Cursul 4

CEREREA

1. Cererea. Definire. Tipuri

Economia în ansamblul ei presupune, pe de o parte, activităţi ale agenţilor economici

specializaţi în utilizarea unor resurse şi prelucrarea unor bunuri sau prestarea serviciilor, iar pe de altă
parte activităţi care să susţină repartiţia şi consumul acestor rezultate ale producţiei de către alţi agenţi.
Cadrul acestor activităţi îl oferă piaţa.
Cererea este un element principal al pieţei prin care se înţelege cantitatea totală de bunuri
(sau servicii) pe care agenţii economici consumatori sunt dispuşi să o achiziţioneze la un preţ dat
şi la un moment de timp determinat.
Se mai pot întâlni şi alte tipuri de cerere:
Cerere abstractă: se referă la nevoia de bunuri sau servicii nesusţinută prin capacitatea de a plăti.
Cerere reală: este cererea pentru care există resurse de plată.
Cerere excedentară: este acea parte a cererii care nu poate fi acoperită de ofertă (partea cererii ce
depăşeşte oferta existentă).
Cerere individuală: a unui singur individ / menaj / agent economic.
Cererea agregată: a unui agent agregat.
Cerere derivată: cerere pentru un factor de producţie sau pentru un bun rezultată din cererea pentru
produsul obţinut cu factorul respectiv sau pentru un bun asociat în consum cu bunul dat.

2. Legea cererii

Cererea reprezintă cantitatea dintr-o anumită marfă dorită, care poate fi cumpărată de un
individ, într-o perioadă determinată de timp, la un preţ unitar dat. Însumându-se cererea tuturor
cumpărătorilor de pe piaţa unui anumit bun, rezultă cererea totală de piaţă a acelui bun.
În funcţie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii, se disting:
cererea pentru bunuri substituibile;
cererea pentru bunuri complementare;
cererea derivată.

Modificarea preţului unitar în sensul reducerii sale, determină procesul de extindere a

cererii, respectiv de creştere a cantităţii cerute, în timp ce creşterea preţului unitar determină
contracţia, respectiv scăderea cantităţii cerute pe piaţa unui produs.
P
Contracţia cererii

Extinderea cererii

Q
Fig. 4.1. Contracţia şi extinderea cererii
 Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului unitar al unui bun şi schimbarea
cantităţii cerute constituie conţinutul legii generale a cererii. Corespunzător acestei legi:
- creşterea preţului unitar al unui bun determină reducerea cantităţii cerute din bunul respectiv;
- reducerea preţului unitar al unui bun determină creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv.
Pentru trasarea curbei cererii vom utiliza următoarele date:
Preţul/bucată (euro) Numărul de produse
cerute de cumpărători
1 100
2 90
3 70
4 40

Grafic, informaţiile din tabel apar astfel:

pretul in
euro
5
4
3
2
1
0
0 50 100 150
cantitate

Fig. 4. 2 Curba cererii

Dacă presupunem că are loc scăderea preţului pentru un produs care îl substituie pe cel
anterior, atunci cumpărătorii vor diminua cererea pentru produsul A şi va creşte cantitatea cerută în
favoarea produsului B.
Dacă se presupune că are loc o creştere a veniturilor consumatorilor, celelalte condiţii
rămânând neschimbate, are loc o creştere a cantităţii cerute din bunul A conform datelor, reprezentate
astfel:
Legea generală a cererii este valabilă pentru bunurile normale şi pentru majoritatea
bunurilor inferioare. Pentru unele bunuri inferioare, creşterea preţurilor este însoţită de o extindere a
cererii iar reducerea preţurilor de o contracţie a acesteia.
Bunul inferior este acel bun pentru care efectul de venit este negativ, în sensul că, pe măsură
ce venitul creşte, cateris paribus (celelalte condiţii rămân neschimbate), cantitatea din bunul cerut se
reduce.
Dacă cererea creşte odată cu creşterea venitului, bunul este numit un bun normal.
Există situaţii care numai aparent contrazic legea generală a cererii:
efectuarea cumpărăturilor după criteriul economisirii de timp, de proximitate, compensându-
se diferenţa de preţ prin alocarea timpului economisit altor activităţi;
creşterea preţului poate fi însoţită de o creştere a calităţii, cantitatea cerută crescând, deoarece
diferenţa de preţ va fi compensată de diferenţa de calitate câştigată;
creşterea preţului poate fi însoţită de o creştere a cantităţii cerute în situaţia creşterii venitului,
a numărului de cumpărători, a preferinţelor.

