Final Curs Id M.popescu

MIHAELA POPESCU
GRAMATICA COMPARATĂ A LIMBILOR ROMANICE. NOTE DE CURS
Curs universitar pentru învăŃământul la distanŃă
EDITURA UNIVERSITARIA
Craiova, 2012
ReferenŃi ştiinŃifici:
Prof.univ.dr. Ioana Murar
Prof.univ.dr. Cecilia CăpăŃînă
Prof.univ.dr. Elena Pîrvu
Prof.univ.dr. Gabriel Coşoveanu
Prof.univ.dr. Daniela Dincă
Copyright © 2012 Universitaria

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României
POPESCU, MIHAELA
Gramatica comparată a limbilor romanice. Note de curs
Curs universitar pentru învăŃământul la distanŃă / Mihaela Popescu. - Craiova :
Universitaria, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-606-14-0458-2
Apărut: 2012
TIPOGRAFIA UNIVERSITĂłII DIN CRAIOVA
Str. Brestei, nr. 156A, Craiova, Dolj, România
Tel.: +40 251 598054
Tipărit în România
2
CUPRINS
Semestrul I. Tematică ........................................................................................... 5

Unitatea de învăŃare I.
Obiectul de studiu al lingvisticii romanice.................................................. 7
Unitatea de învăŃare II.
Elementele constitutive ale limbilor romanice .......................................... 13
Unitatea de învăŃare III.
Limba latină (I):Periodizare. Izvoarele latinei populare ........................... 25
Unitatea de învăŃare IV.
Limba latină (II):Caracteristici fonetice, morfosintactice şi lexicale......... 36
AplicaŃii ................................................. ................................................................ 43
Semestrul al II-lea. Tematică .............................................................................. 45

Unitatea de învăŃare I.
Domeniul ibero-romanic: Limba spaniolă................................................ 46
Unitatea de învăŃare II.
Domeniul galo-romanic: Limba franceză.................................................. 58
Unitatea de învăŃare III.
Domeniul italo-romanic: Limba italiană.................................................... 76
Unitatea de învăŃare IV.
Domeniul balcano-romanic: Limba română............................................... 87
AplicaŃii. Teste de evaluare ………………………………………….............…....105
Bibliografie generală ……………………………………………………………...118
ANEXE.....................................................................................................................120
3
4
FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE LIMBA ROMÂNĂ,
LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LIMBI CLASICE
Curs opŃional A1 Limbă română
(GRAMATICA COMPARATĂ A LIMBILOR ROMANICE)
Anul al III-lea, Semestrul I
Titular de curs: Mihaela Popescu
Tematică:
1. Obiectul de studiu al lingvisticii romanice: Romania şi ariile ei. Clasificări

ale limbilor romanice: Romania occidentală şi orientală, Romania
submersa şi Romania nova, Romania continua şi discontinua. Istoria
cuvântului ROMANUS.
2. Elementele constitutive ale limbilor romanice (substraturi, strat,
superstraturi, adstraturi). Substratul primar şi secundar. Substratul osco-
umbric, celt, ligur, etrusc, grec, mesapic, venet, ilir, trac, sicul, sican, iber
etc.
3. Limba latină (I). Periodizarea istoriei limbii latine. Izvoarele latinei
populare.
4. Limba latină (II). Caracteristici fonetice, morfosintactice şi lexicale ale
latinei populare.
5. AplicaŃii.
Număr de ore alocat: 14
Cursul urmăreşte examinarea unităŃii celor mai importante limbi romanice

(română, franceză, italiană, spaniolă şi portugheză) pe trei paliere de limbă:
fonetică, morfosintaxă şi lexic. Sunt studiate asemănările dintre aceste limbi
romanice, datorate descendenŃei lor comune din limba latină, dar şi deosebirile
dintre ele pentru a se evidenŃia specificul fiecăreia în ansamblul romanic. Cursul
urmează, prin structura şi conŃinutul său, cele mai importante lucrări de
specialitate, româneşti sau străine:
Academia Republicii Populare Române (1965-1969), Istoria limbii române, vol. I

(ILR I): Limba latină; vol. II (ILR II): A. Latina dunăreană, B. Româna
comună, C. InfluenŃe, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare
5
Române, Al. Rosetti, redactor responsabil, p. 117-166 (material suplimentar
pentru curs şi seminar).
Bourciez, E. (1967), Eléments de linguistique romane, Paris, Klincksiek.
Iliescu, Maria, Livescu, Michaela (1978-1980), Introducere în studiul limbilor
romanice, I, 1978, II, 1980, Craiova, Reprografia UniversităŃii din Craiova.
Klinkenberg, Jean-Marie (19992), Des langues romanes: introduction aux études
de linguistique romane, Bruxelles, De Boek / Duculot.
Livescu, Michaela (2003), Elemente de lingvistică romanică, Editura
Universitaria, Craiova.
Manoliu Manea, Maria (1971), Gramatica comparată a limbilor romanice,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
Reinheimer-Rîpeanu, Sanda (2001), Lingvistica romanică. Lexic, morfologie,
fonetică, Bucureşti, Editura All Universitar.
Renzi, Lorenzo (1985), Nuova introduzione alla filologia romanza, Bologna, Il
Mulino.
Roegiest, Eugeen (20092), Vers les sources des langues romanes. Un itinéraire
linguistique à travers la Romania, Leuven, Acco.
Tagliavini, Carlo (1977), Originile limbilor neolatine, Bucureşti, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.
6
UNITATEA DE ÎNVĂłARE I
OBIECTUL DE STUDIU AL LINGVISTICII ROMANICE
Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate care să permită situarea şi definirea
domeniului lingvisticii romanice în ansamblul ştiinŃelor limbajului;
- asimilarea conceptelor teoretice şi operaŃionale din domeniul lingvisticii
romanice;
- cunoaşterea principalelor arii ale Romaniei.
Timpul alocat: 2 ore
1a. Obiectul de studiu al lingvisticii romanice: Romania şi ariile ei. Clasificări

ale limbilor romanice: Romania occidentală şi orientală, Romania submersa şi
Romania nova, Romania continua şi discontinua.
ROMANIA, termen tehnic, cult, desemnează teritoriul pe care se vorbesc

limbi romanice sau limbi neolatine, limbile care s-au născut din limba-mamă,
latina.
Teritoriul pe care astăzi se vorbesc limbi romanice nu este identic cu cel al
Imperiului Roman. Pe de o parte, există o ROMANIA SUBMERSA
(ROMANIA PIERDUTĂ) care reprezintă acele teritorii pe care s-ar fi putut
forma limbi romanice, dar care sunt astăzi pierdute pentru romanitate: Britannia,
Germania, Panonnia, Tracia, Moesia, Illyria, Africa de Nord. Pe de altă parte,
există o ROMANIA NOVA care reprezintă teritoriile pe care astăzi se vorbesc
limbi romanice care însă nu s-au născut acolo, ci au fost aduse prin expansiune
colonială şi s-au aşezat peste limbile vorbite de populaŃii autohtone: America
Latină (unde predomină spaniola, dar în Guyanna Franceză se vorbeşte franceza,
iar în Brazilia, portugheza), o parte din Africa (Africa Arabă, respectiv, Africa
Neagră): Ciad, Maroc, Algeria, Tunisia (în aceste Ńări se vorbeşte franceza),
Angola şi Mozambic (portugheză), sau din Asia: Filipine (spaniolă), Republica
Goa, regiune din India (portugheza).
ROMANIA EUROPEANĂ cuprinde însă marile arii ale limbilor
romanice. Acestea se clasifică astfel:
1. DOMENIUL IBERO-ROMANIC cuprinde: spaniola,

portugheza şi catalana (aceasta este considerată de foarte mulŃi
cercetători o legua–puente „o limbă punte”).
2. DOMENIUL GALO-ROMANIC cuprinde: franceza, occitana

(în sudul FranŃei), gascona (în partea de sud-vest a FranŃei, spre
munŃii Pyrrinei; aceasta este considerată de unii cercetători un
dialect occitan, iar de alŃii o limbă aparte) şi franco-provensala
(un complex dialectal care se vorbeşte în partea de sud-est a
7
FranŃei şi în vestul ElveŃiei: în regiunile Vallé Vaux, La Châtelle, în
patru cantoane elveŃiene care formează ELVEłIA ROMANDĂ – La
Suisse Romande). ReŃinem faptul că în Belgia se vorbeşte
flamandă şi vallonă, dar numai aceasta din urmă este un dialect
francez.
3. DOMENIUL ITALO-ROMANIC cuprinde: italiana şi sarda.
4. DOMENIUL RHETO-ROMANIC / CISALPIN desemnează

un complex de dialecte care se vorbeşte în ElveŃia, la graniŃa
dintre Austria şi Italia (zona Alpilor DolomiŃi) şi în Italia. Mai
precis, în ElveŃia se întâlneşte grupul rhetic, ladina dolomitică
se vorbeşte în Austria şi în nordul Italiei (Val del Pezo), iar
friulana (cel mai mare dialect / limbă) se vorbeşte în nordul
Italiei, în provincia Friuli, cu centrul la Udine.
5. DOMENIUL BALCANO-ROMANIC cuprinde: dalmata

(limbă vorbită pe coastele Adriaticii, pe teritoriul actual al
CroaŃiei, o limbă moartă însă în secolul al XIX-lea) şi româna cu
cele patru dialecte: dialectul daco-român, preponderent la nord
de Dunăre; dialectul aromân, dialectul meglenoromân,
respectiv, dialectul istroromân, acestea din urmă fiind toate trei
localizate la sud de Dunăre.
Prin urmare, ROMANIA EUROPEANĂ numără fie 10, fie 12 limbi, dacă
se acceptă, respectiv, se exclud gascona şi occitana.
Întrebare: Care sunt principalele domenii ale Romaniei europene?
Şi în ROMANIA SUBMERSA continuă să existe cuvinte / forme

gramaticale (mai rar) care amintesc de romanitate. De exemplu, în Germania apar
toponimele: Köln < (lat.) COLONIA; Koblenz < (lat.) CONFLUENTES, dar şi
antroponime de tipul: Kaiser < (lat.) CAESAR, cuvinte: castle < (lat.)
CASTELLUM, sau sufixe ca: -cester < (lat.) CASTRUM etc.
O altă împărŃire a ROMANIEI EUROPENE este următoarea: ROMANIA

DISCONTINUA (în care intră limba română) şi ROMANIA CONTINUA (care
cuprinde restul limbilor menŃionate anterior).
De asemenea, ROMANIA EUROPENĂ se împarte în ROMANIA
ORIENTALĂ şi ROMANIA OCCIDENTALĂ, această din urmă împărŃire având
în vedere atât poziŃia geografică, cât şi anumite trăsături tipologice care disting
cele două arii. Din ROMANIA ORIENTALĂ fac parte româna şi italiana centro-
meridională; din ROMANIA OCCIDENTALĂ fac parte toate celelalte limbi,
inclusiv o parte din dialectele vorbite în Italia de nord.
Întrebare: Care sunt principalele clasificări ale Romaniei?
Principala trăsătură care separă cele două grupe este formarea pluralului,
la care se adaugă marca persoanei a II-a a tuturor verbelor şi formele
8
pronumelui personal de persoana I şi a II-a plural. La aceste trăsături ar mai
trebui adăugate şi altele, însă acestea vor fi discutate ulterior pentru fiecare limbă
în parte.
Rom. It.
cîini cani
case case
oase ossa
cânŃi cantì
simŃi sentì
Trebuie totuşi remarcat faptul că în română marca pluralului, vocalică (-e

sau –i), este în general asilabică, în timp ce în italiană este întotdeauna silabică.
ROMANIA OCCIDENTALĂ are marca –s atât pentru formarea
pluralului, cât şi pentru pronumele personal de persoana I şi a II-a plural,
respectiv, pentru persoana a II-a a tuturor verbelor:
Fr. Sp.
des femmes nous nos nosotros
des hommes vous vos vosotros
Această împărŃire este însă valabilă pentru fazele vechi ale limbilor, dat
fiind faptul că în franceză, de exemplu, marca –s de formare a pluralului apare
numai în codul scris, nu şi în codul vorbit; pe de altă parte, în română, este vorba
de un –i palatalizat1 sau de un –i ultrascurt ?(v. câini).
Întrebare: Care sunt principalele trăsături tipologice care separă

Romania orientală de Romania occidentală?
1b. Istoria cuvântului ROMANUS
În Antichitate, ROMANUS însemna „locuitor al Romei”, opunându-se

astfel lui LATINUS care desemna „un locuitor din Latium”. Cei doi termeni ajung
să fie sinonimi odată cu extinderea puterii Romei asupra regiunilor din Italia şi,
mai ales, în momentul în care Roma devine o mare putere imperială. Aşadar, cei
doi termeni care, la început, aveau o semnificaŃie precisă, etnică, încep treptat să
capete o valoare politică, cu sensul: ROMANUS = „locuitor al Imperiului
Roman”.
Astăzi, ROMANUS, -A, folosite pentru a denumi poporul şi limba sunt
moştenite numai de poporul român şi de limba română. Forma corectă,
etimologică a cuvântului este rumân:
ROMÁNUS > rumân
Prima atestare a formei cu –o (român) apare în Palia de la Orăştie (1582)

şi este, după părerea anumitor specialişti, o intervenŃie a editorului, Şerban, fiul lui
1
PALATALIZAREA reprezintă modificarea articulaŃiei de bază a unui sunet, produsă în anumite
condiŃii. De obicei, prin palatalizare se înŃelege deplasarea locului de articulare a unei consoane
din orice zonă spre palatul dur (= „înmuierea consoanelor”). În cazul vocalelor (fenomen
înregistrat în istoria idiomurilor gallo-romanice), palatalizarea înseamnă transformarea lor în
vocale (pre)palatale.
9
Coressi. Potrivit profesorului Vasile Arvinte, formele cu –o şi cele cu –u au
coexistat.
În sudul Dunării, termenul se mai păstrează doar pentru denumirea
aromânilor: ar(o)mân [+ proteză2; + sincopa3 lui –o- neaccentuat].
În limba veche, rumân însemna „iobag” (v. sintagma starea de rumânie =
„starea de iobăgie”). Astăzi, rumân înseamnă „soŃ” sau „creştin”.
Celelalte popoare se denumesc cu ajutorul altor termeni. Unele se
denumesc cu ajutorul termenului derivat de la zona geografică în care locuiesc şi /
sau de la numele unor personaje legendare: italienii > Italia > Italus (regele
Siculilor); alŃii se denumesc prin numele populaŃiilor de superstrat:
franceza > franci

catalana > Catalunya (GOT ALANIA = „Ńara goŃilor şi a alanilor”)
sau regiuni: burgund / Burgundia > burgunzi
lombard / Lombardia > triburile migratoare longobarde
Există însă şi situaŃii în care denumirea unui popor romanic a fost iniŃial
dată de vecini şi ulterior însuşită de poporul romanic în cauză.
De exemplu, termenul VOLCAE denumea în Antichitate un trib de celŃi
din nordul Italiei. După cum se ştie, aceştia au fost cuceriŃi de romani. Germanicii,
vecini acum ai romanilor, au preluat cuvântul şi i-au denumit astfel chiar pe
romani. Astfel, în GLOSELE DE LA KASSEL (sec. 8 e.n.) se înregistrează:
ROMANI: WALHA
De la germanici, slavii au preluat cuvântul tot pentru a-i denumi pe

romanici, dar l-au pronunŃat cu metateză4:WALHA > vlah / vloh.
Cu acest cuvânt, polonezii îi numesc şi astăzi pe italieni (włohi [ohi]);
slavii de sud l-au folosit şi îl folosesc pentru a-i denumi pe români, mai ales pe
românii sud-dunăreni (v. Vlaşca vs. Teleorman (cuvânt cuman cu semnificaŃia:
„Pădure nebună” = Codrii Vlăsiei).
Slavii de est au pronunŃat cuvântul potrivit legilor lor fonetice, adică cu
polnoglasie (l-au umplut cu o silabă): vlah / vloh > valah / voloh.
Prin valah, slavii sudici şi alte popoare au înŃeles numai pe românii nord-
dunăreni, iar românii nord-dunăreni înŃeleg prin valah numai pe locuitorii
Munteniei.
De la slavi au preluat cuvântul ungurii pentru a-i denumi pe români şi pe
italieni:
VOLCAE > WALHA > vlah / vloh > valah / voloh > ólah
Tot de la slavi, turcii au luat cuvântul pentru a-i denumi pe români,

respectiv, Ńările lor:
2
PROTEZA reprezintă adjoncŃiunea, la iniŃiala unui cuvânt, a unui element non-etimologic care
nu conduce la o modificare semantică. De exemplu, grupurile consonantice în poziŃie iniŃială cs-,
sp- primesc drept proteză, vocala e-: SCOLA > fr. escola; SPINA > fr. espina; sau STARE > sp.
estar etc.
3
SINCOPA constă în căderea vocalei post tonice, aflată, de obicei, între o oclusivă şi o lichidă (l
sau r).
4
METATEZA reprezintă schimbarea locului sunetelor sau al silabelor într-un cuvânt: POR > fr.
pro; FORMATICU(M) > fr. fromaticu.
10
VOLCAE > WALHA > vlah / vloh > valah / voloh > ólah > iflak [f < v +
proteză: i-]
MOLDOVA = Karaiflak „łara Românească Neagră”

łARA ROMÂNEASCĂ = Aciflac „łara Românească Albă”
(culorile sunt date în funcŃie de poziŃia geografică a statului
respectiv: nord, est etc.) Cf. CETATEA ALBĂ = Bolgrad =
Akerman.
Dintre grupurile sud-dunărene de români două şi-au pierdut numele etnic

de la ROMANUS şi se denumesc ele însele prin cuvântul vlah. Este vorba de
meglenoromâni, respectiv, de istroromâni (acestea două fiind denumiri savante).
Numai aromânii (cei mai numeroşi) l-au păstrat, aşa cum am mai spus, pe
ROMANUS, în propria denumire. Istroromânii se mai numesc şi ciribiri (< cine
şi bine cu rotacizare), iar limba lor se numeşte ciribirschi.
Mai există în ROMANIA mici dialecte sau mici zone în care se mai
continuă ROMANUS / ROMANICUS (= derivatul din care a rezultat, de fapt,
primul termen). Este vorba de dialectul romagnol (italian), de provincia
ROMAGNA (vecină cu LOMBARDIA) şi de dialectul (rheto-roman) romantsch
(romanşa).
Etimologic, cuvântul ROMANICUS stă la baza cuvântului romance
(cântec al trubadurilor, poveste de amor, povestire, cântec, romanŃă).
Întrebare: Care este originea şi semnificaŃia etnonimelor român, respectiv

v(a)lah?
EVALUARE:
1. ROMANIA: definiŃie, tipologie. Domeniile ROMANIEI EUROPENE.

2. Istoria lui Romanus. Alte denumiri ale limbilor şi popoarelor romanice
şi, în special, ale românei şi vorbitorilor ei.
Rezumatul UnităŃii de învăŃare I
ROMANIA, termen tehnic, cult, desemnează teritoriul pe care se vorbesc limbi

romanice sau limbi neolatine, limbile care s-au născut din limba-mamă, latina.
Clasificare:
- Romania europeană cuprinde marile arii ale limbilor romanice;
- Romania submersa reprezintă acele teritorii pe care s-ar fi putut forma limbi
romanice, dar care sunt astăzi pierdute pentru romanitate: Britannia, Germania,
Panonnia, Tracia, Moesia, Illyria, Africa de Nord;
- Romania nova reprezintă teritoriile pe care astăzi se vorbesc limbi romanice
aduse acolo prin expansiune colonială şi aşezate peste limbile vorbite de populaŃii
autohtone: America Latină (unde predomină spaniola, dar în Guyanna Franceză se
vorbeşte franceza, iar în Brazilia, portugheza), o parte din Africa (Africa Arabă,
respectiv, Africa Neagră): Ciad, Maroc, Algeria, Tunisia (în aceste Ńări se vorbeşte
franceza), Angola şi Mozambic (portugheză), o parte din Asia: Filipine (spaniolă),
Republica Goa, regiune din India (portugheză) etc.
11
Romania europeană cuprinde: Romania occidentală şi orientală, Romania
continua şi discontinua.
Originea etnonimului v(a)lah:

VOLCAE > WALHA > vlah / vloh > valah / voloh > ólah > iflak.
Bibliografie facultativă:
linguistique à travers la Romania, Leuven, Acco, p. 15-20.
12
UNITATEA DE ÎNVĂłARE II
ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE LIMBILOR ROMANICE
Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate care să permită situarea şi definirea
domeniului lingvisticii romanice în ansamblul ştiinŃelor limbajului;
- asimilarea conceptelor teoretice şi operaŃionale din domeniul lingvisticii
romanice;
- asimilarea celor mai importante caracteristici fonetice şi/sau
morfosintactice ale elementelor de substrat, respectiv de superstrat(uri).
Elementele constitutive ale limbilor romanice (substraturi, strat, superstraturi,

adstraturi). Substratul primar şi secundar. Substratul osco-umbric, celt,
ligur, etrusc, grec, mesapic, venet, ilir, trac, sicul, sican, iber etc.
2a. Elementele constitutive ale limbii: subsubstrat, substrat, strat, superstrat,

adstrat, superstrat cultural.
1. SUBSTRATUL desemnează limba populaŃiei autohtone peste care se

aşază limba unei populaŃii cuceritoare. După o perioadă de bilingvism
(coexistenŃa a două sisteme lingvistice diferite), limba populaŃiei autohtone
dispare, lăsând urme în vocabular (inclusiv în toponimie şi în formarea
cuvintelor), câteodată în fonetică şi, mai rar, în structura gramaticală.
2. STRATUL desemnează limba populaŃiei cuceritoare; în cazul limbilor

romanice, stratul este acelaşi, LIMBA LATINĂ.
3. SUPERSTRATUL(URILE) desemnează limba (limbile) populaŃiilor

migratoare, aşezate în spaŃiul romanic şi care, după o perioadă de
bilingvism, sfârşesc prin a fi absorbite de idiomul romanic. Limba de
superstrat lasă urme în lexic (inclusiv în toponimie, antroponimie,
formarea cuvintelor), câteodată în fonetică şi, rar, în morfosintaxă. În
momentul în care superstratul îşi încheie acŃiunea, se poate considera că o
limbă este pe deplin constituită.
4. SUBSUBSTRATUL(-TURILE) reprezintă limba (limbile) unor populaŃii

foarte vechi, de dinaintea substratului, despre care se ştie că au existat
deoarece există dovezi arheologice şi de la care se presupune că ar fi rămas
urme lingvistice. De exemplu, în cazul limbii franceze, subsubstratul este
iber, ligur şi aquitan. Numele fluviului Sena (Seine) şi al munŃilor Ardeni
reprezintă, se pare, o continuare a două nume de zeităŃi (SEQUANA,
respectiv, ARDUENA) ale unor populaŃii pre-indo-europene.
Prezentăm în continuare stratificarea celor mai importante limbi romanice:
13
ROMÂNĂ: Substrat: TRACO-DAC
Strat: LATIN
Superstrat: SLAV, de tip bulgăresc vechi (în proporŃie foarte
mică şi GERMANIC).
FRANCEZĂ: Substrat: GALIC (CELTIC)

Strat: LATIN
Superstrat: FRANC (GERMANIC).
SPANIOLĂ: Substrat: IBERIC

Strat: LATIN
Superstrat: VIZIGOT (GERMANIC) şi
ARAB
Întrebare: Cum se defineşte noŃiunea de superstrat / substrat?
InfluenŃele, în general de natură lexicală (inclusiv în toponimie,

antroponimie, formarea cuvintelor), sunt ulterioare procesului de definitivare a
unei limbi, provin din limbile cu care idiomul romanic vine în contact şi nu
presupun bilingvism de masă, ci doar, un eventual bilingvism individual. De
exemplu, în cazul limbii române, influenŃele sunt din limba: maghiară, turcă,
tătară etc., iar în cazul limbii franceze, influenŃele provin din engleză, olandeză,
germană (în general, din limbi germanice). Aceste influenŃe formează:
5. ADSTRATUL, termen prin care se desemnează rezultatul contactului de

vecinătate geografică. Este, de obicei, de natură lexicală şi are o arie
restrânsă. Nu trece mai departe de periferia unei limbi (cuvintele
dialectale).
6. SUPERSTRATUL CULTURAL este numai de natură lexicală şi, în

cazul de faŃă, este format din termeni latino-romanici şi greceşti, folosiŃi,
de fapt, de cele mai multe limbi.
OBSERVAłII:
• Uneori, pot fi interferenŃe între elementele de substrat şi cele de
adstrat, sau între cele de superstrat şi cele de adstrat etc.. De
exemplu, în cazul limbii franceze, substratul este celtic, dar în
Peninsula Britanică (mai) există o populaŃie celtică (= bretonii) de
la care au pătruns în franceză cuvinte, dar mult mai târziu faŃă de
cele plasate în substrat ; în română superstratul este slav, de tip
vechi bulgăresc, dar româna are şi elemente slave, bulgare,
provenite din adstrat (de exemplu, castravete).
• În lingvistica romanică se face diferenŃierea între: substrat
primar, respectiv, substrat secundar.
Substratul primar este reprezentat, în cazul limbilor romanice, de
limbile populaŃiilor din Peninsula Italică, populaŃii care au fost cucerite
treptat de către romani, până când latina a ajuns să fie limba întregii
peninsule. Din limba acestor populaŃii au pătruns în latină diferite
elemente care, apoi, au devenit „un bun” al limbii latine.
14
Substratul secundar este mai nou decât substratul primar şi
reprezintă, în cazul limbilor romanice, limba populaŃiilor din diferite
regiuni (provincii) ale Imperiului Roman, peste care s-a aşezat latina.
Întrebare: Care este distincŃia acordată noŃiunilor de substrat primar,

respectiv, substrat secundar?
2b. Latina şi limbile italice
Din punct de vedere lingvistic, limba latină este o limbă flexionară indo-
europeană, care face parte dintr-o arie marginală a grupului de limbi kentum
(Tagliavini 1977: 66). Aşadar, populaŃiile italice, din care făceau parte şi latinii,
s-au desprins din familia triburilor indo-europene. Spre sfârşitul celui de-al doilea
mileniu î.e.n.5, aceştia au coborât în actuala Peninsulă Italică în două valuri:
(1) valul latin care s-a localizat pe malurile fluviului Tibru, până la munŃii
Apenini, formând Latium-ul.
(2) valul osco-umbric care, la rândul său, se va bifurca în două mari grupuri6:
(a) grupul oscilor, stabilit în sud şi, respectiv, sud-est (mai precis, în
regiunile Campania, Samnium, Apulia etc.);
(b) grupul umbrilor care a rămas în nord-estul Latium-ului.
LATINO-FALISCA s-a vorbit iniŃial numai în Latium (semnificaŃia

acestui toponim, anume „câmpie plană”, se face în opoziŃie cu regiunea sabină, o
zonă cu coline, situată în vecinătate). Faliscii, înrudiŃi cu latinii, locuiau în oraşul
Faleri şi au fost foarte repede cuceriŃi şi absorbiŃi de latini. În vecinătate se mai
aflau sabinii. Primele sate sabine şi latine au apărut pe colinele Palatin, Esquilin,
Quirinal şi Viminal, prin secolele X-IX î.e.n. şi s-au unit în secolul al VIII-lea
î.e.n. Potrivit legendei, Roma este fondată în anul 753 î.e.n. de Romulus. Din acel
moment, latina începe să se impună în faŃa altor limbi vorbite în Peninsula Italică.
Întrebare: Care sunt coordonatele distinctive ale limbii latine potrivit

clasificărilor genealogice şi tipologice?
OSCO – UMBRICA reprezintă, după unii cercetători, două limbi

distincte, iar, după alŃii, două dialecte înrudite.
Limba oscă (opsca), limba vechilor samniŃi, se vorbea în sudul Peninsulei
Italice în Samnium, în Campania şi ajungea până în Messana (Messina de azi =
strâmtoarea dintre Peninsula Italică şi Sicilia). Ea a continuat să existe ca limbă
oficială în centre urbane însemnate, cum au fost Pompei sau Capua, până în
secolul I î.e.n.
Principala sursă de cunoaştere a limbii osce o reprezintă TABULA
BANTINA care însumează aproximativ 250 de inscripŃii, datând din secolul al II-
lea î.e.n. Multe inscripŃii osce au fost găsite şi la Pompei.
Caracteristic pentru oscă era:
• prezenŃa fonemului /p/ sau /b/, acolo unde în latină era /qu/ sau /gu/:
(osc.) p, b > (lat.) –qu,–gu:
5
Referitor la cronologia pătrunderii celor două mari valuri în Peninsula Italică, aceasta este o
chestiune mult dezbătută, datele propuse variind în general între sec. al XVII-lea şi sec. al IX-lea î.
e. n. (v. Wald / Sluşanschi 1987: 57).
6
Se consideră că acestea sunt fie două limbi distincte, fie două dialecte înrudite.
15
(osc.) pettora / pettur > (lat.) QUATTUOR; cf. (rom.) patru
• monoftongarea lui (-)au- la –o-; Limba română mai păstrează

diftongul –au- în cuvinte ca: taur, aur etc.
• genitivul feminin singular şi nominativul feminin plural (al declinării
I) terminat în –as: (osc.) terras > (lat.) TERRAE; pater familias.
Urme ale limbii osce apar nu numai în dialectele latineşti învecinate ca

teritoriu cu Campania, ci şi (v. supra situaŃia din română) în unele limbi romanice,
printre care se numără, în primul rând, italiana:
(lat.) SIBILARE ,,a şuiera” > (it.v.) sifilare > zufolare;

(lat.) BUBALUS ,,bivol” > (it.v.) bufalus > bufalo7
De asemenea, s-a constatat faptul că latina vorbită pe teritoriul Daciei avea

urme osce.
Umbrica era limba vorbită de către umbrieni, populaŃie despre care se
crede că a venit dinspre nord. Aceştia s-au aşezat iniŃial în nordul şi centrul
Peninsulei Italice, de unde, mai târziu, vor fi împinşi spre văile Apeninilor de
către etrusci şi celŃi. Regiunea cunoscută azi sub numele de Umbria este mai mare
ca suprafaŃă decât Umbria antică care avea drept centre importante, oraşele:
Assissium (Assisi), Spoletium (Spoleto) şi Iguvinum (Gulbio). Dialectul vorbit în
acest din urmă oraş este cel mai cunoscut datorită unor TABULAE IGUVINAE
(tăbliŃe de bronz, scrise pe ambele părŃi şi descoperite în anul 1444 e.n.). Deşi
originar din această regiune, Plaut îşi va scrie comediile nu în umbrică, ci în limba
latină. Cuvinte ca lupus, scrofa, bos ,,bou”, sunt de origine umbrică.
Trăsături specifice umbricei:
(umbr.) –f- > (lat.) –b-: (umbr.) alfu > (lat.) ALBUS; (umbr.) tefe > (lat.)
TIBI.
Rotacizarea, adică trecerea lui –s- din umbrică, la –r- în latină: (umbr.) –s-
> (lat.) –r-: Varro arată: (umbr.) plusima > (lat.) PLURIMA; (umbr.)
mediosem > (lat.) MEDIOREM; (umbr.) asenam > (lat.) : ARENAM etc.
tendinŃa de monoftongare a lui –au- > -o- şi a diftongilor –ai-, -ae- > -e-.
Întrebare: Care sunt principalele caracteristici ale limbii vechilor samniŃi?

Dar ale umbricii?
Între teritoriul latin şi cel osco-umbric (mai precis, între Samnium şi

Umbria) se vorbeau dialectele sabelice (din rândul cărora, dialectul sabin –
dialect al limbii osce – este cel mai cunoscut din inscripŃii şi glose8) şi o serie de
graiuri mixte, ca de pildă, cel volscian, marrucin, pelinian etc. De la aceste
dialecte au pătruns în latină cuvinte ca: asinus, cassus, albus, lacrima, lingua (ca
organ anatomic) şi Capitolium.
Expansiunea latinei a avut două mari consecinŃe:
(a) latina, venind în contact cu diverse idiomuri, a exercitat, dar, în acelaşi
timp, a suferit influenŃe mai mari sau mai mici;
7
De asemenea, se observă faptul că în italiană, ca şi în graiurile osce, pentru – b – intervocalic din
latină (> - bh – în indo-europeană), apare – f-.
8
DominaŃia sabină (v., de exemplu, legenda răpirii sabinelor sau domnia celui de-al doilea rege al
Romei, Numa Pompilius) şi-a lăsat amprenta cu precădere în limbajul administrativ latin.
16
(b) latina, care era relativ unitară în patria ei de origine (spre deosebire de
greaca veche), se va diferenŃia pe regiuni. Astfel, în latină încep să apară
dublete (= cuvinte paralele, cu acelaşi sens) şi, după moştenirea latină în
limbile romanice, se poate trage concluzia că acestea au circulat:
(lat.) BUBALUS > (rom.) buăr, bour

(osc.) BUFALUS > (engl.) bufalo „bizon”
(lat.) TABALUS > (rom.) tăun

(osc.) TAFALUS > (it.) tafano
Prin substratul osco-umbric, unii lingvişti încearcă să explice şi alte

fenomene ca:
- diferenŃa dintre sistemele vocalice care stau la baza limbilor romanice.
- menŃinerea regională (de ex., în română) a diftongului -au-;
- palatalizarea parŃială a grupurilor: -cl-, -pl-, -fl-:
(lat.) CLAMARE > (rom.) chema, (it.) chiamare, (sp.) llamar

cf. fr. clamer
(lat.) PLENUS > (it.) pieno, (sp.) lleno

cf. (rom.) plin, (fr.) plein
- tendinŃa de asimilare a grupului consonantic –nd- > -nm- şi a grupului –

mb- > -mm- (în dialectul italian de sud – siciliană, campaneză): (lat.)
MONDO > (it.) monno; (lat.) GAMBA > (it.) iamma.
Întrebare: Care sunt consecinŃele lingvistice ale contactului latinei cu

diversele idiomuri existente în Peninsula Italică?
ETRUSCII
După tradiŃie, erau veniŃi în Peninsula Italică din Asia Mică (Lydia) în jurul
anului 1200 î.e.n. După unii cercetători, etruscii au venit pe uscat, peste Alpi, şi au
coborât în Toscana. O altă teorie îi consideră autohtoni, făcând parte din lanŃul de
populaŃii preindoeuropene şi neindoeuropene ce se întindeau de la Pyrrinei şi până
în Caucaz (urme ale acestor populaŃii ar fi astăzi bascii şi gruzinii). Au stăpânit o
bună parte a Italiei de centru-vest, între Arno şi Tibru. Erau organizaŃi în oraşe
cetăŃi, fără a avea o conducere unitară.
Limba etruscă era, se pare, neindoeuropeană, cu unele elemente
indoeuropene. Ni s-a transmis cu alfabet grec apusean, scris de la dreapta la
stânga. Este cunoscută din:
- aprox. 10.000 de inscripŃii, dintre care doar 16 sunt bilingve;
- aprox. 60 de glose, cu caracter nesigur;
- unele informaŃii parvin din cărŃi traduse în latină din etruscă.
De la etrusci, romanii au preluat foarte multe elemente din cultura materială
şi spirituală a acestora, dar, totodată, etruscii au fost şi filiera prin care influenŃa
greacă din sudul Italiei a pătruns în lumea romană. Prezentăm, în continuare,
câteva domenii în care influenŃa etruscă şi-a lăsat puternic amprenta:
De la etruscă, romanii au preluat sistemul de denominare
trimembrum, cu următoarea structură: praenomen, nomen
(gentilicum), cognomen: de exemplu, Caius Iulius Caesar, Publius
Ovidius Naso. În perioada clasică, apare uneori şi al doilea
17
cognomen sau agnomen: L. Cornelius Scipio Africanus, D. Fabius
Maximus Cunctator.
Din lumea etruscă pătrund în panteonul roman zeităŃile: Minerva,
Mars, Silvanus.
În latină au pătruns cuvinte din etruscă ca: histrio (< etr. hister
„actor“), persona (< etr. persu „mască“), catena, sce(a)na, culina
„bucătărie“, ferrum; dar şi sufixe de origine etruscă ca: -na, -nna, -
ena, -enna, -ina, -inna, -isa, -issa.
Din greacă, dar prin filieră etruscă, au intrat: lanterna, cisterna etc.
Relicve etrusce în toponimie se păstrează până astăzi. Romanii îi
numeau Tusci sau Tosci, de aici rezultând numele regiunii
Toscana. Grecii îi numeau Thyreni, iar marea care scaldă Ńărmurile
Italiei în acea zonă se numeşte Marea Tireniană (Mare
Thyrrenum). De asemenea, sunt de origine etruscă toponimele:
Chianti, Modena, Volterra, Ravenna, Todi.
Se mai atribuie etruscilor tendinŃa de aspirare a surdelor existentă
în actualul dialect toscan, fenomen cunoscut şi sub denumirea de
gorgia toscana.
-p- > -ph- lupho

