Cursul 5

Cerere – ofertă - preț.

 1. Prețul. Teorii şi optici de analiză a prețului

Ce reprezintă prețul (absolut) ?

Dar prețul relativ ?
La întrebarea „ce măsoară preţul?", principalele şcoli
economice au dat explicaţii diferite, cunoscute ca teorii
ale preţului:
➢ teoria clasică a preţului;
➢ teoria neoclasică a preţului;
➢ teoriile mixte (moderne) ale preţului.
În viziunea teoriei contemporane, raporturile dintre
interesele producătorului şi cele ale consumatorului,
exprimate prin raportul cerere-ofertă, reprezintă
substanţa şi determină nivelul şi dinamica preţului.
• Preţul a ocupat şi ocupă un loc central în ansamblul
teoriei şi practicii. Unii economişti au apreciat că preţul
reprezintă noţiunea fundamentală a ştiinţei
economice, respectiv a economiei politice, încă de la
începutul introducerii lui în limbajul economic,
termenului i s-au atribuit cele mai variate sensuri.
• Preţul exprimă, cantitatea de bani pe care
cumpărătorul o plăteşte în schimbul unei unităţi
de bun economic, respectiv, el este expresia
bănească a valorii de schimb pe care o încasează
vânzătorul pentru o unitate din bunul
tranzacţionat.
• Preţul este deci suma de bani încasată - plătită
pentru transferarea definitivă a atributelor
dreptului de proprietate de la o persoană la alta.
• Prima încercare de a explica ştiinţific esenţa unică a
preţului a fost făcută de clasicul Adam Smith. El a
apreciat şi a demonstrat că preţul exprimă munca
încorporată în fiecare dintre bunurile ce se
schimbă. Acum se ştie că mărimea şi dinamica preţului
uneia sau alteia dintre mărfuri nu pot fi explicate
satisfăcător prin muncă, mai ales în cazul bunurilor
incorporale şi al celor care sunt create de activităţi
complexe, intelectuale.
• Alţi economişti - teoreticieni au aşezat la temelia
preţului raritatea. Bunul economic, fiind rar în raport cu
nevoile umane în creştere şi diversificare, preţul său se
formează în funcţie de scala rarităţii (cu cât bunul
este mai rar, cererea pentru el fiind constantă sau în
creştere, cu atât preţul lui este mai mare).
• După modul în care se formează, preţurile pot fi:
- preţuri libere,
- preţuri administrate
- preţuri mixte
• Preţul are un important rol economic; poate influenţa
deciziile şi acţiunile ag. economici prin funcţiile sale;
preţul este şi o pârghie economico-financiară de
influenţare substanţială a vieţii economice.
• Când se practică preţuri administrate, preţul este un
factor de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului între
diferite categorii de agenţi, ramuri şi sectoare de
activitate.
• În economia de piaţă, preţul este cel care, împreună cu
venitul nominal, „arbitrează" accesul persoanelor şi
categoriile de persoane la bunurile economice marfare.
2. MECANISMUL DE FORMARE A PREŢULUI
2.1.CEREREA ŞI OFERTA
Legea cererii Principiu conform căruia, dacă
celelalte condiţii nu se schimbă, cantitatea dintr-un
bun cerută de cumpărători tinde să crească, atunci
când preţul scade sau tinde să scadă atunci când
preţul creşte.
Legea cererii se confirmă, deoarece:
 este probabil ca atunci când preţul unui bun sau serviciu scade,
iar preţurile celorlalte bunuri sau servicii nu se modifică,
oamenii să înlocuiască în consum bunurile mai scumpe cu
bunuri mai ieftine;
 oamenii se simt puţin mai bogaţi atunci când preţul unui bun
sau serviciu scade, iar preţurile celorlalte bunuri şi servicii nu se
modifică.