3. Condiţiile cererii

Într-o perioadă determinată de timp, cererea pentru un anumit bun poate să crească sau să
scadă în funcţie de evoluţia condiţiilor cererii, considerându-se că nivelul cererii nu se modifică.
Principalii factori care determină creşterea sau reducerea cererii pe piaţa unui anumit bun sunt:
a) Modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor
În cazul bunurilor normale creşterea venitului va determina o creştere a cererii, iar scăderea
veniturilor o reducere a cererii.
În cazul bunurilor inferioare între venituri şi cerere există o relaţie negativă, majorarea veniturilor
determinând o reducere a cererii, iar scăderea veniturilor, o creştere a cererii pentru aceste bunuri.
b) Modificarea preţului altor bunuri
În situaţie în care bunurile A şi B sunt substituite*, între modificarea preţului bunului A şi evoluţia
cererii pentru bunul B există o relaţie pozitivă.
În cazul în care bunurile sunt complementare**, între schimbarea preţului bunului A şi evoluţia
cererii pentru bunul B, există o relaţie negativă.
c) Numărul de cumpărători
Între numărul de cumpărători şi cererea pentru un anumit bun există o relaţie pozitivă.
d) Preferinţele cumpărătorilor
Dacă preferinţele consumatorului pentru un anumit bun se accentuează, cererea pentru bunul
respectiv va creşte, şi invers în situaţia în care se înregistrează o diminuare a preferinţelor. Un rol
important în crearea preferinţelor o are reclama.
e) Previziunile privind evoluţia preţului şi a venitului
Când se prevede o creştere a preţului unui bun, cererea pentru acest bun va creşte, şi invers, cererea
se reduce când se prevede o reducere a preţului.
Când se prevede o creştere a veniturilor băneşti, cererea prezentă pentru un anumit bun creşte, şi se
reduce când se prevede o scădere a nivelului veniturilor.
Dacă se cunoaşte proporţia influenţei fiecărui factor, prin însumarea algebrică a acestora se obţine
modificarea totală a cererii la un anumit nivel al preţului.

* bunuri substituibile – sunt bunurile care sting aceeași nevoie: margarina și untul, Coca Cola și
Pepsi Cola, CD-DVD etc.
** bunurile complementare – un bun necesită achiziționarea altui bun fără de care nu poate fi folosit
așa cum trebuie: mașină – combustibil, apartament – mobilă etc.

4. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

Elasticitatea cererii exprimă sensibilitatea cererii la modificarea preţului sau a altei condiţii a
cererii. Coeficientul elasticităţii cererii (Ec) arată gradul, fracţiunea sau procentul modificării cererii
în funcţie de schimbarea preţului sau a altei condiţii a cererii.
Coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul x în funcţie de modificarea preţului acestui bun (Ecpx)
se poate calcula astfel:
C P C  C1 P2  P1
a) Ecpx = - : =- 2 :
C P C1 P1
unde: C - proporţia modificării cererii;
C1 - cererea iniţială;
P - proporţia modificării preţului;
P1 - preţul iniţial
% C
b) Ecpx = -
% P

În funcţie de mărimea acestui coeficient, cererea pentru diferite bunuri poate înregistra următoarele
forme:
cererea elastică, când Ecp > 1;
cererea inelastică, când Ecp < 1;
cererea cu elasticitate unitară, când Ecp = 1;
cererea perfect elastică, când Ecp  ;
cererea perfect inelastică, când Ecp = 0.