Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”

Catedra Limba română şi terminologie medicală

Portofoliu
Lucru individual

Terminologia medicală latină

Realizat: Botnaru Nadejda , grupa S 2001

Profesor: Driga Ina, asistent universitar

Chișinău, 2021
 CUPRINS
1. Istoria limbii latine (1-2 pagini)
2. 20 de îmbinări adj+subst
3. 40 termeni clinici explicați
4. Descrierea 1 plante medicinale
5. Lista a 20 de plante medicinale
6. 50 de aforisme (latină-română) 103, 131, 154, 186, 175 p.
1.Istoria limbii latine

Limba latina, limba Romei antice si a teritoriilor învecinate Latium-ului. Datorită expansiunii
romane, limba latină a fost dusă în toate zonele cunoscute ale lumii antice și a devenit limba
dominantă a Europei de Vest. A fost limba învățăturii și diplomației pînă în secolul al XVIII-lea
și a liturghiei Romano-Catolice pînă tîrziu în secolul XX.

Limba latina nu era originară din Italia ci a fost adusă în Peninsula Italica în timpuri preistorice
de italicii ce migrau din nord. Latina este un membru al subfamiliei italiene de limbi indo-
europene; printre limbile indo-europene non-italice, se înrudește cu sanscrita și greaca și cu
subfamiliile germanice și celtice. În Italia, latina a fost la început dialectul regiunii din jurul
Romei. În limbile italice, latina, faliscana și alte dialecte formau un grup latin diferit de celelalte
limbi italice cum ar fi oscana si umbriana. Vechi inscripții în limba latină au supraviețuit din
secolul VI i.Hr.; cele mai vechi texte scrise în latina romană datează din secolul III i.Hr. Latina a
fost influențată de dialecte celtice din nordul Italiei, de limba non-indo europeana etrusca din
centrul Italiei si de greaca, care a fost vorbita in sudul Italiei din secolul VIII i.Hr. Sub influența
limbii și literaturii grecești, care a fost tradusă pentru prima dată în latină în a doua jumatate a
secolului III i.Hr., latina s-a transformat treptat într-o mare limbă literară.

Latina veche (numită și latină timpurie sau latină arhaică ) se referă la perioada textelor latine
de dinaintea epocii latinei clasice , extinzându-se de la fragmente textuale care au apărut probabil
în monarhia romană până la limba scrisă a republicii romane târzii în jurul anului 75 î.Hr.
Aproape toată scrierea fazelor sale anterioare este inscripțională. Unele caracteristici ale
fonologice latine mai vechi sunt cele finaluri caz -os și -OM (mai târziu latină -US și -um ). În
multe locații, latina clasică a transformat intervocalic / s / în / r /. Acest lucru a avut implicații
pentru declinare : latină clasică timpurie, honos , honosis ; Onoare clasică , honoris („onoare”).
Unele texte latine păstra / s / în această poziție, cum ar fi Carmen Arvale ' s lases pentru Lares .

Latina clasică este forma limbii latine folosite de vechii romani în literatura clasică latină. În cel
mai recent și mai restrâns model filologic, utilizarea sa a cuprins Epoca de Aur a literaturii latine
- în linii mari secolul I î.Hr. și începutul secolului I d.Hr. - posibil extinzându-se până în epoca
argintului - în general secolele I și II. A fost o limbă literară scrisă lustruită bazată pe limbajul
vorbit rafinat din clasele superioare. Latina clasică diferă de latina veche: cea mai veche limbă de
inscripție și primii autori, precum Ennius , Plautus și alții, în mai multe moduri; de exemplu, la
începutul -OM și -OS terminatiile mutat în -um și -US cele, iar unele diferențe lexicale , de
asemenea , dezvoltate, cum ar fi extinderea sensul cuvintelor. În sensul cel mai larg și cel mai
vechi, perioada clasică include autorii latinei timpurii, epocii de aur și epocii de argint.
 Latina târzie este limbajul administrativ și literar al Antichității târzii din imperiul și statele
romane târzii care au succedat Imperiului Roman de Vest în aceeași gamă. Prin cea mai largă
definiție, datează de la aproximativ 200 d.Hr. până la aproximativ 900 d.Hr., când a fost înlocuit
cu limbi scrise romane .