-t- > -th- ditho
-c- > -ch- chostole
Unii savanŃi, ca G. Rohlfs sau J. Hall jr. îl consideră un fenomen produs

târziu şi fără nici o legătură cu substratul.
Întrebare: Care sunt cele mai importante elemente culturale preluate de

latini de la etrusci?
MESAPII
Locuiau în sud-estul Peninsulei Italice. Limba lor ne este (relativ) cunoscută
din diverse inscripŃii găsite în Calabria şi Puglia, datând din sec. VI î.e.n. – I e.n.
S-a presupus că mesapica era înrudită cu ilira, deci era o limbă indoeuropeană şi
pentru înŃelegerea ei s-ar putea face apel la albaneză.
GRECII
Locuiau în sudul Italiei în regiunea numită Magna Graecia. Coloniile
greceşti apar în Italia de sud şi în Sicilia începând cu secolul al VIII-lea î.e.n. De
fapt, astfel de colonii greceşti se întindeau în tot bazinul Mării Mediterane şi al
Mării Negre: Neapolis, Tarentum (azi Taranto), Sibari, Agrigentum, Palermo,
Messana, Syracusa (azi Siragosa), Rhegium (azi Reggio); Marsilia, Antibes (<
Antipolis), Nisa (< Nikaia), Monaco, Tripoli (< Treis polis).
Cea mai mare parte a dialectelor vorbite în aceste colonii erau de tip doric.
În ceea ce priveşte Peninsula Italică, influenŃa greacă s-a manifestat
prevalent în domeniul cultural, comercial şi tehnic. AristocraŃia romană învăŃa
greceşte şi îşi trimitea copiii să înveŃe în Grecia. Prin urmare, câteva mii de
cuvinte au pătruns în latină din greacă. După A. Ernout / A. Meillet trebuie
distinse cuvintele de origine greacă „care au căpătat cetăŃenie la Roma“ de cele
livreşti. Dintre cuvintele greceşti intrate în latină menŃionăm: ancora, machina,
nauta, gubernare, oliva, panis, talentum, amphora, ballaena, cerasus, cedrus,
citrus, malum, myrtus, papyrus, purpura etc.
18
Astăzi se mai vorbeşte greacă în două puncte din Peninsula Italică, la Bova
(în Calabria) şi la sud de Lecce, în Terra d’Otranto. După Gerhard Rohlfs,
elementul grec din sudul Italiei îl continuă pe cel antic; după Carlo Battisti acesta
este de tip bizantin, deci mai nou, deoarece cel antic s-a pierdut.
VENEłII
PaleoveneŃii au dat numele regiunii din nord-estul Italiei, Veneto. Limba lor
era indoeuropeană de tip Kentum şi este cunoscută din aproximativ 200 inscripŃii,
scrise cu alfabet etrusc încă din sec. V – I î.e.n.
Se atribuie venetei unele tendinŃe pe care le manifestă astăzi dialectul
veneŃian al limbii italiene (pronunŃarea interdentală), precum şi accentuarea
proparoxitonă a unor toponime: Ábano, Ásolo, Véneto, Pádova.
LIGURII
Au locuit iniŃial în nordul Italiei (Piemont, Lombardia, Emilia) până la
invazia celtică; ulterior s-au răspândit în sudul Galiei şi pe o mare parte din
Peninsula Iberică. Erau neindoeuropeni. O parte dintre ei a fuzionat cu celŃii,
rezultând astfel celtoligurii. Astfel, ligura, care era o limbă neindoeuropeană, a
dobândit apoi un strat mai nou indoeuropean.
Ligurii au lăsat urme în toponimia Italiei de nord, a FranŃei de sud şi a
Peninsulei Iberice. De exemplu, sufixul –asco, prezent în toponimele: it. Salasco,
Verzasca, Cherasco; fr. Venasque, Tarascon; sp. Benascos, Valascos, este atribuit
substratului ligur. În italiană şi franceză cu ajutorul acestui sufix se formează
nume care arată originea:
Bergamo → bergamasco „locuitor din Bergamo“

Como → comasco „locuitor de pe malul lacului Como“
Monaco → monegasque „locuitor din Monaco“
Întrebare: Care sunt populaŃiile de origine indoeuropeană din Peninsula

Italică? Dar cele de origine neindoeuropeană?
GALII (CELłII)
CelŃii, indoeuropeni, au venit în Europa din est, în jurul anului 1000 î.e.n. şi
s-au aşezat în sud-vestul Germaniei, sud-estul FranŃei şi sud-vestul ElveŃiei. Erau
purtătorii fazei a doua a fierului, La Tène. Începând din secolul al VIII-lea î.e.n.,
ei se răspândesc în trei direcŃii:
1) spre Peninsula Iberică, de unde o parte trece în Anglia;
2) înapoi spre est, trecând prin Cehia de azi (v. triburile de boi, regiunea
Bohemia), Pannonia, teritoriul Ńării noastre, Ucraina de azi, ajungând
până în Asia Mică;
3) spre nordul Italiei, unde se formează Gallia Cisalpină.
În 390 î.e.n. înregistrează o importantă victorie asupra romanilor, ajungând
până la porŃile Romei. Însă, de la sfârşitul secolului al III-lea î.e.n., romanii încep
cucerirea teritoriului cisalpin şi extind graniŃa romană până la Rubicon (anul 190
î.e.n.). Romanii trec apoi şi în Gallia Transalpină – între 125-118 î.e.n. şi în Gallia
de Nord în 50 î.e.n.; în vremea lui Caius Iulius Caesar, întreaga Gallia era o
Provincia Romana. În vremea lui Octavian Augustus, Gallia era împărŃită în:
1) Belgica (în partea de nord);

2) Lugdunensis (în partea centrală) – cu centrul la Lugdunum (azi, Lyon);
19
3) Narbonnensis (în sud) – cu centre mai importante Narbo (azi,
Narbonne) şi Nemausus (azi, Nîmes);
4) Aquitania (în partea de sud-vest) – cu centrul la Burdigala (azi,
Bordeaux).
Trebuie menŃionat faptul că procesul de romanizare a fost mai intens în

Gallia Cisalpină faŃă de restul teritoriilor ocupate de celŃi.
Prezentăm, în continuare, câteva elemente atribuite influenŃei celte în limbile

romanice:
Cuvinte celtice din substratul primar:

carrum > rom. car, it. carro, friulană ciar, fr. char, cat. car, port., sp.
carro
bracae „pantaloni“ > rom. a îmbrăca, brăcinar; it. brache, fr. braie, cat.,
sp., port. braga „scutec“, bragas „pantaloni“
camisia „cămaşă”, betulla „mesteacăn“, caballus „cal de muncă“, cattus
„pisică“, brisare „a sparge“, caminum „drum“, cambiare „a schimba“.
Aproape toate sunt panromanice.
Numeroase toponime de origine celtă din Italia de nord, FranŃa şi Peninsula

Iberică. De exemplu, sufixul celt -dunun „oraş“ se regăseşte în: Virodunun
> fr. Verdun, Lugdunum > fr. Lyon. Acelaşi -dunum se află şi în toponimul
Down (din Irlanda) sau Leyden (din Olanda). Alte sufixe, cu aceeaşi
productivitate ca şi cel prezentat anterior, sunt:
o -lanum „câmpie“ – Mediolanum („câmpia de mijloc“) > it. Milano
> fr. Meillant
o -briga „oraş“ – Conimbriga > port. Coimbra
o -bona „sat, aşezare“ > fr. Lillebonne
> it. Bologna
> germ. Bonn, Vindobona > Viena
> port. Lisboa
o originea etnonimelor Paris, Belgia, Bohemia de la numele triburilor
celtice Parisii > Paris, Belgae > Belgia, Boii > Bohemia.
În ceea ce priveşte limba franceză, substratului celtic îi este atribuit:

- sistemul vigesimal (în baza 20) de numărare la numeralele 80 şi 90:
quatre-vingt şi quatre-vingt-dix;
- reducerea corpului fonetic al cuvintelor în franceză (şi engleză);
- palatalizarea lui u (din latină) > ü (în franceză şi în dialectele galo-
italice);
- evoluŃia grupului -ct- > -it (în franceză, occitană, catalană,
portugheză):
lacte(m) > fr. lait, occ. lach, cat. llet, sp. leche, port. leite
- evoluŃia lui a aflat în poziŃie liberă > e (în franceză)
CASA > chez
MARE > mer
NASUS > nez
Întrebare: MenŃionaŃi cinci elemente fonetice, lexicale sau morfosintactice

din limba franceză atribuite substratului celtic.
20
REłII
Erau un conglomerat de triburi diverse. Se pare că numele lor avea o valoare
mai mult politică decât etnică sau lingvistică. Nume de triburi retice se regăsesc
pe un trofeu ridicat în Alpii Maritimi, iar unele văi din Alpi sunt denumite până
astăzi de la aceste triburi:
Trumplini > Val Trompia

Camuni > Val Camonica
Venostes > Val Venosta
Isarci > Val dell’Isarco
Probabil erau neindoeuropeni, cu unele afinităŃi cu etruscii, după cum spune

Titus Livius.
SARDINIA
Era locuită de sarzi (neindoeuropeni, înrudiŃi cu iberii), puni şi greci.
CORSICA
Era locuită de iberi, etrusci, liguri (toŃi neindoeuropeni).
G. Millardet a demonstrat cu ajutorul foneticii experimentele că în toate cele
trei insule a existat un substrat mediteraneean sau libic comun, căruia trebuie să i
se atribuie evoluŃia cu totul aparte a grupului -ll > -d.d. (cacuminală sau retroflexă)
(paralel cu evoluŃia lui -ll din gasconă > -th, -r-).
PENINSULA IBERICĂ
A fost colonizată încă din 197 î.e.n. A fost împărŃită în trei provincii
romane:
Tarraconensis (Hispania Citerior) – centru
Hispania Ulterior – Baetica, în sud-est
– Lusitania, în partea de sud-vest
Această repartizare reflecta probabil aşezarea diferitelor populaŃii în
peninsulă:
- liguri (neindoeuropeni) în N, S-V.
- celŃi (indoeuropeni) în N, centru, V.
- iberi (neindoeuropeni) în S-E.
- celtiberi, în centru.
- fenicieni (neindoeuropeni), pe litoral.
- greci (indoeuropeni), pe Ńărmul Mării Mediteraneene.
- vascones (neindoeuropeni), în N – singurii care subzistă şi astăzi (v.
łara Bascilor).
Elementele atribuite (în spaniolă, gasconă, catalană) diverselor populaŃii

de substrat sunt toponime şi sufixe, dar şi fenomene fonetice ca:
• evoluŃia lui f- iniŃial > h- (dacă nu este urmat de -r- sau -o-)
FILIA > hija
• proteza lui e- înaintea lui r: (gascona) erripa (< RIPA).
Întrebare: Care sunt principalele populaŃii de substrat din Peninsula

Iberică?
21
PENINSULA BALCANICĂ
Ilirii – de origine indoeuropeană – au venit împreună cu tracii în perioada
primei mari migraŃii din sec. XIII-XII î.e.n. Limba lor e puŃin cunoscută – nume
de persoană, toponime de la autorii greci sau latini. După unii savanŃi, albaneza
pare a fi înrudită sau a continua ilira.
TRACII
Au venit împreună cu ilirii la sfârşitul primei mari migraŃii indoeuropene
(sec. XIII-XII î.e.n.) şi s-au răspândit în Peninsula Balcanică şi până în insulele
Mării Egee. Se pare că (după Herodot) erau foarte numeroşi. Limba care
constituie substratul limbii române a fost numită traco-dacă, daco-getă şi daco-
moesiană. SavanŃii fac diferenŃa între tracă propriu-zisă şi daco-moesiană. Daco-
moesiana ne este cunoscută din glose, nume proprii (aprox. 2050 cuvinte, dintre
care 1150 antroponime şi 900 toponime), inscripŃii cu interpretare nesigură (30 cu
litere greceşti şi 2 cu litere latine). Era o limbă indoeuropeană din grupa satem.
Se atribuie substratului în limba română:
Toponime: CarpaŃi
Hidronime: Argeş, Buzău, Criş, Cerna, Motru, Mureş, Olt, Prut, Siret,
Tisa.
Cuvinte (al căror număr diferă de la cercetător la cercetător), de două
tipuri:
a) comune cu albaneza
b) existente numai în română
Se atribuie substratului în jur de 170 cuvinte, dintre care:
baci, buză, ceapă, copac(i), a cruŃa, gard, gălbează, grumaz, mal, măgură,
mătură, mânz, moş, murg, năpârcă, păstaie, pururi, a scăpăra, scrum,
şale, şopârlă, vatră, viezure (sunt comune cu albaneza).
a ameŃi, amurg, barză, băiat, bordei, burtă, caier, cârlan, copil, droaie,
genune, gheară, gorun, a întâmpina, a întâmpla, leagăn, lespede, melc,
muşat, mai, a necheza, a răbda, a scurma, urdă, zer (există numai în
română).
Se mai atribuie substratului diferite trăsături fonetice şi morfosintactice,

pentru care uneori se dau şi alte explicaŃii:
în sistemul fonetic:
- existenŃa vocalei ă (care se poate explica şi prin tendinŃa romanică de
închidere a timbrelor vocalice, de aici existenŃa sa şi în portugheză şi în
dialectele italiene de sud).
- existenŃa consoanei h (care e atribuită şi influenŃei slave).
- rotacismul (transformarea lui -n- în -r- în cuvintele de sorginte latină) (se
explică şi prin tendinŃa romanică de respectare a opoziŃiei n/nn)
- evoluŃia grupurilor ct > pt şi cs > pt (cf. albaneza)
în domeniul morfosintactic:
- postpunerea articolului (ca în bulgară şi albaneză).
- identitatea formală dintre genitiv şi dativ.
- existenŃa termenului /neutru/ în cadrul categoriei gramaticale a genului.
22
- formarea numeralului de la unsprezece la nouăsprezece cu material
latin: unus super decem etc.
- existenŃa particulei -ne (la origine o particulă enclitică cu valoare
dubitativă) la acuzativul pronumelor personale mine, tine, al
pronumelui reflexiv sine şi al pronumelui interogativ cine.
- formarea viitorului cu auxiliarul VOLERE < VELLE
- generalizarea auxiliarului a avea la perfectul compus atât la verbe
tranzitive, cât şi intranzitive.
în vocabular:
- existenŃa sufixului -esc, care arată originea şi care a generat sufixul
adverbial -eşte.
- alte sufixe atribuite substratului: -ac (> subst. şi adj.), -ăni (> verbe), -
man, -oane.
Întrebare: MenŃionaŃi zece elemente fonetice, lexicale sau morfosintactice din

limba română atribuite substratului traco-dac.
EVALUARE:
1. DefiniŃi următoarele concepte: substat, superstrat, adstrat.

2. CaracterizaŃi pe scurt substratul celt / traco-dac.
Rezumatul UnităŃii de învăŃare II

2a. Elementele constitutive ale limbii sunt: subsubstrat, substrat, strat,
superstrat, adstrat, superstrat cultural.
Substratul desemnează limba populaŃiei autohtone peste care se aşază limba

unei populaŃii cuceritoare.
Stratul desemnează limba populaŃiei cuceritoare; în cazul limbilor romanice,
stratul este acelaşi, LIMBA LATINĂ.
Superstratul(urile) desemnează limba (limbile) populaŃiilor migratoare,
aşezate în spaŃiul romanic şi care, după o perioadă de bilingvism, sfârşesc prin
a fi absorbite de idiomul romanic.
Adstratul desemnează rezultatul contactului de vecinătate geografică. Este, de
obicei, de natură lexicală şi are o arie restrânsă.
Superstratul cultural este numai de natură lexicală şi este format din termeni
latino-romanici şi greceşti, folosiŃi, de fapt, de cele mai multe limbi.
Subsubstratul(turile) reprezintă limba (limbile) unor populaŃii foarte vechi,
de dinaintea substratului, despre care se ştie că au existat deoarece există
dovezi arheologice şi de la care se presupune că ar fi rămas urme lingvistice.
2b. Latina şi limbile italice
Din punct de vedere lingvistic, limba latină este o limbă flexionară indo-
europeană, care face parte dintr-o arie marginală a grupului de limbi kentum.
Principalele idiomuri cu care latina a intrat în contact sunt: osco-umbric, celt,
ligur, etrusc, grec, mesapic, venet, ilir, trac, sicul, sican, iber, etc. Astfel,
expansiunea latinei a avut două mari consecinŃe: (1) latina, venind în contact cu
diverse idiomuri, a exercitat, dar, în acelaşi timp, a suferit influenŃe mai mari sau
mai mici; (2) latina, care era relativ unitară în patria ei de origine, se va diferenŃia
pe regiuni.
23
Fischer, Iancu (1985), Latina dunăreană, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică.
Meillet, Antoine (1928), Esquisse d’une histoire de la langue latine, Paris,
Librairie Hachette.
24
UNITATEA DE ÎNVĂłARE III
LIMBA LATINĂ (I)
Obiective:
- accentuarea caracterului sintetic al limbii latine prin contrastivitate cu
analitismul principalelor limbi romanice cunoscute;
- însuşirea grilelor de analiză şi de interpretare a fenomenelor lingvistice
referitoare la evoluŃia limbii latine şi la necesitatea reorganizării
ulterioare a fonetismului, morfosintaxei şi lexicului limbilor romanice;
- formarea deprinderilor de analiză fonetică, morfosintactică şi lexicală a
unor structuri lingvistice în evoluŃia lor de la latină la limbile romanice
analizate.
Limba latină: Periodizarea istoriei limbii latine. Izvoarele latinei populare.
3a. Periodizarea limbii latine

i. LATINA ARHAICĂ: de la origini şi până la sfârşitul secolului al II-lea
î.e.n.
Surse: inscripŃii gravate, fragmente de cântece rituale, formule de legi, acte
oficiale (ex. Bacchanales: Senatus-consultus din anul 186 î.e.n.), începutul poeziei
latine reprezentată de Livius Andronicus (sec. III î.e.n., poet latin de origine
greacă) şi de Gnaeus Naevius (274-204). InscripŃia descoperită pe fibula de la
Praeneste – aproximativ în anul 600 î.e.n. – rămâne documentul cel mai vechi de
limbă latină scrisă şi totodată unul cu caracter izolat. Este vorba de o scurtă
formulă de donaŃie, gravată pe o fibulă (agrafă) din aur, datând din secolul al VI-
lea î.e.n. şi al cărei text era următorul:
MANIOS MED FHEFHAKED9 NUMASIOI.

Manius me fecit Numerio.
Potrivit legendelor, istoria cetăŃii Roma începe, de fapt, odată cu sfârşitul

secolului al VI-lea î.e.n., moment în care este izgonit ultimul rege etrusc
Tarquinius Superbus (509 î.e.n.) şi ia naştere Republica romană, în care puterea
este împărŃită între doi consuli colegi, eligibili pe o perioadă de un an, Senat şi
Adunarea poporului. În secolele următoare (V – IV î.e.n.), împărŃirea Latium-ului
în oraşe-state favorizează menŃinerea unor diferenŃe dialectale destul de
accentuate în latina acestei perioade.
Potrivit unor mărturii scrise, cele mai importante graiuri vorbite pe
teritoriul Latium-ului erau:
(a) graiul vorbit la Roma şi în împrejurimi;
(b) graiul falisc din cetatea Faler, situată la nord, la graniŃa cu Etruria;
9
Formă dialectală de perfect cu reduplicare.
25
(c) graiul cetăŃii Praeneste, din extremitatea orientală a Latium-ului.
Iată câteva particularităŃi dialectale care au cuprins în cele din urmă
întreaga limbă latină:
- dialectul falisc cunoaşte transformarea timpurie a lui ai în e: v. pretod –
praetor. Mai târziu însăşi latina vorbită de la Roma va începe să
monoftongheze pe ae (> ai) în e;
- în dialectul praenestin se observă în primul rând trecerea: au > o, fenomen
care se va regăsi şi în latina epocii imperiale. De asemenea, căderea
consoanelor finale –m şi –s, fenomen de mare extindere în epoca imperială,
este bogat atestat în inscripŃiile dialectale din această perioadă.
- alte particularităŃi dialectale din graiurile rurale: dispariŃia lui h iniŃial din
cuvinte ca: anser, olus etc.; consoana -f- pentru -b-: scrofa, siflare etc.
Dintre toate aceste graiuri, situaŃia social-politică, militară şi culturală va
crea un cadru favorabil dezvoltării graiului vorbit la Roma (şi în împrejurimi),
acesta reprezentând baza limbii literare.
ii. LATINA PRECLASICĂ: începe de la sfârşitul secolului al II-lea î.e.n. şi

se întinde până la mijlocul secolului I î.e.n. Acum literatura se eliberează de
arhaisme şi se unifică. Acestei perioade îi aparŃin: primul poet original, Ennius
(239-169); Plaut (251?-184) şi TerenŃiu (aprox. 190-159), cei doi mari
reprezentanŃi ai comediei latine; Cato cel Bătrân, orator, istoric (se pare că a scris
o lucrare intitulată Originile Romei, care, din nefericire, nu s-a păstrat până azi),
cunoscut şi datorită tratatului său De agri cultura (Despre cultivarea pământului);
Lucillius, părintele satirei romane; Terentius Varro (scrie o operă filologică, De
lingua latina, şi un tratat despre agricultură, intitulat, Res rusticae), poeŃii, Titus
Lucretius Carus (99?-55) şi Caius Valerius Catullus (87 – aprox. 54). În această
perioadă are loc procesul de formare a latinei clasice. Limba scrisă atestă acest
stadiu de tranziŃie în care elementele arhaice se împletesc cu cele populare. Lumea
personajelor comice (în special la Plaut) apare în veşmântul epocii, cu graiul ei
vorbit. Şi elementele eline se întâlnesc acum într-o proporŃie mult prea mare.
iii. LATINA CLASICĂ, cunoscută şi sub denumirea de epoca de aur a limbii

latine, îşi începe existenŃa pe la mijlocul secolului I î.e.n. şi se continuă până la
moartea lui Octavianus Augustus (anul 14 e.n.). În această perioadă limba şi
literatura latină, dar şi politica romană ating apogeul. În domeniul culturii şi al
literaturii:
- retorica şi filosofia sunt personificate de Marcus Tullius Cicero (106-43
î.e.n.), cel care purifică limba şi “întemeiază” latina clasică;
- istoria îi are drept reprezentanŃi pe Caius Iulius Caesar (100-44 î.e.n.), pe
Caius Sallustius Crispus şi pe Titus-Livius (59 î.e.n.-17 e.n.);
- poezia epică atinge apogeul prin Publius Vergillius Maro (70-19 î.e.n.),
autorul epopeei naŃionale a latinilor, Aeneis (Eneida);
- poezia morală este reprezentată în mod strălucit de Quintus Horatius Flaccus
(65-8 î.e.n.);
- elegia este consacrată în operele lui Tibullus, Propertius şi Ovidius (43 î.e.n. –
17 e.n.).
Această perioadă, caracterizată prin trăsătura /+ originalitate/ în domeniul
poeziei şi al prozei, se remarcă în plan lingvistic printr-o prezenŃă redusă a
elementelor populare în limba literară.
iv. LATINA POSTCLASICĂ cunoscută şi sub denumirea de epoca de argint

a limbii latine, începe aproximativ odată cu moartea lui Octavian Augustus şi se
26
întinde aproximativ până în anul 200 e.n. Este perioada barocului în literatura
latină marcată printr-un stil ,,afectat” şi prin împrumuturi de elemente arhaice şi
populare. În proză se remarcă acum Publius Cornelius Tacitus (aprox. 55 – aprox.
120), filosoful şi moralistul Lucius Aeneus Seneca (reprezentant şi al tragediei
latine), epistolierul Plinius cel Tânăr, Petronius, autorul primului roman latin şi
Apuleius, cu ale sale povestiri fanteziste (Metamorphoses sive Asinus aureus). În
poezie domină Iuvenalis (autor de satire) şi Martialis (autor de epigrame). În
retorică, Quintilian încearcă să impună elocinŃa şi puritatea clasică.
v. LATINA TÂRZIE îşi începe existenŃa aproximativ din jurul anului 200
e.n. şi se întinde până la apariŃia primelor limbi romanice [anul 842, anul apariŃiei
Jurămintelor de la Strasbourg (Les Serments de Strasbourg) reprezentând „data
de naştere” a limbii franceze]. Această perioadă coincide cu sfârşitul latinităŃii, în
acest proces decadent, de dezagregare a limbii latine neexistând şi reacŃii
,,potrivnice”. Atât poezia, cât şi proza sunt dominate de autorii creştini: Lactantius
(sec. IV e.n. – un Cicero creştin), Tertullian şi compatriotul său Sfântul Augustin,
Sfântul Hyeronimus – autorul primei versiuni în limba latină a Bibliei (cunoscută
sub denumirea de Vulgata), Ambrosius sau Prudentius. Istoria îl are drept
reprezentant pe Ammianus Marcellinus, iar filosofia pe Boetius.
Tot acum se scriu opere de istorie, de instrucŃie, texte de legi, ordonanŃe şi
acte, toate redactate într-o latină mai mult sau mai puŃin barbară. Reforma limbii
latine devine în acest moment apanajul Bisericii şi coincide cu geneza unui nou
idiom, adică cu luarea în calcul a unei limbi vorbite, diferită de latina liturghiei
sau a slujbelor religioase, în general. Consiliul de la Tours confirmă în anul 813
e.n. existenŃa unei rustica Romana lingua în care episcopii trebuiau să traducă de
acum înainte cuvintele religioase, şi care limbă era, din acest punct de vedere,
plasată pe acelaşi plan cu Theotisca lingua, i.e. limba protogermană. În anul 842
e.n. un prim eşantion al acestor două limbi va fi dat în Jurămintele de la
Strasbourg (Les Serments de Strasbourg).
Întrebare: Care sunt principalele epoci din istoria limbii latine?
Istoria latinei medievale se întinde între secolele al V-lea şi al XV-lea e.n.

Latina scrisă în perioada merovingiană, de exemplu, este un produs artficial în
care se amestecă reminescenŃe ale latinei literare, cu formule împietrite din
perioadele care au precedat-o, cu trăsături ale limbii vorbite, cu hiperurbanisme
sau pur şi simplu cu greşeli. După anul 700 e.n. această latină a devenit de-a
dreptul haotică (v. Goullet / Parisse: 1996, p. 11).
Această întreagă evoluŃie a limbii latine am încercat să o rezumăm şi în

schema următoare:
27
LIMBA LATINĂ
LATINA CLASICĂ LATINA VULGARĂ
LATINA MEDIEVALĂ LIMBILE ROMANICE (NEOLATINE)
port. cat. sp. fr. prov. it. srd. rheto-rom. dalmata10 rom.
Latina literaturii romane este în principiu o ,,latină de aparat”, caracterizată

printr-o abundentă folosire a figurilor retorice, a perioadelor savant combinate şi a
perioadelor metrice destinate să contribuie la crearea armoniei. În aceste opere
literare, limba vorbită nu apare aproape deloc, se întrezăreşte oarecum în
Satyricon sau la HoraŃiu şi MarŃial.
Limba latină este cunoscută, în general, ca o limbă non–unită. Cu alte
cuvinte, latina literară stabilită prin secolul al III-lea î.e.n. pare să-şi fi păstrat o
aceeaşi structură timp de opt secole succesive. Această stabilitate relativă a limbii
scrise nu a făcut decât să mascheze schimbările sau transformările capitale
survenite în limba vorbită.
Limba aceasta vorbită, continuă de la începuturile latinităŃii şi până la
preistoria limbilor romanice, este denumită în literatura de specialitate drept latina
vulgară, deşi se întâlnesc şi alte sintagme pentru denominarea acestei ,,realităŃi
lingvistice”, şi anume: latina populară, latina familiară sau latina cotidiană.
Latina pe care o continuă limbile romanice se găseşte într-un oarecare dezacord cu
forma literară, şi, mai ales, cu cea clasică.
Întrebare: Care este baza de evoluŃie a limbilor romanice?
3b: Izvoarele latinei populare
Latina populară reprezintă un aspect al latinei, aspectul dinamic, nenormat,

viu, limba claselor mijlocii (neguŃători, funcŃionari, militari etc.) şi chiar a celor
sus-puse în condiŃii neoficiale de comunicare.
Aşa cum am văzut anterior, nu există texte scrise exclusiv în latina populară,
ci numai texte cu mai multe sau mai puŃine vulgarisme. În general, numărul
acestora este invers proporŃional cu nivelul de cultură al autorului.
Întrebare: Care este semnificaŃia sintagmei sermo vulgaris ?
Cele mai importante scrieri considerate ca izvoare pentru cunoaşterea latinei

populare sunt:
10
Această limbă a dispărut în secolul al XIX-lea.
28
1. SCRIERILE NORMATIVE ŞI EXPLICATIVE (gramaticii şi
glosatorii)
Gramaticii latini se străduiau să corecteze greşelile făcute de vorbitorii mai

puŃin instruiŃi, dând anumite precepte pentru pronunŃarea şi folosirea corectă a
limbii latine, în timp ce, mai ales în perioada mai târzie a limbii, glosatorii
explicau prin forme uzuale unele cuvinte clasice care nu mai erau înŃelese de cei
mai mulŃi vorbitori.
Foarte numeroşi, gramaticii latini au lăsat lucrări de valoare inegalabilă, a
căror utilizare trebuie însă făcută cu rezervă pentru că, în general, este vorba de
purişti care luptă împotriva barbarismelor, a greşelilor de pronunŃare sau de
flexiune.
Seria acestor gramatici începe cu Appius Claudius (300 î.e.n.) şi se termină
cu Virgilius Maro din Toulouse (sec. al VII-lea) şi cu Paulus Diaconus (740-801
e.n.), istoric lombard.
Glosarele sunt vocabulare rudimentare, în general unilingve, care traduc
termenii mai puŃin cunoscuŃi sau expresiile ieşite din uzul epocii numite lémmata
sau glossae prin termeni şi expresii considerate curente (numite interpretamente).
• De o importanŃă deosebită este Appendix Probi, un fel de îndreptar
lexical găsit în acelaşi manuscris cu cel al tratatului de gramatică
Instituta artium al lui Valerius Probus. Se presupune că adaosul la
lucrare ar fi fost elaborat în sec. al III-lea la Roma sau la Cartagina.
Autorul, necunoscut, ar fi fost un gramatic ce ar fi făcut o listă
pentru elevii săi. Este vorba de o serie de 227 de cuvinte populare
însoŃite de corespondentele lor clasice, ordonate după principiul
„aşa este corect şi nu aşa“.
Pentru romanişti prezintă interes tocmai formele „greşite“, care ilustrează
principalele tendinŃe manifestate în fonetica, morfologia şi lexicul latinei populare
şi târzii. Cele mai multe din aşa-zisele greşeli din Appendix Probi reprezintă de
fapt forme protoromane:
VETULUS non VECLUS; PECTEN non PECTINIS; STABULUM non

STABLUM; PERSICA non PESSICA; SOCRUS non SOCRA; RIVUS
non RIUS; TRISTIS non TRISTUS etc.
Întrebare: Analiza şi comentariul filologic asupra următoarelor forme

populare, din cele care anunŃă şi explică diferite construcŃii romanice:
MASCULUS non MASCLUS

COLUMNA non COLOMNA
MILES non MILEX
CALIDA non CALDA
COQUENS non COCENS
DICITUS non DIGITUS
AURIS non ORICLA
TABULA non TABLA
PAUPER MULIER non PAUPERA MULIER
NURUS non NURA
FORMICA non FURNICA
EQUS non ECUS
ALVEUS non ALBEUS
29
VACUA non VAQUA
OCULUS non OCLUS
FAX non FACLA
AUCTOR non AUTOR
IPSE non IPSUM
FLAGELLUM non FRAGELLUM
(APPENDIX PROBI)
• Glosele de la Reichenau (poartă numele mănăstirii din ElveŃia,

unde au fost descoperite), datează de la sfârşitul sec. al VIII-lea sau
începutul sec. al XIX-lea. Ele cuprind două părŃi: în prima parte se
explică prin termeni sau perifraze cuvinte din Biblie, partea a doua
reprezentând un glosar alfabetic.
Manuscrisul a fost redactat probabil în nordul FranŃei. Multe forme care apar
în Glosele de la Reichenau sunt continuate în limbile romanice; unele cuvinte sunt
specifice numai zonei galoromanice.
Redactate la circa patru secole după versiunea Vulgata dată de Hieronim
Bibliei, Glosele de la Reichenau oferă o imagine interesantă a dinamicii
vocabularului latinei populare. Se poate observa concurenŃa dintre termeni şi
victoria celui continuat astăzi de limbile galo-romanice: pulcra: bella; arenam :
sabulonem; lamento : ploro; caseum : formaticum; is : ille.
• Glosele de la Kassel conŃin 245 de cuvinte şi expresii latine cu

forme foarte asemănătoare celor romanice, glosate cu termeni
germanici (bavarezi). Cuvintele sunt în ordine semantică (părŃi ale
corpului, animale domestice, îmbrăcăminte); mai apar şi fraze,
necesare să servească la un prim contact lingvistic într-o Ńară
străină:
rudimeoparba – skir minan part

homo iste : deser man
romani : walha
Acest „vocabular turistic“ latin-germanic datează de la sfârşitul sec. al VIII-

lea, începutul sec. al IX-lea şi se presupune că ar fi fost scris pe teritoriul galo-
romanic sau rheto-roman. Nu poate fi considerat un text neolatin, cum s-a propus
uneori, deşi limba latină folosită are un caracter mult mai vulgar decât cea
întâlnită în Glosele de la Reichenau.
Întrebare: Care este semnificaŃia termenului glosă? ExpuneŃi pe scurt

conŃinutul Gloselor de la Kassel.
2. INSCRIPłIILE (cele mai multe inscripŃii latine au fost publicate în

Corpus inscriptionum Latinarum, I-XV, Berlin, 1862 - cu sigla CIL), oficiale şi
mai ales particulare, reprezintă un alt izvor important pentru cunoaşterea
aspectului vulgar al latinei.
Unul din avantajele inscripŃiilor este posibilitatea datării şi a localizării lor.
Studierea lor permite astfel stabilirea unor particularităŃi regionale ale latinei din
diverse provincii ale Imperiului Roman (Gallia, Hispania, Moesia, Dacia etc.).
Numeroase lucrări au fost consacrate latinei inscripŃiilor din diverse regiuni.
30
Pentru Dacia este cunoscută lucrarea lui Haralambie Mihăescu, Limba latină în
provinciile dunărene ale Imperiului Roman, Bucureşti, 1960.
Intensitatea şi limitele romanizării pot fi apreciate după numărul inscripŃiilor
găsite pe un anumit teritoriu. Astfel, linia care delimitează zona de influenŃă
romană şi cea de influenŃă greacă din Peninsula Balcanică a fost trasată pe baza
inscripŃiilor de către Constantin Jireček (al cărui nume îl poartă, de altfel, acest
demarcaj).
Utilizarea inscripŃiilor în stabilirea trăsăturilor latinei populare şi regionale
trebuie făcută însă cu prudenŃă, deoarece în multe cazuri greşelile din text se
datorează exclusiv ignoranŃei celui care l-a scris, economiei de spaŃiu sau
deteriorării lor în timp.
Întrebare: TraduceŃi şi realizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului

text:
M(ense) Iunio, K(alen)dis, zie lune. Facta e[st] eista porta en zie
s(ancti) Daniel a bicario (e) T(ito) Probinu Maiure. Indi(ctione) XIII,
Ser. Lon(gino) Seb(astiano) d(uumviro).
(Tracia, 1 iunie 431)
3. AUTORII LATINI
Autorii latini care pot fi folosiŃi ca izvor pentru cunoaşterea latinei populare
sunt fie cei care, datorită subiectului pe care îl tratează, pun în mod voit în gura
personajelor lor o exprimare neîngrijită, cu vulgarisme, fie cei care folosesc ei
înşişi, în mod involuntar, aspectul popular al latinei.
Din prima categorie face parte Petronius, zis şi arbiter elegantium, autorul
primului roman din literatură, Satyricon (păstrat numai în parte), care, din motive
stilistice, foloseşte exprimarea populară în zugrăvirea lumii sclavilor şi a liberŃilor
(în special în fragmentul numit Cena Trimalchionis).
Plaut (Titus Maccius Plautus) (251 î.e.n.-184 î.e.n.), autor a aproximativ o
sută de comedii din care ni s-au transmis doar 21, foloseşte o limbă cu caracter
pronunŃat popular, deoarece, aşa cum am văzut anterior, a scris într-o perioadă
când încă nu se fixaseră toate normele riguroase ale limbii literare şi mai ales
pentru că, opera sa fiind destinată marelui public de pe stradă, eroii principali erau
oameni de rând şi se exprimau ca şi aceştia.
Din cea de-a doua categorie face parte, de exemplu, Cicero care în scrisorile
către Atticus, către fratele său, Quintus, către familie, foloseşte involuntar aspectul
popular al limbii latine.

text:
[....] videris mihi, Agamemnon, dicere: “quid iste argutat molestus?”

quia tu, qui potes loquere, non loquis. Non es nostrae fasciae, et ideo
pauperorum uerba derides. Scimus te prae litteras fatuum esse. Quid
ergo est? Aliqua die te persuadem, ut ad uillam uenias et uideas casulas
nostras. Inueniemus quod manducemus, pullum, oua: belle erit, etiam si
omnia hoc anno tempestas dispar[e] pallauit. Inueniemus ergo unde
saturi fiamus. Etiam tibi discipulus crescit cicaro meus. Iam quattuor
partis dicit; si uixerit, habebis ad latus seruulum. Nam quicquid illi
uacat, caput de tabula non tollit. Ingeniosus est et bono filo, etiam si in
31
aues morbosus est. Ego illi iam tres cardeles occidi et dixi quia mustella
comedit. Inuenit tamen alias nenias, et libentissime pingit.
(Petronius, Sat. XLVI)
4. SCRIERILE TEHNICE
Tratatele tehnice sunt, în general, lucrări fără pretenŃii literare, scrise în

legătură cu practicarea diverselor meserii.
Astfel, M. Vitruvius Pollio scrie, în timpul lui Augustus, un tratat de
arhitectură (De arhitectura) scuzându-se de la început pentru eventualele greşeli.
Un prim tratat de agricultură, intitulat De agricultura, a rămas de la Cato cel
Bătrân. Apoi, în sec. I e.n., apare şi tratatul de agricultură al lui Columella, având
titlul De re rustica.
Şi în scrierile topometrilor latini, Agrimensores, se întâlnesc numeroase
elemente de limbă vorbită.
Apicius, un cunoscut gurmand de pe vremea împăratului Tiberiu, ar fi
autorul unor cărŃi de bucate, De re coquinaria, în 10 părŃi, ce ni s-au transmis într-
o versiune adăugită şi completată de un anonim din sec. al IV-lea.
Chiro a fost un medic veterinar grec, a cărui carte, împreună cu altele, stă la
baza tratatului de medicină veterinară Mulomedicina Chironis (mijlocul sec. al
IV-lea). Autorul compilaŃiei este necunoscut. Limba folosită este foarte neîngrijită
şi cu multe grecisme.
Palladius (Rutilius Taurus Aemilianus), mare bogătaş care a trăit în Italia sau
în Gallia pe la începutul sec. al V-lea e.n. a scris aproximativ 15 cărŃi, dintre care
13 sunt grupate sub numele de Opus Agriculturae.
Antymus a compus De observatione ciborum, un mic tratat dietetic pentru
regele franc Teodoric (511-534). Din punct de vedere al limbii, această operă
prezintă o mare importanŃă pentru trecerea de la latină la limbile romanice.
Scrierile istorice şi cronicile târzii (sec. al V-lea – al VI-lea) sunt de obicei
redactate într-o latină amestecată, cu forme populare şi reminescenŃe clasice. O
astfel de operă este Historia Augusta, o culegere de biografii ale împăraŃilor
romani, de la Hadrian la DiocleŃian, scrisă în jurul anului 400 e.n. de un autor
necunoscut, dar care se ascunde în spatele a şase nume fictive.
Historia Francorum (în 10 cărŃi) este opera cea mai importantă a lui
Gregorius, episcop de Tours (sec. al VI-lea). Istoria goŃilor (Gotica) şi cea
universală (Romana) (din sec. al VI-lea - 551 e.n.) scrise de Iordanes, probabil got
originar din Dobrogea, prezintă forme şi construcŃii populare, specifice latinei
vorbite în Moesia inferioară.

