RATA MARGINALĂ DE SUBSTITUŢIE (RMS)

• reprezintă cantitatea dintr-un

bun economic la care
consumatorul este dispus să
renunţe în schimbul procurării
unei cantităţi suplimentare
dintr-un alt bun, astfel încât să
fie posibilă menţinerea
aceluiaşi nivel de satisfacţie

• măsoară panta CI

1
 CONCEPTUL DE UTILITATE A UNUI BUN

• Utilitatea este modalitatea de a descrie preferinţele

consumatorului.

• Utilitatea cardinală este utilitatea ce se pretează la o măsurare

directă, privind un anumit număr de unităţi de utilitate pentru
consumul unui bun sau serviciu.

• Utilitatea ordinală este tipul de utilitate care permite o anumită

ierarhizare a preferinţelor de consum la nivelul unui consumator.

2
 FUNCTIA DE UTILITATE

• mod de alocare a unui număr fiecărui set de consum astfel încât

seturilor mai preferate în consum li se alocă numere mai mari
decât celor mai puţin preferate

Fiind date două seturi de consum,

atunci, prin definiţie, funcţia de utilitate u asociază valori astfel:

dacă (x1,x2) > (y1,y2)  u(x1,x2) > u(y1,y2)

3
 FUNCTIA DE UTILITATE

Utilitatea totală - satisfacţia totală resimţită de consumator în urma

consumării întregii cantităţi dintr-un bun/serviciu

Utilitatea marginală (UM) - sporul total de utilitate generat de

modificarea cantitativă a consumului unui bun, în condiţiile în care
consumul celuilalt bun rămâne constant

4
UTILITATEA TOTALĂ ŞI MARGINALĂ

5
 Formula de calcul a utilităţii marginale (UM)

corespunzător modificării consumului din în condiţiile în care se modifică consumul

primul bun (consumul bunului 2 rămâne bunului al 2-lea iar consumul primului
constant): bun rămâne constant:

6
Formula de calcul a ratei marginale de substituţie (RMS)

7
8
 ALEGEREA OPTIMĂ DE CONSUM

• mişcarea de-a lungul dreptei

bugetului, de la dreapta spre
stânga, ne duce spre CI din ce în
ce mai depărtate faţă de origine,
oprindu-ne în punctul de tangenţă
dintre dreapta bugetului şi CI

• setul optim al consumatorului:

cea mai bună structură a consumului
pe care acesta şi-o poate realiza în
condiţiile de venit şi preţuri date.

9
 ALEGEREA OPTIMĂ DE CONSUM
• condiţia de tangenţă dintre linia bugetului şi curba de indiferenţă
presupune ca rata marginală de substituţie dintre bunurile
consumate să fie egală cu rata de schimb a bunurilor pe piaţă,
adică:

• dacă punctul în care rata schimbului la care consumatorul poate

înlocui un bun cu altul, în condiţiile unei curbe de indiferenţă ce-i
reprezintă preferinţele, corespunde ratei la care piaţa (prin condiţiile
de preţ) permite efectuarea acestui schimb, atunci putem afirma că
punctul respectiv (setul de consum) reprezintă alegerea optimă a
consumatorului
• Setul , la nivelul preţurilor p1 şi p2 şi al venitului m,
alegerea optimă a consumatorului, mai poate fi numit şi setul cerut
10
de consum din bunurile 1 şi 2.
Aplicaţie rezolvată....

Funcţia de utilitate ce descrie preferinţele unui consumator este de

forma:

Venitul disponibil pentru achiziţionarea celor două bunuri este de

400 u.m., iar preţurile unitare sunt de 4 u.m. şi 10 u.m.

Să se determine:

• cantităţile optime consumate din x şi y;

• rata marginală de substituţie între bunurile x şi y, în condiţiile de
echilibru ale consumatorului.
Rezolvare....

Ecuaţia bugetară:

Condiţia de optim:

UMx = y Sistemul de două ecuaţii cu două necunoscute va fi de

UMy = x forma:

Setul optim de consum va fi (50,20).

Grafic, soluţia problemei se prezintă astfel:
ALEGEREA OPTIMĂ DE CONSUM ŞI
DETERMINAREA CERERII DE BUNURI

Cererea de bunuri și factorii săi de influența

 Factorii ce influenteaza cererea de bunuri
Modificarea venitului
consumatorului
• Se pune problema, în acest
caz, a determinării diferenţei
dintre alegerea optimă a
consumatorului la un nivel al
venitului său faţă de altul
• Considerând preţurile
bunurilor constante, când
venitul se modifică va avea
loc, din punct de vedere
grafic, o deplasare a dreptei
bugetului (păstrându-şi panta
neschimbată)
Modificarea preţului bunurilor
• Se pune problema, în acest
caz, a determinării diferenţei
dintre alegerea optimă a
consumatorului la un nivel al
preţului unui bun faţă de altul
• Considerând venitul
consumatorului constant, când
preţul unui bun se modifică va
avea loc, din punct de vedere
grafic, o deplasare a dreptei
bugetului (cu schimbarea
pantei acesteia)
Modificări induse de
schimbarea venitului
consumatorului
• Bunuri normale - sunt cele a
căror cerere evoluează în
acelaşi sens cu venitul
consumatorului
• dacă x1 este un bun normal:
x1/m > 0