Latina vulgară (în latină, sermo vulgaris ) este un termen general care acoperă dialecte
vernaculare ale limbii latine vorbite din cele mai vechi timpuri din Italia până în ultimele dialecte
ale Imperiului Roman de Vest , divergând și mai mult, au evoluat în primele limbi romanice - ale
căror scrieri au început să apară în jurul secolului al IX-lea. Această latină vorbită diferea de
limba literară a latinei clasice prin gramatică și vocabular. Este probabil să fi evoluat de-a lungul
timpului, unele trăsături nu apărând până la sfârșitul Imperiului. Este posibil ca alte caracteristici
să fi existat mult mai devreme. Deoarece există puține transcripții fonetice ale vorbirii zilnice a
acestor vorbitori de latină (pentru a se potrivi, de exemplu, cu apendicele Probi post-clasic ),
latina vulgară trebuie studiată în principal prin metode indirecte. O replică a cursivului roman
vechi inspirată de tabletele Vindolanda. Cunoașterea latinei vulgare provine dintr-o varietate de
surse. În primul rând, metoda comparativă reconstituie elemente ale limbii materne din limbile
romanice atestate.

Limbile romanice , o ramură majoră a familiei de limbi indo-europene, cuprind toate limbile
care descendeau din latină, limba Imperiului Roman. Limbile romanice au peste 700 de milioane
de vorbitori nativi în întreaga lume, în principal în America , Europa și Africa , precum și în
multe regiuni mai mici împrăștiate prin lume. Toate limbile romanice provin din latina vulgară,
limba soldaților, a coloniștilor și a sclavilor Imperiului Roman , care era substanțial diferită de
cea a literaturilor romani . Între 200 î.Hr. și 100 d.Hr., expansiunea Imperiului și politicile
administrative și educaționale ale Romei au făcut din latina vulgară limba vernaculară dominantă
pe o arie largă care se întindea de la Peninsula Iberică până la coasta de vest a Mării Negre . În
timpul declinului Imperiului și după prăbușirea și fragmentarea sa în secolul al V-lea, latina
vulgară a început să evolueze independent în fiecare zonă locală și, în cele din urmă, a divergut
în zeci de limbi distincte. Imperiile de peste mări stabilite de Spania , Portugalia și Franța după
secolul al XV-lea au răspândit apoi aceste limbi pe alte continente - aproximativ două treimi din
toți vorbitorii romani sunt acum în afara Europei. În ciuda multiplelor influențe ale limbilor
preromane și ale invaziilor ulterioare, fonologia , morfologia , lexicul și sintaxa tuturor limbilor
romanice sunt derivate predominant din latina vulgară. Ca urmare, grupul împărtășește o serie de
caracteristici lingvistice care îl diferențiază de alte ramuri indo-europene.
2. 20 de îmbinări adjectiv + substantiv
1. Palatum durum- palatul dur
2. Organon internum – organ intern
3. Sutura squamosa-sutura scuamoasă
4. Bursa profunda-capsula profundă
5. Ligamentum transversus – ligamentul transversal
6. Sutura transversa- sutura transversă
7. Musculus transversus-mușchiul transvers
8. Nodus lyphaticus-nodul lipfatic
9. Valvula lymphatica-valva limfatică
10. Ganglion lyphaticum-ganglion limfatic
11. Tuberculum caroticum- tubercul carotid
12. Ganglion pterygopalatinum- ganglion pterigopalatin
13. Stratum cutaneum- stratul cutanat
14. Atrium dextrum-atriu drept
15. Manubrium sterni- manubriul sternului
16. Cavum tympani-cavitatea timpanică
17. Rima vestibuli-fisura vestibulară
18. Dorsum linguae-dorsul limbii
19. Stratum nervi optici-stratul nervului optic
20. Flexura coli dextra-unghiul colonului drept
3. 40 termeni clinici explicați
1. Cardiologia – știința despre maladiile sistemului cardiac
2. Cardiopathia – totalitatea afecțiunilor de cors
3. Cardialgia – durere în regiunea inimii
4. Cardionerosis – nevrosa inimii
5. Phthisiologia – studiul tuberculozei
6. Otorrhagia – sîngerare din ureche
7. Odontalgia- durere de dinți
8. Ophtalmologia – studiul tulburărilor oculare
9. Odonto rrhagia – sîngerare de dinți
10. Cardiographya – proces de înregistrare a contracțiilor cordului
11. Cardiogramma- înregistrarea imagistică a ritmului cordului
12. Angiopathia – boala vaselor de sînge
13. Angiographia – știința vaselor de sînge
14. Angiogramma – înregistrarea imagistică a vaselor de sînge
15. Mammographia – diagnosticarea glandei mamare
16. Mastoectomia- extirparea glandei mamare
17. Mamogramma – înregistrarea imagistică a sînului
18. Cystographia – înregistrarea vezicii urinare
19. Cystotomia – incizia vezicii urinare
20. Cystoectomia – extirparea vezicii urinare
21. Cystogramma – înregistrarea imagistică a vezicii urinare
22. Encephalopathia – boala encefalului
23. Encephalogramma – înregistrarea imagistică a creierului
24. Encephalographia – înregistrarea creierului
25. Hyperkeratosis – cornificarea extremă a pielii
26. Hypermastia – sîni mari
27. Hypernephroma – inflamația rinichiului
28. Hyperplasia – dezvoltare extremă a țesuturilor
29. Hypertrichosis – creștere mărită a părului
30. Hypertrophia – dezvoltare extremă
31. Hypoplasia – dezvoltare sub normalîHypotrophia- subdezvoltare
32. Hypogastrum – stomac mic
33. Hypothyreosis – tiroidă mică
34. Dysenteria – defecțiune de intestin
 35. Dystrophia – dificultate de dezvoltare
36. Dysplasia – defecțiune de dezvoltare
37. Dyskeratosis – defecțiune a pielii
38. Rhinoscopia – examinarea internă a nasului
39. Rhinorrhagia – sîngerarea cavității nazale
40. Rinopathia – boala cavității nazale