text:
Ova sfongia ex lacte: Ova quattuor, lactis eminam, olei unciam in se

dissolvis, ita ut unum corpus facias. In patellam subtilem adicies olei
modicum, facies ut bulliat, et adicies impensam quam comparasti. Una
parte cum fuerit coctum, in disco vertes, melle perfundis, piper aspargis
et inferes.
(Apicius, De re coquinaria, VII, XIII, Dulcia domestica et melcae)
5. LEGI, DIPLOME ŞI DOCUMENTE DE CANCELARIE
32
Limba acestor scrieri, foarte eteroclită, cu multe elemente populare, dar şi
culte, cu arhaisme şi barbarisme este, de asemenea, o sursă a cunoaşterii latinei
populare târzii.
Astfel, în Gallia se găsesc documentele merovingiene, în Italia, documente
de la regii longobarzi (sec. al VI-lea – al VII-lea), iar în Spania, acte din timpul
regatului vizigot (sec. al VI-lea – al VII-lea).
Lex Salica, o culegere de legi a francilor salici, este unul din cele mai vechi
izvoare ale dreptului germanic.
Importante mai sunt şi culegerile de legi târzii cunoscute sub numele de Lex
Ribuaria şi Lex Alamanorum.

text:
Si quis homo ingenuos ad femina ingenua digitu aut manu extrinxerit

mallobergo chramen < (sunt dinarii DC qui faciunt) > solidus XV
culpabilis iudicetur.
(Lex Salica, XXVI De manu mulieris extringenda)
6. SCRIITORII CREŞTINI ŞI LITERATURA HAGIOGRAFICĂ
În primele secole ale erei noastre începe o bogată literatură creştină. Este
vorba în primul rând despre traducerea şi stabilirea versiunii Bibliei în latină, apoi,
de literatura de propagandă, şi, în sfârşit, de scrieri cu caracter hagiografic.
Itala sau Vetus Latina – sub acest nume sunt cunoscute numeroasele
traduceri latineşti ale Bibliei din sec. al III-lea e.n. Un grup de manuscrise ale
Italei, scrise pe teritoriul african (cu multe trăsături populare) poartă numele de
Afra. Limba acestor prime traduceri ale Bibliei are multe expresii şi construcŃii
specifice limbii populare, împreună cu împrumuturi greceşti sau semite calchiate.
În sec. al IV-lea activează Preafericitul Hieronim, însărcinat de Papa
Damasus cu revizuirea versiunilor Italei şi cu unificarea traducerilor. A făcut
revizia numai pentru Noul Testament şi pentru Psalmi. Mai târziu a tradus direct
din ebraică Vechiul Testament. Forma devenită oficială pe care a dat-o Hieronim
traducerii Bibliei poartă numele de Vulgata.
În sec. al IV-lea şi începutul sec. al V-lea activează şi Augustin, unul din
părinŃii bisericii, născut în Africa şi devenit profesor de retorică la Roma şi
Milano, convertit la creştinism în 387. Operele sale cu caracter religios sunt
Confessiones şi De Civitate Dei. Predicile sale (Sermones) sunt scrise într-o limbă
accesibilă, cu trăsături ale limbii populare. De la Sf. Augustin a rămas o
importantă informaŃie privind pierderea cantităŃii vocalelor latinei din Africa.
Printre descrierile de călătorie la locurile sfinte, cea mai cunoscută şi
importantă este Peregrinatio Egeriae ad loca sancta, descrierea unui pelerinaj
făcut de o călugăriŃă, probabil o stareŃă (Egeria, Eteria sau Silvia) la locurile
sfinte. Textul abundă în diferite construcŃii populare care arată „naşterea“
articolului hotărât şi a unor forme compuse de perfect.

text:
Ille autem dixit illis: Amen dico vobis, quia multae viduae fuerunt in
diebus Heliae in Isdrahel, quando conclusum est caelum annis tribus
33
et mensibus sex, quomodo facta est famis in omnem terram; et ad
nullam illarum missus est Elias nisi Sarepta Sidoniae ad mulierem
viduam. Et multi leprosi erant in Isdrahel tempore Eliae prophetae; et
nemo ex eis emundatus est nisi Neman Syrus.
(Afra, II, 1)
7. LIMBILE ROMANICE constituie cea mai importantă sursă de

cunoaştere a latinei populare. Prin reconstrucŃia unor forme latine populare pe
baza realităŃii romanice se poate observa felul în care s-a comportat limba latină în
perioada târzie, ce variante au circulat etc.
Întrebare: PropuneŃi o etimologie pentru cuvintele: mormânt, măr, noapte,

mire, moară, a chema, subŃire, drept, negru, greu, limbă. EvidenŃiaŃi
modificările formale (şi semantice acolo unde este cazul) intervenite în
evoluŃia acestor cuvinte de la latină la română.
EVALUARE
1. ExpuneŃi pe scurt etapele constitutive din istoria limbii latine.

2. EnumeraŃi principalele izvoare ale latinei populare.
Rezumatul UnităŃii de învăŃare III
3a: Principalele epoci din istoria limbii latine sunt:
LATINA ARHAICĂ: de la origini şi până la sfârşitul secolului al II-lea

î.e.n.
LATINA PRECLASICĂ: începe de la sfârşitul secolului al II-lea î.e.n. şi
se întinde până la mijlocul secolului I î.e.n.
LATINA CLASICĂ, cunoscută şi sub denumirea de epoca de aur a
limbii latine, îşi începe existenŃa pe la mijlocul secolului I î.e.n. şi se
continuă până la moartea lui Octavianus Augustus (anul 14 e.n.).
LATINA POSTCLASICĂ cunoscută şi sub denumirea de epoca de
argint a limbii latine, începe aproximativ odată cu moartea lui Octavian
Augustus şi se întinde aproximativ până în anul 200 e.n.
LATINA TÂRZIE îşi începe existenŃa aproximativ din jurul anului 200
e.n. şi se întinde până la apariŃia primelor limbi romanice [anul 842, anul
apariŃiei Jurămintelor de la Strasbourg (Les Serments de Strasbourg)].
3b: Izvoarele latinei populare

Latina populară este un aspect al latinei, aspectul dinamic, nenormat, viu,
limba claselor mijlocii (neguŃători, funcŃionari, militari etc.) şi chiar a celor sus-
puse în condiŃii neoficiale de comunicare.
Cele mai importante scrieri considerate ca izvoare pentru cunoaşterea latinei
populare sunt: scrierile normative şi explicative (gramaticii şi glosatorii),
inscripŃiile, operele autorilor latini, scrierile tehnice, legile, diplomele şi
documentele de cancelarie, operele scriitorilor creştini şi întreaga literatură
hagiografică, limbile romanice.
34
Blaise, Albert (2000), Manual de latină creştină, Timişoara, Editura

AMARCORD, [Manuel du latin chrétien, Strasbourg, 1955. Traducere în
limba română de George Bogdan łâra].
Serbat, Guy (1986), Les Structures du Latin, Avec un choix de textes traduits et
annotés de Plaut aux Serments de Strasbourg, 3e édition revue et corrigée,
Paris, Éditions A. & J. Picard.
35
UNITATEA DE ÎNVĂłARE IV
LIMBA LATINĂ (II)
Obiective:
- accentuarea caracterului sintetic al limbii latine prin contrastivitate cu
analitismul principalelor limbi romanice cunoscute;
- însuşirea grilelor de analiză şi de interpretare a fenomenelor lingvistice
referitoare la evoluŃia limbii latine şi la necesitatea reorganizării
ulterioare a fonetismului, morfosintaxei şi lexicului limbilor romanice;
unor structuri lingvistice în evoluŃia lor de la latină la limbile romanice
analizate.
Limba latină: caracteristici fonetice, morfosintactice şi lexicale ale latinei

populare
Este foarte important de subliniat faptul că atunci când vorbim de latină nu

ne referim la latina clasică, literară, cea a lui Cicero sau Vergiliu, ci la latina
vorbită în viaŃa cotidiană, cunoscută sub denumirea de latină vulgară11 (sermo
rusticus, militaris, quotidianus, vulgaris) şi care era destul de diferită de limba
elitelor. Este în fapt latina vorbită de soldaŃi şi de Ńărani, de pătura mijlocie, în
general, şi care se află la baza tuturor limbilor romanice.
Această distincŃie dintre latina clasică şi latina vulgară va constitui, chiar
de la început, baza unei specializări care va marca întreg Evul Mediu occidental:
latina clasică devine limba religiei, a învăŃământului, a administraŃiei, a justiŃiei, a
literaturii, a filosofiei, a culturii, în general; aşadar o limbă a elitelor. A vorbi
latina însemna în acea epocă a vorbi bine. Latina vorbită de popor era însă limba
utilizată în conversaŃia cotidiană de oameni a căror preocupare esenŃială era aceea
de a se face înŃeleşi. Această limbă a suferit numeroase şi complexe modificări
încât va ajunge să nu mai semene aproape deloc cu limba de origine. Aceste
modificări au totuşi punctul de pornire în latina vorbită.
ObservaŃiile existente în Appendix Probi sau în alte tipuri de izvoare
prezentate anterior permit, de exemplu, reconstrucŃia unor modificări fonetice sau
morfologice existente în limba vorbită, mai ales pentru perioada târzie a latinităŃii.
Astfel, la nivel fonetic, latina populară prezintă următoarele particularităŃi
(v. Roegiest 2009: 54):
În sistemul vocalic se observă:
• sincopa, fenomen foarte vechi, prezent şi în epoca clasică, constă

în căderea vocalei post tonice situată între o oclusivă şi o lichidă (l
sau r): CALIDA non CALDA; VETULUS non VECLUS etc.
11
LATINA POPULARĂ reprezintă aspectul neîngrijit, dinamic al latinei clasice, literare, limba
păturilor mijlocii (neguŃători, meseriaşi, soldaŃi, funcŃionari etc.) şi chiar a celor culte, sus-puse,
dar neoficial (v. corespondenŃa lui Cicero etc.). Latina populară este cea care stă la baza tuturor
limbilor romanice, reprezentând STRATUL pentru fiecare dintre acestea.
36
• iod pentru hiat: hiatul se pierde şi se produce consonantizarea
vocalelor i şi e în contact cu o vocală mai deschisă: VINEA non
VINIA.
• monoftongarea au > o: AURIS non ORICLA. De fapt,
monoftongarea puŃinilor diftongi din latina clasică este un fenomen
mai vechi: diftongul ae (< ai) se pronunŃa e încă din secolul I,
fenomen atestat ulterior în toate limbile romanice. În ceea ce
priveşte reducŃia au > o, aceasta se răspândise mai puŃin în
perioada clasică, de vreme ce Cicero o consideră un fenomen
familiar şi rural.
• confuzia u / o: COLUMNA non COLOMNA.
• căderea vocalelor post tonice interioare (i, u, e) plasate mai ales
între nazale: DOMINA > DOMNA, CALIDU(M) > CALDU. În
cazul silabelor proparoxitone (cu accent pe antepenultima silabă),
sincopa se produce în mod regulat, mai ales atunci când există şi o
consoană lichidă: VERIDE(M) > VERDE; ANGULU(M) >
ANGLU;
La observaŃiile punctuale prezentate mai sus, se adaugă un fenomen

fonetic foarte important: înlocuirea opoziŃiei de cantitate a vocalelor (vocale lungi
/ vocale scurte) cu distincŃia de calitate (vocale deschise / vocale închise). Astfel,
vocalele lungi încep să se pronunŃe închise, iar cele scurte încep să se pronunŃe
deschise, situaŃie sintetizată schematic mai jos:
ī ĭ ē ĕ ā ă ŏ ō ŭ ū
i ẹ ę a œ ọ u
(apud Roegiest 2009: 55)
Aceste modificări de timbru / de natură vor crea un context favorabil

pentru diftongările viitoare. În evoluŃia spre limbile romanice, tratamentul aplicat
unei vocale depinde în mod egal de structura silabică şi de poziŃia accentului.
Astfel, o vocală tonică liberă (adică accentuată şi urmată de o vocală, de o singură
consoană sau chiar de două consoane dintre care cea de-a doua nu este –r- ) suferă
următoarele modificări (deschidere, diftongare): MARE > fr. mer; PEDE > fr.
pied; FEDE > fr. foi. O vocală aflată în silabă închisă, adică urmată de două
consoane dintre care cea de-a doua nu este –r, nu suferă, în general, nici o
modificare: PARTE(M) > fr. part; MUSCLO > fr. muscle. ExcepŃie fac, aşa cum
am arătat anterior, vocalele închise i şi u care se deschid, trecând la e închis,
respectiv, la o închis: FIRMARE > fr. fermer; VIDIMUS > fr. videmus. În
franceza veche, forma molt aminteşte de lat. MULTUM;
În sistemul consonantic, se observă:
• căderea fonemului -m aflat în poziŃie finală într-un cuvânt

plurisilabic, fenomen care pune în evidenŃă tendinŃa latinei
populare pentru crearea de silabe deschise: de exemplu, prin
sincopa vocalei neaccentuate şi prin căderea lui /m/ final,
acuzativul substantivului lat. POPULUS ajunge: POPULUM > fr.
popolo > fr. poblo (această formă apare atestată în Jurămintele de
37
la Strasbourg – 842), v. şi exemplul din Appendix Probi: OLIM
non OLI. De asemenea, este atestată şi căderea lui -t sau a lui -s
final, dar aceste consoane nu vor dispărea în toate ocurenŃele cu
poziŃie finală, datorită valorilor morfosintactice variate pe care le
conotau (în special, cazul lui -s final). Nazalele finale (în special
/m/) se păstrează în anumite cuvinte monosilabice: v. OM > fr. on;
REM > fr. rien; MEUM, TUUM, SUUMN > fr. mon, ton, son.
• sonorizarea consoanelor surde intervocalice12: se observă mai
sus, în evoluŃia lui POPULUM > fr. popolo > fr. poblo sau în
exemplul: FRATREM > fr. fradre
• reducŃia grupului consonantic -ns la -s, fenomen observabil încă
din secolul al III-lea î.e.n.: MENSA non MESA, continuat şi extins
în limbile romanice: MENSE > fr. mese; dar şi: -RS- > -s:
DORSUM > fr. dorsu; sau: -CS- > -s-: COXA > fr. cossa.
• confuzia b / v: PLEBS non PLEVIS; BACULUS non VACLUS.
Această modificare de timbru, cunoscută şi sub denumirea
betacism se întâlneşte şi în diverse faze de evoluŃie ale limbilor
romanice: CABALLUM > fr. cavallo; ABUTU > fr. avudo.
• ezitarea între consoane geminate şi consoane simple:
BASILICA non BASSILICA.
• căderea consoanei h, fenomen observabil încă din secolul al III-
lea î. e. n. (de exemplu, nihil sau mihi apar atestate cu grafia nil,
respectiv, mi), se generalizează în secolul I e.n şi se menŃine şi în
fazele vechi ale limbilor romanice occidentale: HOMINEM > fr.v.
omne; HERBA > fr. v. erba; HABERE > fr. v. abere;
PREHENDERE > fr. v. prendere.
• c şi g încep să se pronunŃe velar, probabil şi cu o uşoară
palatalizare (v. nota 1) înainte de e sau de i: CARCER >
KERKER. Tot un fenomen de palatalizare, atestat încă din secolul
al II-lea, suferă şi grupurile -di şi -ti. Referitor la această situaŃie,
gramaticul Servius (sec. al IV-lea e. n. ) scrie: „iustitia cum
scribitur, tertia syllaba sic sonat quasi constet ex tribus litteris, t, z
et i” (apud Roegiest 2009: 57).
• înlocuirea accidentală a unei consoane cu o altă consoană
diferită: VETULUS non VECLUS (> fr. vitlu > fr. viclu > fr.
vieil);
Întrebare: SintetizaŃi cele mai importante modificări fonetice caracteristice

latinei populare.
În domeniul morfosintaxei, latina vorbită se caracterizează prin două mari

tendinŃe evolutive: (a) simplificarea şi regularizarea sistemului formal şi (2)
crearea unui număr mare de structuri analitice, mai puŃin ambigue şi, oarecum,
motivate.
În ceea ce priveşte tendinŃa de simplificare şi de regularizare a sistemului

morfologic, aceasta se manifestă prin:
12
Sonorizarea reprezintă procesul prin care o consoană oclusivă surdă /p, k, t/, aflată în poziŃie
intervocalică, este supusă sonorizării prin vibraŃia corzilor vocale.
38
- pierderea treptată a genului neutru care este absorbit de tipurile
nominale de masculin cu care se asemăna formal. De exemplu, la
Plaut se înregistrează deja forma dorsus în loc de dorsum, iar la
Petroniu, apare vinus pentru vinum.
- slăbirea flexiunii cazuale în sensul că numărul declinărilor s-a
redus, iar cele rămase s-au reorganizat după un singur model care
cuprindea o declinare feminină şi una masculină. Mai precis, la
nivelul sistemului flexionar nominal, se produce: (a) reducerea
diferenŃelor dintre desinenŃele subclaselor unei declinări; (b)
reducerea diferenŃelor dintre temele aceleiaşi subclase. Astfel, în
interiorul declinării a III-a se şterg diferenŃele dintre flexiunea
temelor consonantice şi cea a temelor vocalice. Totodată, în cadrul
aceleiaşi declinări, se observă tendinŃa de unificare a nominativului
cu cazurile oblice, nu numai prin abandonarea alternanŃelor, dar şi
prin mărirea numărului de silabe (bos, bovis devine, de exemplu,
bovis, bovis). Rezultă în primul rând faptul că numărul
substantivelor care prezentau alternanŃă în flexiune se reduce în
favoarea celor care nu prezentau această modificare a temei.
Totodată, rezultă creşterea numărului substantivelor parisilabice în
raport cu cele imparisilabice. Ca urmare a acestor tipuri de
modificări, numărul subgrupelor de declinare de la declinarea a III-
a se reduce de la 8 la 5. (c) reducerea numărului de declinări, de la
cinci la trei, prin trecerea substantivelor declinării a V-a la
declinarea I (cf. facia în loc de facies), şi a celor de declinarea a
IV-a frecvent la declinarea a II-a.
- în cadrul grupului verbal, se observă dispariŃia sau regularizarea
formelor verbale deponente (de exemplu, morire îl înlocuieşte pe
mori, sequire pe sequi etc.).
- pierderea unor paradigme verbale: formele sintetice de pasiv, de
viitor, supinul, participiul viitor, gerundivul şi infinitivul trecut;
- o nouă repartizare a formelor de preterit. Formele cele mai
rezistente sunt cele în –ui, -ii, -ai.
- schimbări de conjugare. Prima conjugare, cea mai stabilă, atrage un
număr mare de verbe. Cele mai multe schimburi se produc între
conjugarea a II-a şi conjugarea a III-a.
TendinŃa spre analitism conduce la:
- reducŃia numărului de morfeme cazuale şi accentuarea rolului

relaŃional acordat utilizării prepoziŃiilor care funcŃionau, în general,
redundant, în latina clasică: cf. mittere litteras ad aliquem / mittere
litteras alicui.
- utilizarea formelor analitice de comparativ, cu magis, mai rar cu
plus, în locul formelor sintetice dintre care franceza, de exmplu, va
menŃine câteva: meilleur, mieux, pire etc.
- apariŃia formelor perifrastice de viitor construite fie cu participiul
viitor activ al verbului lexical şi verbul ESSE la indicativ (prezent,
viitor), fie cu un semi-auxiliar modal, de tipul HABEO / VOLEO /
DEBEO + infinitiv (pentru raportarea la prezent-viitor):
CANTARE HABEO, SALVARE HABEO etc. şi cu HABEBAM /
HABUI + infinitiv (pentru raportarea la trecut), această din urmă
39
structură dând naştere formelor de condiŃional din limbile
romanice.
- apariŃia formelor perifrastice de trecut construite cu auxiliarul
HABEO şi participiul trecut: HABEO SCRIPTAM EPISTULAM.
Trebuie subliniat faptul că toate aceste modificări nu au apărut subit, ele s-

au manifestat gradat, dar pe tot parcursul istoriei limbii latine populare. Formele
nemarcate ale limbii literare au fost iniŃial dublate de aceste forme analitice,
marcate, pentru ca în final, acestea din urmă să se impună şi în tipologia limbilor
romanice.
Întrebare: SintetizaŃi cele mai importante modificări morfosintactice

caracteristice latinei populare.
În domeniul lexical, latina vorbită târzie se caracterizează prin:
o regularizare formală impusă de legea economiei de limbaj şi de

nevoia de claritate. Se va opera în primul rând o selecŃie a
cuvintelor „consistente” atât din punct de vedere formal (de
exemplu, cuvintele scurte sunt preferate celor lungi), cât şi
semantic (se preferă lexemele mai expresive şi mai puŃin ambigue).
Astfel, cuvintele care manifestau particularităŃi de flexiune vor fi
înlocuite cu cele care aveau forme regulate:
FERRE este înlocuit de PORTARE;

LOQUI de FABULARE sau de PARABOLARE;
EDERE de COMEDERE sau de MANDUCARE;
IRE de VADERE sau de AMBULARE;
SCIRE de SAPERE;
CAPUT de TESTA, etc.
o preferinŃa pentru verbele iterative marcate de sufixul - tare a cărui

valoare aspectuală se şterge: de exemplu, CANERE este înlocuit de
CANTARE, etc.
o în cazurile de omonimie rezolvarea este diferită:
- OS, ORIS („gură”) care se confunda cu OS, OSSIS („os”), dispare în

favoarea lui BUCCA (la plural, cu sensul de „obraji”), a lui
ROSTRUM („cioc”) sau a lui GULA („gât”, „esofag”);
- AURIS (cu varianta ORIS) care se confunda cu ORIS (genitiv
singular pentru OS) este înlocuit cu forma diminutivală AURICULA
(cu varianta ORICLA) care devine treptat termen generic,
nemaifuncŃionând ca variantă marcată stilistic.
o preferinŃa pentru formele diminutivale nu este determinată

totdeauna de omonimia formală, ci de corpul fonetic mai
„consistent” şi mai puŃin perisabil al celei din urmă. Acestea sunt
motivele pentru care AGNUS, de exemplu, este înlocuit de
AGNELUS.
Trebuie precizat faptul că în cazul diminutivelor, aceste pot prezenta uneori

variaŃii formale în funcŃie de dialect.
40
De asemenea, alegerea unui lexem dintr-o serie sinonimică poate fi
determinată şi de factori sociolingvistici. Astfel, cuvinte precum CABALLUS
(„cal de muncă”), diferit de EQUUS („calul de călărie”) - un cuvânt prezent mai
degrabă în vocabularul aristocraŃiei decât în cel al oamenilor de rând -, sau CASA
(„cabană”) în comparaŃie cu DOMUS („casă, în general”) se vor impune în
limbile romanice, în defavoarea corespondentelor din limbajul claselor superioare.
Amintim, totodată, şi faptul că un număr mare de cuvinte din limba literară
suferă modificări metonimice, de tipul abstract - concret, în registrul popular. De
exemplu, cuvântul focus care desemna în primul rând „locul unde se făcea focul”,
capătă prin transfer metonimic semnificaŃia de „foc”, înlocuindu-l astfel pe
IGNIS, -IS, mai vechi în limbă, însă mai puŃin regulat.
Întrebare: SintetizaŃi cele mai importante modificări manifestate la nivel

lexical în latina populară.
EVALUARE
1. DefiniŃi şi exemplificaŃi următoarele tipuri de modificări fonetice:

palatalizare, asimilare, diftongare, epenteză, proteză, metateză, betacism.
2. PrezentaŃi cele mai împortante modificări produse în limba latină
populară în domeniul morfosintactic, care să justifice afirmaŃia sintagmei “de la
sintetic la analitic”.
Rezumatul UnităŃii de învăŃare IV
Caracteristici fonetice, morfosintactice şi lexicale ale latinei populare
ObservaŃiile existente în Appendix Probi sau în alte tipuri de izvoare

permit reconstrucŃia unor modificări fonetice sau morfosintactice existente în
limba vorbită, mai ales pentru perioada târzie a latinităŃii.
În sistemul vocalic, cele mai importante modificări sunt: sincopa

vocalei post tonice plasată între o oclusivă şi o lichidă; consonantizarea
vocalelor i şi e în contact cu o vocală mai deschisă; monoftongarea au >
o; confuzia u / o şi înlocuirea opoziŃiei de cantitate a vocalelor (vocale
lungi / vocale scurte) cu distincŃia de calitate (vocale deschise / vocale
închise).
În sistemul consonantic, se observă: căderea fonemului -m aflat în

poziŃie finală într-un cuvânt plurisilabic, fenomen care pune în evidenŃă
tendinŃa latinei populare pentru crearea de silabe deschise; sonorizarea
consoanelor surde intervocalice; reducŃia grupului consonantic -ns la
-s; confuzia b / v (betacism); ezitarea între consoane geminate şi
consoane simple; căderea consoanei h; pronunŃia velară, uşor
palatalizată a consoanelor c şi g; înlocuirea accidentală a unei
consoane cu o altă consoană diferită.
În domeniul morfosintaxei, latina vorbită se caracterizează prin două

mari tendiŃe evolutive: (a) simplificarea şi regularizarea sistemului formal
41
şi (2) crearea unui număr mare de structuri analitice, mai puŃin ambigue
şi, oarecum, motivate.
În domeniul lexical, se observă o accentuată selecŃie a cuvintelor

„consistente” atât din punct de vedere formal (de exemplu, cuvintele
scurte sunt preferate celor lungi), cât şi semantic (se preferă lexemele mai
expresive şi mai puŃin ambigue).

Române, Al. Rosetti, redactor responsabil, p. 117-166.
Iliescu, Maria, Livescu, Michaela (1978), Introducere în studiul limbilor
romanice, vol. I, Craiova, Reprografia UniversităŃii din Craiova.
42
APLICAłII
Ce modificări fonetice observaŃi în cuvintele româneşti moştenite din

limba latină:
frontem > frunte malum > măr

manus > mână caelum > cer
dentem > dinte mola > moară
secale > scară herba > iarbă
Se dau următoarele cuvinte: cauză, acvatic, apă, fier, estival, etate, casă,
cap, ureche.
Care dintre acestea sunt moştenite şi care sunt neologisme? PuteŃi
indica pentru cuvintele moştenite în limba română, termeni cu acelaşi
etimon într-o altă limbă romanică?
Care este sensul următoarelor cuvinte? Au fost ele moştenite? Care

sunt modificările formale intervenite în cazul termenilor moşteniŃi?
equus, apis, porcus, avis, ovis, canis, vulpes, mus, feles, noster, ambulo,
vita, quomodo, video, facio, quid, amicus, illustris, animal.
ExplicaŃi ce cuvinte latineşti întră în compunerea neologismelor din

limba română: silvicultură, horticultură, agricultură, puericultură,
plebiscit, republică.
GăsiŃi în limbile studiate corespondentul cuvintelor latineşti, după

modelul:
lat. rom. fr. it. sp. engl. germ.

annus an an ánno año year Jahr
aqua
pax, pacis
miser
concordia
civitas
res
equester
vindex
custos
fasces
regnare
GăsiŃi în limba română neologisme formate de la următoarele cuvinte

latineşti:
pondus, murus, apparatus, sidus, bellicus, cavus, instruere, oppugnare,

emittere.
43
FormaŃi aria semantică a cuvântului latin aqua. Ce cuvinte există în
limba română din această arie semantică? Sunt cuvinte moştenite sau
neologisme?
TraduceŃi şi comparaŃi următoarele enunŃuri (apud Reinheimer-Rîpeanu

2001: 428-430):
(Lat.) ... homo quidam habuit duos filios, et dixit adolescentior ex illis
patri....
(Biblia, Ev. după Luca, 15, 11)
(Rom.) Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său...
(It.) Un uomo aveva due figli. Il più giovane disse al padre...
(Fr.) Un homme avait deux fils. Et le plus jeune d’entre eux dit à son
père...
(Sp.) Un hombre tuvo dos hijos; y el menor de ellos dijo a su padre....
(Port.) Um homem tinha dois filhos. O mais novo disse ao pai....
44
FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE LIMBA ROMÂNĂ,
LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LIMBI CLASICE
Curs opŃional A1 Limbă română
(GRAMATICA COMPARATĂ A LIMBILOR ROMANICE)
Anul al III-lea, Semestrul II
Titular de curs: Mihaela Popescu
Tematică:
1. Domeniul ibero-romanic. Limba spaniolă: repartizare geografică, structură

dialectală, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică,
morfosintaxă, lexic).
2. Domeniul galo-romanic. Limba franceză: repartizare geografică, structură
3. Domeniul italo-romanic. Limba italiană: repartizare geografică, structură
4. Domeniul balcano-romanic. Limba română: repartizare geografică, structură
5. AplicaŃii. Teste de evaluare. Teme pentru referate.
Număr de ore alocat: 14
45
UNITATEA DE ÎNVĂłARE I
DOMENIUL IBERO-ROMANIC. LIMBA SPANIOLĂ
Obiective
- însuşirea celor mai importante caracteristici ale limbii spaniole:
repartizare geografică, origine şi evoluŃie istorică, primele documente de
atestare, structura dialectală, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă,
lexic).
unor structuri lingvistice în evoluŃia lor de la latină la spaniolă.
Timp alocat: 3 ore
Domeniul ibero-romanic. Limba spaniolă: repartizare geografică, primele

documente de atestare, structura dialectală, trăsături tipologice (fonetică,
1. REPARTIZARE GEOGRAFICĂ
În ansamblu, limba spaniolă este vorbită de peste 300 de milioane de
vorbitori, ocupând poziŃia a treia la nivel mondial, după chineză şi engleză.
Trebuie subliniat faptul că cei mai mulŃi vorbitori de spaniolă nu se găsesc pe
teritoriul Spaniei, ci se află în afara Europei. În Spania sunt aproximativ 40, 5
milioane de vorbitori, ceea ce, la nivelul locutorilor hispanofoni, înseamnă un
procent de 14%.
În Peninsula Iberică, spaniola este limbă oficială şi etnică în Spania, pentru
aprox. 30 de milioane de vorbitori, cu excepŃia:
• regiunii de nord-est, Catalunya, Valencia, Insulele Baleare, unde se

vorbeşte catalana de aproximativ 4,5 milioane de vorbitori;
• regiunii de nord – în cele patru provincii: Álava, Gúipuzcoa, Navarra,
Vizcaya, unde există aproximativ 700.000 de vorbitori bascofoni;
• regiunii de nord-vest, Galicia (centre importante: La Coruña, Lugo,
Orense, Pontevedra), unde se vorbeşte gallego (2,5 milioane de
vorbitori);
• regiunii Val d’Aran – unde se vorbeşte o varietate a gasconei (devenită
din 1990 limba oficială a văii).
În proximitatea Peninsulei Iberice, spaniola se mai vorbeşte în Insulele

Canare, în Gibraltar (unde limba oficială este engleza) şi în două enclave din
Maroc (Africa) – Ceuta şi Melilla.
În afara Europei, spaniola se vorbeşte în America Latină (America
Centrală şi America de Sud) – de la Mexic şi statele sudice ale S.U.A., până în
sudul Argentinei şi al statului Chile (łara de Foc) (cu excepŃia Braziliei, a celor
două Guyane, a statului Haiti, a Surinamului şi a insulelor Caraibe).
În Asia, în arhipeleagul Filipine, se întâlnesc diferite variante creole (care
însumează aprox. 2-3 milioane de vorbitori).
46
Întrebare: Care sunt cele mai importante teritorii în care astăzi se vorbeşte
limba spaniolă?
2. ORIGINE ŞI EVOLUłIE ISTORICĂ
Limba spaniolă s-a dezvoltat pe baza dialectului castilian, vorbit iniŃial în

Ńinutul Vechii Castilii de astăzi (v. denumirea actuală castellano ca sinonim pentru
español), situat în zona MunŃilor Cantabrici, în apropiere de regiunea bascofonă.
În timpul mişcării de eliberare de sub dominaŃia maură, mişcare cunoscută în
istorie sub numele de Reconquista (începând din secolul al VIII-lea), castiliana s-a
răspândit şi s-a impus dinspre nord spre sud. În 1492, în timpul domniei regilor
catolici, Isabela de Castilia şi Fernand de Aragon, este cucerit şi redobândit şi
ultimul califat arab, Granada.
Între 711 şi 1492 Spania a fost Ńara celor trei religii monoteiste (creştină,
musulmană şi ebraică). Din acest punct de vedere, existau trei grupe de populaŃie:
1) cristianos „creştinii“; mozarabes „creştinii care trăiau în teritoriile
cucerite de arabi“; elches „creştinii convertiŃi la islamism“.
2) moros „maurii, arabii spanioli“; moriscos „musulmanii convertiŃi la
creştinism“; mudéjares „musulmanii care locuiau în teritoriile creştine“.
3) judíos „evreii“; conversos „evreii convertiŃi la creştinism“ (mulŃi
obligaŃi începând cu sec. al XII-lea); marranos „evreii sau musulmanii convertiŃi
la creştinism care continuau să practice în secret religia lor“ (termen cu sens
peiorativ).
Din punct de vedere lingvistic, populaŃiile mozarabe (< must’arab
„arabizat“) au avut un rol foarte important, ele favorizând pătrunderea elementelor
de origine arabă în spaniolă.
Aşadar, până aproximativ în sec. al X-lea, castiliana nu era decât un grai
vorbit undeva în nordul Peninsulei, într-o zonă rămasă neocupată de arabi şi
fortificată natural prin MunŃii Cantabrici (Castilia < CASTELLUM).
Mişcarea de eliberare a Peninsulei Iberice de sub ocupaŃia arabă a pornit
din aceste regiuni nordice şi a dus înspre sud castiliana, care s-a impus peste
celelalte idiomuri romanice. Mai mare rezistenŃă a opus araba, care rămăsese o
limbă de cultură foarte importantă.
Întrebare: Care este dialectul care stă la baza formării spaniolei literare?
3. PRIMELE DOCUMENTE SPANIOLE
Urme de limbă vulgară apar în documentele latine târzii, în hărŃile asturice