Cantitate cerută Cantitatea dintr-un bun pe care

cumpărătorii sunt dispuşi şi pot să o cumpere de-a
lungul unei perioade de timp (nu se confundă cu
cantitatea dorită).
 Tabelul nr.1 Cererea
Fig. 1 Curba cererii

Cantitatea cerută
Preţul (lei)
(bucăţi)

1,00 45

0,90 50

0,80 55

0,70 60

0,60 65

0,50 70

0,40 75

Funcţia cererii are următoarea expresie: Q = f (Px )

C
x

Ceea ce înseamnă că în condiţiile în care ceilalţi factori

rămân constanţi, cantitatea cerută din bunul X este o
funcţie de (depinde de) preţul bunului x.
❑ Deplasarea de-a lungul curbei cererii
Modificarea cantităţii cerute O schimbare a
cantităţii dintr-un bun pe care cumpărătorii
sunt dispuşi şi pot să o cumpere ca rezultat al
modificării preţului bunului respectiv, celelalte
condiţii rămânând neschimbate (o deplasare
dintr-un punct în altul de-a lungul curbei
cererii).

❑ Deplasarea curbei cererii

Modificarea cererii O schimbare a
cantităţii dintr-un bun pe care cumpărătorii
sunt dispuşi şi pot să îl cumpere, ca rezultat al
modificării altor condiţii ale pieţei decât preţul
acelui bun (o deplasare a curbei cererii).
 Preţ

Condiţiile care 4
E2

determină 3
E1 A
modificarea
cererii (creşterea 2 C1
sau scăderea
cererii) sunt: 1
C

Cantitate
20 40 60 80 100 120 140 (mii)

40 000 kg

➢ modificarea preţurilor altor bunuri,

➢ modificarea veniturilor consumatorilor,
➢ schimbarea gusturilor (preferinţelor) consumatorilor,
➢ schimbarea anticipaţiilor consumatorilor,
➢ atitudinea consumatorilor faţă de risc.
 Modificarea preţurilor altor bunuri

Bunuri substituibile O pereche de bunuri pentru

care creşterea preţului unuia conduce la creşterea
cererii pentru celălalt.
Bunuri complementare O pereche de bunuri pentru
care creşterea preţului unuia conduce la scăderea
cererii pentru celălalt.

Modificarea veniturilor consumatorilor

Bunuri normale Bunuri pentru care cererea

creşte atunci când veniturile consumatorilor cresc.
Bunuri inferioare Bunuri pentru care cererea
scade atunci când veniturile consumatorilor cresc.
Schimbarea gusturilor (preferinţelor) consumatorilor
Uneori, preferinţele consumatorilor se schimbă
rapid – de exemplu, în cazul muzicii sau modei
vestimentare. În acest caz, curba cererii se deplasează
frecvent. Alteori, preferinţele consumatorilor se
schimbă greu, dar schimbările sunt de durată.
Schimbarea anticipaţiilor consumatorilor
Dacă oamenii anticipează că preţul unui bun va
creşte relativ la preţurile altor bunuri; sau dacă
anticipează o creştere a costului de oportunitate al
achiziţionării bunului respectiv, ei îşi măresc volumul
achiziţiilor din acel bun înainte ca schimbarea preţului
să aibă loc.
Atitudinea consumatorilor faţă de risc
Unii indivizi au adversitate faţă de risc, astfel încât
cererea lor pentru asigurări este mare. Alţi indivizi
acceptă riscul, astfel încât cererea lor pentru jocuri de
noroc este mare.
• Oferta = cantitatea dintr-un bun economic, care
este disponibilă pentru vânzare, într-o perioadă
determinată şi la un anumit preţ unitar.