4. Descrierea 1 plante medicinale

Ipcărige

Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.

Denumirea rusă:Гипсолюбка метельчатая

Denumirea engleză: Baby’s breath

Familia Caryophyllaceae

Descriere

Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm, care se continua cu rădăcini lungi de 1,5-2cm.Tulpini
mult ramificate la bază formînd tufe dese, aproape sferice. Frunzele sunt dispuse opus,
lanceolate, întregi, ascuțite cu 3 nervuri și suprafață ceroasă.Florile numeroase, foarte mici, albe
sau roz , dispuse în panicul.Fructul monosprem, aspru, mailing decît caliciu, semințe lentiforme,
negre, lucioase.
Răspîndire

Planta nu suportă terenuri grele, crește prin locurile nisipoase, de-a lungul pîraielor și rîurilor, pe
lîngă garduri și drumuri, în lizierele pădurilor de pin. Se cultivă ca decorative în florării.

Organulutilizat , recoltare

Rădăcinile se recoltează toamna , la sfîrșitul perioadei de vegetație , de la exemplarele de 3-4ani,

cînd conținutul de substanțe active este mai bogat. Se rețin numai rădăcinile , lăstarii subterani
replasîndu-se. Se usucă la soare sau în uscătorii termice.

Compoziție chimică, întrebuințare

Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina), deasemenea zaharuei , cantități

mici de ulei volatile, săruri mineale. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietățile lor
expectorante ( în bronșite) , diuretice și depurative ; de asemena pentru combatrea viermilor
intestinali și ca cicatrizant pentru răni.

5. Lista a 20 de plante medicinale

1. Ricinum, i,m-ricin
2. Stryhnus,I,m-stricnos
3. Periploca,ae,f-steluță
4. Scopolia,ae,f-scopolie
5. Chamomilla,ae,f-mușețel
6. Valeriana,ae,f-odoleanîbistorta,ae,f-răculeț
7. Farafa,ae,f-podbal
8. Belladonna,ae,f-mătrăgună
9. Convallaria,ae,f-lăcrimioară
10. Menthe,ae,f-mentă
11. Urtica,ae,f-urzică
12. Salvia,ae,f-salvia
13. Leonurus,I,m-talpa gîștei
14. Oxycoccus,I,m-răchițele
15. Millefolium,I,n-coada-șoarecelui
16. Thymus,I,m-cimbru
17. Rubus idaecus,I,m-zmeură
 18. Hypericum,I,n-pojarniță
19. Equisetum,I,n-coada calului
20. Linum,I,n-in