şi leoneze din sec. al VIII-lea. Primele atestări ale limbii spaniole se regăsesc în
Glosele emiliene (numele provine de la Mănăstirea San Milan de Cogolla unde au
fost descoperite) şi în Glosele Silense (de la Mănăstirea Santo Domingo de Silos,
ambele din Castilia) care datează din sec. al X-lea. Este vorba de atestări ale
primelor forme considerate spaniole, prin care un scrib a explicat în dialect
navarez şi aragonez unele cuvinte (există şi explicaŃii în bască pentru 2 cuvinte).
TraduceŃi şi comentaŃi următorul fragment din Glosele emiliene:
„Quidam (qui en fot) monacus filius sacerdotis y dolorum ... Et ecce

repente (lueco) unus de principibus ejus veniens adorabit eum. Cui
dixit diabolus: ...“
47
TraduceŃi şi comentaŃi următorul fragment din Glosele silense:
„Sacrificium pro malis rebus nullo modo debemus offerre nisi tantum
pro uonis. Omnis clerus qui non bene sacrificium custodierit
relinquens (elaiscaret) illut devorandum (por manducaret) feris ad
nicilumque illut devenerit (non aflaret) ...“
Mai târziu, din secolul al XI-lea ne este transmisă şi prima dovadă

redactată integral în castiliană: un text administrativ, aparŃinând unui notar. Însă
primul monument de limbă literară este El Cantar (Poema) de Mio Cid, scris
probabil în 1140 în regiunea Medinaceli din Castilia Veche; ne este cunoscut
dintr-o transcriere din sec. al XIII-lea şi dintr-o copie din sec. al XIV-lea. Poemul
relatează faptele de vitejie ale eroului Reconquistei, Rodrigo Diaz de Bivar, numit
de arabi Sidi „stăpân“ şi cunoscut şi sub numele de El Cid Campeador.
Întrebare: Care sunt primele documente de atestare a limbii spaniole?
4. PERIODIZAREA LIMBII SPANIOLE
Principalele epoci din istoria limbii spaniole sunt următoarele:
- spaniola arhaică (de la origini şi până în sec. al XIV-lea).
- spaniola din perioada lui Alfonso el Sabio (Alfons cel ÎnŃelept) - sec. al
XIV-lea. Aceasta este perioada de formare a unei limbi spaniole cultivate,
când sunt redactate numeroase lucrări istorice, juridice, ştiinŃifice.
- spaniola preclasică (1474-1525). În 1492, Nebrija scrie Gramatica de la

lengua castellana, prin care se consolidează o normă pentru limba folosită
în special în cancelaria regală.
- spaniola clasică (epoca de aur), sec. XVI-XVII – perioadă reprezentată în

mod strălucit de: Miguel de Cervantes y Saavedra, Calderon de la Barca,
Lope de Vega, Quevédos, Góngora; epoca în care spaniola se va răspândi
în America Centrală şi în America de Sud (exceptând Brazilia), dar şi în
California şi Texas, state care ulterior au revenit S.U.A.
- spaniola modernă şi contemporană, din secolul al XVIII-lea și până în

prezent.
Întrebare: Care sunt principalele epoci din istoria limbii spaniole?
5. STRUCTURA DIALECTALĂ A LIMBII SPANIOLE
Încă din secolele al XIII-lea - al XV-lea, spaniola (castiliana) a reuşit să

resoarbă importante regiuni unde se vorbeau diferite varietăŃi ca leoneza,
aragoneza sau mozaraba (în Andalucia). Cu toate acestea, se poate decela încă o
mare varietate dialectală a limbii spaniole actuale, a cărei structură este
următoarea:
48
• dialectul castilian (vorbit în Castilia veche şi Castilia nouă);
• dialectul asturic-leonez (vorbit în Asturias şi Léon). Are un
caracter arhaic şi prezintă unele asemănări cu gallego;
• dialectul navarro-aragonez (vorbit în Navarra şi Aragon)
prezentând influenŃe catalane în partea de est;
• dialectul andaluz (în Andalucia şi Insulele Canare). Trăsături
andaluze se întâlnesc şi în regiunea Madridului. După unii lingvişti,
dialectul andaluz este un grai al castilianei, apărut prin repopularea
Andaluziei (între sec. XIII şi XVI) cu populaŃie venită din nord.
În general, spaniola se aseamănă cu franceza în ce priveşte situaŃia

dialectală, în sensul că cele mai multe trăsături dialectale au dispărut, prin
„castilianizare“.
Întrebare: EnumeraŃi cele mai importante varietăŃi dialectale din limba

spaniolă actuală.
6. TRĂSĂTURI TIPOLOGICE
A. Cele mai importante evoluŃii fonetice produse în trecerea de la latină la

spaniolă sunt următoarele (apud Livescu 2003: 15-19):
La nivel vocalic:
• Diftongarea romanică se produce necondiŃionat, atât în silabă deschisă, cât şi

în silabă închisă:
PEDE > pie FERRU > hierro

BONU > bueno PORTA > puerta
• Monoftongarea diftongilor romanici au şi ai (< AU, AI) apare în toate tipurile

de ocurenŃe:
AURU > oro

CAUSA > cosa
FACTU > *faitu > hecho
• Vocalele finale neaccentuate au un tratament diferenŃiat: -a şi -o se păstrează,

în timp ce -e cade parŃial:
MENSA > mesa CLAVE > llave

AMICU > amigo PARIETE > pared
• S impurum primeşte proteza -e ca în franceză:
STARE > estar STAB(U)LU > establo
La nivel consonantic:
49
• Consoanele surde (-p-, -c-, -t-) aflate în poziŃie intervocalică suferă un
fenomen de sonorizare (fenomen specific pentru Romania occidentală) şi apoi
se fricativizează:
- P - > [-b-] > [-β-]: LUPU > lobo [loβo]

SAPERE > saber
-T- > [-d-] > [--]: VITA > vida [bia]
-C- > [-g-] > [--]: AMICU > amigo [amio]
• Consoana -d- aflată în poziŃie intervocalică dispare:
CADERE > caer
• B şi V se confundă ambele cu fonemul [b] atunci când se găsesc în poziŃie

iniŃială, respectiv cu [β], atunci când sunt plasate median:
VIVERE > vivir [biβir]

BIBERE > bever [beβer]
• L’ primar şi secundar devine [] (notat grafic cu j):
MULIER > mujer

OC(U)LU > *OCLU > ol’o > ojo
FILIA > hija
În poziŃia -ULT-, L devine I, iar ulterior IT trece la ch:
MULTU(M) > mucho
• F aflat în poziŃie iniŃială devine h- (astăzi mut), dacă nu e urmat de -R- sau de
-O- aflat în silabă deschisă13
FILIU > hijo

cf. FRIGU > frio FOCU > fuego
• C urmat de E sau de I în poziŃie iniŃială prezintă următoarea evoluŃie: > ts > s

> ς (notat astăzi ce, ci, z):
CINQUE > cinco CAELU > cielo

MERCEDE > merced
• J- şi G urmate de E sau de I devin y, amuŃesc înaintea unei palatale

neaccentuate şi devin hota [] înaintea unei vocale velare:
GENERU > yerno

GERMANU > hermano
13
În spaniolă există trei tipuri de h, două mute şi unul care se pronunŃă:
- h etimologic (nepronunŃat) în hombre
- h rezultat din f- iniŃial (rezultat probabil sub influenŃa limbii basce) (azi amuŃit) hija
- [] (notat cu j) provenit din l’ primar sau secundar hija
50
JOCU > juego
• Grupul consonantic -CT- devine [t] (notat ch) (trecând iniŃial prin fazele:
[t], [it]):
NOCTE > noche OCTO > ocho

FACTU > hecho
• Consoanele geminate LL şi NN se simplifică şi se palatalizează:
LL > l’ (notat ll) CABALLU > caballo

NN > n’ (notat ñ) ANNU > año
• Grupurile consonantice urmate de lichidă suferă următoarele transformări

condiŃionate de poziŃia la nivelul cuvântului:
o PL- şi CL- în poziŃie iniŃială devin l’ (notat ll):
PLORARE > llorar

CLAMARE > llamar
o BL-, GL- şi FL- în poziŃie iniŃială devin l:
BLASPHEMARE > lastimar

GLANDA > sp.v. lande
FLACCIDU > lacio „vestejit“
o -CL- şi -GL- în poziŃie mediană devin l’, apoi [] (notat j):
OCULU > OCLU > ol’o > ojo

AURICULA > ORICLA > oreja
COAG(U)LU > cuajo
o -BL-, -PL- şi -FL- în poziŃie mediană devin -bl-/ -l’-, -bl-/ respectiv, -l’-:
FAB(U)LARE > hablar

STAB(U)LU(M) > establo
AFFLARE > hallar
o Grupul -PL- aflat în poziŃie mediană şi precedat de o consoană devine

ch:
AMPLU > ancho
Întrebare: AnalizaŃi şi comentaŃi modificările care explică crearea formelor

romanice:
FILIU > hijo

FABULARE > hablar
CLAMARE > llamar
51
PLENUS > pieno (it.), lleno (sp.), cf. plin (rom.), plein (fr.)
B. În domeniul morfosintactic, limba spaniolă se caracterizează prin

următoarele particularităŃi (apud Livescu 2003: 20-22):
• În cadrul grupului nominal, se observă:
1. Formarea pluralului cu marcă consonantică -s (trăsătură distinctivă pentru

Romania occidentală):
amigo-amigos
amiga-amigas
2. Realizarea comparativului adjectivelor în manieră analitică cu ajutorul

adverbului: MAGIS > más (ca în portugheză, catalană şi română).
3. MenŃinerea distincŃiei tripartite existentă în latină la nivelul sistemului deictic:
éste (apropiere de vorbitor)

ése (apropiere de interlocutor)
aquel (depărtare de locutor şi de interlocutor)
4. Lipsa articolului în cazul adjectivului posesiv: mi libro
• În cadrul grupului verbal, se observă:
1. Reorganizarea claselor de conjugare şi simplificarea numărului acestora la trei,

ca rezultat al contopirii conjugării a II-a din latină cu conjugarea a III-a:
conjugarea I în: -ar; conjugarea a II-a în: -er (-ecer); conjugarea a III-a în: -ir
(cantár, perdér, huír).
2. DispariŃia infinitivelor proparoxitone: PÉRDERE > perdér.
3. DispariŃia participiului trecut în -UTUS.
4. Gramaticalizarea a două verbe auxiliare pentru „a fi“, respectiv, pentru „a avea“

(situaŃie întâlnită şi în portugheză):
ESSE > ESSERE > ser HABERE > haber

STARE > estar TENERE > tener
5. Introducerea complementului direct marcat /+animat/ /+uman/ cu ajutorul

prepoziŃiei a: (cf. română, pe).
El hijo ama a su padre.

Amo a Pedro.
6. InexistenŃa unui morfem de partitiv (situaŃie întâlnită şi în portugheză, catalană,

română):
Tengo libros.
7. Continuarea utilizării conjunctivului prezent cu valoare de imperativ negativ:
52
No cantes !
Întrebare: PrezentaŃi zece caracteristici morfosintactice ale limbii spaniole.
C. În domeniul lexical, limba spaniolă se caracterizează prin următoarele

serii de elemente lexicale (apud Livescu 2003: 22-28):
• Elemente lexicale atribuite substratului (elemente preromane):
Aşa cum am văzut anterior, Peninsula Iberică a fost locuită înainte de

cucerirea romană de populaŃii neindoeuropene şi indoeuropene: liguri
(neindoeuropeni), celŃi (indoeuropeni), iberi (neindieuropeni), celtiberi (rezultaŃi
din fuziunea celŃilor cu iberii), fenicieni, vascones (strămoşii bascilor, singurii
care au rezistat până azi). De la aceste populaŃii au rămas toponime şi hidronime,
prefixe şi sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice (portugheză, spaniolă,
catalană). De exemplu, sunt de origine ligură, sufixele: -asco (Carrasco, Rabasco),
-antia, -entia (sp. Palencia, port. Argança) sau -ace, -ice, -oce (sp. Queiraz,
Quiraz, Queiroz, Muñoz). Alte sufixe, precum: -briga (Cesarobriga, Conimbriga
> Coimbra), -tanus (Aquitanus), -ara, -ilis, -rro, -rra (v. arroyo „pârâu“, manteca
„untură“, perro „câine“, lavanco „raŃă sălbatică“, balsa „mlaştină“) au origine
celtică, iberică sau celtiberică.
În ceea ce priveşte cuvintele de origine celtică, acestea nu sunt în general
originale, în sensul că au pătruns, indirect, prin latină. Cu varianta latinizată, ele
au trecut şi în alte limbi romanice:
carro, camisa, cerveza „bere“ etc.
• Cuvinte de origine latină:
În afara fondului lexical moştenit din latina populară, limba spaniolă a

conservat şi mulŃi termeni clasici, dispăruŃi în alte arii ale Romaniei:
AVIS > ave „pasăre“

COMEDERE > comer „a mânca“
PERCONTARI > preguntar „a întreba“ (concurat în alte
arii de DEMANDARE sau INTERROGARE)
sau forme derivate de la baze latineşti, dar care nu mai apar în alte arii ale
Romaniei:
*CAPITIA > cabeza (şi port. cabeça)

*CORACIONE > corazón „inimă“ (şi port. coração)
AMARELLU(S) > amarillo „galben“
• Cuvinte atribuite superstraturilor:
Cuvinte de origine germanică: O primă serie de cuvinte germanice sunt cele

pătrunse prin latină: jábon < SAPONE. Direct de la populaŃiile germanice (în
special de la vizigoŃi (409-711) şi vandali) au pătruns în spaniolă substantive
ca: albergo „han”, guerra „război”; verbe: robar „a fura“; adjective: bruno,
53
rico, blanco, fresco; nume proprii, ca: Alvaro, Alfredo, Adolfo, Fernando,
Rodrigo etc.; toponime: Andalucia (< Portu Wandalusiu), Catalunya (Got +
Alan), Burgos (< burg „oraş“).
Cuvinte de origine arabă: Aşa cum am arătat anterior, arabii au stăpânit

Peninsula Iberică din anul 711 (când au trecut Gibraltarul conduşi de Musa şi
Tariq) până în 1492. În această perioadă, teritoriul controlat de ei a continuat
să se restrângă treptat în faŃa mişcării de eliberare pornită din nord. În spaniolă
există 4000 de cuvinte de origine arabă (cu tot cu derivate), dintre care
aproximativ 1500 toponime (în portugheză sunt doar 400, ca şi în franceză –
aproximativ 420). Cuvintele arabe se folosesc în domenii diverse, fiind
termeni referitori la cultură, civilizaŃie, administraŃie, război, agricultură,
industrie, ştiinŃă. Multe dintre aceste cuvinte au trecut în patrimoniul universal
şi sunt uşor de recunoscut după prezenŃa particulei (a(l), as, ar - la origine
articol): algebră, alcool, elixir, algoritm, cifră, zero, almanah, chimie,
alchimie, hazard etc. Numai în spaniolă sunt de origine arabă cuvinte ca:
arrabal „cartier“, azeituna „măslină“, azucena „crin alb“, aduana „vamă“,
azucar „zahăr“, alcaide „guvernator“, naranja „portocală“, ojalá !, toponime
şi hidronime: Gibraltar < gebel Tariq „muntele lui Tariq“, Guadalquivir <
Wadi-al-kabir „apa mare“, Guadalajara (< Wadi + hajar „apa cu pietre“),
Alhambra (< hamra „roşu“), Alcazar „palatul“, Alcalá „cetatea“, cat.
Rambla(s) (< ramla „bandă de nisip pe malul râului“), Algesiras (< djazira
„insula verde“), Murcia (< mursah „fortificat“). Se remarcă faptul că unele
toponime au articol arab ataşat unui cuvânt latin: Almonaster, Alpuente,
Alfuente, Almonte, dar şi situaŃia inversă, în care un cuvânt arab primeşte
articol hotărât din lat. ILLE: La Mancha „câmpie înaltă“.
Cuvinte de origine bască: Limba bască a furnizat spaniolei şi după

romanizare unele cuvinte, mai ales în Evul Mediu, prin ducatul Navarrei:
izquierdo (v. şi port. esquerdo, cat. esquer) „stânga“, chaparro „stejar verde“,
gabarra „barcă“ etc.
• Cuvinte atribuite influenŃei adstratului sau influenŃelor culturale:
Împrumuturi din limbile iberice: (1) din portugheză: chopo „plop“,

chubasco „belea“, morriña „dor“; (2) din catalană: paella „pilaf“, seo
„catedrală“, nao „navă, naos“; (3) din spaniola americană, care la rândul său
le-a preluat de la limbile amerindiene: mais, colibri, canibal; tomate,
chocolate, cacao, petaca „pungă de tutun“, aguacate „avocado“; condor,
alpaca, guano, tabaco, canoa, papa „cartof“.
Galicisme (cuvinte de origine franceză şi occitană) a căror pătrundere a fost

facilitată de noul drum de pelerinaj către Santiago de Compostela (el camino
francés), pelerinii oprindu-se la mesones, hrănindu-se cu manjares
„mâncăruri“ şi viandas „hrană, alimente“, cu vinagre „oŃet“. Călugării erau
numiŃi monjes. Alte cuvinte franceze au pătruns prin contactele de la curtea
regilor spanioli cu aristocraŃia franceză: homenaje, mensaje, bataillon, jefe,
coqueta, merengue, modista, garaje.
Italienisme (pătrunse mai ales în perioada Renaşterii): balcon, novela

„roman“, diseño, bisoño „soldat tânăr, neexperimentat“.
54
Întrebare: CaracterizaŃi pe scurt împrumuturile de origine arabă din limba
spaniolă.
7. TRĂSĂTURI DIALECTALE
Spre deosebire de trăsăturile prezentate anterior pentru limba literară, la
nivel dialectal se observă (apud Livescu 2003: 28-33):
Dialectul leonez
Dialectul leonez, ca şi în cel aragonez conservă f- latin în poziŃie iniŃială:
farina, facer, fornu „cuptor“ (spre deosebire de spaniola literară care prezintă
corespondentele: harina, hacer, horno).
De exemplu, poetul de curte al regilor catolici, Pedro Marcuello, arată că
prin felul în care pronunŃau cuvântul care denumea „mărarul“ (< FENICULUM)
Isabela de Castilia şi Ferdinand de Aragon se deosebeau:
Llámala Castilla ynojo. În Castilia se zice ynojo

Qu’es su letra de Ysabel Cum o face Isabel
Llámala Aragon fenojo În Aragon se zice fenojo
Qu’es su letra de Fernando. Cum o face Fernand.
Dialectul aragonez
În dialectul aragonez se menŃin vechile valori ale verbelor ser şi haber: he
fambre (şi nu tengo hambre), yes veniu (şi nu has venido).
Dialectul andaluz
În dialectul andaluz se întâlnesc:
- yeismo (delateralizarea lui l’ care devine y):
calle [cal’e] > caye
- confuzia dintre l şi r implozivi:
cuerpo > cuelpo mujer > mujel
- confuzia între /s/ şi /ς/: seseo ς > s, respectiv, ceceo s > ς:
cocer [coςer] > coser „a coace“ sangue > ςangre „sânge“
Trăsături andaluze se întâlnesc şi în Insulele Canare, a căror cucerire s-a

terminat în sec. al XV-lea.
Întrebare: Care sunt principalele particularităŃi ale dialectului andaluz?
Spaniola din America

Aşa cum am arătat anterior, diferite varietăŃi (neunitare) ale spaniolei se
vorbesc în statele sudice ale SUA (Texas, Colorado, Florida), şi în diverse ale Ńări
din America Centrală şi de Sud: Cuba, Mexic, Guatemala, Honduras, Salvador,
Nicaragua, Panama, Costa Rica, Columbia, Venezuela, Ecuador, Peru, Bolivia,
Chile, Argentina, Paraguay, Uruguay.
În comparaŃie cu spaniola europeană, spaniola din America este mai
arhaică şi este impregnată cu numeroase elemente dialectale, cu vulgarisme sau cu
inovaŃii specifice. Se resimte influenŃa articulatorie şi lexicală a populaŃiilor
55
indigene. Dat fiind faptul că din porturile andaluze au plecat navele colonizatoare,
spaniola din America este marcată de particularităŃile dialectale andaluze
menŃionate anterior (yeismo şi seseo generalizate).
În morfologie, cea mai tipică trăsătură este voseo (regăsit şi în portugheza
vorbită în Brazilia), adică folosirea arhaică a lui vos în tratamentul familiar de
adresare, în locul lui tu. Voseo se întâlneşte în Paraguay, Uruguay, Argentina şi în
statele din America Centrală. În alte state, ca Mexic, Peru în mare parte, Bolivia şi
în Antile vos este eliminat în favoarea lui tu.
Vocabularul spaniolei americane cuprinde, pe lângă arhaismele şi formele
dialectale, numeroase împrumuturi indigene (referitoare mai ales la floră şi faună),
italienisme (există colonii numeroase de italieni în America Latină), galicisme şi
mai ales anglicisme (având în vedere apropierea de SUA).
Norma limbii literare o dă capitala fiecărui stat de limbă spaniolă.
Iudeo spaniola
Este limba evreilor alungaŃi din Spania la sfârşitul sec. al XV-lea, după
terminarea Reconquistei (1492). Aceştia au primit adăpost în Imperiul Otoman
(Egipt, Siria, Maroc, Turcia, Grecia, Bulgaria), în Italia (s-au aşezat la VeneŃia,
Napoli, Roma, Livorno, Ferrara) sau în sudul Germaniei.
Iudeo spaniola mai este numită şi sefardis, după numele Sefar dat de evrei
Spaniei.
Idiomul vorbit de descendenŃii evreilor spanioli poartă diferite denumiri –
hakatiya în Maroc, titauni în Algeria, djudezmo în Levant.
Sefardis nu trebuie confundat cu ladino. Ladino este numele dat unei limbi
mai arhaice, a rabinilor care au folosit-o pentru a traduce în castiliană textele
biblice ebraice.
Sefardis este foarte importantă pentru studierea spaniolei, pentru că
păstrează multe din trăsăturile spaniolei secolului al XV-lea.
Papiamento se vorbeşte într-un singur punct de pe glob, în insula

Curaçao. Are o gramatică portugheză şi lexic spaniol. Este, după
unii cercetători, descendenta limbii primilor conchistadori; după
alŃii, este o creolă.
Creolele spaniole: o limbă creolă este o limbă simplificată, bazată

pe o sintaxă indigenă, dar cu lexic al limbii cuceritoare. Există
creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole spaniole în
Filipine.
Întrebare: Ce înŃelegeŃi prin sintagma limbă creolă? ExemplificaŃi.
EVALUARE
1. PrezentaŃi importanŃa mişcării de eliberare cunoscută sub numele de

Reconquista pentru istoria limbii spaniole.
2. Limba spaniolă. Caracteristici morfosintactice.
Rezumatul UnităŃii de învăŃare I

Spaniola este vorbită de peste 300 de milioane de vorbitori, fiind a treia
limbă la nivel mondial ca număr de locutori, după chineză şi engleză. Cei mai
mulŃi vorbitori de spaniolă se află în afara Europei. În Spania sunt aproximativ
56
40.600.000 de vorbitori, ceea ce reprezintă un procent de 14% din totalul
hispanofonilor.
Baza limbii literare spaniole o constituie dialectul castilian, vorbit la
început în provinciile nordice, cantabrice, aproape de zona bascofonă. Mişcarea de
eliberare a Peninsulei Iberice de sub ocupaŃia arabă a pornit din aceste regiuni
nordice şi a dus înspre sud castiliana, care s-a impus peste celelalte idiomuri
romanice.
În general, spaniola se aseamănă cu franceza în ce priveşte situaŃia
dialectală, în sensul că cele mai multe trăsături dialectale au dispărut, prin
„castilianizare“.
Glosele emiliene şi Glosele Silense datează din sec. al X-lea şi cuprind
primele forme considerate spaniole, prin care un scrib a explicat în dialect navarez
şi aragonez unele cuvinte (şi în bască pentru 2 cuvinte).
Primul text în castiliană este un text de notar din sec. al XI-lea.
Primul monument de limbă literară este Cantar (Poema) de Mio Cid, scris
probabil în 1140 în regiunea Medinaceli din Castilia veche.
Trăsături tipologice:
FONETICĂ: diftongarea romanică necondiŃionată, păstrarea vocalelor finale
neaccentuate -a şi -o; sonorizarea şi apoi fricativizarea surdelor intervocalice,
confuzia protofonemelor B şi V cu [b] la iniŃială şi [β] la mediană, transformarea
lui l’ primar şi secundar > [] (notat cu litera j), f- > h- (astăzi mut) (dacă nu e
urmat de -R- sau de -O- aflat în silabă deschisă), etc.
MORFOSINTAXĂ: formarea pluralului cu marca -s, formarea comparativului

adjectivelor cu adverbul MAGIS > más, adoptarea sistemului deictic tripartit: éste
(apropiere de vorbitor) - ése (apropiere de interlocutor) - aquel, dispariŃia
infinitivelor proparoxitone, gramaticalizarea a două verbe „a fi“ şi a două verbe „a
avea”, etc.
.
LEXIC: spaniola a conservat mulŃi termeni din latina clasică, dispăruŃi în alte arii
ale Romaniei. De la populaŃiile germanice (în principal vizigoŃi (409-711) şi
vandali) au pătruns în spaniolă cuvinte ca: albergo, espuela, guerra, bruno, rico,
blanco, fresco, nume proprii: Alvaro, Alfredo, Adolfo, Fernando, Rodrigo etc.,
toponime: Andalucia (< Portu Wandalusiu), Catalunya (Got + Alan), Burgos (<
burg „oraş“).. În spaniolă există 4000 de cuvinte de origine arabă (cu tot cu
derivate), dintre care aproximativ 1500 toponime (în portugheză sunt doar 400, ca
şi în franceză – aproximativ 420). Cuvintele arabe se folosesc în domenii diverse,
fiind termeni referitori la cultură, civilizaŃie, administraŃie, război, agricultură,
industrie, ştiinŃă. Multe dintre aceste cuvinte au trecut în patrimoniul universal:
algebră, alcool, elixir, algoritm, cifră, zero, almanah, chimie, alchimie, hazard
etc. Cuvinte de origine arabă în spaniolă sunt, de exemplu: arrabal „cartier“,
azeituna „măslină“, azucena „crin alb“, aduana „vamă“, azucar „zahăr“, alcaide
„guvernator“, naranja „portocală“ etc.
Penny, Ralph (20062), Gramática histórica del español, Barcelona, Ariel.
57
UNITATEA DE ÎNVĂłARE II
DOMENIUL GALO-ROMANIC: LIMBA FRANCEZĂ
Obiective:
- însuşirea celor mai importante caracteristici ale limbii franceze:
lexic).
unor structuri lingvistice în evoluŃia lor de la latină la franceză.
Timp alocat: 4 ore
Domeniul galo-romanic. Limba franceză: repartizare geografică, dialecte,

origine şi evoluŃie istorică, primele documente de atestare, trăsături
tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic).
Limba franceză este vorbită pe teritoriul FranŃei de aproximativ 57 de

milioane de vorbitori. Franceza este limbă etnică numai pentru aproximativ 35 de
milioane dintre aceștia, diferenŃa fiind repartizată astfel: 12 milioane de occitani,
1,5 milioane de alsacieni şi loreni, 150.000 de flamanzi, 100.000 de basci şi 300.
000 de corsicani (v. Livescu 2003: 101).
În afara graniŃelor FranŃei, dar pe teritoriul Europei, franceza se mai
vorbeşte:
• în Belgia (în regiunea Wallonie şi la Bruxelles), de aprox. 4

milioane de vorbitori.
• în ElveŃia Romandă (La Suisse Romande), de aprox. 2 milioane de
vorbitori, dintre care unii folosesc şi franco-provensala.
De asemenea, franceza este limbă oficială în Val d’Aoste (regiune din

zona Alpilor italieni) pentru aproximativ 100.000 de vorbitori, în statul
Luxemburg, unde populaŃia de limbă germană este adesea bilingvă, în Monaco şi
în insulele anglo-normande care aparŃin administrativ Angliei: Jersey, Guernsey şi
St. Peter.
În afara Europei, limba franceză se mai vorbeşte în:
• teritoriile care au aparŃinut (ca urmare a expansiunii coloniale) sau

aparŃin încă FranŃei. Este vorba de o serie de Départements d’Outre
Mer (= DOM) sau de Territoirs d’Outre Mer (= TOM). Guyana
Franceză, insulele: Caraibe, Martinica, Guadelupa, St. Pierre et
Miquelon (din America) sau insula Réunion (din Oceanul Indian)
aparŃin DOM, în timp ce Mayotte, Tahiti, Noua Caledonie sau
Wallis şi Futuna sunt considerate, de exemplu, ca aparŃinând TOM.
• 22 de sate africane (odinioară, foste colonii franceze sau belgiene)
în care franceza este limbă oficială alături de o altă limbă de
cultură sau de o limbă băştinaşă. Intră în această categorie: Benin,
58
Burkina Fasso, Burundi, Camerun, Ciad, Republica Centrafricană,
Congo, Coasta de Fildeş, Djibouti, Gabon, Guineea, Mali,
Mauritania, Niger, Ruanda, Senegal, Togo, Uganda, Zair, dar şi
teritorii învecinate, ca: Madagascar, Mauritius, Comore sau
Seychelles (apud Livescu 2003: 103).
• în Canada (de către 6,5 milioane de vorbitori, dintre care cea mai
mare parte - 4,5 milioane - se află în Quebec şi, mai puŃini, în
provincia New Brunswick) şi în S.U.A. (mai precis, în statul
Louisiana unde s-au refugiat vorbitorii de franceză din Canada,
aşa-numiŃii acadieni).
• ca limbă uzuală, în Barbados, Cambodgia, Laos, Vietnam, dar şi în
nordul Africii (în Maroc, Alger, Tunisia) sau în Asia Mică, în
Liban.
În concluzie, din punct de vedere al numărului de vorbitori, franceza ocupă

locul al treilea între limbile romanice, după spaniolă şi portugheză şi locul al
şaselea, la nivel mondial, după chineză (mandarină), engleză, spaniolă, hindi şi
arabă.
limba franceză?
Teritoriul actual al FranŃei nu a fost întotdeauna ocupat de populaŃii care

vorbeau o limbă indo-europeană.
Prin urmare, înainte de venirea grecilor şi a celŃilor, pe teritoriul care avea
să-i aparŃină astăzi FranŃei trăiau ligurii, iberii şi aquitanii. De altfel, existenŃa
unui substrat pre-indo-european este ilustrată de originea preceltică a numelor
marilor fluvii de pe teritoriul FranŃei de azi: la Seine (SEQUANA), la Loire, la
Garonne (GARUMNA), le Rhône etc.
Iberii au fost împinşi de celŃi dincolo de munŃii Pyrrinei, în Spania de azi.
Urmele pe care aceştia le-au lăsat în franceză sunt minime: în vocabular există
termeni care denumesc diferite munci agricole, iar în toponimie, apar în Pyrrinei
numele: Luchon, Colliure etc.
Ligurii care ocupau teritoriul actualei regiuni Provence sunt mai bine
cunoscuŃi decât iberii şi datorită grecilor care şi-au stabilit pe teritoriul lor colonii
şi care au vorbit despre liguri în diferite documente. ImportanŃa ligurilor pentru
limba franceză se remarcă în special la nivel toponimic. Sufixele –asque, -esque, -
osque (scrise cu q sau cu c) se regăsesc în toponimele: Vénasque, Manosque,
Bresque, Tarascon etc.
Limba aquitanilor este singura care a supravieŃuit, graŃie descendenŃilor
săi, bascii. Limba bască este astăzi vorbită în jumătatea occidentală a
departamentului PYRÉNÉES-ATLANTIQUES. O anchetă realizată în 1991 arată că
limba bască este încă vie în FranŃa, fiind vorbită de mai mult de 50% din totalul
populaŃiei existente în zona bascofonă.
În jurul anului 600 î. e. n., grecii veniŃi din Phoceea au debarcat în zona
Marsilliei de astăzi. Aici ei au fondat aprox. 6 colonii. Contactele cu populaŃia
autohtonă se limitau la schimburi comerciale. Deşi franceza de azi are multe
cuvinte de origine greacă, trebuie subliniat faptul că numai câteva toponime
provin din acea perioadă străveche: NICE (NIKÉ), ANTIBES (ANTIPOLIS),
AGDE (AGATHÊ – TUKHÊ), MARSEILE (MASSALIA). Originea toponimului
59
MONACO este controversată, în ciuda aparenŃei sale greceşti, specialiştii
considerând că numele său provine de la templul dedicat lui Herakle monoikos
(„Hercule cel singur”), monument care se pare că a existat aici în secolul al VII-
lea î.e.n. O altă variantă de etimologie asociază toponimul MONACO cuvântului
ligur monegu (stâncă, piatră): adjectivul monégasque, în a cărui structură se
regăseşte sufixul de origine ligură –asque, susŃine această din urmă ipoteză.
Secolul al VI-lea î.e.n. are o dublă importanŃă pentru istoria limbii
franceze. Venirea grecilor în sudul actualei FranŃe coincide, în linii mari, cu
sosirea celŃilor în nord, prin Alsacia de astăzi şi prin regiunea actuală Franche-
Comté. Aceştia descindeau din Europa centrală, din Bohemia şi din Bavaria de
azi, teritoriul lor natal.
CelŃii s-au răspândit cu rapiditate pe întreg teritoriul FranŃei de astăzi:
ajunşi în sud, i-au împins, aşa cum am mai spus, pe iberi spre peninsula care le
poartă numele (în jurul anului 400 î.e.n.); au intrat în contact cu grecii din colonii
cu care au început să aibă relaŃii comerciale. Acest contact le-a permis celŃilor să
cunoască şi, ulterior, să utilizeze alfabetul grec. După ce au ocupat şi partea de sud
a FranŃei de astăzi, „Ńara” lor apare la scriitorii latini cu numele de GALLIA,
derivat de la GALLUS „gal”. Numele lor apare pentru prima dată în jurul anului
168 î.e.n. în Origines a lui Cato Maior. Gallii însă erau numiŃi celŃi de către greci.
Ei trăiau în triburi care erau organizate în mici societăŃi de protecŃie şi de apărare
pe care Caius Iulius Caesar (in Commentarii de Bello Gallico, I, 1) le numeşte
civitas.
Gallia est omnis divisa in partes tres quarum unam incolunt Belgae, aliam
Aquitani, tertiam qui ipsorum lingua Celtae, nostra Galli appellantur.
(Caesar, Commentarii de Bello Gallico, I, 1)
Vechile populaŃii galice erau delimitate prin anumite particularităŃi de

relief, putând şi astăzi să fie identificate în anumite toponime, de tipul: ARRAS
(cetatea ATREBAłILOR), REIMS (cetatea tribului REMES), PARIS (cetatea
tribului PARISIILOR), TROYES (cetatea tribului TRICASSES), CHARTRES
(cetatea CARNUłILOR) etc. În ceea ce priveşte contribuŃia substratului celtic la
formarea limbii franceze se poate spune că rolul său a fost în mod esenŃial unul de
diferenŃiere prin raportare la celelalte limbi romanice. Latina vulgară introdusă în
Gallia în momentul cuceririi sale de către romani a fost influenŃată în toate
domeniile de limba celŃilor14.
Întrebare: Care sunt populaŃiile aparŃinând fondului pre-indo-european?
Prima perioadă de formare a limbii franceze începe în anul 51 î.e.n., data

cuceririi Galliei septentrionale (de nord) de către romani, şi se încheie în secolul al
V-lea e.n., momentul în care populaŃiile germanice invadează Gallia Romană.
Între aceste limite temporale, teritoriul Galliei a fost locuit de o populaŃie mixtă,
obligată prin diversele circumstanŃe ale vieŃii de zi cu zi să recurgă la bilingvism.
Devenită Provincie Romană, Gallia începe o nouă viaŃă care poate fi prezentată
sub numele de romanizare.
Acest proces a cunoscut două etape: romanii au ocupat mai întâi sudul
Galliei, în 121 î.e.n. şi au format aici provincia numită GALLIA NARBONENSIS
care reunea regiunile actuale: Provence, Languedoc, Dauphiné şi Savoie.
Împreună cu GALLIA CISALPINĂ (= Italia de Nord), GALLIA
14
Limbile celtice se regăsesc încă în Irlanda, în Insula Man, în ScoŃia, în łara Gallilor, în
Cornwall şi în regiunea franceză, Bretagne.
60
NARBONENSIS forma GALLIA TRANSALPINĂ, un fel de punte între Spania
şi Italia de azi. Romanizarea Galliei Narbonensis a fost rapidă şi totodată durabilă.
În anul 58 î.e.n., Caius Iulius Caesar a ocupat restul teritoriului Galliei,
romanii fiind din nou chemaŃi de galli să stopeze invaziile populaŃiilor germanice.
Caesar i-a învins pe galli, a oprit invaziile triburilor de helveŃi, dar s-a instalat
definitiv în Gallia. Din 58 î.e.n. şi până în 51 î.e.n., gallii au încercat cu greu să se
elibereze de stăpânirea romană. Cea mai importantă bătălie pentru eliberare este
cea condusă de Vercingetorix, regele arvernilor, care a capitulat la Alesia, dar
care a devenit simbolul rezistenŃei şi al libertăŃii străvechilor galli. Acesta este
momentul pătrunderii masive a latinei în Gallia.
Totodată, trebuie menŃionat şi faptul că acomodarea nu s-a făcut imediat şi
că răspândirea noului idiom15, provenit din latina vulgară şi din limba galilor, nu a
fost uniformă la nivelul întregului teritoriu. La început, limba gallilor continua să
se vorbească la Ńară sau în anumite regiuni izolate. Se pare că în secolul al IV-lea
e.n. limba galilor nu dispăruse încă.
Asimilarea limbii latine a fost mai rapidă în sud, în Gallia Narboneză, dată
fiind şi eterogenitatea populaŃiei.
În concluzie, reŃinem că în Gallia procesul de romanizare a fost unul de
lungă durată. Paradoxal, limba Romei triumfă în momentul în care puterea sa
politică sucombă: în jurul anului 476 e.n., data căderii Imperiului Roman de Apus.
Întrebare: PrezentaŃi pe scurt etapele procesului de cucerire şi de romanizare

a Galliei.
Însă, din sec. al V-lea existenŃa sa va fi bulversată, cauza fiind un

eveniment istoric care avea să fie decisiv pentru limba şi poporul francez: invazia
francilor, populaŃie de origine germanică care a dat numele limbii şi al Ńării.
Odată cu acest eveniment începe perioada numită barbară ale cărei trăsături sunt
în mod paradoxal: rebarbarizarea gallo-romanilor şi romanizarea francilor.
Francii însă nu au fost singura populaŃie germanică care a invadat teritoriul
Galliei romane. VizigoŃii s-au stabilit la vest, între fluviul Loire şi Pyrrinei,
burgunzii în actuala provincie Bourgogne şi valea Rhône-ului. Francii au format
două mari „familii”: Francii Salici care au ocupat provinciile din nord şi Francii
Ripuari care s-au instalat în partea de est.
Dintre toate aceste populaŃii barbare, se remarcă Francii Salici care vor
migra spre sud. În 448 apare dinastia merovingiană, după numele regelui
Meroveus (sau Merovius; germană: Merowech; Merovich, Merwich), dar al cărei
reprezentant de seamă va fi regele Clovis (481-511) care, după unirea tuturor
neamurilor de origine francă, şi-a extins dominaŃia asupra întregului teritoriu
galic. Bourgundia şi Provence au fost alipite noului regat după moartea sa, de
către fiul acestuia.
Clovis a dat numele regatului, FRANCIA, şi a ales drept capitală Parisul.
Sub influenŃa soŃiei sale, regina Clotilde, Clovis s-a convertit la creştinism.
Biserica oficia slujbele în latină, aceeaşi limbă în care se desfăşura şi
învăŃământul, o limbă care se dorea corectă, dar care era departe de latina clasică.
Din cauza numeroaselor mărci de „decădere”, latina acestei perioade este
cunoscută sub numele de bas latin.
În ciuda ocupării întregii Gallii, limba francă sau tudesca se vorbea numai
la Curtea regală şi de către ocupanŃii franci. ViaŃa în comun, căsătoriile mixte,
civilizaŃia superioară a galo-romanilor au menŃinut în prim-plan folosirea
15
IDIOM = termen generic folosit pentru a desemna orice tip de varietate lingvistică, fără a
preciza dacă este vorba de o limbă, un dialect, un subdialect, un grai etc.
61
idiomului galo-roman. Iată de ce, în jurul sec. al VII-lea, limba francă va ceda
definitiv. Chiar şi regii nu o mai vorbeau. În sec. al X-lea, aceştia o ignorau
complet. Istoria limbii franceze înregistrează numele lui HUGUES CAPET,
primul rege care nu mai ştia să vorbească în limba francă.
În concluzie, perioada istoriei limbii franceze cuprinsă între sec. al V-lea şi
sec. al VII-lea este denumită epoca barbară. În această perioadă, idiomul galo-
roman suportă anumite influenŃe, datorate contactului cu limbile germanice şi, în
mod special, cu limba francilor (în urma perioadei de bilingvism).
Întrebare: JustificaŃi denumirea de epocă barbară pentru perioada cuprinsă