• Bunuri inferioare -
sunt cele a căror cerere
evoluează în sens invers
evoluţiei venitului
consumatorului
• dacă x1 este un bun inferior:
x1/m < 0
 Categorii de bunuri normale
În viaţa reală, dinamica cererii de bunuri nu se identifică
întotdeauna cu dinamica venitului consumatorului,
existând, din acest punct de vedere două categorii de
bunuri:

• bunuri de lux - dinamica cererii acestora depăşeşte

dinamica venitului consumatorului:
%x1/%m > 1

• bunuri de strictă necesitate - dinamica venitului

consumatorului depăşeşte dinamica cererii acestora:
%x1/%m < 1
Curbe ce descriu relatia
venit-cerere

• curba nivelului de trai

- construcţia ei presupune
unirea tuturor seturilor de
consum corespunzătoare
alegerii optime în condiţiile
diferitelor niveluri ale
venitului

• curba lui Engel

- construcţia ei presupune
unirea tuturor consumurilor
optime ale unui bun, pentru
fiecare nivel al venitului
consumatorului
Modificari induse de
schimbarea preţurilor
bunurilor
• bunuri obişnuite (ordinare)
- a căror cerere evoluează în sens
opus evoluţiei preţului lor

• dacă x1 este bun obişnuit:

x1/p1 < 0

• bunuri Giffen
- a căror cerere evoluează în
acelaşi sens cu evoluţia preţului
acestora

• dacă x1 este un bun Giffen:

x1/p1 > 0
Curbe ce descriu relatia
preţ - cerere

• curba preţ-consum
- construcţia ei presupune
unirea tuturor punctelor de
optim ce reprezintă seturi de
consum ce vor fi cerute la diferite
preţuri ale unui bun

• curba cererii
- construcţia ei presupune ca,
pentru fiecare nivel al preţului
bunului, să se reprezinte nivelul
optim al consumului acestuia
 Grile de autoevaluare
Noţiunea de cerere vizează, în substanţa sa:
a) relaţia dintre cantitatea ce se doreşte a fi consumată dintr-un bun şi preţul unitar
al acestuia
b) cantitatea ce se produce la un anumit nivel al venitului consumatorulu
c) cat trebuie sa fie venitul unui consumator
d) relatia dintre pretul unui bun si venitul marginal al producătorilor
e) a+c.

Relația de substituibilitate dintre două bunuri este dovedită de faptul că:

a) atunci când prețul ambelor crește, scade nivelul de trai
b) atunci când prețul unuia crește, crește cantitatea cerută (consumată) din celălalt
bun
c) atunci când prețul unuia scade, scade cantitatea cerută (consumată) din celălalt
bun
d) bunurile sunt complementare
e) niciun răspuns nu este corect.
 Grile de autoevaluare
Bunurile Giffen:
a) cererea lor evoluează în acelaşi sens cu evoluţia preţului acestora
b) cererea lor evoluează în sens opus evoluţiei preţului lor
c) dinamica venitului consumatorului depăşeşte dinamica cererii acestora
d) cererea lor evoluează în sens invers evoluţiei venitului consumatorulrui
e) c+d.

Bunurile de lux (superioare):

a) cererea lor evoluează în acelaşi sens cu evoluţia preţului bunurilor de strictă
necesitate
b) cererea lor evoluează în sens opus evoluţiei bugetului de stat
c) dinamica cererii acestora depăşeşte dinamica venitului consumatorului
d) cererea lor evoluează în sens invers evoluţiei venitului consumatorulrui
e) niciun răspuns nu este corect.
 Grile de autoevaluare
Bunurile normale:
a) cererea lor evoluează în acelaşi sens cu evoluţia preţului acestora
b) cererea lor evoluează în sens opus evoluţiei preţului lor
c) dinamica venitului consumatorului depăşeşte dinamica cererii acestora
d) cererea lor evoluează în sens invers evoluţiei venitului consumatorului
e) cererea lor evoluează în același sens ca și venitului consumatorului.

