admiral (rtr) Niculae Ștefan

100 3 (73) 2016 document