între scolele al V-lea şi al VII-lea din istoria Galliei?
3. PRIMELE DOCUMENTE DE ATESTARE
Cea mai veche atestare a limbii franceze apare în anul 842 (secolul al IX-
lea) în Jurămintele de la Strasbourg (Les Serments de Strasbourg). Este vorba de
textul jurământului depus de doi dintre nepoŃii regelui franc Carol cel Mare
(Charlemagne), Ludovic Germanicul (regele francilor orientali), respectiv, Carol
Pleşuvul (regele francilor occidentali, stabiliŃi în partea galoromanică), care îşi
reînnoiesc jurământul împotriva fratelui lor, Lothar. Textul este bilingv, fiind
redactat în romana lingua şi în teudisca lingua, pentru a putea fi înŃeles de ambele
oştiri prezente la jurământ.
TraduceŃi şi comentaŃi următorul fragment din Jurămintele de la

Strasbourg:
„Pro Deo amur et pro Christian poblo et nostro commun salvament, d'ist di
in avant, in quant Deus savir et podir me dunat, si salvarai eo cist meon
fradre Karlo et in ajudha et in cadhuna cosa, si cum om per dreit son fradra
salvar dift, in o quid il me altresi fazet, et ab Ludher nul plaid numquam
prindrai, qui, meon vol, cist meon fradre Karle in damno sit.”
Primul text poetic scris într-adevăr în langue d’oil este La Séquence (La
Cantilène) de Sainte Eulalie, care datează din secolul al IX-lea. Inspirat dintr-un
imn scris de poetul latin, Prudentius, acest poem (având 29 de versuri) prezintă
martiriul Sfintei Eulalia de Mérida.
TraduceŃi şi comentaŃi următorul fragment din La Séquence (La

Cantilène) de Sainte Eulalie (v. 1-10):
„Buona pulcella fut Eulalia,

Bel auret corps, bellezour anima.
Voldrent la veintre li Deo inimi,
Voldrent la faire diaule servir.
Elle no'nt eskoltet les mals conselliers,
Qu'elle Deo raneiet, chi maent sus en ciel,
Ne por or ned argent ne paramenz
Por manatce regiel ne preiement;
Niule cose non la pouret omque pleier
La polle sempre non amast lo Deo menestier”.
Primul monument literar este considerat poemul epic La Chanson de

Roland, redactat în jurul anului 1100 în dialect anglo-normand de un autor anonim
62
(probabil, pe numele Turold). Există mai multe versiuni, cea mai veche având
aprox. 4004 versuri.
Întrebare: Care este primul document de atestare a limbii franceze? Dar

primul monument literar?
4. PERIODIZAREA ISTORIEI LIMBII FRANCEZE
În literatura de specialitate se operează, în general, următoarea distincŃie

pentru stabilirea unor puncte de reper în ceea ce priveşte evoluŃia limbii franceze:
L’ancien français este perioada stabilită convenŃional pentru a

reprezenta etapa de început, de cristalizare a organizării interne a
limbii franceze. Se admite unanim drept punct final al acestei etape
sfârşitul secolului al XIII-lea, dar în ceea ce priveşte limita sa
iniŃială se operează şi distincŃia între: l’étape gallo-romane / le
français primitif / le très ancien français, terminologie prin care se
indică chiar etapa de formare a limbii franceze, momentul său de
descindere din latina vulgară, moment stabilit, pe baza mărturiiei
textelor existente, ca fiind anul 842 (v. Les Serments de
Strasbourg). Această perioadă de început se extinde aşadar din
secolul al IX-lea şi nu durează mai mult de prima jumătate a
secolului al XII-lea (842-aprox. 1150), franceza veche propriu-zisă
(l’ancien français) încadrându-se doar într-un secol şi jumătate
(aprox. 1150 - aprox. 1328). Tăsătura sa fundamentală este
diversificarea dialectală.
franceza medievală (le moyen français) - sec. XIV-XVI.
franceza clasică (le français classique) - sec. XVII -, perioada

stabilirii normei literare.
franceza modernă şi contemporană (le français moderne), începând

din secolul al XVIII-lea şi până în zilele noastre.
Întrebare: Care sunt principalele epoci din istoria limbii franceze?
5. STRUCTURA DIALECTALĂ A LIMBII FRANCEZE
Din punct de vedre diacronic se disting trei mari zone:

- regiunea langue d’oc, care cuprinde bazinul fluviului
Garonne şi regiunile Limousin, Auvergne, Languedoc,
Provence şi Comtat Venaissin;
- regiunea franco-provensală, care cuprinde departamentul
Rhône-ului, al Loire-ei, departamentul Haute-Savoie, Isère,
Ain, Doubs, Jura;
- regiunea langue d’oïl, care cuprinde regiunile: Artois,
Picardie, Wallonie, la Lorraine, la Bourgogne, la Franche-
Comté, la Champagne, Ile-de-France, Anjou, Maine,
Touraine, Bretagne, Normandie, Saintonge, Angoumois.
63
Cele două arii dialectale, numite langue d’oc şi langue d’oïl (după
moalitatea de a spune OUI „DA” (oc < HOC şi oïl < HOC + ILLE) se diferenŃiau
una de cealaltă în special prin intensitatea modificărilor de natură fonetică. În
sudul Loire-ei, de exemplu, etimonul latin va fi mult mai rezistent.
Amintim și existenŃa încă din Ancien Français a dialectelor non-
romanice:
- bretona, limbă celtică reimplantată în Bretania continentală
între sec. V – VII, de către bretonii veniŃi din Insula Marea
Britanie;
- basca, limbă iberică, reimplantată în sec. VI în regiunea
Pyrrineilor occidentali de către populaŃiile vascone;
- dialectele germanice, vorbite într-oanumită parte a
provinciilor Lorraine şi Alsace;
- flamanda, dialect franc, implantat în Flandra (regiune din
Belgia de azi) de către Francii Salici.
Din punct de vedere sincronic, repartizarea dialectală a francezei

vorbite pe teritoriul european cunoaşte cinci mari arii distinctive:
1. aria nordică, reprezentată de:
o dialectul normand (cu centre la Caen şi Rouen);

o dialectul picard (de la Amiens şi până la Tournai şi Mons);
o dialectul wallon (vorbit în Belgia, de la Charleroi până la Liège).
2. aria estică, reprezentată de:
o dialectul loren (cu centrul la Metz);

o dialectul burgund (cu centrul la Dijon);
o dialectul franc-comptois (cu centrul la Besançon).
3. aria centrală, reprezentată de:
o dialectul francian (vorbit în regiunea Île-de-France, cu centre la:

Orléans şi Paris);
o dialectul champenois (cu centre la Troyes şi Reims).
4. aria vestică, reprezentată de:
o dialectul angevin (cu centre la Angers şi Tours);

o dialectul poitvin (cu centre la Poitiers şi Saintes).
5. dialectul anglo-normand, vorbit, aşa cum am arătat anterior, în insulele:

Jersey, Guernsey şi St. Peter, insule care, din punct de vedere
administrativ, aparŃin Angliei. Idiomul normand a fost adus în Anglia, în
urma cuceririi normande (prin bătălia de la Hastings din anul 1066) sub
conducerea lui Wilhelm Cuceritorul (Guiillaume le Conquérant).
Întrebare: EnumeraŃi cele mai importante varietăŃi dialectale aparŃinând

limbii franceze actuale.
64
Limba literară franceză s-a format pe baza dialectului francian, vorbit în
regiunea Île-de-France, şi în special pe baza graiului vorbit în regiunea Parisului.
Pe măsură ce unitatea statală devine o realitate, în cursul secolului al XII-
lea, se accentuează şi tendinŃa spre unitatea lingvistică. Dialectul francian, numit
în acea vreme li franceis, dialectul regiunii ILE-DE-FRANCE, se răspândeşte în
întreaga Ńară şi devine în timp o veritabilă limbă naŃională. O contribuŃie
însemnată în acest sens vor avea factorii politici, economici şi culturali a căror
acŃiune este simultană.
Stabilirea definitivă a CurŃii regale la Paris transformă ILE-DE-FRANCE
într-un centru de „iradiere” pentru o întreagă Ńară aflată pe calea dezvoltării (şi
teritoriale).
Pe măsură ce literatura în limba populară, vulgară, se afirma şi se
diversifica, Parisul începe să devină centrul care primea scriitori veniŃi din toate
regiunile, gata să se dispenseze de graiurile lor natale ca să se poată integra mai
bine.
Recunoaşterea dialectului francian ca limbă oficială se datorează lui
François I, care, prin OrdonanŃa de la Villers-Cotterêts, din 1539, a înlocuit
folosirea latinei cu franceza în redactarea tuturor actelor din întreg regatul.
Întrebare: Care este dialectul care stă la baza formării francezei literare?

franceză sunt următoarele (apud Livescu 2003: 107-117):
La nivel vocalic:
• Diftongarea romanică (pentru Ĕ şi Ŏ) se produce condiŃionat, numai în silabă

deschisă, dând naştere diftongilor ascendenŃi /ịe/ şi /ụo/, acesta din urmă
modificat în franceza modernă la /œ/:
PĔ DE > pied

MĔ  LE > miel
CŎ RE > fr.v. cuor, fr. mod. coeur
cf. FĔRRU > fer
cf. PŎRTA > porte
Diftongarea nu se produce în cazul în care vocala Ĕ sau Ŏ este urmată de o

nazală:
BONU > bueno
• Diftongarea franceză se produce pentru vocalele lungi Ē şi Ō, creând iniŃial

diftongii descendenŃi /eị/ şi /oụ/, modificaŃi ulterior în franceza modernă:
TĒLA > fr. v. teila > fr. mod. toile

SŌLU > fr. v. soulu > fr. mod. seul
• Monoftongarea diftongilor romanici au şi ai (< AU, AI) apare în toate tipurile

de ocurenŃe:
AURU > or
65
CAUSA > chose
FACTU > *faitu > fait
• Vocalele finale neaccentuate cad, cu excepŃia lui -a care devine iniŃial [ə] şi
apoi amuŃeşte (chiar şi neaccentuat, în poziŃie mediană sau în poziŃie
pretonică) :
CARA > chère [er] MURU > mur [mür]

AMICA > amie [ami]
cf. SACRAMENTU > sairement [serəmã]
LĒVARE > lever [ləve]
De asemenea, vocala -a aflată în poziŃie liberă, dar urmând unui K sau unui
G, devine /ịe/:
CARU > fr.v. chier, fr. mod. cher
În silabă deschisă, -a accentuat devine e:
SALE > sel

MARE > mer
NASUS > nez
• Palatalizarea vocalică a lui Ū la [ü], notat u:
LUNA > lune [lünə]
• Transformarea în i a vocalei E (accentuată) precedată de palatale:
CERA > cire

MERCEDE > merci
• Nazalizarea vocalelor urmate de M sau de N (vocala se nazalizează şi

consoana dispare). În limbile romanice, fenomenul nazalizării se mai
întâlneşte în portugheză, unde, spre deosebire de franceza modernă, nu este
complet. Dintre limbile vorbite în Europa, poloneza (limbă slavă) mai
cunoaşte fenomenul. În Ancien Français, toate vocalele orale aveau şi
corespondente nazalizate; de asemenea, în aceeaşi perioadă se întâlnesc şi
cinci diftongi nazali descendenŃi.
BONU > bon [bõ]

VENTU > vent [vã]
VINU > vin [vẽ]
• Consoanele surde (-p-, -c-, -t-) aflate în poziŃie intervocalică suferă un

fenomen de sonorizare (fenomen specific pentru Romania occidentală), apoi
se spirantizează şi, uneori, dispar:
- P - > [-b-] > [-β-] > -v-: SAPERE > savoir
66
-T- > [-d-] > [--]> ø: VITA > vie
-C- > [-g-] > [--]> [i] sau ø: PACARE > payer
AMICU > ami
• Consoana -D- aflată în poziŃie intervocalică dispare:
FIDE > foi

NUDUS > nu
• L urmat de consoană se vocalizează la u:
FALCE > faux

ALTRE > autre
• PronunŃarea dificilă a unor grupuri consonantice este uşurată prin introducerea

unui sunet (de obicei, o consoană) nou (fenomen fonetic cunoscut sub numele
de epenteză):
CAMERA > *CAMRA > chambre

TENERU > *TENRU > tendre
• C urmat de A, respectiv, G urmat de A se palatalizează, iniŃial la [t],

respectiv, la [d], ulterior la [] (notat ch), respectiv, la [] (notat j sau ge, gi):
CASA > chez GAUDIA > joie

CASTELLU > chateau
CAMPU (S) > champ
• C urmat de E, I sau /j/ suferă următorul tratament în funcŃie de plasarea sa

intervocalică sau neintervocalică:
o în poziŃie intervocalică C + E, I evoluează la [dz], simplificat ulterior la

[z] (notat s), în timp ce C+/j/ se menŃine ca [s]:
VICINU > voisin PLACERE > plaisir

cf. FACIA > face
o în poziŃie neintervocalică C + E, I se palatalizează la [ts], simplificat

ulterior la [s] (notat ce, ci):
CINQUE > cinq

MERCEDE > merci
• D- şi G- urmate de E, de I sau de /j/ suferă următorul tratament în funcŃie de

poziŃia la nivelul cuvântului:
o în poziŃie iniŃială evoluează la [d], simplificat ulterior la [] (notat ge,

gi, ja, jo):
GENERU > gendre
67
DIURNU > jour
JOCU > jeu
o în poziŃie intervocalică se transformă iniŃial în /j/ apoi dispare în limba

modernă:
MAGIS > mais
LEGE > loi
RADIU(S) > rai
• Grupul consonantic -CT- devine iniŃial [t], apoi -it:
NOCTE > nuit OCTO > huit

FACTU > fait
• QU- şi GU-, urmate de E, I sau de A, pierd apendicele labiovelar şi devin [k],

respectiv [g]:
QUATT(U)OR > quattre [katrə]

LINGUA > langue [langə]
*GUERRA > guerre [gerə]
cf. *WARDON > *GUARDARE > garder
OBS.: Cuvintele din superstratul germanic care aveau la iniŃială W- au

primit în franceză acelaşi tratament ca şi grupul GU- din latină. Există chiar
situaŃii de contaminare:
(germ.) *WESPA + (lat.) VESPA > fr. guêpe [gepə]
• Grupurile consonantice urmate de lichidă se menŃin în general, indiferent de

poziŃia ocupată la nivelul cuvântului:
o PL- , BL-, CL-, GL-, FL- în poziŃie iniŃială se menŃin:
PLORARE > pleurer

CLAMARE > clamer
BLASTIMARE > blâmer
FLORE > fleur
GLACIA > glace
o -PL-, BL- şi -FL- în poziŃie mediană se menŃin:
DUPLU > double

STAB(U)LA > étable
SUFFLARE > souffler
o Totuşi -CL- şi -GL- în poziŃie mediană devin prin palatalizare l’, notat il
sau ille:
OC(U)LU > oeil
SOLIC(U)LU > soleil
AURICULA > ORICLA > oreille
68
Întrebare: AnalizaŃi şi comentaŃi modificările fonetice intervenite în
diacronie în următoarele cazuri:
CLAMARE > (it.) chiamare, (rom.) chema, (sp.) llamar, cf. (fr.)
clamer
BONU > (it.) buono, (sp.) bueno, cf. (fr.) bon, (rom.) bun
CAUSA > (it.) cosa, (sp.) cosa, (fr.) chose
STAB(U)LU > (it.) stabbio, (rom.) staul, cf. (sp.) establo, (fr.)
étable
VITA > (it.) vita, (sp.) vida, (fr.) vie.
B. În domeniul morfosintactic, limba franceză se caracterizează prin


1. Formarea pluralului cu marcă consonantică -s (trăsătură distinctivă pentru
Romania occidentală), neutralizată însă în codul oral în franceza modernă:
masc. ami-amis [ami]

fem. amie-amies [ami]
Trebuie menŃionat faptul că până în secolul al XIV-lea, -s reprezenta o

marcă distinctivă cazuală şi nu un morfem de plural, dat fiind faptul că în acea
epocă franceza dispunea de o declinare bicazuală în care era marcată opoziŃia
dintre cazul subiect (CS) şi cazul regim (CR), caz care, de altfel, se va impune
până în modernitate:
sg. CS. MURUS > murs

CR. MURUM > mur ø
pl. CS. MURI > mur ø

CR. MUROS > murs

adverbului: PLUS > plus (ca în italiană şi occitană).
3. Reformularea distincŃiei tripartite la nivelul sistemului deictic într-un sistem

binar, de apropiere şi de depărtare, provenit din ECCE-ILLE + adverbe > fr. v. cil,
cele etc.:
celui-ci vs. celui-la

celle-ci vs. celle-là
Trebuie menŃionat faptul că pronumele şi adjectivele demonstrative au

forme diferite în franceză, ultimele provenind din structura: ECCE ISTE > fr. v.
cist, cest etc.
69
4. Şi pronumele şi adjectivul posesiv prezintă forme diferite (şi în funcŃie de gen)
în franceză: pron. le mien, la mienne vs. adj. mon, ma.
5. ExistenŃa (1) pronumelor adverbiale en < INDE, respectiv, y < IBI; şi (2) a
pronumelor impersonale il < ILLE, respectiv, on < HOMO:
il y a „există”
on dit que „se zice că...”
1. Extinderea desinenŃei -ons de la persoana I plural la toate conjugările.
2. Gramaticalizarea pronumelui personal tonic ca subiect, din cauza „tocirii”

valorii distinctive a desinenŃelor verbale (mai mult în codul oral):
je chante [ãtə]
tu chantes [ãtə]
il chante [ãtə]
3. Dezvoltarea participiului trecut în -UTUS: su de la savoir, voulu de la vouloir,

connu de la connaître etc.
4. Paradigma verbului ALLER „a merge”, are forme de la VADERE,

AMBULARE şi IRE:
je vais - nous allons - j’irai
5. Pierderea morfemului a de marcare a complementului direct de tip /+animat/

/+uman/, situaŃie existentă însă în Ancien Français.
6. PrezenŃa unui morfem de partitiv:
J’ai des livres.
Întrebare: PrezentaŃi zece caracteristici morfosintactice ale limbii franceze.
C. În domeniul lexical, limba franceză se caracterizează prin următoarele

• Cuvinte de origine latină - se împart în două mari categorii:
1. Cuvinte latine specifice domeniului gallo-romanic, comune aşadar cu

occitana:
AMITA > fr. tante, occ. (t)anta

DOMITARE > fr. mod. douter, occ. domdar
INFANTIA > fr.v. enfance, occ. enfansa
SOMNICULU > fr.v. someil, occ. samelh
70
2. Cuvinte latine specifice numai francezei:
CORBICULA > corbeille

ACCAPTARE > acheter etc.
• Cuvinte de origine celtică:
Cuvintele celtice au fost aduse de soldaŃii romani în diferite alte zone ale
imperiului, sub o formă latinizată. Astfel, există, aşa cum am văzut şi în cazul
limbii spaniole, o serie de cuvinte celtice aproape panromanice:
• numele pasării mult îndrăgită de gali are forma ALAUDA > fr.
alouette, it. allodola, sp. aloa, prov. alauza;
• BECCO > fr. bec, it. becco, prov. beca;
• BETULLA > fr. bouleau, it. betula, sp. abadul;
• BRACCA > fr. braie, it. bracca, sp. braga, prov. braga;
• LEUCA > fr. lieue, sp. legua, port. legoa, prov. legua;
O altă serie de cuvinte celtice sunt comune cu nordul Italiei:
BENNA > fr. benne „coş” şi it. nord. benna, etc.
Există însă şi cuvinte celtice păstrate numai în Gallia de Nord:
BRACE > fr.v. brai „orz strivit pentru fabricarea berii”
Cea mai mare parte a cuvintelor de origine celtică denumesc plante,

animale sau reprezintă termeni, în general, din viaŃa agricolă şi rurală: arpent,
balai, bercer, boisson, bonde, bouc, boue, bourbier, brasser, breuil („câmp”),
briser, bruyère, cervoise, changer, char, charpente, charrue, chemin, chêne, claie,
cloche, combe, craindre, dartre, dru, druide, dune, galet, glaise, glaner, gober,
gobelet, if, jante, jarret, javelle, lande, lie, lieue, lotte („peşte”), marne, mègue,
mine, mouton, orteil, pièce („bucată”), quai, raie, ruche, sapin, sillon, soc, suie,
talus, tanche („peşte”), tonne („vas”), valet, vassal etc.
Cuvinte de origine germanică (francă): Sunt în număr de aproximativ 500 şi

aparŃin unor domenii foarte variate (viaŃa militară, îmbrăcăminte, nume de
mâncăruri, animale); sunt substantive, verbe, adverbe şi multe adjective
(printre care şi unele nume de culori). Amintim: fëhu > fief; guerre, bosquet,
bois, blé, jardin, robe, poche, gant, soupe, gâteau, skalja > escalope; mossa >
mousse; haunipa > honte; urgoli > orgueil; choisir, gagner, guérir, hair,
marcher, blank > blanc; blao > bleu; grîs > gris; flaw > fauve, riche, sale,
gai, trop, guère etc. Uneori cuvântul franc s-a contaminat cu cel corespunzător
semantic din latină. Un exemplu ilustrativ este: (germ.) *WESPA + (lat.)
VESPA > fr. guêpe „viespe”. Dintre sufixe, menŃionăm: -aud > -alt: noiraud,
–ard: vieillard, bastard, Renard etc şi -anc, productiv în franceza veche: fr.v.
paisenc < paysan. În antroponimie, se remarcă numele: Ludovic > Louis,
Adolphe, Berthes, Bertrand, Bernard, Hugues, Guillaume, Gautier, Guy,
Ganelon etc. Toponime de origine francă, în afară de numele statului întemeiat
71
de regele Clovis (Francia > France) - şi al limbii -, sunt: Marbaix, Raucourt
etc.
Cuvinte de origine normandă: în afara superstratului germanic (franc), limba

franceză va adăuga, mai târziu, în următoarea perioadă a evoluŃiei sale, noi
elemente germanice. Este vorba de superstratul introdus de vikingi, numiŃi
normanzi („oamenii nordului”), care au ocupat teritoriul FranŃei de azi pentru
mai mult de o jumătate de secol, stabilindu-se, după 911, în Normandia de azi.
InfluenŃa scandinavă se observă în toponimele în –torf (= „sat”): Torp-en-
Caux, -gate sau -fleur care provine, prin alterare, din flodh (= „baie”):
Harfleur, Honfleur etc. sau în antroponime ca: Gonor, Anquetil. În vocabular,
intră acum termeni din domeniul navigaŃiei: bâbord, bateau, bord, vague,
homard sau joli etc. În 1066, normanzii atacă şi cuceresc Anglia (în urma
bătăliei de la Hastings), iar franceza pe care o duc în Anglia devine pentru o
lungă perioadă limba aristocraŃiei, contribuind la îmbogăŃirea lexicului limbii
engleze.
Împrumuturi neologice din latină şi greacă:
(1) din latina savantă: circonstance, prodige, individu, sujet etc.. Ca şi în

limba română, există cuvinte moştenite din latină în franceză care prezintă şi
corespondente neologice: FRAGILE > frêle şi neologismul: fragile; AUGUSTUS
> août şi neologismul: auguste etc.
(2) din greacă: analogie, hypothèse, emphase, métamorphose etc..
Împrumuturi din occitană: rossignol, abeille, balade, figue.
Italienisme: cuvinte din domeniul 1. militar: parapet, citadelle, soldat etc. ; 2.

modei vestimentare: costume, escrpin, pantoufle, caleçon, perruque etc.; 3.
artă, arhitectură: arcade, balcon, corniche, faïence etc..
Împrumuturi din spaniolă: casque, guitare, moustique etc.
Împrumuturi din engleză: (1) mai vechi (sec. VI-XVII): redingote, spleen,
club, budget etc. şi (2) mai noi (foarte multe din a doua jumătate a secolului al
XX-lea), în domeniul tehnicii, al ştiinŃelor, al muzicii etc. O mare parte a
acestor din urmă împrumuturi din limba engleză au fost adaptate la normele
fonetice, ortografice şi morfosintactice ale limbii franceze. Altele au suferit
transferuri sau extensii semantice.
Întrebare: CaracterizaŃi pe scurt elementul lexical de origine francă din

limba franceză.
7. TRĂSĂTURI DIALECTALE
MenŃionăm pe scurt câteva trăsături particulare ale dialectelor d’oil.
În domeniul fonetic se observă:
72
- conservarea lui w germanic iniŃial. În dialectul picard,
wallon şi lorrain, acesta nu capătă proteza unui g;
- evoluŃia grupului bl la ul, comună pentru wallonă şi
dialectul picard: TAB(U)LA > taule; FAB(U)LA > faule;
DIAB(O)LO > diaule;
- diftongările: dialectul wallon şi cel picard îl diftonghează
pe e chiar în silabă închisă: celieste, pierte. Dialectul
bourguignon îl diftonghează pe a accentuat în ie:
CARITATE > caritiet; HUMILITATE > humilitiet etc.,
- non palatalizarea lui c şi g iniŃial. Sub influenŃa limbilor
germanice, dialectul picard nu le palatalizează: CAPTIVA
> pic. caitive, fr. chétive; GAMBA > fr. jambe, pic. gambe.
În morfologie, modificările nu sunt numeroase. Semnalăm utilizarea

formelor accentuate ale pronumelui personal: mi, ti, si în dialectul picard, lorrain
şi bourguignon; anumite particularităŃi ale sistemului verbal: imperfectul primei
conjugări în -eve în wallonă şi în dialectul lorrain; prezentul conjunctiv în –oie, -
oies, -oit în dialectul bourguignon etc.
Întrebare: PrezentaŃi cinci particularităŃi fonetice şi morfosintactice întâlnite

la nivelul dialectelor d’oil.
EVALUARE
1. PrezentaŃi pe scurt etapele procesului de romanizare a Galliei.

2. Limba franceză. ParticularităŃi fonetice.
Rezumatul UnităŃii de învăŃare II

Limba franceză este vorbită pe teritoriul FranŃei de aproximativ 57 de
milioane de vorbitori. În afara graniŃelor FranŃei, dar pe teritoriul Europei,
franceza se mai vorbeşte: în Belgia (în regiunea Wallonie şi la Bruxelles) şi în
ElveŃia Romandă. De asemenea, franceza este limbă oficială în Val d’Aoste
(regiune din zona Alpilor italieni), în statul Luxemburg, în Monaco şi în insulele
anglo-normande: Jersey, Guernsey şi St. Peter.
În afara Europei, limba franceză se mai vorbeşte în Départements d’Outre
Mer (= DOM) sau Territoirs d’Outre Mer (= TOM), în 22 de sate africane
(odinioară, foste colonii franceze sau belgiene) în care franceza este limbă oficială
alături de o altă limbă de cultură sau de o limbă băştinaşă, în Canada şi în S.U.A.
sau, ca limbă uzuală, în Barbados, Cambodgia, Laos, Vietnam, dar şi în nordul
Africii (în Maroc, Alger, Tunisia) şi în Asia Mică, în Liban.
În concluzie, din punct de vedere al numărului de vorbitori, franceza ocupă
locul al treilea între limbile romanice, după spaniolă şi portugheză şi locul al
şaselea, la nivel mondial, după chineză (mandarină), engleză, spaniolă, hindi şi
arabă.
Cea mai veche atestare a limbii franceze apare în anul 842 (secolul al IX-
lea) în Jurămintele de la Strasbourg (Les Serments de Strasbourg). Textul este
bilingv, fiind redactat în romana lingua şi în teudisca lingua. Primul text poetic
scris într-adevăr în langue d’oil este La Séquence (La Cantilène) de Sainte
Eulalie, care datează din secolul al IX-lea. Primul monument literar este
considerat poemul epic La Chanson de Roland, redactat în jurul anului 1100 în
dialect anglo-normand de un autor anonim.
73
Din punct de vedere sincronic, repartizarea dialectală a francezei vorbite
pe teritoriul galo-romanic cunoaşte cinci mari arii distinctive: aria nordică,
reprezentată de: dialectul normand; dialectul picard; dialectul wallon; aria estică,
reprezentată de: dialectul loren; dialectul burgund; dialectul franc-comptois; aria
centrală, reprezentată de: dialectul francian; dialectul champenois; aria vestică,
reprezentată de: dialectul angevin; dialectul poitvin şi dialectul anglo-normand,
vorbit în insulele: Jersey, Guernsey şi St. Peter.
Limba literară franceză s-a format pe baza dialectului francian, vorbit în
regiunea Île-de-France, şi în special pe baza graiului vorbit în regiunea Parisului.
Trăsături tipologice
FONETICĂ: diftongarea romanică condiŃionată de structura silabei; diftongarea
franceză; palatalizarea vocalică a lui Ū la [ü], notat u; căderea vocalelor finale, cu
excepŃia lui -a; nazalizarea; amuŃirea şi contracŃia; labializarea; sonorizarea
surdelor intervocalice, ajungându-se, uneori, pana la dispariŃie; palatalizarea
grupurilor C+A, G+A în epoca modernă la [] (notat ch), respectiv, la [] (notat j
sau ge, gi); evoluŃia grupului consonantic -CT- la -it; pierderea apendicelui
labiovelar în cazul grupurilor QU- şi GU-, urmate de E, I sau de A, acestea
devenind [k], respectiv [g]; menŃinerea grupurilor consonantice urmate de lichidă,
indiferent de poziŃia ocupată la nivelul cuvântului, excepŃie făcând -CL- şi -GL- în
poziŃie mediană care devin prin palatalizare l’, notat il sau ille etc.
MORFOSINTAXĂ: Formarea pluralului cu marcă consonantică -s; realizarea

comparativului adjectivelor cu ajutorul adverbului: PLUS > plus; reformularea
distincŃiei tripartite la nivelul sistemului deictic într-un sistem binar, de apropiere
şi de depărtare; forme diferite pentru pronumele şi adjectivul posesiv; existenŃa
pronumelor adverbiale en < INDE, respectiv, y < IBI şi a pronumelor impersonale
il < ILLE, respectiv, on < HOMO; extinderea desinenŃei -ons de la persoana I
plural la toate conjugările; gramaticalizarea pronumelui personal tonic ca subiect;
paradigma verbului ALLER „a merge”, are forme de la VADERE, AMBULARE
şi IRE; pierderea morfemului a de marcare a complementului direct de tip
/+animat/ /+uman/; prezenŃa unui morfem de partitiv.
LEXIC: cuvinte de origine latină (specifice domeniului gallo-romanic şi

specifice numai francezei); cuvinte de origine celtică: panromane: ALAUDA >
fr. alouette, it. allodola, sp. aloa, prov. alauza; BECCO > fr. bec, it. becco, prov.
beca; BETULLA > fr. bouleau, it. betula, sp. abadul; BRACCA > fr. braie, it.
bracca, sp. braga, prov. braga; LEUCA > fr. lieue, sp. legua, port. legoa, prov.
legua sau specifice numai francezei: arpent, balai, bercer, boisson, bonde, bouc,
boue, bourbier, brasser, breuil („câmp”), briser, bruyère, cervoise, changer, char,
charpente, charrue, chemin, chêne, claie, cloche, combe, craindre, dartre, dru,
druide, dune, galet, glaise, glaner, gober, gobelet, if, jante, jarret, javelle, lande,
lie, lieue, lotte („peşte”), marne, mègue, mine, mouton, orteil, pièce („bucată”),
quai, raie, ruche, sapin, sillon, soc, suie, talus, tanche („peşte”), tonne („vas”),
valet, vassal etc.; cuvinte de origine germanică (francă), aproximativ 500: fëhu
> fief; guerre, bosquet, bois, blé, jardin, robe, poche, gant, soupe, gâteau, skalja
> escalope; mossa > mousse; haunipa > honte; urgoli > orgueil; choisir, gagner,
guérir, hair, marcher, blank > blanc; blao > bleu; grîs > gris; flaw > fauve,
riche, sale, gai, trop, guère etc.; cuvinte de origine normandă: bâbord, bateau,
bord, vague, homard sau joli etc.; împrumuturi neologice din latină şi greacă:
circonstance, prodige, individu, sujet etc. sau analogie, hypothèse, emphase,
métamorphose etc.; împrumuturi din occitană: rossignol, abeille, balade, figue;
74
italienisme: parapet, citadelle, soldat, costume, escrpin, pantoufle, caleçon,
perruque, arcade, balcon, corniche, faïence etc.; împrumuturi din spaniolă:
casque, gutare, moustique etc.; împrumuturi din engleză: redingote, spleen,
club, budget etc.
Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Tasmowski, Liliane (1997), Pratique des langues
romanes, Paris, L’Hartmann.
75
UNITATEA DE ÎNVĂłARE III
DOMENIUL ITALO-ROMANIC: LIMBA ITALIANĂ
Obiective:
- însuşirea celor mai importante caracteristici ale limbii italiene:

lexic).
unor structuri lingvistice în evoluŃia lor de la latină la italiană.
Timp alocat: 3 ore
Domeniul italo-romanic. Limba italiană: repartizare geografică, origine şi

evoluŃie istorică, structura dialectală, primele documente de atestare,
trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic).
Limba italiană se vorbeşte în întreaga Italie, inclusiv în Statul Vatican, în

insula Sicilia şi în aproape toată Sardinia, de aproximativ 58 de milioane de
vorbitori.
În afara graniŃelor Italiei, dar pe teritoriul Europei, limba italiană se mai
vorbeşte în:
cantonul elveŃian Ticino (germ. Tessin), unde limba italiană este limbă
oficială alături de un dialect lombard;
în patru văi din cantonul Grigioni: Calanca, Mesolcina, Bregaglia şi
Poschiavo;
în insula Corsica (aici se vorbeşte un dialect de tip toscan, alături de
franceză care este limbă oficială, din 1769);
în VeneŃia Giulia şi în sudul Peninsulei Istria (în CroaŃia);
în principalele oraşe de pe coasta dalmată (Zadar, Sebenico, Spalato);
în Principatul de Monaco şi la Nisa, cedată FranŃei în 1860;
în Malta, ca limbă de cultură, alături de engleză.
În afara Europei, limba italiană se mai vorbeşte în fostele colonii (Etiopia,

Somalia, Libia - aici italiana este „o lingua franca” între arabi şi europeni) şi în
diverse state unde au emigrat italienii: S.U.A., Canada, Brazilia, Venezuela,
Argentina. Şi în România au venit şi s-au stabilit italieni (în general, din nordul
Italiei, din provincia Belluno, dar şi din alte regiuni), alături de friulani.
limba italiană?
76
Primul document de atestare a limbii italiene este considerat Indovinello

veronese, o ghicitoare veroneză care datează din secolul al VIII-lea sau al IX-lea.
Este, de fapt, un text în latină în care se recunosc caracteristici din nordul Italiei.
TraduceŃi şi comentaŃi următorul text al ghicitorii cunoscute sub

numele de Indovinello veronese:
Boves se pareba
e(t) albo versorio teneba,
alba pratalia areba
et negro semen semineba.
Formula de jurământ din Placito di Capua, datând din martie 960 (secolul
al X-lea) şi alte formule din următorii ani sunt, cu adevărat, primele texte scrise în
limba italiană. Placito di Capua este un document cadastral în care apare atestarea
Mănăstirii Monte Cassino:
TraduceŃi şi comentaŃi următorul text prin care martorii chemaŃi la

procesul dintre Mănăstirea din Monte Cassino şi Rodelgrimo
d’Aquino depun mărturie în limba populară:
“Sao ko kelle terre, per kelle fini que ki contene, trenta anni le possette
parte Sancti Benedicti .....”
Primele texte literare apar abia în secolul al XIII-lea, fiind scrise însă în
dialect sicilian şi sub influenŃa poeziei occitane a trubadurilor.
Întrebare: Care este primul text scris cu adevărat în limba italiană?
3. STRUCTURA DIALECTALĂ A LIMBII ITALIENE
Structura dialectală a limbii italiene cuprinde trei mari arii: nordice,

centrale şi sudice.
• GRUPUL DE NORD este constituit, la rândul său, din trei mari sub-
grupe:
Dialectele galo-italice (situate pe teritoriul anticei Gallia cisaplina)

cuprind:
o subdialectul piemontez (centru important: Torino);
o subdialectul lombard (centre importante: Milano,

Bergamo, Cremona, Pavia);
o subdialectul liguric-genovez (centre importante: Genova,