Bunurile inferioare:
a) cererea lor evoluează în acelaşi sens cu evoluţia preţului bunurilor de strictă
necesitate
b) cererea lor evoluează în sens opus evoluţiei bugetului de stat
c) dinamica cererii acestora depăşeşte dinamica venitului consumatorului
d) cererea lor evoluează în sens invers evoluţiei venitului consumatorulrui
e) niciun răspuns nu este corect.
Cererea agregată

Elasticitatea cererii și influența acesteia

asupra venitului obținut de producători
 Determinarea cererii agregate
Determinarea cererii totale (agregate) la nivelul întregii pieţe a unui bun
presupune însumarea cererilor individuale pentru bunul respectiv.

Astfel, dacă:

X1i p1 , p 2 , m i  - reprezintă funcţia cererii consumatorului i pentru bunul 1

X i2 p1 , p 2 , m i  - reprezintă funcţia cererii consumatorului i pentru bunul 2
în care : i = 1,n
cererea agregată pentru bunul 1 va fi:
n
X p1 , p 2 , m1 ,  , m n    X1i p1 , p 2 , m i 
1
i
i 1

iar pentru bunul al doilea va fi:

n
X i2 p1 , p 2 , m1 ,  , m n    X i2 p1 , p 2 , m i 
i 1
 Cererea agregată
• fiecare cerere individuală depinde de preţurile bunurilor şi de venitul
consumatorului => deci şi cererea totală (agregată) va depinde atât de preţuri cât
şi de distribuţia veniturilor consumatorilor

• pentru simplificarea modelului cererii agregate, frecvent se consideră un

consumator reprezentativ ce dispune de un venit egal cu suma veniturilor tuturor
consumatorilor

• și în cazul cererii agregate, putem determina atât forma directă Q(p), cât şi inversă
P(Q) a funcţiei cererii

• curba inversă a cererii agregate P(Q) măsoară cât trebuie să fie preţul bunului
astfel încât acesta să fie cerut pe piaţă

• din punct de vedere geometric, cererea agregată se determină însumând pe

orizontală cantităţile dintr-un bun cerute individual de către fiecare consumator
 Aplicație

De exemplu, considerând cazul liniar al funcţiei cererii individuale, funcţiile cererii

pentru un bun, ce provin de la doi consumatori sunt următoarele:
X1 p   max40  p,0
X 2 p   max10  2p,0

Funcţia cererii agregate va fi, deci, de forma:

50  3p ;0  p  5

X TOT p   40  p ;5  p  40
0 ; p  40

Grafic, însumarea cererilor individuale se prezintă astfel:
 Elasticitatea cererii si influenta acesteia asupra venitului
obtinut de producători

Elasticitatea cererii:

• exprimă sensibilitatea cererii la modificarea preţului sau a altei

condiţii a cererii

• se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care arată

procentul, proportia modificării cererii în raport cu factorii săi de
influenţă

• coeficientul de elasticitate a cererii funcţie de preţ este dat de

raportul dintre procentul modificării cantităţii cerute şi procentul
schimbării preţului
 Coeficientul de elasticitate - Tipuri de cerere

În funcţie de mărimea coeficientului de elasticitate cerere la preţ, se disting

următoarele categorii de cerere :
 cerere elastică pentru  >1;
 cerere inelastică pentru  < 1 ;
 cerere unitară pentru  = 1;
 cerere perfect elastică pentru    ;
 cerere perfect inelastică pentru  = o.
 De exemplu, considerând forma directă a funcţiei liniare a cererii:
q(p) = a - bp (panta = -b)
cum:
p dq p dq  pb
   , iar dq/dp = -b, înseamnă că:    
q dp q dp a  bp

Dacă:
p  0   0
q  0   
bp a
  1   1   bp  a  bp   2bp  a  p 
a  bp 2b
Situaţia este prezentată grafic,
evidenţiindu-se porţiunile pe
care cererea este elastică, cu
elasticitate unitară sau
inelastică.

Elasticitatea cererii unui bun

depinde de cât de apropiaţi
substituenţi are ca şi concurenţi:

• cerere foarte elastică

prezintă bunurile cu foarte
mulţi substituenţi

• cerere foarte inelastică

prezintă bunurile cu puţini
substituenţi.
Factori ce influenţează • cu cât ponderea cheltuielilor pentru
elasticitatea cererii cumpărarea unui bun sau categorie de bunuri
este mai ridicată, cu atât coeficientul de
1. ponderea venitului elasticitate al cererii la preţ este mai mare şi
invers, în situaţia în care celelalte condiţii
cheltuit pentru un
rămân constante
anumit bun în bugetul
total al unei familii • între gradul de substituire a bunurilor şi
elasticitatea cererii la preţ există o relaţie
2. Gradul de substituire a pozitivă
bunurilor
• pentru bunurile de lux, nivelul coeficientului de
elasticitate a cererii în funcţie de preţul
3. Gradul necesităţii în acestora este mai mare decât al celui pentru
consum bunurile de strictă necesitate

• între perioada de timp de la schimbarea

4. Perioada de timp de la preţului unui anumit bun şi mărimea
modificarea preţului coeficientului elasticităţii cererii la preţ există o
relaţie directă, pozitivă
 Relația dintre elasticitatea cererii și evoluția venitului
producătorilor
• Venitul obţinut de producător este dat de produsul dintre
cantitatea vândută şi preţul practicat.