 Oferta se afla în relaţie directă cu nivelul si

modificarea preţului. Dacă preţul unei mărfi
creşte, celelalte condiţii rămânând
neschimbate, cantitatea oferita va creste.
Dimpotriva, în situaţia în care preţul scade,
vânzătorul (producătorul) tinde să reduca
oferta.
 Legea generală a ofertei exprima acea situaţie
relaţională în care, la un anumit nivel al
preţului, se oferă o anumită cantitate de bunuri.
 Fig. 1 Curba cererii

Cantitatea oferită
Preţul (lei)
(bucăţi)

2 5

3 7

4 7.5

5 8

8 9

9 10
Deplasarea curbei ofertei

❑ Modificarea cantităţii oferite O schimbare în

cantitatea unui bun pe care producătorii sunt dispuşi şi
pot să o vândă, rezultată din modificarea preţului
acelui bun, celelalte condiţii rămânând
neschimbate reprezinta o deplasare de-a lungul
curbei ofertei.

❑ Modificarea ofertei O schimbare în

cantitatea unui bun pe care producătorii sunt dispuşi şi
pot să o vândă, rezultată din modificarea unui
factor de influenţă a ofertei, altul decât preţul
bunului, reprezintă o deplasare a curbei ofertei.
Principalii factori care determină creşterea
ofertei sau scăderea acesteia pe o piaţă:

Costul de producţie (relaţia este negativă – reducerea

costului de producţie determină creşterea cantităţii
oferite, iar o creştere a costurilor de producţie
generează o scădere a cantităţii oferite);

Preţul altor bunuri (o anumită cantitate de resurse

poate fi folosită, în aceleaşi condiţii de eficienţă, fie
pentru producerea bunului A, fie pentru producerea
bunului B; o scădere a preţului lui A pe piaţă,
determină o reorientare a resurselor către producerea
bunului B, al cărui preţ nu s-a schimbat);
Numărul firmelor care produc acelaşi bun (dacă
numărul firmelor care produc acelaşi bun va creşte,
şi oferta respectivului bun pe piaţă va creşte);

Taxele şi subsidiile (creşterea taxelor şi impozitelor va

determina o scădere a ofertei; dacă există firme sau
activităţi economice care beneficiază de subsidii din
partea statului, va rezulta o creştere a ofertei);

Previziunile privind evoluţia preţului (dacă una sau

mai multe firme mizează pe creşterea preţului în
viitorul apropiat sau mediu, vor creşte oferta pe
piaţă);

Evenimente social-politice şi naturale (în condiţii

favorabile, oferta creşte și invers).
 3. Elasticitatea cererii

• Elasticitatea cererii reprezintă modificarea

cantităţii cerute sub acţiunea diferitor factori.
• Cantitatea de bunuri pe care cumpărătorii şi-o procură
într-o anumită perioadă depinde de diferiţi factori:
preţul produsului, veniturile consumatorilor, preţul
produselor conexe în consum, schimbările previzionate
ale preţurilor în viitor, gusturile consumatorilor sau
moda, numărul consumatorilor potenţiali.
• Aceşti factori se mai numesc determinanţi.
• În funcţie de principalii factori (determinanți) avuţi în
vedere se vorbeşte de elasticitatea cererii în funcţie de:
• preţ
• venitul consumatorilor şi
• preţul altor bunuri (elasticitate încrucişată).
 Elasticitatea cererii în funcție de preț

• Elasticitatea cererii la preţ măsoară

sensibilitatea consumatorilor (modificarea
cantițății cerute) la modificarea prețului bunului
respectiv și se măsoară prin coeficientul de
elasticitate, care se calculează după relaţia:

 00 Q Q1 − Q0 P1 − P0
Ec / p =− =− 
 00 P Q0 P0
• În dependenţă de mărimea lui E, cererea poate fi:
a) elastică, E>1;
b) cu elasticitate unitară, E=1;
c) inelastică, E <1;
Există situaţii pe piaţă când la orice modificare a preţului
cantitatea de cerere nu se modifică, în acest caz cererea
este de tip nulă (rigidă), perfect inelastică E=0;
Alteori cantitatea cererii se modifică indiferent de modificarea
preţului, în acest caz cererea este de tip infinit sau
perfect elastică, E=∞.
 Elasticitatea cererii în funcție de venit

• Elasticitatea cererii în funcţie de venit ne arată modul în

care se modifică cererea, ca urmare a variaţiei veniturilor
consumatorilor produsului în cauză, în condiţiile în care
ceilalţi factori de influenţă rămân nemodificaţi.

• coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de venit Kecv se

determină ca raport între variaţia procentuală a cererii
ΔC% sau ΔQ% şi respectiv a venitului ΔV%:
 4. Elasticitatea ofertei

 0 0 Q Q1 − Q0 P1 − P0
Eo / p = = 
 0P
0 Q0 P0

În dependenţă de mărimea lui E, oferta poate fi:

a) elastică, E>1;
b) cu elasticitate unitară, E=1;
c) inelastică, E <1;
Există situaţii pe piaţă când la orice modificare a
preţului cantitatea de oferită nu se modifică, în
acest caz oferta este de tip nulă (rigidă), perfect
inelastică E=0;
Alteori, cantitatea oferită se modifică indiferent
de modificarea preţului, în acest caz oferta este de
tip infinit sau perfect elastică, E=∞.
 5. INTERACŢIUNEA DINTRE OFERTĂ ŞI CERERE
ECHILIBRUL PIEŢEI
Echilibru O condiţie în care planurile cumpărătorilor se
suprapun pe piaţă cu planurile vânzătorilor, astfel încât, la un preţ
dat, cantitatea cerută dintr-un bun este egală cu cantitatea oferită.
Figura 4. Echilibrul pe piaţa cărnii de pui
 Penuria (lipsa de cantitate oferită sau exces de
cerere) – O condiţie în care cantitatea cerută dintr-
un bun, la un preţ dat, depăşeşte cantitatea oferită.
 Stocuri – Cantitati de bunuri finite, în aşteptarea
vânzării sau utilizării.
 Surplusul (excedent de cantitate oferită) – O
condiţie în care cantitatea oferită dintr-un bun, la un
preţ dat, depăşeşte cantitatea cerută.
 Modificarea condiţiilor pieţei – Pe un grafic,
echilibrul pare o condiţie care se atinge cu uşurinţă.
În lumea reală însă, echilibrul este o ţintă
mişcătoare.
 Rolul prețului de echilibru
Prețul de echilibru are un rol hotărâtor în orientarea cererii
și a ofertei, deoarece reflectă condițiile economice
recunoscute ca normale și raționale, respectiv se
realizează cea mai bună utilizare și alocare a resurselor,
interesele producătorilor și consumatorilor sunt satisfăcute în
cea mai mare măsură, piața este „plină” de mărfuri, iar agenții
economici au tendința de a continua tranzacțiile.

Prețul de echilibru se formează în anumite condiții:

• consumatorul cunoaște oferta totală, putând face cea mai
bună alegere;
• producătorul cunoaște oferta totală de factori de producție,
cele mai eficiente modalități de combinare, astfel încât își poate
maximiza profitul;
• nici producătorii, nici consumatorii nu pot influența
prețurile, schimburile fiind absolut libere;
 Importanța prețului de echilibru
• relevă condițiile economice recunoscute ca normale pentru
producerea și consumul unui bun la un moment dat;
• minimizează riscul când activitatea producătorilor și
consumatorilor se desfășoară la nivelul prețului de
echilibru;
• la acest nivel de preț, cererea și oferta sunt egale;
• interesele producătorilor și consumatorilor sunt mai bine
satisfăcute când ei acționează pe baza prețului de echilibru.

Fiecare produs are la un moment dat propriul preț de

echilibru. Prețul de echilibru se modifică în timp sub
incidența a numeroși factori: de exemplu, dacă veniturile
cumpărătorului sau numărul cumpărătorilor ar crește, va
crește și cererea, iar echilibrul se va forma la un preț și o
cantitate superioară. Dar situația poate evolua și invers.