La Spezia);
77
o subdialectul emilian-romagnol (centre importante:
Bologna, Ferrara, Modena, Parma, Ravenna).
Dialectele veneŃiene se împart în mai multe subdialecte:
o subdialectul veneŃian;
o subdialectul veronez;
o subdialectul vicentino - padovan;
o subdialectul polezan;
o subdialectul trevizan;
o subdialectul feltrino - belunez.
Dialectele veneŃiene sunt „toscanizate” în vocalism, motiv pentru care

poziŃia lor în grupul galo-italic este adesea contestată.
Dialectele istriote, reduse astăzi la o arie foarte mică, se vorbesc în

sudul Peninsulei Istria: Rovigno, Dignano şi satele Valla Fassana,
Gallesano şi Sissano. Unii lingvişti consideră că aici s-ar vorbi o
limbă romanică aparte, diferită atât de italiană, cât şi de istro-
română (care se vorbeşte în aceeaşi peninsulă).
• DIALECTELE CENTRALE se împart în mai multe dialecte:
Dialectul toscan vorbit în fosta Etrurie („patria vechilor etrusci”),

azi Toscana, (centre importante: Firenze, Livorno, Lucca, Pisa).
Subdialectele dialectului toscan sunt:
o subdialectul florentin;
o subdialectul sienez;
o subdialectul aretin-chianaiol;
o subdialectul grossetan;
o subdialectul apuan.
Dialectul marchizan (în provincia Marche; centre importante:

Ancona, Urbino);
Dialectul umbric (centru important: Perugia);
Dialectul roman (centre importante: Roma, Tivoli, Viterbo);
Dialectul corsican (vorbit în insula Corsica alături de franceză ca

limbă oficială; centre importante: Ajaccio, Bastia).
• GRUPUL DE SUD este constituit din următoarele dialecte (foarte

fărâmiŃate şi cu diferenŃe mari de la o zonă la alta):
Dialectul abruzzez (centre importante: Campobasso, Pescara,

Sulmona, Aquila);
Dialectul campanez (centre importante: Salerno, Avellino,

Amalfi). În cadrul său se distinge subdialectul napoletan - Napoli;
78
Dialectul calabrez (centre importante: Cantanzaro, Cosenza,
Reggio, Calabria);
Dialectul salentin (în Terra d’Otranto; centru important: Taranto);
Dialectul sicilian (în insula Sicilia; centre importante: Palermo,

Agrigento, Catania).
Întrebare: EnumeraŃi cele mai importante varietăŃi dialectale aparŃinând

limbii italiene.
Ca toate celelalte limbi romanice, limba italiană s-a format din latina
vulgară. Însă, datorită poziŃiei sale privilegiate, Italia a suferit cel mai intens şi
mai lung proces de romanizare. Iată de ce, limba italiană, dintre toate limbile
romanice, lasă cel mai mult impresia că este cea mai apropiată de latină.
Pe de altă parte însă, Peninsula Italică este domeniul care a rămas cel mai
mult timp fărâmiŃat din punct de vedere politic, fapt care a favorizat la nivel
lingvistic dezvoltarea dialectală şi, în consecinŃă, impunerea târzie a unei norme
literare.
Limba literară italiană s-a format pe baza subdialectului florentin din
cadrul dialectului toscan. Factorii care au condus la această „alegere”16 finală au
fost:
- prestigiul literar al subdialectului florentin, datorat activităŃii literare a lui

Dante Alighieri (1265-1321), Petrarca (1304-1374) şi Boccaccio (1313-1379);
- fonetismul armonios al subdialectului;
- poziŃia geografică centrală a Toscanei.
Acest tip de italiană comună bazată pe subdialectul florentin a fos utilizat

mai întâi sub formă scrisă, în mediile cele mai cultivate. În regiuni ca VeneŃia,
Sicilia, Napoli şi mai ales la Roma, sub influenŃa familiei Medicis, subdialectul
florentin a devenit limba curŃii pontificale şi a claslor suspuse. În paralel însă s-au
intensificat tendinŃele de a prelua expresii şi din alte dialecte şi din limba vorbită.
Abia, prin a doua ediŃie a romanului I promessi sposi din 1840, ediŃie revizuită
sub aspect lingvistic, Alessandro Manzoni a pus capăt disputei cunoscute sub
numele de questione della lingua şi a oferit un model de limbă cultivată având ca
bază subdialectul florentin vorbit. Această variantă lingvistică a italianei s-a impus
treptat în întreaga Italie, fiind favorizată şi de evenimentele unificării statale din
1860-1861.
Întrebare: Care este (sub)dialectul pe baza căruia s-a format limba italiană
literară?

italiana comună sunt următoarele (apud Livescu 2003: 156-159):
16
De exemplu, în secolul al XII-lea şi dialectul veneŃian sau dialectul vechi toscan se bucurau de
un mare prestigiu.
79
La nivel vocalic:
• Diftongarea romanică (pentru Ĕ şi Ŏ) se produce condiŃionat, numai în silabă

deschisă (ca în franceză):
PĔ DE > pie cf. FĔRRU > ferro

BŎNU > buono PŎRTA > porta
• Monoftongarea diftongului au (< AU), particularitate a Romaniei occidentale:
AURU > oro

CAUSA > cosa
• Păstrarea vocalelor finale neaccentuate şi dispariția tuturor finalelor

consonantice:
TABULA > tavola

AMICU > amico PARIETE > parete
• S impurum nu primeşte proteza -e ca în franceză sau în spaniolă (situaŃie

întâlnită şi în română):
STARE > stare SCOLA > scuola
• Consoanele surde (-p-, -c-, -t-) aflate în poziŃie intervocalică se păstrează:

(fenomen specific şi pentru română, dar diferit de restul Romaniei
occidentale):
SAPERE > sapere

VITA > vita
AMICU(S) > amico
• C urmat de E, I sau /j/ în poziŃie iniŃială sau mediană se palatalizează la [tš],

notat ce, ci:
VICINU > vicino CAELU > cielo
• D- urmat de E sau de I, respectiv, G- urmat de /j/ suferă următorul tratament în

funcŃie de poziŃia la nivelul cuvântului:
o în poziŃie iniŃială evoluează la [d] (notat ge, gi):
GENERU > genero

DIURNU > giorno
JOCARE > giocare
o în poziŃie mediană intervocalică se dublează:
80
MAJUS > maggio
LEGERE > leggere
• Grupul consonantic -CT- devine -tt:
NOCTE > notte OCTO > otto

dar şi SEPTE > sette
De fapt, limba italiană se caracterizează printr-o preferinŃă marcată în ceea

ce priveşte crearea de consoane geminate, primare sau secundare, cu valoare
distinctivă la nivel semantic:
fato „soartă” vs. fatto „făcut”

bruto „brutal” vs. brutto „urât”
pala „lopată” vs. palla „minge”
calo „cobor” vs. callo „băutură”
• QU- urmat de O pierde apendicele labiovelar şi devine [k]:
QUOMODO > como [komo]

cf. QUANDO > cuando
• Grupurile consonantice urmate de lichidă suferă următorul tratament în funcŃie

de poziŃia la nivelul cuvântului:
o PL- , BL-, CL-, GL- şi FL- în poziŃie iniŃială se palatalizează la [py],

[by], [ky], [gy], [fy]:
PLANGERE > piangere

CLAMARE > chiamare
CLAVE > chiave
BLANK > bianco
FLORE > fiore
GLACIA > ghiaccia
o -PL-, -BL-, -CL-, -GL- şi -FL- în poziŃie mediană se palatalizează, iar

consoana care precede pe L- > /y/ se dublează:
COP(U)LA > coppia

STAB(U)LU > stabbio
SUFLAT > soffia
o Totuşi -CL- în poziŃie mediană intervocalică, ca şi -L- + /j/ în poziŃie

mediană se palatalizează la [k’], respectiv, [l’], notate chi, respectiv, gli:
OCLU > occhio

FILIA > figlia
Întrebare: AnalizaŃi şi comentaŃi modificările fonetice intervenite în

diacronie în următoarele cazuri:
AMICU(S) > (it.) amico, (sp.) amigo, (fr.) ami
81
PORTA > (it.) porta, (sp.) puerta, (fr.) porte, (rom.) poartă
JOCU > (it.) gioco, (sp.) juego, (fr.) jeu, (rom.) joc
CINQUE > (it.) cinque, (rom.) cinci, (sp.) cinco, (fr.) cinq
FLORE > (it.) fiore, (rom.) floare, (fr.) fleur, (sp.) flor.
B. În domeniul morfosintactic, limba italiană se caracterizează prin

1. Formarea pluralului cu marcă vocalică (trăsătură distinctivă pentru Romania

orientală, mai precis, pentru română şi dialectele italiene centro-meridionale): -i
(pl. masc), -e (pl. fem.) şi -a (pl. neutru colectiv):
masc. amico - amici

fem. porta - porte
neutru colectiv: osso - ossa
2. MenŃinerea, aşa cum am văzut anterior, a unei forme de neutru colectiv cu

desinenŃa -a (cf. limba română: (un) car - (două) cară, care): ossa „oseminte”,
frutta „roade”, mura „ziduri” etc.

adverbului: PLUS > più (ca în franceză şi occitană).
4. Reformularea distincŃiei tripartite la nivelul sistemului deictic pronominal într-

un sistem binar, de apropiere şi de depărtare (ca în franceză) şi conservarea
sistemului deictic ternar la adjective (ca în spaniolă):
PRON. /+apropiere/: questo + qui

/+depărtare/: quello + quà, li, là
ADJ. questo < ECCU ISTU

codesto < ECCU T(I) ISTU
quello < ECCU ILLU
5. ExistenŃa pronumelui adverbial ne < INDE (v. franceză en).
1. Extinderea desinenŃei -i de la persoana a II-a singular la toate conjugările: canti,

vedi, scrivi etc.
2. Generalizarea desinenŃei -iamo de persoana I plural indicativ prezent la toate

conjugările: cantiamo, vediamo, serviamo etc.
3. Dezvoltarea participiului trecut în -UTUS (ca în franceză şi în română):

creduto, venduto etc.
82
4. Paradigma verbului „a merge”, are forme de la VADERE şi AMBULARE
(aprox. ca în franceză):
vado, vai, va, andiamo, andate, vanno
5. Imperativul negativ se formează cu infinitivul (v. română): non andare!, non

fare!
6. Utilizarea frecventă a sufixelor diminutivale: -ino (poverino, tavolino etc.), -

cello (limoncello), -etto, -etta, -uccio, -uccia.
Întrebare: PrezentaŃi zece caracteristici morfosintactice ale limbii italiene.
C. În domeniul lexical, limba italiană se caracterizează prin următoarele

• Cuvinte de origine latină - se împart în două mari categorii:
1. Cuvinte latine din perioada clasică (multe dintre ele păstrate în dialectele
centro-meridionale):
PECORA > oaie

NIMBUS > nembo „nor”
DOMU > it. centro.merid. domo
IMBER > it. centro.merid. imbre
2. Cuvinte latine reintroduse pe cale savantă, uneori greu de distins de cele

moştenite. De exemplu, sufixul latin -BILIS a devenit în italiană -évole, iar
cuvinte ca: tangibile, potabile în care apare varianta -bile sunt neologisme. Sau:
lat. > acclamare, moştenit chiamare;

lat. > fluvi(ale), moştenit fiume;
lat. > implicare, moştenit piegare;
• Cuvinte de origine celtică: sunt în general panromanice: carro,

cambiare, camino, camicia etc.
Cuvinte de origine germanică: cele mai vechi, precum sapone, au pătruns, ca

şi în spaniolă, pe filiera limbii latine. În funcŃie de originea populaŃiilor
germanice, dar şi de regiunea în care acestea s-au stabilit, există:
împrumuturi (ostro)gote: (aprox. 80 de cuvinte), multe dintre ele cu
circulaŃie dialectală: fiasco „damigeană”, tappo „cep”, roba „lucruri”, albergo
„han” etc., toponimele: Gesualdo, Mandolfi şi antroponimele: Gerto, Godi,
Gudo; împrumuturi longobarde (aprox. 300 de cuvinte): anca „şold”,
scarpa „pantof”, sala, balcone, bicchiere „pahar”, scherzo „glumă”, zaino
„ghiozdan”, bugia „minciună”, gualmo, sàlavo „murdar”; sufixe: -aldo
(Gastaldo), -engo (Marengo), -ingo (casalinga „casnică); antroponime: (unele
formate cu Bald-, Bert-): Alberto, Alberti, Bertoni, Bernardo, Guglielmo,
83
Raimondo, Ruggero, Ruperto, Carlo, Lodovico / Luigi, Ottone, Arrigo, Gilda;
toponime (formate cu Fara, Sala sau cu -berg-): Valle Fara, Fara d’Alpago,
Valperga. Tot de origine germanică sunt şi adjectivele nume de culori: bianco,
biondo, falbo „galben închis”, grigio, bruno; împrumuturi france (unele
venite direct, altele prin franceză): giardino, ghindare „a înălŃa un scripete”.
Împrumuturi greceşti bizantine (datând din perioada Exarhatului de

Ravenna): gondola, duca „şef”, scala „loc de acostare”, ganascia „falcă” etc.
Împrumuturi din franceză: mangiare, gioia, giallo etc.
Împrumuturi din spaniolă şi catalană (mai ales în partea de sud a Italiei):

camerista, mantiglia, alcova etc.
Împrumuturi din germană (austriacă, bavareză): se întâlnesc în special în

partea de nord a Italiei unde există şi enclave cu populaŃie germanofonă:
kanéderli (Trento) „găluşti” etc.
Împrumuturi din arabă: au pătruns direct prin Sicilia sau, indirect, prin alte
limbi: magazzino, dogana „vamă”, sciropo, cotone, carciofo „anghinare”,
melanzana „vânătă”, albiocca „caisă”, zafferano „şofran” etc.
Împrumuturi dialectale: din diferite dialecte au pătruns cuvinte care s-au

impus în limba literară sau au trecut şi în alte limbi (romanice sau
neromanice). Astfel, toscana a acceptat sau chiar a cedat în faŃa unor cuvinte
dialectale: v. padre alături de papa, babo; devo alături de debbo „(eu) trebuie”
etc. Prezentăm câteva exemple:
din dialectul piemontez: grissini;
din dialectul ligur: pesto (un preparat culinar făcut din busuioc,
parmezan, ulei de măsline şi usturoi).
din dialectul veneŃian: grazie, gazzetta (< gazza) „monedă mică cu care
se plătea un ziar”, ghetto „insulă din VeneŃia unde s-au instalat evreii”,
giocattolo „jucărie”, ciao! < Schiavo (cu pronunŃare veneŃiană).
din dialectul roman: me ne frego „nu-mi pasă”, lasciar, perdere,

saltimboca, paparazzo (numele unui fotograf de scandal din filmul lui
Federico Fellini, La dolce vita).
din dialectul napoletan: mozzarella, vongole „scoici”, comora

„organizaŃie criminală”, pizza.
din dialectul sicilian: mafia, cassata, calamaro.
Au devenit cuvinte internaŃionale în ultimii 50 de ani cuvinte de origine

italiană ca: pizza, ravioli, fettucine, tortelini, caneloni, casata; gazzetta, ciao,
papparazzo/i, andante (ma non troppo), forte, pizzicato, piano etc.
84
Întrebare: CaracterizaŃi pe scurt elementul lexical de origine germanică din
limba italiană.
EVALUARE
1. PrezentaŃi structura dialectală a limbii italiene.

2. Limba italiană. ParticularităŃi lexicale.
Rezumatul UnităŃii de învăŃare III

Limba italiană se vorbeşte în întreaga Italie, inclusiv în Statul Vatican, în
insula Sicilia şi în aproape toată Sardinia, de aproximativ 58 de milioane de
vorbitori. În afara graniŃelor Italiei, dar pe teritoriul Europei, limba italiană se mai
vorbeşte în: cantonul elveŃian Ticino; în patru văi din cantonul Grigioni: Calanca,
Mesolcina, Bregaglia şi Poschiavo; în insula Corsica; în VeneŃia Giulia şi în sudul
Peninsulei Istria (în CroaŃia); în principalele oraşe de pe coasta dalmată (Zadar,
Sebenico, Spalato); în Principatul de Monaco şi la Nisa, cedată FranŃei în 1860; în
Malta, ca limbă de cultură, alături de engleză. În afara Europei, limba italiană se
mai vorbeşte în fostele colonii (Etiopia, Somalia, Libia) şi în diverse state unde au
emigrat italienii: S.U.A., Canada, Brazilia, Venezuela, Argentina, România etc.
Formula de jurământ din Placito di Capua, datând din martie 960 (secolul al X-
lea) şi alte formule de acelaşi tip din următorii ani sunt, cu adevărat, primele texte
scrise în limba italiană.
Ca toate celelalte limbi romanice, limba italiană s-a format din latina
vulgară. Însă, datorită poziŃiei sale privilegiate, Italia a suferit cel mai intens şi
mai lung proces de romanizare. Iată de ce, limba italiană, dintre toate limbile
romanice, lasă cel mai mult impresia că este cea mai apropiată de latină. Pe de altă
parte însă, Peninsula Italică este domeniul care a rămas cel mai mult timp
fărâmiŃat din punct de vedere politic, fapt care a favorizat la nivel lingvistic
dezvoltarea dialectală şi, în consecinŃă, impunerea târzie a unei norme literare.
Structura dialectală a limbii italiene cuprinde trei mari arii: nordice,
centrale şi sudice. Grupul de nord este constituit din trei mari sub-grupe:
dialectele galo-italice cuprind subdialectele: piemontez, lombard, liguric-genovez,
emilian-romagnol; dialectele veneŃiene se împart în mai multe subdialecte:
veneŃian, veronez, vicentino - padovan, polezan, trevizan, feltrino - belunez;
dialectele istriote. Grupul central este constituit din dialectele: toscan (cu
următoarele subdialecte: florentin, sienez, aretin-chianaiol, grossetan, apuan),
marchizan, umbric, roman, corsican. Grupul de sud este constituit din
următoarele dialecte: abruzzez, campanez (cu subdialectul napoletan),
calabrez, salentin, sicilian.
Trăsături tipologice:
FONETICĂ: diftongarea romanică (pentru Ĕ şi Ŏ) se produce condiŃionat, numai
în silabă deschisă; monoftongarea diftongului au (< AU), păstrarea vocalelor
finale neaccentuate şi dispariția finalelor consonantice; menŃinerea consoanelor
surde (-p-, -c-, -t-) aflate în poziŃie intervocalică; palatalizarea la [tš], notat ce, ci a
lui C urmat de E, I sau /j/ în poziŃie iniŃială sau mediană; evoluŃia lui -CT- la -tt;
preferinŃa marcată în ceea ce priveşte crearea de consoane geminate, primare sau
secundare, cu valoare fonologică; palatalizarea la [py], [by], [ky], [gy], [fy] (ca în
română) a grupurilor consonantice PL- , BL-, CL-, GL- şi FL- în poziŃie iniŃială,
respectiv la /y/ cu dublarea consoanei precedente în poziŃie mediană etc.
85
MORFOSINTAXĂ: formarea pluralului cu marcă vocalică; menŃinerea unei
forme de neutru colectiv cu desinenŃa -a: ossa „oseminte”, frutta „roade”, mura
„ziduri” etc.; realizarea comparativului adjectivelor în manieră analitică cu
ajutorul adverbului: PLUS > più; reformularea distincŃiei tripartite la nivelul
sistemului deictic pronominal într-un sistem binar, de apropiere şi de depărtare (ca
în franceză) şi conservarea sistemului deictic ternar la adjective (ca în spaniolă);
existenŃa pronumelui adverbial ne < INDE; extinderea desinenŃei -i de la persoana
a II-a singular la toate conjugările: canti, vedi, scrivi etc.; generalizarea desinenŃei
-iamo de persoana I plural indicativ prezent la toate conjugările: cantiamo,
vediamo, serviamo etc.; dezvoltarea participiului trecut în -UTUS (ca în franceză
şi în română): creduto, venduto etc.; paradigma verbului „a merge”, are forme de
la VADERE şi AMBULARE (aprox. ca în franceză): vado, vai, va, andiamo,
andate, vanno; imperativul negativ se formează cu infinitivul (v. română): non
andare!, non fare!; utilizarea frecventă a sufixelor diminutivale: -ino (poverino,
tavolino etc.), -cello (limoncello), -etto, -etta, -uccio, -uccia.
LEXIC: limba italiană se caracterizează prin următoarele serii de elemente

lexicale: cuvinte de origine latină: cuvinte latine din perioada clasică (multe
dintre ele păstrate în dialectele centro-meridionale), respectiv, cuvinte latine
reintroduse pe cale savantă, uneori greu de distins de cele moştenite; cuvinte de
origine celtică: sunt în general panromanice: carro, cambiare, camino, camicia
etc.; cuvinte atribuite superstraturilor: cuvinte de origine germanică:
împrumuturi (ostro)gote, împrumuturi longobarde; împrumuturi france (unele
venite direct, altele prin franceză): cuvinte atribuite influenŃei adstratului sau
influenŃelor culturale: împrumuturi greceşti bizantine: gondola, duca „şef”,
scala „loc de acostare”, ganascia „falcă” etc.; împrumuturi din franceză:
mangiare, gioia, giallo etc.; împrumuturi din spaniolă şi catalană (mai ales în
partea de sud a Italiei): camerista, mantiglia, alcova etc.; împrumuturi din
germană (austriacă, bavareză): kanéderli (Trento) „găluşti” etc.; împrumuturi din
arabă: au pătruns direct prin Sicilia sau, indirect, prin alte limbi: magazzino,
dogana „vamă”, sciropo, cotone, carciofo „anghinare”, melanzana „vânătă”,
albiocca „caisă”, zafferano „şofran” etc.; împrumuturi dialectale: din diferite
dialecte au pătruns cuvinte care s-au impus în limba literară sau au trecut şi în alte
limbi (romanice sau neromanice). Astfel, toscana a acceptat sau chiar a cedat în
faŃa unor cuvinte dialectale: padre alături de papa, babo; devo dar şi debbo „(eu)
trebuie”.
Mulino.
Sala, Marius (coord.) (1989), Enciclopedia limbilor romanice, Bucureşti, Editura
86
UNITATEA DE ÎNVAłARE IV
DOMENIUL BALCANO-ROMANIC: LIMBA ROMÂNĂ
Obiective:
- însuşirea celor mai importante caracteristici ale limbii române:

atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic).
unor structuri lingvistice în evoluŃia lor de la latină la română.
Timp alocat: 4 ore
Domeniul balcano-romanic. Limba română: repartizare geografică, dialecte,

primele documente de atestare, periodizarea istoriei limbii române, trăsături
tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic).
Limba română este vorbită în România de aproximativ 22 de milioane de

vorbitori. Dintre aceştia, pentru aprox. 90%, limba română este limbă etnică şi
pentru 10%, limbă administrativă (minorităŃi: maghiari, rromi, saşi, ucrainieni,
turci, tătari, lipoveni etc.).
În afara graniŃelor României, dar tot graiuri aparŃinând daco-românei, mai
precis, subordonate tipologic marii arii a graiurilor moldoveneşti, sunt şi
varietăŃile vorbite (din diverse motive de natură extralingvistică - factori istorici,
politici etc.):
în teritorii aparŃinând administrativ Ucrainei:
o în Ucraina subcarpatică şi în łinutul HerŃa (numită şi

Bucovina de Nord - în CernăuŃi, Cozmeni, Zastavna,
VăşcăuŃi pe Ceremuş, VijniŃa, Sadagura şi StorojineŃ);
o la gurile Dunării.
în Republica Moldova dintre Prut şi Nistru, aprox. 3 milioane de

vorbitori pentru care limba română este limbă etnică.
insular în Transnistria.
pe teritoriul fostei U.R.S.S. până în Extremul Orient unde au fost
deportaŃi românii din Moldova şi Bucovina de Nord.
la sud de Dunăre, compact, pe Valea Timocului sârbesc, în
regiunea autonomă Voivodina (din fosta Iugoslavie), în zona
oraşului Vidin din Bulgaria, de-a lungul Dunării şi în Dobrogea
bulgărească şi insular, pe Valea Tisei, în Ungaria.
În afara graniŃelor Europei, limba română se mai vorbeşte în comunităŃi

româneşti formate în S.U.A., în Canada, Australia, dar şi în Israel, unde limba
vorbită de evreii plecaŃi din România (aprox. 400.000) continuă trăsăturile
87
tipologice ale idiomului vorbit în regiunile româneşti din care aceştia au plecat, la
care se adaugă particularităŃi lexicale şi sintactice din ivrit.
Celelalte dialecte istorice sunt răspândite la sud de Dunăre. Ar(o)mâna, cu
cel mai mare număr de locutori, aprox. 250.000, este răspândită în patru Ńări:
Grecia, Albania, Serbia şi Macedonia. Megleno-româna (meglenita) mai este
astăzi vorbită de aprox. 12. 000 de persoane, stabilite în 6 sate situate în nordul
regiunii Salonic din Grecia. Istro-româna se mai vorbeşte astăzi în două sate
(Zejane şi Susnjevica) situate în apropiere de Rijeka (în Peninsula Istria, în
CroaŃia) de aprox. 500 de locutori (v. Roegiest 2009: 131-132).
Întrebare: Care sunt cele mai importante teritorii în care astăzi continuă să
se vorbească dialectele istorice: aromâna, megleno-româna, respectiv, istro-
româna?
2. PERIODIZAREA ISTORIEI LIMBII ROMÂNE
Există diferite modele de periodizare a istoriei limbii române. În general,

se urmăreşte evoluŃia limbii cronologic, pe secole, începând din secolul al XVI-
lea, când apare primul document scris. Până în acel moment, se vorbeşte adesea
de perioada românei comune (v. ILR II: 1969), nefăcându-se distincŃia între daco-
română şi dialectele istorice (istroromâna, meglenoromâna şi aromâna). Româna
comună a fost primul stadiu de evoluŃie a limbii române, din momentul în care
latina dunăreană s-a transformat în idiom romanic şi până când s-a rupt unitatea
românilor de pe ambele maluri ale Dunării.
Nu există nici o atestare scrisă a acestei faze de început a limbii române.
Trăsăturile acestei prime perioade a limbii române au fost reconstituite
prin compararea celor patru dialecte româneşti de astăzi. Pentru ca o trăsătură să
fie atribuită românei comune, ea trebuie să existe în toate cele patru dialecte,
eventual în trei, şi obligatoriu în dacoromână şi aromână.
Pentru această perioadă, s-au folosit în literatura de specialitate diferite
denumiri: Sextil Puşcariu o numeşte străromână (după germ. Urrumänisch), Al.
Philippide – română primitivă, Al. Rosetti – română comună, Dimitrie Macrea –
română primitivă comună, Emil Petrovici – romanică dunăreană, Ion Coteanu –
mai întîi tracoromanică, iar apoi protoromână.
Epoca denumită româna veche este cuprinsă între secolele al XVI-lea şi al
- XVIII-lea și reprezintă periada de constituire a limbii române literare.
Perioada cuprinsă între secolul al XVIII-lea şi care durează până în
contemporaneitate este epoca de modernizarea a limbii române.
Întrebare: Ce înŃelegeŃi prin sintagma Româna comună?
Prima atestare cunoscută a limbii române este Scrisoarea lui Neacşu din
Câmpulung, datând din secolul al XVI-lea (1521), cu toate că există mărturii care
arată că s-ar fi scris în română cu mult timp înainte de această dată. Totuşi,
alfabetul chirilic (simplificat şi adaptat limbii române) a continuat să se folosească
până în 1859-1860 când a fost înlocuit oficial de alfabetul latin, a cărui utilizare s-
a făcut treptat.
Întrebare: RealizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului text

aparŃinând Scrisorii lui Neacşu din Câmpulung:
88
Mudromu i plemenitomu, i cistitomu i b(o)gom darovannomu župan
Hanăş Begner ot Braşov mnog(o) zdravie ot Neacşul ot Dlugopole. (=
PreaînŃeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş
Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din
Câmpulung).
I pak (= şi iarăşi) dau ştire domnietale za (= despre) lucrul turcilor, cum

am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus
în sus pre Dunăre.
I pak să ştii domniiata că au venit un om de la Nicopol de mie me-au spus
că au văzut cu ochii loi că au trecut ceale corăbii ce ştii şi domniiata pre
Dunăre în sus.
I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în
corăbii.
I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter den ł(a)rigrad cum vor treace
ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniiata.
I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari
ce sunt megiiaş şi de genere-miu Negre, cum i-au dat împăratul
sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren łeara Rumânească, iară
el să treacă.
I pak să ştii domniiata că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de
Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.
I pak spui domnietale ca mai marele miu, de ce am înŃeles eu. Eu spui
domnietale iară domniiata eşti înŃelept şi aceste cuvinte să Ńii domniiata la
tine, să nu ştie umin mulŃi, şi domniele vostre să vă păziŃi cum ştiŃi mai
bine.
I b(og) te veselit, amin.(= Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)
4. STRUCTURA DIALECTALĂ A (DACO)ROMÂNEI
Limba română în ansamblul său este împărŃită în patru arii dialectale:
- daco-româna vorbită la nord de Dunăre;

- macedo-româna sau aromâna
- megleno-româna
- istro-româna (ultimele trei dialecte vorbite la sud de Dunăre).
În ceea ce priveşte daco-româna, aceasta prezintă următoarele varietăŃi

dialectale (numite graiuri sau sub-dialecte):
subdialectul muntenesc (în a cărui arie se disting prin trăsături

particulare graiurile olteneşti).
subdialectul moldovenesc.
subdialectul bănăŃean.
subdialectul crişean.
subdialectul maramureşean.
Limba română literară s-a constituit pe baza subdialectului muntenesc

vorbit în partea de nord-est a Munteniei şi în sud-estul Transilvaniei, la care s-au
adăugat şi unele trăsături din celelalte subdialecte, în special din cel moldovenesc.
89
Întrebare: Care este dialectul care stă la baza formării daco-românei
literare?

daco-română sunt următoarele (apud Livescu 2003: 243-255):
La nivel vocalic:
• Diftongarea romanică (numai pentru Ĕ) se produce necondiŃionat, atât în

silabă deschisă, cât şi în silabă închisă:
PĔLLE > piele

MĔ  LE > miere
FĔRRU > fier
Ĕ în poziŃie nazală şi precedat de o consoană labială devine iniŃial i,

ulterior â:
VENTUS > vânt

VENA > vână
FENUM > fân
Un tratament similar suferă şi Ē aflat în poziŃie nazală, care se închide la i:
PLENU > plin
În limba română, diftongarea lui Ŏ nu se produce, pentru că în faza

preromanică Ŏ şi Ō din sistemul latin s-au contopit. Acelaşi fenomen se
înregistrează şi în cazul lui Ŭ şi Ū:
LŎCU > loc FŬRCA > furcă

NEPŌTE > nepot CRŪDU > crud
Ŏ şi Ō urmate de o nazală se închid la u:
BONU > bun

CONVENTUS > cuvânt
• Diftongarea metafonică (sau condiŃionată / românească) se produce pentru é

şi ó numai în cazul în care respectivele foneme sunt urmate în silaba
următoare de e sau a (ă). Rezultă următoarele combinaŃii care conduc la
crearea diftongilor ascendenŃi ea, respectiv, oa:
é ... e (a/ă) > ea

ó ... e (a/ă) > oa
SÉRA > seară

TĚRRA > ... Ńeară > dr. Ńară
LEGE(M) > leage > dr. lege
MOLA > moară
90
FLORE(M) > floare
Diftongul ea s-a dovedit mai puŃin rezistent în timp decât oa; el s-a
monoftongat adeseori la a (~ Ńară) sau la e (~ lege), tot în funcŃie de vocala din
silaba următoare. Metafonia s-a produs şi în cuvinte slave, dar numai dacă vocala
următoare era a.
sl. komora > r. comoară

sl. ceta > r. ceată
sl. preseca > r. priseacă > mod. prisacă
• Păstrarea diftongului AU din latină sub formă de hiat (cu varianta

paradigmatică ă-u):
LAUDO > laud LAUDAMU(S) > lăudăm

TAURU(S) > taur
• Păstrarea vocalelor finale neaccentuate -A (în varianta ă), -E şi, parŃial, -U:
CAPRA > capră QUADRU(S) > codru

FLORE(M) > floare FETU(S) > fetu > făt
• A neaccentuat în poziŃie finală sau mediană se închide, aşa cum am văzut

anterior, la -ă:
BARBATU(S) > bărbat

CASA > casă
ExistenŃa fonemului /ă/ în limba română a fost adesea pusă pe seama

influenŃei substratului, pentru că se mai întâlneşte şi în albaneză şi în bulgară. S-a
demonstrat însă că în română este o evoluŃie firească, de tip romanic, datorată
tendinŃei de închidere a timbrelor vocalice (care s-a manifestat şi în portugheză şi
în dialectele italiene de sud).
• A accentuat urmat de o (singură) nazală (N, mai rar, M) se transformă iniŃial în

ă, ulterior în â. Regula nu mai are valabilitate înaintea geminatelor NN, MM.
PANE(M) > *păne > dr. pîne, munt. lit. pâine

> arm. pâne sau păne
> megl. poine (*formă asemănătoare cu cea din graiurile
munteneşti, ceea ce a servit ca argument pentru localizarea
strămoşilor meglenoromânilor în vecinătatea strămoşilor
oltenilor şi muntenilor)
> istr. păre (**formă cu ă, care ar demonstra că în româna
comună nu exista încă î, dezvoltat ulterior, şi cu rotacism (-
n- > -r-), specific istroromânei).
CAMPU(S) > câmp

LANA > lână
cf. ANNU > an
91
Acelaşi tratament a fost aplicat lui á + n (m) şi în cinci cuvinte nelatine,
înglobate în categoria cuvintelor slave:
sl. SMETANA > rom. smântână

sl. STOPAN > rom. stăpân
iran. STENCA > STANCA > rom. stâncă
iran. STANA > rom. stână
avar. JUPAN > rom. jupân
Se pare că aceste cuvinte au pătruns foarte devreme, într-o perioadă când

legile fonetice care acŃionaseră asupra cuvintelor latine nu îşi încetaseră acŃiunea.
• Un tratament identic cunoaşte şi I urmat de o nazală sau precedat de R (chiar

de RR), de T sau de S:
RIPA > râpă
RIVU(S) > râu
HORRIRE > (a) urî
• Vocala E suferă următoarele tipuri de modificări:
o Se păstrează iniŃial după labiale, apoi devine -ă. În daco-româna

contemporană se mai păstrează doar la plural:
FETU(S) > fetu > dr. făt după sec. al XVI-lea, dar pl. feŃi
MALU(M) > MELU(M) > meru > dr. măr după sec. al XVI-lea, dar pl.
mere
o Se preiotează (este precedat în pronunŃie de iota) în poziŃie iniŃială
în: el [iel], ei, ea, ele şi în formele verbului a fi: este, eram, etc.
• ApariŃia şi existenŃa unui mare număr de diftongi (ascendenŃi şi descendenŃi):

ie, ea, oa, ai, ei, îi, oi, ui, au, iu, ou, respectiv, de triftongi: iai, ioa, eoa, eoi:
cîine, coamă, pietre; iepuroaică, lăcrămioară, vedeau etc.
• ExistenŃa unui mare număr de alternanŃe vocalice (cu rol distinctiv la nivel
morfologic):
oa / o poartă / porŃi
o / oa / u rog / roagă / rugăm
ea / e leagă / leg
La nivel consonantic se observă:
• Consoanele surde (-p-, -c-, -t-) aflate în poziŃie intervocalică se păstrează ca în

italiana centro-meridională:
LUPU(S) > lupu VITA > vită LACU(S) > lacu
• Consoana simplă -L- în poziŃie intervocalică L- trece la -r:
SOLE(M) > soare
92
SCALA > scară
cf. CABALLU(S) > cal
• OpoziŃia latină L vs. LL se continuă în română prin opoziŃia ø/R ~ R/L:
STELLA > stea vs. SOLE(M) > soare
În general, însă, -LL- suferă în română acelaşi tratament ca toate

geminatele, adică se degeminează:
CABALLU(S) > cal
Înainte de E accentuat şi urmat de A, -LL- dispare sau se vocalizează la u:
MAXILLA > măsea(uă)

CATELLA > căŃeauă
STELLA > stea(uă)
MARGĚLLA > mărgea(uă)
• L iniŃial urmat de E, /j/ sau de I devine l´:
FILIU(S) > filú > dr. fiu
• Consoanele -B- şi -V- aflate în poziŃie intervocalică s-au confundat şi au

căzut:
(H)IBERNA > iarnă CABALLU(S) > cal

OVE(M) > oaie RIVU(S) > râu
• EvoluŃia grupului consonantic -CT- aflat în poziŃie intervocalică la -pt:
NOCTE(M) > noapte

OCTO > opt
LACTE(M) > lapte
• Consoana N urmată de E, /j/ sau de I se transformă iniŃial în n´ (păstrat până

astăzi în graiul bănăŃean), apoi devine i:
CAPITANEU > căpătân´ > căpătâi

CALCANEU(M) > călcân´ > călcâi
• Un fenomen fonetic specific limbii române este palatalizarea lui T urmat de

E, I sau de /j/ la [ts], notat Ń. Un tratament similar se aplică şi lui D urmat de
E, I, /j/ care ajumge în daco-româna modernă la [z]:
TENEO > Ńin

TĚRRA > *TIERRA > *Ńéră > Ńeară > dr. mod. Ńară
DĪCERE > dice / diŃe > (a) zice
DĚCE(M) > *DIECE / *dieŃe > deaĉe / deaŃe > dr. mod. zece
93
• Palatalizarea consoanei S urmată de E, I, /j/ la [], notat ş este, de asemenea,
o altă transformare fonetică specifică limbii române:
SIC > şi SEPTE > *SIEPTE > şapte
• O altă transformare fonetică specifică limbii române este şi rotacismul

(evoluŃia lui -n- > -r- în cuvintele de origine latină sau din fondul străvechi):
bine > bire. Acest fenomen este explicat fie prin păstrarea opoziŃiei dintre N
şi NN romanici, fie este pus pe seama influenŃei substratului.
• Grupul consonantic QU urmat de A se labializează la p:
AQUA > apă LINGUA > limbă

EQUA > iapă INTEROGUARE > (a) întreba
• Grupurile CL, GL în poziŃie iniŃială sau mediană se palatalizează cl´, gl´. În

dacoromână, după secolul al XVI-lea, evoluează la /k´/ şi /g´/ (ca în italiană):
CLAMARE > cléma > dr. chema

OC(U)LU(S) > oclú > dr. ochi
GLOMU(S) > GLEMU(S) > glém > dr. ghem
VIG(I)LARE > veglá > dr. veghea
• Grupurile PL, BL şi FL în poziŃie iniŃială şi în poziŃie mediană se păstrează.