6. 50 de aforisme (latină-română)

1. Optimum medicamentum quies es – Cel mai bun medicament este odihna

2. Salus populi – suprema lex - Bunăstraea poporului este legea supreme
3. Usus est optimus majister – Experiența este cel mai bun învățător
4. Major est error , peior defensio erroris, pessimum mendacium – E mare (rea) eroarea ,
mai rea este apărarea erorii , cea mai rea este minciuna
5. Imprerare sie maximum imperio est – A-și ordona sie e cea mai mare putere
6. Ut quisquie est doctissimus , ita est modestissimus – Cine este cel mai deștept este și cel
mai modest
7. Primus inter pare – Primul între egali
8. Mala herba cito crescit – Iarba rea crește repede
9. Mea culpa , mea maxima culpa – Greșeala mea , cea mai mare greșeală
10. Medicina soror philosophiae est – Medicina este soră cu filosofia
11. Naturam mutare difficile est – Este dificil de a schimba natura
12. Non scholae , sed vitae discimus – Învățăm nu pentru școală dar pentru viață
13. Persona non grata – Reprezentant diplomatic ingrate pentru stat
14. Pro memoria – Pentru memorie
15. Scientia potential est – Știința înseamnă putere
16. Experientia docet – Experiența ne învață
17. Terra incognita – Pămînt necunoscut
18. Hygiena amica valetudinis est – Igiena este amica sănătății
19. Ibi semper Victoria , ubi Concordia est – Unde-I unire, acolo întotdeauna este victorie
20. Ibi patria , ubi bene – Acolo este patria , unde-I bine
21. Etiam capillus unus habet umbram suam - Chiar și un singur păr își aruncă umbra
22. Otium post negotium - Timp liber după afaceri
23. Per aspera ad astra - Prin dificultăți către stele
24. Medice , cura aergotum , sed non morbum - Medic, vindecă aergotul, dar nu și boala
25. Morbi non eloquentia , sed remediis curantur - Bolile nu sunt tratate cu elocvență, ci cu
medicamente
26. Periculim in mora – pericolul este în întîrziere
27. De iure - de drept
28. De facto , ex officio - de drept legal
29. In abstracto , in concreto - În abstract, dar în concret
30. Haurit aquam cribo , qui studet sine libro - Cel care vrea să învețe fără carte trage apă cu
o sită
31. Verba Volant , scriptia manet - vorbele zboară, scrisul rămâne
32. Amicus Plato , sed magis amica veritas – Prieten îmi este Plato , dar un prieten mai mare
îmi este Adevărul
33. Vincint Omnia veritas – Adevărul învinge totul
34. Hygiena amica valetudinis – Igiena este prietena sănătății
35. In vestimentis non est sapientia mentis – Înțelepciunea nu se cunoaște după îmbrăcăminte
36. Virtus et conciliat amicitias et conservat – Corectitudinea creează prieteniile și le
păstrează
37. Vir quails , talis est oratio – Cum este omul așa-I și felul său de a vorbi
38. Diagnosis bona – curatio bona – Un diagnostic corect înseamnă un tratament corect
39. Ignoti nulla curatio morbi – Nu poate fi vindecată boala necunoascută
40. Summum bonum medicinae sanitas – Sănătatea este bunul cel mai de preț al medicine
41. Labores pariunt honores – Munca adduce onoare
42. Non omnis error stultitia est – Nu orice greșeală este o stupiditate
43. Labor Omnia vincint – Munca învinge totul
44. Ira furor brevis est – Mînia este o nebunie de scurtă durată
45. Sermo imago animi est – Vorba este imaginea sufletului
46. Plenus venter non studet libenter – Cu stomacul plin nu se studiază cu plăcere
47. Doctor honoris cauza – Doctor din mare stimă , după merite
48. Arbor vitae – Arborele vieții
49. Honor est premium virtutis – onoarea este răsplata virtuții
50. Re – De fapt