ExcepŃie face însă -BL- care în poziŃie mediană vocalizează pe B la u.
Situația este similară și pentru grupul -BR-:
PLANGERE > plânge

AMPLERE > împle (> dr. lit. umple)
BLANDU(S) > blând
FLORE(M) > floare
A(D)FLARE > afla
cf. STAB(U)LU(M) > staul

FABRU(M) > faur
C(R)IBRU(M) > ciur
• Grupul consonantic CS cunoaşte două tipuri de modificări: una specifică

românei, la ps, şi alta, de tip romanic, ca în latina populară, la s (prin
simplificarea geminatei secundare SS, obŃinută din asimilare CS > SS > s).
EvoluŃia particulară a grupurilor consonantice CT şi CS este atribuită adesea
influenŃei de substrat prin asemănare cu ceea ce s-a produs în albaneză17:
COXA > coapsă

FRAXINU(S) > frapsăn (ar. şi băn.) > frasin
LAXARE > *LASSARE > lăsa
LEXIVA > * LESIVA > leşie
17
După unii lingvişti s-ar datora influenŃei substratului şi trecerea lui -L- > r (GULA > gură,
MOLA > moară), evoluŃia grupului BR > u (FABRUM > faur), apariŃia diftongilor metafonici ea
şi oa (seară, moară). Nu s-au oferit însă explicaŃii satisfăcătoare pentru aceste afirmaŃii.
94
• Grupul consonantic intervocalic -GN- se transformă în -mn-:
LĬGNU(M) > lemn DĬGNU(S) > demn
• Grupurile consonantice SC- şi ST-, urmate de E sau de I, se palatalizează la

şt:
SCIRE > (a) şti NASCERE > (a) naşte
• ExistenŃa laringalei surde H a cărei provenienŃă în cuvintele foarte vechi, în

care nu putea proveni din slavă, este atribuită influenŃei de substrat (se ştie că
latina pierduse pe h, ca urmare a unei pronunŃări relaxate). Părerea că h se
datorează substratului se bazează pe: (1) descoperirea unor cuvinte cu h
comune românei şi albanezei: rom. hameş (v. a hămesi), alb. hamësh, hudă,
hututui; (2) tendinŃa din graiurile moldoveneşti de a transforma pe v- urmat
de o sau de u în i: hulpe, hultan, holbură; (3) tendinŃa de a pronunŃa cu
aspiraŃie cuvinte ca haripă, hăla, harmăsar. Se mai întâlneşte şi în diferite
împrumuturi neologice târzii.
Întrebare: AnalizaŃi şi comentaŃi modificările care explică crearea formelor

romanice:
FILIU > (sp.) hijo, (fr.) fils, (it.) figlio, (rom.) fiu
CASA > (fr.) chez, (it.) casa, (rom.) casă
SAPERE > (it.) sapere, (sp.) saber, (fr.) savoir
B. În domeniul morfosintactic, limba română se caracterizează prin

1. Formarea pluralului cu marcă vocalică:
-i (la masculin, devenit asilabic, cu excepŃia substantivelor cu rădăcină

teminată în grupul mutta cum liquida: pomi vs. socri);
-e (la feminin);
-e (< lat. -AE), respectiv, -uri (< lat. -ORA)18.
Aceasta este o trăsătură distinctivă pentru Romania orientală, mai precis

pentru română şi dialectele italiene centro-meridionale.
2. Păstrarea genului neutru, caracterizat prin trăsătura semantică: /-animat/ şi

prezentând o formă omofonă la singular cu cele ale genului masculin şi la plural,
cu femininul (cf. italiană):
un car - două care

un timp - două timpuri
18
DesinenŃa specifică neutrului -uri apare în limba română contemporană extinsă şi la unele forme
de feminin, alături de desinenŃa -e (mătăsuri, brânzeturi etc.).
95
După unii lingvişti, existenŃa genului neutru în limba română s-ar datora
influenŃei slave, după alŃii s-a reorganizat pe teren românesc, iar după alŃii este
moştenit din latină.
3. Postpunerea articolului hotărât provenit din lat. ILLU (masc.), respectiv, ILLA
(fem.): omul, fratele, oamenii; casa, casele; creionul, numele.
4. ExistenŃa unei declinări cu 2 cazuri în care N-Ac se opune G-D la substantivele

feminine (şi extinderea ei la celelalte genuri prin analogie):
N. o casă cf. un băiat

G. unei case unui băiat
D. unei case unui băiat
AC. o casă un băiat
5. Păstrarea vocativului în -e la substantivele masculine nearticulate, extins,

ulterior, şi la cele articulate, masculine. La femininele, nearticulate, pe lângă
marca -ă, apare -o (sub influenŃa slavă) şi, mai nou, -a:
DOMINE > Doamne!

domnule!, copile! etc.
Ioană / Ioano / Ioana
6. ExistenŃa unui articol genitival, iniŃial marcă a dativului, provenit din AD +

ILLU / ILLA: al, a, ai, ale.
7. ExistenŃa unui articol adjectival provenit din ECCE ILLU / ILLA: cel, cea, cei,
cele.
8. ComparaŃia adjectivului se realizează în manieră analitică cu adverbul mai <

MAGIS (v. Iberoromania).
9. ExistenŃa unei serii de forme accentuate ale pronomelui personal, cât şi a unei
serii de forme neaccentuate, la Dativ şi la Acuzativ: mie, pe mine vs. îmi, mi-, mă,
m- etc.
10. Dubla posibilitate de marcare a posesiei pentru persoana a III-a: fiul său [-
marcarea genului posesorului] vs. fiul lui / ei [+ marcarea genului posesorului].
11. ExistenŃa unor forme speciale de pronume de politeŃe, formate prin contopirea
substantivului domnia cu adjectivele posesive: ta, sa, voastră sau cu pronumele:
lui, ei, lor: dumneata, dumneasa, dumneavoastră, dumnealui, dumneaei,
dumnealor.
12. Reformularea distincŃiei tripartite (latine) la nivelul sistemului deictic într-un

sistem binar, de apropiere şi de depărtare: acesta / acela.
13. Marcarea cu ajutorul particulei deictice a a opoziŃiei dintre pronume şi

adjectivul demonstrativ: acesta vs. acest om, acela vs. acel om.
96
14. Formarea numeralului de la 11 la 19 după modelul latin UNUS SUPER
DECEM (explicată adesea şi prin calchiere după slavă sau prin criterii interne):
unsprezece, doi(două)sprezece, treisprezece etc.
1. Verbele auxiliare sunt:
a fi < *ESSERE, dar infinitivul provine din FIERI;

a avea < HABERE;
a vrea < *VOLERE < VELLE.
2. ExistenŃa unor paradigme diferite ale verbelor auxiliare faŃă de cele lexematice,
la perfect compus, viitor şi condiŃional:
a avea2 (auxiliar la perfect compus): am, ai, a, am, aŃi, au.

a avea1 (verb plin): am, ai, are, avem, aveŃi, au.
a vrea2 (auxiliar pentru forma de viitor canonic): voi, vei, va, vom, veŃi, vor.
a vrea1 (verb plin): vreau, vrei, vrea, vrem, vreŃi, vor
3. Realizarea diferită faŃă de alte limbi romanice, a unor forme verbale analitice
sau sintetice:
(a) viitorul se formează cu auxiliarul a vrea;

(b) indicativul mai mult ca perfect este o formă sintetică care continuă mai mult
ca perfectul conjunctiv latin;
(c) conjunctivul se formează cu ajutorul conjuncŃiei să;
(d) condiŃionalul prezent este o formă analitică construită cu auxiliarul a avea
(după unii cercetători, a vrea);
(e) existenŃa în româna veche a unui număr mare de forme perifrastice
supracompuse care au dispărut sau s-au păstrat la nivel dialectal (m.m.c.p. m-
am fost dus etc.)
4. ExistenŃa unui număr mare de moduri; spre deosebire de celelalte limbi

romanice, româna mai are modul prezumptiv şi modul supin.
5. ExistenŃa a 4 forme de viitor: trei sunt compuse cu auxiliarul a vrea (voi cânta,
oi cânta şi o să cânt) + infinitivul / conjunctivul verbului lexical şi una este
formată cu auxiliarul a avea + infinitivul / conjunctivul verbului lexical (am a
cânta /să cânt).
6. Perfectul simplu, care reprezintă o continuare a indicativului perfect latin, nu se

mai foloseşte în limba literară (şi în majoritatea graiurilor) decât la persoana a III-
a şi cu valoare narativă. Numai în graiurile din Oltenia are valoare aspectuală de
aorist.
7. Formarea imperativului negativ cu infinitivul (v. italiană): Nu cânta!
8. Extindere participiului trecut în -UTUS.
97
9. Crearea modului prezumptiv, construit din gerunziul verbului lexical şi viitorul
I indicativ, dar care preia şi forme ale viitorului anterior, ale conjunctivului şi ale
condiŃionalului:
va fi venind va fi venit
să fi venind să fi venit
ar fi venind ar fi venit
10. ExistenŃa morfemului (prepoziŃie) a în formarea infinitivului: a cânta, a

mânca etc.
11. Înlocuirea infinitivului prin conjunctiv: vreau să merg, trebuie să cânt etc.
12. Folosirea verbului a fi pentru exprimarea unor stări fiziologice sau a unor
sentimente, spre deosebire de limbile romanice occidentale care utilizează verbul
„a avea”:
rom. mi-e foame / frică etc. vs. fr. j’ai faim / j’ai peur
13. Folosirea verbului a fi şi pentru exprimarea unor stări meteorologice, spre

deosebire de celelalte limbi romanice care utilizează verbul „a face”:
rom. este frig / cald etc. vs. fr. il fait froid, sp. hace frio, it. fa freddo, port. faz frio
14. Folosirea dublei negaŃii în propoziŃii negative: N-am nicio carte.
15. ConjuncŃia coordonatoare copulativă este şi (< lat. SIC), e (< lat. ET) a existat
în limba veche.
Întrebare: PrezentaŃi zece caracteristici morfosintactice ale limbii române.
C. În domeniul lexical, limba română se caracterizează prin următoarele

• Cuvinte de origine latină - sunt aprox. 600 de cuvinte latine moştenite,

dintre care aprox. 100 sunt specifice limbii române.
În funcŃie de factorul /± atestare/ există următoarele mari categorii:
1. Cuvinte curente în latină şi păstrate în română:
CANTICUM > cântec

IMPERATOR > împărat
IUDICIUM > judeŃ „judecată”
OVIS > oaie
2. Cuvinte rare în latină, aparŃinând epocii târzii:
CAPITINA > căpăŃână

ARUNCARE > (a) arunca etc.
În funcŃie de prezenŃa sau absenŃa aceluiaşi lexem într-una sau mai multe
limbi romanice, se face distincŃia între:
98
1. Cuvinte de origine latină, existente în română şi într-o singură altă limbă
romanică:
CHASCARE > rom. (a) căsca, sardă kascare etc.
2. Cuvinte de origine latină, care prezintă evoluŃii semantice atestate sau

nu în limba de origine:
ANIMA „suflet” > inimă

FOSSATUM „şanŃ” > sat
3. Unele cuvinte panromanice lipsesc din limba română (panromans sauf

roumain). Această carenŃă lexicală a fost suplinită cu alte cuvinte latine din
aceeaşi zonă semantică, fie prin cuvinte de alte origini: de exemplu, FONS a fost
înlocuit cu FONTANA > fântână, PES „picior” de PETIOLUS „lujer” > picior,
PATER de TATA etc. sau AMARE a fost înlocuit de slavul a iubi (< LJUBITI);
CENTUM „sută” de sl. sută; INFANS de copil (cuvânt de substrat) etc.
• Cuvinte de origine daco-moesiană:

o Toponime:
i. numele munŃilor CarpaŃi (< *Karp „stâncă“)
ii. numele unor localităŃi: Hârşova, Mehadia, Turda
o Hidronime: Argeş, Ampoi, Buzău, Criş, Cerna, Lotru, Mureş,

Nistru, Olt, Prut, Siret, Someş, Timiş, Tisa.
o Cuvinte (numărul acestora diferă de la cercetător la cercetător şi

de la epocă la epocă). Se consideră că în română sunt în jur de
170 de cuvinte atribuite substratului, dintre care unele comune
cu albaneza, iar altele existente numai în română. La nivel
semantic, aceste cuvinte denumesc diferite noŃiuni din viaŃa
rurală, de tip pastoral, agricol.
Comune cu albaneza:
abur, baci, baltă, balegă, brad, (a) bucur(a), buză, căpuşă, ceafă,
copac(i), cătun, cruŃà, curmà, curpăn, fărâmă, gard, gata, gălbează,
ghimpe, ghioagă, grapă, groapă, grumaz, guşă, mal, mazăre, măgură,
mătură, mânz, moş, mugure, murg, năpârcă, pârău, păstaie, pururea,
rânză, sarbăd, scăpărà, scrum, sculă, sâmbure, sterp, strepezi, strungă,
şale, şopârlă, Ńap, Ńarc, vatră, viezure, zgardă, zgâria.
Existente numai în română:
ameŃi, amurg, barză, băgà, băiat, beregată, boare, bordei, brânduşă,

brânză, buiestru, burtă, butuc, butură, caier, caŃă, cârlan, căciulă, copil,
dereticà, desbărà, descurcà, droaie, genune, gheară, gorun, greci,
întâmpina, întâmpla, întrema, leagăn, lespede, mare, melc, mure, mistreŃ,
mişca, morman, muşat „frumos“, muşca, nai, necheza, niŃel, păstia, pânză,
prunc, răbdà, reazem, scurmà, strugure, şir, şoric, urcà, urdă, vătăma,
zer, zburda, zestre, zgârma, zimbru.
99
• Cuvinte atribuite altor influenŃe (de superstrat şi/sau de adstrat sau
culturale):
Cuvinte de origine slavă: există trei categorii: A. împrumuturile de

superstrat sunt împrumuturi vechi (părŃi ale corpului: gât, gleznă, obraz,
trup; familie: maică, nevastă, babă; plante: ovăz, hrean, mac, morcov etc.;
animale: cocoş, crap, dihor, dobitoc, gâscă etc.; mâncare: ulei, colac, oŃet etc.;
timp: ceas, vreme, veac, vârstă etc.; locuinŃă: coteŃ, grajd, pivniŃă, etc.;
agricultură: brazdă, cireadă, claie, ogor, pogon, snop etc.; armată: război,
sabie, suliŃă etc.; acŃiuni: a citi, a munci, a obosi, a omorî, a opri, a plăti, a
păzi, a sfârşi, a trăi, a trebui, a zidi etc.; însuşiri: bogat, drag, gol, sărac, slab,
treaz, vesel, vinovat, vrednic etc. diverse: dar, grămadă, leac, poftă, poveste,
silă, prieten, rând etc.); B. împrumuturile de adstrat, sunt împrumuturi mai
târzii, ulterioare separării dialectelor limbii române şi care provin din diferitele
limbi slave învecinate şi cu acŃiune, în general, dialectală: din bulgară: a
ciupi, cobiliŃă, castravete etc.; din sârbă: uică „unchi”, gost „oaspete”, vorieŃ
„curte” etc.; din ucraineană, poloneză, rusă; C. împrumuturile culturale /
cărturăreşti pătrunse în limba română prin intermediul administraŃiei, şcolii,
bisericii, cancelariei etc. Cele mai multe astfel de influenŃe au pătruns în limba
română între sec. al XIV-lea şi sec. al XV-lea din slavona bulgară: termeni
bisericeşti: ceaslov, spovedanie, stareŃ, strană, troiŃă (în cazul altor termeni
originea este greacă, dar slavona bulgară reprezintă filiera de pătrundere în
limba română: evanghelie, mitropolit, parastas, icoană etc.) sau
administrativi: voievod, vornic, staroste etc.
Cuvinte de origine maghiară: există două tipuri de cuvinte de origine

maghiară: (a) cu largă circulaŃie: a cheltui, a făgădui, a bănui, chin, chip, fel,
hotar, mereu, meşter, neam, oraş, vamă, gazdă, labă, talpă, lacăt, pildă,
călău, şoim, viclean, viteaz etc.; toponimele: Homorod, Borsec, Beclean,
MunŃii Căliman etc.; (b) cu circulaŃie restrânsă (în Transilvania, mai ales în
Crişana): lepedeu „cearşaf”, temeteu „cimitir”, sabău „croitor” etc.
Cuvinte de origine turcă: sunt de două categorii: cuvinte aparŃinând

populaŃiilor turanice preosmanlâi (pecenegi, cumani, uzi) din sec. IX-XI, ca
de exemplu: - de la pecenegi au rămas toponimee: Pecenega, Pecenişca; de
origine cumană sunt cuvintele: conac, beci, chindie, cioban, suman şi
toponimele: Teleorman „pădurea nebună”, Caracal „cetate neagră”,
Coman(eşti), Coman(ca), Bahlui; un număr mare de cuvinte de origine
osmanlâie (pătrunse în limba română începând din sec. al XVI-lea), dintre
care 4 se găsesc în fondul principal lexical: chior, ciomag, hai, soi, basma,
ciorap, dovleac, dud, fildeş, zambilă, catâr, chihlimbar, cântar, para, raft,
tarabă, fudul, lichea, peltic, şiret, ursuz, baclava, ciulama, ciorbă, ghiveci,
iaurt, musaca, pastramă, pilaf, sarma, telemea, tutun, duşumea, cearceaf,
chibrit, divan, tavan etc. După cum se poate observa, acestea acoperă un
număr însemnat şi variat de domenii lexicale. Multe cuvinte turceşti şi-au
schimbat sensul în limba română modernă, căpătând accepŃiuni peiorative:
lichea „pată”, azi „om de nimic”, dandana „pompă”, azi „întâmplare
neplăcută” etc. De asemenea, sunt de origine turcă toponimele: Murfatlar,
Tekirghiol, Babadag, Topraisar etc. O serie de cuvinte (care aparŃin fondului
principal lexical) sunt de origine arabă: cafea, chef, chirie, cântar sau persană:
100
duşman, moft, para, zor, murdar, dar ele au ca filieră de pătrundere limba
turcă.
Cuvinte de origine greacă: în limba română, există următoarele categorii de

cuvinte de origine greacă: A. din greaca veche, pe filieră latină: (1) elenisme
latine general romanice (aprox. 400 de cuvinte): biserică < BASILICA, (a)
blestema < BLASTEMARE, (a) boteza < BAPTIZARE, drac < DRACO,
înger < AMGELUS etc.; (2) elenisme din latina dunăreană, pătrunse pe cale
orală: frică, spân; B. din perioada bizantină (sec. al VII-lea-sec. al XV-lea),
aproximativ 300 de cuvinte pătrunse: (1) pe cale directă: cort, folos, prisos,
flamură sau toponime ca: Mangalia, ConstanŃa, Sulina, Giurgiu, Calafat; (2)
indirect, prin intermediul slavilor sudici, în special prin bulgară: argat,
busuioc, camătă, cămilă, cămin, corabie, crin, dascăl, hârtie, amvon,
aghiasmă, amin, acatist, arhanghel, călugăr, candelă, iad, mănăstire; C.
infleuenŃa neogreacă, în special din perioada fanariotă (1711-1821) căreia i
se datorează aprox. 100-150 de cuvinte dintre care 18 fac parte din fondul
principal lexical: folos, frică, pat, patimă, prisos, proaspăt, a pedepsi, a sosi, a
vopsi, sigur, a catadicsi, a (se) dichisi, taifas, ŃaŃă, franzelă, lefter, nostim,
conopidă, orfan, saltea etc. O parte dintre ele au suferit degradări semantice în
limba română (vorbită).
Cuvinte de origine germanică: A. de la populaŃiile migratoare germanice

(vizigoŃi, longobarzi, vandali, gepizi etc.): bulz, nasture, a cutropi, strugure,
targă, tureci, rapăn; B. de la saşi (SAXONES > saşi, iniŃial, colonişti din
Renania, Luxemburg, Flandra, Saxonia, aduşi în anumite regiuni din
Transilvania în jurul anului 1150) au intrat în limba română: a căptuşi, roabă,
turn, şold, şură, ştreang, joagăr, şindrilă, Ńandără, Ńiglă, jeŃ etc. Cuvintele
germane (cele mai multe din germana austriacă) existente în limba română
aparŃin următoarelor domenii: îmbrăcăminte (stofă, şnur, şliŃ, flec etc.),
alimente / băuturi (cartof, chiflă, griş, crenvurşt, halbă, şniŃel, şuncă etc.),
armată (ofiŃer, maior etc.), comerŃ (rabat etc.), meserii (chelner, maistru,
şurub, şanŃ, Ńol, vană etc.).
Începând cu secolul al XVIII-lea şi pe întreg parcursul secolului al XX-lea,

limba română începe un important proces de modernizare care, la nivel lexical,
constă în introducerea unui număr masiv de împrumuturi neologice din latină,
greacă şi/sau din alte limbi romanice (în special din franceză şi din italiană). Acest
proces este cunoscut în istoria limbii române sub denumirea dată de Sextil
Puşcariu: reromanizare.
În ceea ce priveşte împrumuturile din engleză, acestea sunt mai noi (foarte
multe din a doua jumătate a secolului al XX-lea) şi desemnează noŃiuni din
domeniul tehnicii, al ştiinŃelor, al muzicii etc. O parte a acestor împrumuturi din
limba engleză au fost romanizate: v. a aplica, locaŃie etc.
Întrebare: CaracterizaŃi pe scurt elementul lexical de origine slavă din limba

română.
EVALUARE
1. PrezentaŃi pe scurt elementele fonetice şi morfosintactice din limba

română atribuite substratului daco-moesic.
2. Limba română. ParticularităŃi lexicale.
101
Rezumatul UnităŃii de învăŃare IV
Limba română este vorbită în România de aproximativ 22 de milioane de

vorbitori. În afara graniŃelor României, se mai vorbeşte: în Ucraina subcarpatică,
în łinutul HerŃa şi la gurile Dunării; în Republica Moldova dintre Prut şi Nistru,
insular în Transnistria, pe teritoriul fostei U.R.S.S. până în Extremul Orient şi la
sud de Dunăre, compact, pe Valea Timocului sârbesc, în regiunea autonomă
Voivodina (din fosta Iugoslavie), în zona oraşului Vidin din Bulgaria, de-a lungul
Dunării şi în Dobrogea bulgărească şi insular, pe Valea Tisei, în Ungaria.
În afara graniŃelor Europei, limba română se mai vorbeşte în comunităŃi
româneşti formate în S.U.A., în Canada, Australia, dar şi în Israel (evreii plecaŃi
din România, aprox. 400.000). Celelalte dialecte istorice sunt răspândite la sud de
Dunăre.
Româna comună a fost primul stadiu de evoluŃie a limbii române, din
momentul în care latina dunăreană s-a transformat în idiom romanic şi până când
s-a rupt unitatea românilor de pe ambele maluri ale Dunării.
Prima atestare cunoscută a limbii române este Scrisoarea lui Neacşu din
Câmpulung, datând din secolul al XVI-lea (1521), cu toate că există mărturii care
arată că s-ar fi scris în română cu mult timp înainte de această dată. Totuşi,
alfabetul chirilic (simplificat şi adaptat limbii române) a continuat să se folosească
până în 1859-1860 când a fost înlocuit oficial de alfabetul latin, a cărui utilizare s-
a făcut treptat.
Limba română în ansamblul său este împărŃită în patru arii dialectale:
daco-româna vorbită la nord de Dunăre; macedo-româna sau aromâna; megleno-
româna şi istro-româna (ultimele trei dialecte vorbite la sud de Dunăre).
În ceea ce priveşte daco-româna, aceasta prezintă următoarele varietăŃi
dialectale: subdialectul muntenesc; subdialectul moldovenesc; subdialectul
bănăŃean; subdialectul crişean; subdialectul maramureşean. Limba română literară
s-a constituit pe baza subdialectului muntenesc vorbit în partea de nord-est a
Munteniei şi în sud-estul Transilvaniei, la care s-au adăugat şi unele trăsături din
celelalte subdialecte, în special din cel moldovenesc.
Trăsături tipologice
FONETICĂ: Cele mai importante evoluŃii fonetice produse în trecerea de la latină

la daco-română sunt: diftongarea romanică (numai pentru Ĕ) necondiŃionată;
diftongarea metafonică (sau condiŃionată / românească) pentru é şi ó şi crearea
diftongilor ascendenŃi ea, respectiv, oa; păstrarea diftongului AU din latină sub
formă de hiat; păstrarea vocalelor finale neaccentuate, -A (în varianta ă), -E şi,
parŃial, -U; apariŃia şi existenŃa unui mare număr de diftongi (ascendenŃi şi
descendenŃi): ie, ea, oa, ai, ei, îi, oi, ui, au, iu, ou, respectiv, de triftongi: iai, ioa,
eoa, eoi; păstrarea consoanelor surde intervocalice; -l- > -r-; evoluŃia grupului
consonantic -CT- aflat în poziŃie intervocalică la -pt; palatalizarea lui T urmat de
E, I sau de /j/ la [ts], notat Ń şi a lui D urmat de E, I, /j/ în daco-româna modernă la
[z]; palatalizarea consoanei S urmată de E, I, /j/ la [], notat ş; rotacismul (evoluŃia
lui -n- > -r- în cuvintele de origine latină sau din fondul străvechi): bine > bire;
palatalizarea grupurilor CL, GL în poziŃie iniŃială sau mediană la /cl´/, /gl´/ şi
evoluŃia lor ulterioară la /k´/ şi /g´/; conservarea grupurilor PL şi FL în poziŃie
iniŃială şi în poziŃie mediană; dubla evoluŃie a lui CS (1) la ps (modificare
102
specifică românei) şi (2) evoluŃia de tip romanic, la s (prin simplificarea geminatei
secundare SS, obŃinută din asimilare CS > SS > s) etc.
MORFOSINTAXĂ: Formarea pluralului cu marcă vocalică; păstrarea genului

neutru; postpunerea articolului hotărât provenit din lat. ILLU (masc.), respectiv,
ILLA (fem.); existenŃa unei declinări cu 2 cazuri în care N-Ac se opune G-D la
substantivele feminine (şi extinderea ei la celelalte genuri prin analogie);
existenŃa unui articol genitival, iniŃial marcă a dativului, provenit din AD + ILLU
/ ILLA: al, a, ai, ale; existenŃa unui articol adjectival provenit din ECCE ILLU /
ILLA: cel, cea, cei, cele; realizarea analitică a comparativului, cu adverbul mai <
MAGIS (v. Iberoromania); formarea numeralului de la 11 la 19 după modelul
latin UNUS SUPER DECEM; existenŃa unor paradigme diferite ale verbelor
auxiliare faŃă de cele lexematice, la perfect compus, viitor şi condiŃional; formarea
viitorului cu cu auxiliarul a vrea; indicativul mai mult ca perfect este o formă
sintetică care continuă mai mult ca perfectul conjunctiv latin; conjunctivul se
formează cu ajutorul conjuncŃiei să; condiŃionalul prezent este o formă analitică
construită cu auxiliarul a avea (după unii cercetători, a vrea); existenŃa în româna
veche a unui număr mare de forme perifrastice supracompuse care au dispărut sau
s-au păstrat la nivel dialectal (m.m.c.p. m-am fost dus etc.); înlocuirea infinitivului
prin conjunctiv: vreau să merg, trebuie să cânt etc.; folosirea dublei negaŃii în
propoziŃii negative etc.
LEXIC: limba română se caracterizează prin următoarele serii de elemente

lexicale: cuvinte de origine latină - aprox. 600 de cuvinte latine moştenite, dintre
care aprox. 100 sunt specifice limbii române. Unele dintre acestea prezintă
evoluŃii semantice neatestate în limba de origine: ANIMA „suflet” > inimă;
FOSSATUM „şanŃ” > sat; cuvinte de origine daco-moesică; cuvinte de origine
slavă: trei categorii: A. împrumuturile de superstrat; B. împrumuturile de
adstrat (din bulgară, ucraineană, poloneză, rusă); C. împrumuturile culturale /
cărturăreşti; cuvinte de origine maghiară: a cheltui, a făgădui, a bănui, chin,
chip, fel, hotar, mereu, meşter, neam oraş, vamă, gazdă, etc.; cuvinte de origine
turcă: cuvinte aparŃinând populaŃiilor turanice preosmanlâi (pecenegi,
cumani, uzi) Teleorman „pădurea nebună”, Caracal „cetate neagră”, Coman(eşti),
Coman(ca), Bahlui; un număr mare de cuvinte de origine osmanlâie (pătrunse în
limba română începând din sec. al XVI-lea): chior, ciomag, hai, soi, basma,
ciorap, dovleac, dud, fildeş, zambilă, catâr, chihlimbar, cântar, para, raft, tarabă,
fudul, lichea, peltic, şiret, ursuz, baclava, ciulama, ciorbă etc; cuvinte de origine
greacă: A. din greaca veche, pe filieră latină: (1) elenisme latine general
romanice (aprox. 400 de civinte): biserică < BASILICA, (a) blestema <
BLASTEMARE, (a) boteza < BAPTIZARE, drac < DRACO, înger <
AMGELUS etc.; (2) elenisme din latina dunăreană, pătrunse pe cale orală: frică,
spân; B. din perioada bizantină (sec. al VII-lea-sec. al XV-lea), aprox. 300 de
cuvinte: cort, folos, prisos, flamură sau argat, busuioc, camătă, cămilă, cămin,
corabie, crin, dascăl, hârtie, amvon, aghiasmă, amin, acatist, arhanghel, călugăr,
candelă, iad, mănăstire; C. infleuenŃa neogreacă: folos, frică, pat, patimă,
prisos, proaspăt, a pedepsi, a sosi, a vopsi, sigur, a catadicsi, a (se) dichisi, taifas,
ŃaŃă, franzelă, lefter, nostim, conopidă, orfan, saltea etc.; cuvinte de origine
germanică: A. de la populaŃiile migratoare germanice (vizigoŃi, longobarzi,
vandali, gepizi etc.): bulz, nasture, a cutropi, strugure, targă, tureci, rapăn; B. de
la saşi: a căptuşi, roabă, turn, şold, şură, ştreang, joagăr, şindrilă, Ńandără, Ńiglă,
jeŃ etc.
103
Iordan, I., Manoliu-Manea, Maria (1965), Introducere în lingvistica romanică,
Mihăescu, Haralambie (1960), Limba latină în provinciile dunărene ale
Imperiului Roman, Bucureşti.
Sala, Marius (1998), De la latină la română, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic.
104
APLICAłII
I. EXERCIłII
TraduceŃi şi comparaŃi următorul text latin cu versiunea sa în limba

spaniolă.
LAT.
In principio creavit Deus cælum et terram. Terra autem erat inanis et
vacua, et tenebræ erant super faciem abyssi: et spiritus Dei ferebatur super aquas.
Dixitque Deus: Fiat lux. Et facta est lux. Et vidit Deus lucem quod esset bona: et
divisit lucem a tenebris. Appellavitque lucem Diem, et tenebras Noctem:
factumque est vespere et mane, dies unus. Dixit quoque Deus: Fiat firmamentum
in medio aquarum: et dividat aquas ab aquis. Et fecit Deus firmamentum,
divisitque aquas, quæ erant sub firmamento, ab his, quæ erant super
firmamentum. Et factum est ita. Vocavitque Deus firmamentum, Cælum: et
factum est vespere et mane, dies secundus. Dixit vero Deus: Congregentur aquæ,
quæ sub cælo sunt, in locum unum: et appareat arida. Et factum est ita. Et vocavit
Deus aridam Terram, congregationesque aquarum appellavit Maria. Et vidit Deus
quod esset bonum. Et ait: Germinet terra herbam virentem, et facientem semen, et
lignum pomiferum faciens fructum juxta genus suum, cujus semen in semetipso
sit super terram. Et factum est ita. Et protulit terra herbam virentem, et facientem
semen juxta genus suum, lignumque faciens fructum, et habens unumquodque
sementem secundum speciem suam. Et vidit Deus quod esset bonum. Et factum
est vespere et mane, dies tertius. Dixit autem Deus: Fiant luminaria in firmamento
cæli, et dividant diem ac noctem, et sint in signa et tempora, et dies et annos: ut
luceant in firmamento cæli, et illuminent terram. Et factum est ita. Fecitque Deus
duo luminaria magna: luminare majus, ut præesset diei: et luminare minus, ut
præesset nocti: et stellas. Et posuit eas in firmamento cæli, ut lucerent super
terram, et præessent diei ac nocti, et dividerent lucem ac tenebras. Et vidit Deus
quod esset bonum. Et factum est vespere et mane, dies quartus. Dixit etiam Deus:
Producant aquæ reptile animæ viventis, et volatile super terram sub firmamento
cæli. Creavitque Deus cete grandia, et omnem animam viventem atque motabilem,
quam produxerant aquæ in species suas, et omne volatile secundum genus suum.
Et vidit Deus quod esset bonum. Benedixitque eis, dicens: Crescite, et
multiplicamini, et replete aquas maris: avesque multiplicentur super terram. Et
factum est vespere et mane, dies quintus. Dixit quoque Deus: Producat terra
animam viventem in genere suo, jumenta, et reptilia, et bestias terræ secundum
species suas. Factumque est ita. Et fecit Deus bestias terræ juxta species suas, et
jumenta, et omne reptile terræ in genere suo. Et vidit Deus quod esset bonum, et
ait: Faciamus hominem ad imaginem et similitudinem nostram: et præsit piscibus
maris, et volatilibus cæli, et bestiis, universæque terræ, omnique reptili, quod
movetur in terra. Et creavit Deus hominem ad imaginem suam: ad imaginem Dei
creavit illum, masculum et feminam creavit eos.
(Vulgata, Genesis,1)
SP.
En el comienzo de todo, Dios creó el cielo y la tierra. La tierra no tenía
entonces forma alguna; todo era un mar profundo cubierto de oscuridad, y el
espíritu de Dios se movía sobre las aguas.
105
Dios dijo: “¡Haya luz!”
Y hubo luz. Al ver Dios que la luz era buena, la separó de la oscuridad y la
llamó “día”, y a la oscuridad la llamó “noche”. De este modo se completói el
primer día.
Después Dios dijo: “Haya una bóveda que separe las aguas, para que
queden separadas.”
Y así fue. Dios hizo una bóveda que separó las aguas: una parte de ellas
quedó debajo de la bóveda y otra parte quedó encima. A la bóveda la llamó
“cielo”. De este modo se completó el segundo día.
Entonces Dios dijo: “Júntense en un solo lugar las aguas que están debajo
del cielo, para que aparezca lo seco.”
Y así fue.A lo seco, Dios lo llamó “tierra”, y a las aguas que se habían
juntado las llamó “mar”.
Al ver Dios que todo estaba bien, dijo: “Produzca la tierran toda clase de
plantas: hierbas que den semilla y árboles que den fruto.”
Y así fue. La tierra produjo toda clase de plantas: hierbas que dan semilla y
árboles que dan fruto. Y Dios vio que todo estaba bien. De este modo se completó
el tercer día.
Entonces Dios dijo: “Haya lumbreras en la bóveda celeste, que alumbren
la tierra y separen el día de la noche, y que sirvan también para señalar los días,
los años y las fechas especiales.”
Y así fue. Dios hizo las dos lumbreras: la grande para alumbrar de día y la
pequeña para alumbrar de noche. También hizo las estrellas. Y puso Dios las
lumbreras en la bóveda celeste para alumbrar la tierra de día y de noche, y para
separar la luz de la oscuridad, y vio que todo estaba bien. De este modo se
completó el cuarto día.
Luego Dios dijo: “Produzca el agua toda clase de seres vivos, y haya
también aves que vuelen sobre la tierra.”
Y así fue. Dios creó los grandes monstruos del mar, y todos los seres que
el agua produce y que viven en ella, y las aves.
Y al ver Dios que todo estaba bien, bendijo a los seres que había hecho.
Les dijo: “Tened muchas crías y llenad los mares, y haya muchas aves en el
mundo.”
De este modo se completó el quinto día.
Entonces Dios dijo: “Produzca la tierra toda clase de animales domésticos
y salvajes, y los que se arrastran por el suelo.”
Y así fue. Dios hizo estos animales y vio que todo estaba bien.
Entonces dijo: “Ahora hagamos al hombre. Será semejante a nosotros, y
tendrá poder sobre los peces, las aves, los animales domésticos y los salvajes, y
sobre los que se arrastran por el suelo.”
(La Creación, 1-11)
ÎnlocuiŃi spaŃiile libere cu formele radicalului romanic echivalent

termenului folosit în română. IndicaŃi etimologia termenilor comentaŃi (apud
Reinheimer-Rîpeanu 2011: 463):
rom. Cum te cheamă? Pe mine mă cheamă Andrei. Dar pe tine?

it. Come ti .............i? Io mi ..........o Andrei, e tu?...
fr. Comment t’............es-tu? Moi, je m’............e Andrei. Et toi?
sp. ¿Cómo te ..........as? Yo me .........o Andrei. ¿Y tú?
rom. Doar nu te mâncăm.
106
it. Non ti ..........iamo mica.
fr. Nous n’allons pas te .............er.
sp. Que no te vamos a ...............er.
rom. Eu nu suport animalele astea care vorbesc.

it. Io non le sopporto, le bestie che ...........ano.
fr. Moi je ne supporte pas ces bêtes qui ..............ent.
sp. Yo no puedo soportar a estos bichos que ...........an.
rom. S-ar zice că plânge ca un copil.

it. Si direbbe un bambino che .......e.
fr. On dirait un enfant qui ........e.
sp. Me parece oír .........ar a un niño.
AnalizaŃi secvenŃele următoare în limba română şi comparaŃi-le cu

echvalenŃele din celelalte limbi romanice (apud Reinheimer-Rîpeanu 2011:
457):
rom. Vecinul meu are un fiu. Fiul lui are o cămaşă. Cămaşa lui este nouă.
it. Il mio vicino ha un figlio. Suo figlio ha una camicia. La sua camicia è
nuova.
fr. Mon voisin a un fils. Son fils a une chemise. Sa chemise est neuve.
sp. Mi vecino tiene un hijo. Su hijo tiene una camisia. Su camisia es
nueva.
rom. Timpul pierdut nu se mai întoarece.

it. Tempo perduto mai non si ritrova.
fr. Le temps perdu ne revient jamais.
sp. Tiempo perdido nunca recuperado.
port. O tempo perdido não volta mais.
TraduceŃi şi comparaŃi următorul text francez cu versiunile în

celelalte limbi romanice.
FR.
Bienvenue dans l'Espace Enseignants! Vous trouverez ici un large éventail de
ressources pédagogiques sur l'Europe. Ce matériel a été conçu par des institutions
européennes et des instances gouvernementales et non gouvernementales afin
d'aider les jeunes à connaître l'Union européenne et ses politiques.
Les sites web, brochures, livres, cartes et posters expliquent ce qu'est l'UE et ce
qu'elle fait. Nombre des questions et problèmes auxquels la société doit faire face
aujourd'hui sont abordés, comme le fait de savoir ce qu'il faut faire pour protéger
l'environnement ou pour vivre ensemble en paix et en sécurité.
Vous cherchez des idées pour une leçon, des informations concrètes sur l'histoire
de l'Europe et ses habitants ou des renseignements plus spécifiques sur la
diminution de la consommation d'énergie? Vous trouverez ici du matériel
pédagogique adapté à l'âge de vos élèves. Il suffit de cliquer sur la catégorie d'âge
qui vous intéresse pour trouver ce dont vous avez besoin.
(http://europa.eu/)
107
SP.
Le damos la bienvenida a nuestra web. En ella encontrará todo tipo de materiales
didácticos sobre Europa, elaborados por diversas instituciones de la UE y otros
organismos oficiales y privados para dar a conocer a los más jóvenes la Unión
Europea y sus políticas.
Ponemos a su disposición páginas web, folletos, libros, mapas y carteles en los
que se explica qué es la UE y cuáles son sus actividades. En estos materiales se
tratan muchos de los temas que más preocupan hoy día a la sociedad, como la
protección del medio ambiente, la convivencia pacífica y la seguridad para todos.
Estamos convencidos de que encontrará recursos útiles para estudiantes de todas
las edades: materiales que le pueden servir de inspiración para sus clases,
información concreta sobre la historia de Europa y sus ciudadanos, consejos
prácticos para reducir el consumo individual de energía, etc. Seleccione el grupo
de edad con el que trabaja para acceder a los materiales que mejor se adaptan a
sus necesidades pedagógicas.
PORT.
Bem-vindo ao Espaço dos professores! Este é o seu balcão único de acesso a uma
vasta gama de material didáctico sobre a Europa. O material apresentado foi
produzido por várias instituições da UE e outros organismos públicos e privados
para apoiar a aprendizagem dos jovens sobre a União Europeia e as suas políticas.
Pode assim aceder a sítios Web, brochuras, livros, mapas e cartazes que explicam
o que é e o que faz a UE. O material aborda muitas das questões e desafios com
que a sociedade se confronta actualmente, como a questão de saber o que
podemos fazer para proteger o ambiente ou como podemos viver juntos em paz e
segurança.
Se procura inspiração para as suas aulas, informações concretas sobre a história e
a cidadania europeias ou sobre algo tão específico como a redução do consumo
individual de energia, encontrará material útil e adaptado à faixa etária dos seus
alunos. Basta clicar no grupo etário correspondente à idade dos alunos para
encontrar o material mais adequado às suas necessidades pedagógicas.
IT.
Benvenuti all’angolo degli insegnanti, portale che presenta un ricco campionario
di materiale didattico sull’Europa. Il materiale è stato prodotto da varie istituzioni
europee e altri enti pubblici e non governativi per informare i giovani sull’Unione
europea e le sue politiche.
I siti, gli opuscoli, i libri, le mappe e i manifesti di cui è costituito spiegano cos’è e
cosa fa l’Unione europea: vengono infatti trattati diversi argomenti e problemi
della società di oggi, ad esempio cosa possiamo fare per proteggere l’ambiente,
come vivere insieme in un mondo di pace e sicurezza per tutti ecc.
Se cercate ispirazione per preparare le lezioni oppure informazioni concrete sulla
storia o la cittadinanza europea, o ancora su argomenti più specifici, come la
riduzione del consumo energetico di ciascuno, questo è il posto giusto in cui
trovare utile materiale organizzato in base all’età degli allievi: basta cliccare sulla
fascia d’età della vostra classe!
ROM.
Bine aŃi venit pe site-ul „SpaŃiul profesorului”! VeŃi regăsi aici o sursă unică de
materiale didactice despre Europa. Realizate de diferite instituŃii europene sau
organisme guvernamentale şi neguvernamentale, acestea au scopul de a-i ajuta pe
tineri să înveŃe mai multe despre Uniunea Europeană şi politicile sale.
108
Site-urile, broşurile, cărŃile, hărŃile şi afişele prezentate explică ce este şi ce face
UE. Ele abordează numeroase aspecte şi provocări cu care societatea se confruntă
în prezent (de exemplu, răspund la întrebări de tipul „Ce putem face pentru a
proteja mediul?” sau „Cum putem convieŃui în pace şi siguranŃă?”).
Materialele, structurate pe grupe de vârstă, vă pot servi atât ca sursă de inspiraŃie
pentru orele de curs, cât şi ca sursă de informaŃii despre istoria Europei, despre
cetăŃenie sau chiar despre un domeniu punctual precum modalităŃile de reducere a
consumului de energie. Pentru a accesa materialele de care aveŃi nevoie, nu
trebuie decât să faceŃi clic pe una din grupele de vârstă afişate mai jos.
TraduceŃi şi comparaŃi următorul text francez cu versiunile în

celelalte limbi romanice.
FR.
À la découverte de l'Europe!
L'Europe est un continent magnifique avec une histoire fascinante. De nombreux
savants, inventeurs, artistes et compositeurs célèbres dans le monde entier, des
acteurs et des animateurs connus, ainsi que des sportifs couronnés de succès, en
sont originaires. Durant des siècles, l'Europe, divisée, a souffert de nombreuses
guerres. Mais au cours des soixante dernières années environ, les pays de ce vieux
continent se sont enfin associés dans la paix, l'amitié et l'unité, afin de lutter pour
une Europe et un monde meilleurs.
Cet ouvrage, qui est destiné à des enfants âgés de 9 à 12 ans, raconte cette histoire
de façon simple et claire. Les enfants peuvent explorer un large éventail de thèmes
tels que l'environnement, l'histoire, les langues, les traditions et la géographie. Ils
découvriront, par exemple, où l'on peut écouter le chant des cigales en Europe,
d'où vient J. K. Rowling (l'auteur de Harry Potter), qui étaient les Grecs de
l'Antiquité et quand a été inventé le premier ordinateur. Ils trouveront également
des explications sur ce qu'est l'Union européenne et la façon dont elle fonctionne.
De belles photos et illustrations rendent le site et la brochure très agréables à
parcourir pour les enfants, qui peuvent y tester leurs connaissances et se mesurer à
leurs camarades au moyen de quiz et de jeux.
(http://europa.eu/)
SP.
¡Vamos a explorar Europa!
Europa: un hermoso continente con una historia fascinante. En ella han nacido
muchos de los científicos, inventores, artistas y compositores más famosos del
mundo, así como populares actores y deportistas. Durante siglos, Europa ha
sufrido guerras y división. Pero en los últimos sesenta años, los países de este
viejo continente se han reunido al fin en paz, amistad y unidad, para trabajar por
una Europa y un mundo mejores.
Este libro para niños (aproximadamente de 9 a 12 años) cuenta la historia de
forma simple y clara. Los niños pueden investigar un amplio espectro de temas
sobre medio ambiente, historia, lenguas, tradiciones y geografía. Por ejemplo,
pueden descubrir en qué país de Europa se puede oír el canto de las cigarras, de
dónde procede la autora de los libros de Harry Potter, J. K. Rowling, quiénes
fueron los antiguos griegos y cuándo apareció el primer ordenador. También
explica qué es y cómo funciona la Unión Europea. Las vistosas fotografías e
ilustraciones del sitio web y del material impreso los hacen muy atractivos para
109
los niños, mientras que los juegos y concursos les permiten poner a prueba sus
conocimientos y hacer competiciones.
PORT.
À descoberta da Europa!
Europa: um belo continente com uma história fascinante. Muitos dos mais
famosos cientistas, inventores, artistas e compositores mundiais, bem como
populares artistas e grandes desportistas, são europeus. Durante séculos, a Europa
foi devastada por guerras e divisões. No entanto, nos últimos 60 anos, os países
deste velho continente reuniram-se finalmente na paz, na amizade e na unidade,
para construírem uma Europa e um mundo melhores.
Este livro para crianças (entre aproximadamente os 9 e os 12 anos) conta a
história de uma forma simples e clara. As crianças podem explorar uma vasta
gama de tópicos sobre o ambiente, história, línguas, tradições e geografia. Por
exemplo, podem descobrir onde é que na Europa elas podem ouvir o canto das
cigarras, qual é o país de origem da escritora dos livros do Harry Potter, J. K.
Rowling, quem foram os Gregos Antigos e quando é que apareceu o primeiro
computador. Também explica o que é a União Europeia e como funciona. As
fotografias e ilustrações atractivas tornam o sítio Web e os produtos para imprimir
muito apelativos para as crianças, ao passo que os jogos e questionários lhes
permitem testar os conhecimentos e competir com os outros.
IT.
Esploriamo l’Europa!
Europa: un magnifico continente con una storia affascinante. Ha dato i natali a
numerosi dei più celebri scienziati, inventori, artisti e compositori famosi in tutto
il mondo, nonché a personaggi in voga del mondo dello spettacolo e a sportivi di
successo. Per secoli l’Europa è stata martoriata da guerre e divisioni. Ma
nell’ultima cinquantina d’anni i paesi di questo vecchio continente hanno
finalmente ritrovato la pace, l’amicizia e l’unità, che hanno permesso di costruire
un’Europa migliore in un mondo migliore.
Questo libro per ragazzi (all’incirca tra 9 e 12 anni) ne racconta la storia in modo
semplice e chiaro. I ragazzi possono esplorare una varietà di argomenti riguardanti
l’ambiente, la storia, le lingue, le tradizioni e la geografia. Ad esempio, potranno
scoprire dove in Europa si può udire lo stridìo delle cicale, di dov’è l’autrice della
saga di Harry Potter, J.K. Rowling, chi erano gli antichi Greci e quando apparve il
primo computer. Il libro spiega inoltre cos’è l’Unione europea e come funziona.
Stupende fotografie e immagini rendono il sito web e i prodotti stampabili
attraenti per i ragazzi, mentre giochi e quiz permettono loro di verificare le proprie
conoscenze e competere con gli altri.
ROM.
Să descoperim Europa!
Europa: un continent frumos, cu o istorie fascinantă. A oferit mulŃi dintre oamenii
de ştiinŃă, inventatorii, artiştii şi compozitorii cei mai cunoscuŃi din lume, precum
şi vedete şi sportivi renumiŃi. Timp de secole, Europa s-a confruntat cu războaie şi
sciziuni. Dar în ultimii aproximativ 60 de ani, Ńările de pe acest vechi continent s-
au reunit, în fine, în spiritul păcii, prieteniei şi unităŃii, ca să lucreze pentru o
Europă şi o lume mai bune.
Această carte pentru copii (cu vârste cuprinse aproximativ între 9 şi 12 ani) spune
povestea Europei într-un mod simplu şi clar. Copiii pot explora o gamă largă de
subiecte cu privire la mediu, istorie, limbi, tradiŃii şi geografie. De exemplu, ei pot
110
afla unde poŃi auzi, în Europa, sunetul cicadelor, de unde provine scriitoarea JK
Rowling, autoarea cărŃilor Harry Potter, cine erau grecii antici şi când a apărut
primul calculator. De asemenea, explică ce este şi cum funcŃionează Uniunea
Europeană. Fotografii şi ilustraŃii atractive fac ca site-ul şi materialele tipărite să
fie foarte interesante pentru copii, în timp ce jocurile şi testele le permit să îşi
testeze cunoştinŃele şi să concureze cu ceilalŃi.
II. EVALUARE FINALĂ
ÎNTREBĂRI
1. Care sunt principalele domenii ale Romaniei europene?

2. Care sunt principalele clasificări ale Romaniei?
3. Care sunt principalele trăsături tipologice care separă Romania orientală
de Romania occidentală?
4. Care este originea şi semnificaŃia etnonimelor român, respectiv v(a)lah?
5. Cum se defineşte noŃiunea de superstrat / substrat?
6. Care este distincŃia acordată noŃiunilor de substrat primar, respectiv,
substrat secundar?
7. Care sunt coordonatele distinctive ale limbii latine potrivit clasificărilor
genealogice şi tipologice?
8. Care sunt principalele caracteristici ale limbii vechilor samniŃi? Dar ale
umbricii?
9. Care sunt consecinŃele lingvistice ale contactului latinei cu diversele
idiomuri existente în Peninsula Italică?
10. Care sunt cele mai importante elemente culturale preluate de latini de
la etrusci?
11. Care sunt populaŃiile de origine indoeuropeană din Peninsula Italică?
Dar cele de origine neindoeuropeană?
12. MenŃionaŃi cinci elemente fonetice, lexicale sau morfosintactice din
limba franceză atribuite substratului celtic.
13. Care sunt principalele populaŃii de substrat din Peninsula Iberică?
14. MenŃionaŃi zece elemente fonetice, lexicale sau morfosintactice din
limba română atribuite substratului traco-dac.
15. Care este semnificaŃia sintagmei sermo vulgaris?
16. Care este semnificaŃia termenului glosă? ExpuneŃi pe scurt conŃinutul
Gloselor de la Kassel.
17. Care sunt cele mai importante teritorii în care astăzi se vorbeşte limba
spaniolă?
18. Care este dialectul care stă la baza formării spaniolei literare?
19. Care sunt principalele epoci din istoria limbii spaniole?
20. Care sunt principalele particularităŃi ale dialectului andaluz?
21. Ce înŃelegeŃi prin sintagma limbă creolă? ExemplificaŃi.
22. Care sunt primele documente de atestare a limbii spaniole?
23. Care sunt principalele populaŃii de substrat pre-indo-european existente
pe teritoriul actual al FranŃei?
24. Care sunt principalele elemente fonetice şi morfosintactice atribuite
substratului celtic în limba franceză?
25. Care sunt principalele categorii de cuvinte de origine celtică din limba
franceză?
26. Ce înŃelegeŃi prin sintagma idiom galo-roman?
111
27. Care sunt principalele populaŃii de origine germanică care au invadat
teritoriul actual al FranŃei?
28. Care sunt principalele influenŃe (fonetice, morfosintactice şi / sau
lexicale) suferite de idiomul galo-roman, ca urmare a contactului cu limbile
germanice şi, în mod special, cu limba francilor?
29. Care sunt numeralele moştenite de franceză din limba latină ?
30. Ce origine are sistemul de numărare adoptat de franceză în secolul al
XIII-lea? Este el menŃinut şi în franceza contemporană?
31. Care sunt primele documente de atestare a limbii italiene?
32. Care este dialectul care stă la baza formării limbii italiene literare?
33. Care sunt teritoriile pe care astăzi se vorbeşte limba română?
34. Care sunt primele documente de atestare a limbii române?
35. Care este varietatea dialectală care stă la baza formării limbii române
literare?
36. Care sunt principalele epoci din istoria limbii române?
37. Care sunt principalele trăsături morfosintactice ale limbii române care
o plasează în convergenŃă cu alte limbi romanice?
TEME DE EVALUARE:
1. ROMANIA: definiŃie, tipologie. Domeniile ROMANIEI EUROPENE.

2. Istoria lui Romanus. Alte denumiri ale limbilor şi popoarelor romanice
şi, în special, ale românei şi vorbitorilor ei.
3. DefiniŃi următoarele concepte: substat, superstrat, adstrat.
4. CaracterizaŃi pe scurt substratul celt / traco-dac.
5. SintetizaŃi cele mai importante modificări fonetice caracteristice latinei
populare.
6. SintetizaŃi cele mai importante modificări morfosintactice caracteristice
latinei populare.
7. ExpuneŃi pe scurt etapele constitutive din istoria limbii latine. EnumeraŃi
principalele izvoare ale latinei populare.
8. DefiniŃi şi exemplificaŃi următoarele tipuri de modificări fonetice:
palatalizare, asimilare, diftongare, epenteză, proteză, betacism, metateză.
9. PrezentaŃi importanŃa mişcării de eliberare cunoscută sub numele de
Reconquista pentru istoria limbii spaniole.
10. Limba spaniolă. Caracteristici morfosintactice.
11. CaracterizaŃi pe scurt împrumuturile de origine arabă din limba
spaniolă.
12. DescrieŃi pe scurt perioada carolingiană şi amintiŃi primele documente
redactate în această perioadă în idiomul galo-romanic.
13. EnumeraŃi şi exemplificati pe scurt particularităŃile fonetice ale limbii
franceze.
14. Ce înŃelegeŃi prin „trecerea de la sintetic la analitic” în cazul
morfosintaxei limbii franceze?
15. PrezentaŃi succint situaŃia francezei din afara graniŃelor FranŃei în
epoca studiată.
16. EnumeraŃi şi exemplificati pe scurt particularităŃile morfosintactice ale
limbii italiene.
17. Structura dialectală a limbii italiene. Scurtă prezentare.
18. PrezentaŃi zece particularităŃi fonetice şi morfosintactice ale limbii
române.
112
19. CaracterizaŃi pe scurt împrumuturile de origine latino-romanică din
limba română.
APLICAłII
1. Analizați și faceți un scurt comentariu filologic asupra
următoarelor forme populare, din cele care anunŃă şi explică diferite
construcŃii romanice:
MASCULUS non MASCLUS

COLUMNA non COLOMNA
MILES non MILEX
CALIDA non CALDA
COQUENS non COCENS
DICITUS non DIGITUS
AURIS non ORICLA
TABULA non TABLA
PAUPER MULIER non PAUPERA MULIER
NURUS non NURA
FORMICA non FURNICA
EQUS non ECUS
ALVEUS non ALBEUS
VACUA non VAQUA
OCULUS non OCLUS
FAX non FACLA
AUCTOR non AUTOR
IPSE non IPSUM
FLAGELLUM non FRAGELLUM
(APPENDIX PROBI)
2. TraduceŃi şi realizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului

text:
M(ense) Iunio, K(alen)dis, zie lune. Facta e[st] eista porta en zie s(ancti)
Daniel a bicario (e) T(ito) Probinu Maiure. Indi(ctione) XIII, Ser.
Lon(gino) Seb(astiano) d(uumviro).
(Tracia, 1 iunie 431)

text:
[....] videris mihi, Agamemnon, dicere: “quid iste argutat molestus?” quia
tu, qui potes loquere, non loquis. Non es nostrae fasciae, et ideo
pauperorum uerba derides. Scimus te prae litteras fatuum esse. Quid ergo
est? Aliqua die te persuadem, ut ad uillam uenias et uideas casulas nostras.
Inueniemus quod manducemus, pullum, oua: belle erit, etiam si omnia hoc
anno tempestas dispar[e] pallauit. Inueniemus ergo unde saturi fiamus.
Etiam tibi discipulus crescit cicaro meus. Iam quattuor partis dicit; si
uixerit, habebis ad latus seruulum. Nam quicquid illi uacat, caput de tabula
non tollit. Ingeniosus est et bono filo, etiam si in aues morbosus est. Ego
illi iam tres cardeles occidi et dixi quia mustella comedit. Inuenit tamen
alias nenias, et libentissime pingit.
(Petronius, Sat. XLVI)
113
text:
Ova sfongia ex lacte: Ova quattuor, lactis eminam, olei unciam in se

dissolvis, ita ut unum corpus facias. In patellam subtilem adicies olei
modicum, facies ut bulliat, et adicies impensam quam comparasti. Una
parte cum fuerit coctum, in disco vertes, melle perfundis, piper aspargis et
inferes.
(Apicius, De re coquinaria, VII, XIII, Dulcia domestica et melcae)

text:
Si quis homo ingenuos ad femina ingenua digitu aut manu extrinxerit

mallobergo chramen < (sunt dinarii DC qui faciunt) > solidus XV
culpabilis iudicetur.
(Lex Salica, XXVI De manu mulieris extringenda)

text:
Ille autem dixit illis: Amen dico vobis, quia multae viduae fuerunt in
diebus Heliae in Isdrahel, quando conclusum est caelum annis tribus et
mensibus sex, quomodo facta est famis in omnem terram; et ad nullam
illarum missus est Elias nisi Sarepta Sidoniae ad mulierem viduam. Et
multi leprosi erant in Isdrahel tempore Eliae prophetae; et nemo ex eis
emundatus est nisi Neman Syrus.
(Afra, II, 1)
7. TraduceŃi şi comentaŃi următorul fragment din Glosele emiliene:
„Quidam (qui en fot) monacus filius sacerdotis y dolorum ... Et ecce

repente (lueco) unus de principibus ejus veniens adorabit eum. Cui dixit
diabolus: ...“
8. TraduceŃi şi comentaŃi următorul fragment din Glosele silense:
„Sacrificium pro malis rebus nullo modo debemus offerre nisi tantum
pro uonis. Omnis clerus qui non bene sacrificium custodierit
relinquens (elaiscaret) illut devorandum (por manducaret) feris ad
nicilumque illut devenerit (non aflaret) ...“
9. TraduceŃi şi comentaŃi următorul fragment din Jurămintele de la

Strasbourg:
„Pro Deo amur et pro Christian poblo et nostro commun salvament, d'ist di
in avant, in quant Deus savir et podir me dunat, si salvarai eo cist meon
fradre Karlo et in ajudha et in cadhuna cosa, si cum om per dreit son fradra
salvar dift, in o quid il me altresi fazet, et ab Ludher nul plaid numquam
prindrai, qui, meon vol, cist meon fradre Karle in damno sit.”
114
10. TraduceŃi şi comentaŃi următorul fragment din La Séquence (La
Cantilène) de Sainte Eulalie (v. 1-10):
„Buona pulcella fut Eulalia,
Bel auret corps, bellezour anima.
Voldrent la veintre li Deo inimi,
Voldrent la faire diaule servir.
Elle no'nt eskoltet les mals conselliers,
Qu'elle Deo raneiet, chi maent sus en ciel,
Ne por or ned argent ne paramenz
Por manatce regiel ne preiement;
Niule cose non la pouret omque pleier
La polle sempre non amast lo Deo menestier”.
11. RealizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului text

aparŃinând Scrisorii lui Neacşu din Câmpulung:
Mudromu i plemenitomu, i cistitomu i b(o)gom darovannomu župan

Hanăş Begner ot Braşov mnog(o) zdravie ot Neacşul ot Dlugopole. (=
PreaînŃeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş
Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din
Câmpulung).
I pak (= şi iarăşi) dau ştire domnietale za (= despre) lucrul turcilor, cum

am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus
în sus pre Dunăre.
I pak să ştii domniiata că au venit un om de la Nicopol de mie me-au spus
că au văzut cu ochii loi că au trecut ceale corăbii ce ştii şi domniiata pre
Dunăre în sus.
I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în
corăbii.
I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter den ł(a)rigrad cum vor treace
ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniiata.
I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari
ce sunt megiiaş şi de genere-miu Negre, cum i-au dat împăratul
sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren łeara Rumânească, iară
el să treacă.
I pak să ştii domniiata că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de
Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.
I pak spui domnietale ca mai marele miu, de ce am înŃeles eu. Eu spui
domnietale iară domniiata eşti înŃelept şi aceste cuvinte să Ńii domniiata la
tine, să nu ştie umin mulŃi, şi domniele vostre să vă păziŃi cum ştiŃi mai
bine.
I b(og) te veselit, amin.(= Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)
12. PropuneŃi o etimologie pentru cuvintele: mormânt, măr, noapte,

mire, moară, a chema, subŃire, drept, negru, greu, limbă. EvidenŃiaŃi modificările
formale (şi semantice acolo unde este cazul) intervenite în evoluŃia acestor cuvinte
de la latină la română.
13. AnalizaŃi şi comentaŃi modificările care explică crearea formelor

romanice:
115
FILIU > hijo
FABULARE > hablar
CLAMARE > llamar
PLENUS > pieno (it.), lleno (sp.), cf. plin (rom.), plein (fr.)
14. AnalizaŃi şi comentaŃi modificările fonetice intervenite în diacronie

în următoarele cazuri:
1. CLAMARE > (it.) chiamare, (rom.) chema, (sp.) llamar, cf. (fr.)
clamer
2. BONU > (it.) buono, (sp.) bueno, cf. (fr.) bon, (rom.) bun
3. CAUSA > (it.) cosa, (sp.) cosa, (fr.) chose
4. STAB(U)LU > (it.) stabbio, (rom.) staul, cf. (sp.) establo, (fr.) étable
5. VITA > (it.) vita, (sp.) vida [biδa], (fr.) vie
15. AnalizaŃi şi comentaŃi modificările care explică crearea formelor

romanice:
FILIU > (sp.) hijo, (fr.) fils, (it.) figlio, (rom.) fiu
CASA > (fr.) chez, (it.) casa, (rom.) casă
SAPERE > (it.) sapere, (sp.) saber, (fr.) savoir
16. AnalizaŃi şi comentaŃi modificările fonetice intervenite în diacronie

în următoarele cazuri:
AMICU(S) > (it.) amico, (sp.) amigo, (fr.) ami
PORTA > (it.) porta, (sp.) puerta, (fr.) porte, (rom.) poartă
JOCU > (it.) gioco, (sp.) juego, (fr.) jeu, (rom.) joc
CINQUE > (it.) cinque, (rom.) cinci, (sp.) cinco, (fr.) cinq
FLORE > (it.) fiore, (rom.) floare, (fr.) fleur, (sp.) flor.
III. TEMATICA PENTRU REFERATE
Formarea viitorului în latină, română şi franceză.

EvoluŃia conjunctivului în latină şi în limbile romanice.
Exprimarea categoriei gramaticale a genului în latină, franceză şi
română.
Categoria gramaticală a intensităŃii în latină, franceză şi română.
Pronumele personal în latină şi în limbile romanice.
Pronumele demonstrativ latin şi evoluŃia sa în limbile romanice.
Exprimarea categoriei gramaticale a diatezei în latină şi română.
116
Numele de culori în latină şi în limbile romanice. Analiză lexico-
semantică.
Neologisme latino-romanice în presa actuală.
Etimologia neologismelor de origine franceză din limba română.
117
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

Române, Al. Rosetti, redactor responsabil.
Bidu-Vrănceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana,
Mancaş, Mihaela, Pană Dindelegan, Gabriela (2001), DicŃionar de ştiinŃe
ale limbii (DSL), Bucureşti, Editura Nemira.
Bec, Pierre (1971), Manuel pratique de philologie romane, Paris, Presses
Universitaires de France.
Blaise, Albert (2000), Manual de latină creştină, Timişoara, Editura
AMARCORD, [Manuel du latin chrétien, Strasbourg, 1955. Traducere în
limba română de George Bogdan łâra].
Bourciez, E. (1967), Eléments de linguistique romane, Paris, Klincksiek.
Fischer, Iancu (1985a), Latina dunăreană, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică.
Fischer, Iancu (1985b), Morfologia istorică a limbii latine, Bucureşti, Tipografia
UniversităŃii Bucureşti.
Glessgen, Martin Dietrich (2007), Linguistique romane : domaines et méthodes en
linguistique française et romane, Paris, Armand Collin.
Goullet, Monique, Parisse, Michel (1996), Apprendre le latin médiéval. Manuel
pour les grands commençants, Paris, Picard.
Holtus, Günter, Metzeltin, Michael, Schmidt, Christian (ed.) (1989), Lexicon der
Romanistischen Linguistik, Tubingen.
Iliescu, Maria, Livescu, Michaela (1978-1980), Introducere în studiul limbilor
romanice, I, 1978, II, 1980, Craiova, Reprografia UniversităŃii din Craiova.
Iordan, I., Manoliu-Manea, Maria (1965), Introducere în lingvistica romanică,
Klinkenberg, Jean-Marie (19992), Des langues romanes: introduction aux études
de linguistique romane, Bruxelles, De Boek / Duculot.
Manoliu Manea, Maria (1971), Gramatica comparată a limbilor romanice,
Manoliu-Manea, Maria (1977), Elemente de sintaxă comparată romanică.
Tipologie şi istorie, Bucureşti, Tipografia UniversităŃii din Bucureşti.
Meillet, Antoine (1928), Esquisse d’une histoire de la langue latine, Paris,
Hachette.
Metzeltin, Michael (2011), Gramatica explicativă a limbilor romanice. Sintaxă şi
semantică, Iaşi, Editura UniversităŃii „A.I.Cuza” din Iaşi.
Mihăescu, Haralambie (1960), Limba latină în provinciile dunărene ale
Imperiului Roman, Bucureşti.
Penny, Ralph (20062), Gramática histórica del español, Barcelona, Ariel.
Popescu, Cecilia Mihaela (2010), NoŃiuni de morfosintaxă a limbii latine. Grupul
nominal, Craiova, Editura Universitaria.
Posner, Rebecca (1996), The Romance Languages, Cambridge University Press.
118
Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Tasmowski, Liliane (1997), Pratique des langues
romanes, Paris, L’Hartmann.
Mulino.
linguistique à travers la Romania, Leuven, Acco.
Sala, Marius (coord.) (1988), Vocabularul reprezentativ a limbilor romanice,
Bucureşti, Editura Academiei.
Sala, M. (coord.) (1989), Enciclopedia limbilor romanice, Bucureşti, Editura
Sala, Marius (1998), De la latină la română, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic.
Serbat, Guy (19863), Les Structures du Latin, Avec un choix de textes traduits et
annotés de Plaut aux Serments de Strasbourg, Paris, Éditions A. & J.
Picard.
Wald, Lucia, Sluşanschi, Dan (1987), Introducere în studiul limbii şi culturii
indo-europene, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.
119
ANEXE
1. POPULAȚIILE DIN PENINSULA ITALICĂ
http://www.cosmovisions.com/qItalieAntique.htm
120
2. IMPERIUL ROMAN
( sec. al II – lea e. n.)
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://jeanfrancois.mangin.pagespersoor
ange.fr/romains/
121
3. DOMENIUL ITALO-ROMANIC: LIMBA ITALIANĂ
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Regions_of_Italy.png
REGIUNEA CAPITALA REGIUNEA CAPITALA
1 Abruzzo L'Aquila 13 Molise Campobasso

2 Valle d'Aosta Aosta 14 Piemont Torino
3 Puglia Bari 15 Sardinia Cagliari
4 Basilicata Potenza 16 Sicilia Palermo
5 Calabria Catanzaro 17 Trentino-Tirolul de Sud Trento
6 Campania Napoli 18 Toscana Florentaa
7 Emilia-Romagna Bologna 19 Umbria Perugia
8 Friuli-Venezia Giulia Trieste 20 Veneto Venetia
9 Lazio Roma
10 Liguria Genova
11 Lombardia Milano
12 Marche Ancona
122
4. DOMENIUL IBERO-ROMANIC: LIMBA SPANIOLĂ
http://www.map-of-spain.co.uk/large-map-of-spain.htm
1.Galicia
2.Asturias
3.Cantabria
4.Tara Bascilor
5.Navarra
6.Castilia-Leon
7.La Rioja
8.Aragon
9.Catalunia
10.Madrid
11.Extremadura
12.Castilia-La Mancha
13.Valencia
14.Insulele Baleare
15.Andaluzia
16.Murcia
17. Insulele Canare
123
5. DOMENIUL GALO-ROMANIC: LIMBA FRANCEZĂ
http://www.euload.com/harti/harta_franta.php
1.Alsacia
2.Aquitania
3.Auvergne
4.Normandia de Jos
5.Burgogne
6.Bretania
7.Centru
8.Champagne-Ardenne
9.Corsica (statut special)
10.Franche-Comté
11.Normandia de Sus
12.Ile-de-France
13.Languedoc-Roussillon
14.Limousin
15.Lorena
16.Midi-Pirinei
17.Nord-Pas de Calais
18.Pays de la Loire
19.Picardia
20.Poitou-Charentes
21.Provence-Alpi-Coasta de Azur
22. Rhon-Alpi
124
6. DOMENIUL BALCANO-ROMANIC: LIMBA
ROMÂNÂ (DACO-ROMÂNA)
http://www.romania-harta.ro/harta-ro
1. Crișana
2. Banat
3. Transilvania
4. Maramureș
5. Bucovina
6. Moldova
7. Oltenia
8. Muntenia
9. Dobrogea
125
7. HARTA LINGVISTICÂ A EUROPEI
http://cla.calpoly.edu/~mriedlsp/history315/maps/map2.html
126
8. RÂSPÂNDIREA DIALECTELOR ISTORICE ALE LIMBII
ROMÂNE
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Map-balkans-vlachs.png
127
9. LIMBILE ROMANICE IN EUROPA
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Romance_20c_it.svg
128
129
130

Final Curs Id M.popescu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Final Curs Id M.popescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MIHAELA POPESCU

GRAMATICA COMPARATĂ A LIMBILOR ROMANICE. NOTE DE CURS

Curs universitar pentru învăŃământul la distanŃă

Copyright © 2012 Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

Semestrul I. Tematică ........................................................................................... 5

Semestrul al II-lea. Tematică .............................................................................. 45

Curs opŃional A1 Limbă română

(GRAMATICA COMPARATĂ A LIMBILOR ROMANICE)

Anul al III-lea, Semestrul I

Titular de curs: Mihaela Popescu

1. Obiectul de studiu al lingvisticii romanice: Romania şi ariile ei. Clasificări

Număr de ore alocat: 14

Cursul urmăreşte examinarea unităŃii celor mai importante limbi romanice

Academia Republicii Populare Române (1965-1969), Istoria limbii române, vol. I

OBIECTUL DE STUDIU AL LINGVISTICII ROMANICE

Timpul alocat: 2 ore

1a. Obiectul de studiu al lingvisticii romanice: Romania şi ariile ei. Clasificări

ROMANIA, termen tehnic, cult, desemnează teritoriul pe care se vorbesc

1. DOMENIUL IBERO-ROMANIC cuprinde: spaniola,

2. DOMENIUL GALO-ROMANIC cuprinde: franceza, occitana

3. DOMENIUL ITALO-ROMANIC cuprinde: italiana şi sarda.

4. DOMENIUL RHETO-ROMANIC / CISALPIN desemnează

5. DOMENIUL BALCANO-ROMANIC cuprinde: dalmata

Întrebare: Care sunt principalele domenii ale Romaniei europene?

Şi în ROMANIA SUBMERSA continuă să existe cuvinte / forme

O altă împărŃire a ROMANIEI EUROPENE este următoarea: ROMANIA

Întrebare: Care sunt principalele clasificări ale Romaniei?

Trebuie totuşi remarcat faptul că în română marca pluralului, vocalică (-e

Întrebare: Care sunt principalele trăsături tipologice care separă

1b. Istoria cuvântului ROMANUS

În Antichitate, ROMANUS însemna „locuitor al Romei”, opunându-se

ROMÁNUS > rumân

Prima atestare a formei cu –o (român) apare în Palia de la Orăştie (1582)

franceza > franci

De la germanici, slavii au preluat cuvântul tot pentru a-i denumi pe

Tot de la slavi, turcii au luat cuvântul pentru a-i denumi pe români,

MOLDOVA = Karaiflak „łara Românească Neagră”

Dintre grupurile sud-dunărene de români două şi-au pierdut numele etnic

Întrebare: Care este originea şi semnificaŃia etnonimelor român, respectiv

1. ROMANIA: definiŃie, tipologie. Domeniile ROMANIEI EUROPENE.

Rezumatul UnităŃii de învăŃare I

ROMANIA, termen tehnic, cult, desemnează teritoriul pe care se vorbesc limbi

Originea etnonimului v(a)lah:

ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE LIMBILOR ROMANICE

Timpul alocat: 4 ore

Elementele constitutive ale limbilor romanice (substraturi, strat, superstraturi,

2a. Elementele constitutive ale limbii: subsubstrat, substrat, strat, superstrat,

1. SUBSTRATUL desemnează limba populaŃiei autohtone peste care se

2. STRATUL desemnează limba populaŃiei cuceritoare; în cazul limbilor

3. SUPERSTRATUL(URILE) desemnează limba (limbile) populaŃiilor

4. SUBSUBSTRATUL(-TURILE) reprezintă limba (limbile) unor populaŃii

Prezentăm în continuare stratificarea celor mai importante limbi romanice:

FRANCEZĂ: Substrat: GALIC (CELTIC)

SPANIOLĂ: Substrat: IBERIC

Întrebare: Cum se defineşte noŃiunea de superstrat / substrat?

InfluenŃele, în general de natură lexicală (inclusiv în toponimie,

5. ADSTRATUL, termen prin care se desemnează rezultatul contactului de

6. SUPERSTRATUL CULTURAL este numai de natură lexicală şi, în

Întrebare: Care este distincŃia acordată noŃiunilor de substrat primar,

2b. Latina şi limbile italice

LATINO-FALISCA s-a vorbit iniŃial numai în Latium (semnificaŃia

Întrebare: Care sunt coordonatele distinctive ale limbii latine potrivit