Se poate analiza cum evoluează venitul odată cu modificarea preţului,

aceasta depinzând de cât de elastică este cererea în raport cu preţul.
V = pq

în care: V - venitul obţinut de producător;

p - preţul bunului produs;
q - cantitatea cerută (deci vândută)

dacă: p  q  V?

Răspunsul depinde de gradul de elasticitate a cererii, măsurat prin

coeficientul de elasticitate.
Relația dintre elasticitatea cererii și evoluția venitului producătorilor
Considerând că:

- preţul se modifică cu Δp, devenind p+Δp;

-cantitatea vândută se modifică cu Δq, devenind q+Δq;

=> noul venit obţinut de producător va fi:

V' = (p+Δp)(q+Δq) = pq +pΔq + qΔp + ΔqΔp

deci variaţia totală a venitului:

ΔV = V'-V = pΔq + qΔp + ΔqΔp

Pentru valori foarte mici ale lui Δp şi Δq, produsul acestor modificări poate fi
neglijat, astfel încât variaţia totală a venitului va fi dată de relaţia:
ΔV = V'-V = pΔq + qΔp
 Relația dintre elasticitatea cererii și evoluția venitului producătorilor

Variaţia venitului producătorului în raport cu modificarea preţului bunului poate fi

măsurată cu ajutorul formulei:
V q
 p  q
p p

p dq V  p q 
şi cum:    , rezultă că:  q     1  q 1   
q dp p  q p 

Se observă că variaţia venitului este de acelaşi sens cu variaţia preţului (venitul

producatorului creşte sau scade când preţul creşte sau scade) numai în cazul în care
cererea este inelastică (   1 ).

În cazul unei cereri elastice a bunului respectiv (   1 ) venitul producătorului se

modifică în sens invers modificării preţului bunului.
 Grile autoevaluare
1. Cererea agregată (totală) reprezintă:
a. suma cererilor individuale pentru un anumit bun la nivelul întregii pieţe
b. diferenta dintre cererea neta si dotarea initiala
c. produsul dintre cererile individuale pentru un anumit bun
d. suma cuvenita producatorilor oligopolisti

2. Funcţia inversă a cererii agregate, respectiv p(x):

a. nu se poate determina intotdeauna
b. măsoară cât trebuie să fie preţul bunului, astfel încât el să fie cerut pe piaţă
c. masoara rata marginala de substitutie a oricărui consumator dispus să cumpere
bunul respectiv
d. este determinata de nivelul asteptarilor producatorilor si consumatorilor

3. Elasticitatea cererii reprezintă:

a. modificarea preturilor bunurilor de consum
b. sensibilitatea cererii la variatia preturilor sau a venitului
c. modul în care cererea răspunde la modificările factorilor de influenţă (preţ, venit)
d. suma cererilor individuale pentru un anumit bun.
 Grile autoevaluare
4. Coeficientul de elasticitate a cererii la preţ:
a. masoara rata marginala de substitutie a bunurilor in consum
b. reprezinta un indicator important pentru orientarea producatorilor
c. reprezintă raportul dintre modificarea procentuală a cererii şi procentul
modificării preţului
d. masoara inclinatia marginala spre economii a producatorilor de bunuri

5. Venitul producătorului reprezintă:

a. diferenta dintre profit si cheltuieli
b. produsul dintre cantitatea vândută şi preţul practicat pe piata
c. suma incasata din comercializarea bunurilor si serviciilor pe piata
d. obiectivul unic al consumatorilor
 Aplicații
1. Funcţia cererii individuale a bunului x pentru consumatorul A este
x A ( p)  20  5p , iar a cererii bunului x pentru consumatorul B este
x B ( p)  15  3p . Ştiind că există 100 consumatori de tip A şi 50 de tip B,
să se determine cantitatea totală cerută la nivelul pieţei bunului x, dacă
preţul de piaţă este 3 u.m. Reprezentare grafică.
Rezolvare:
x A ( p)  20  5p , pentru p < 4
x B ( p)  15  3p , pentru p < 5
Abordare grafică
 Aplicații - II
2. Funcţia cererii unui bun este dată de relaţia: q( p)  200  6p . Care va
fi valoarea coeficientului de elasticitate al cererii la preţ, pentru p = 4 u.m.

Rezolvare:
q p
c / p  
p q
q dq
  b
p dp
 pb 46 24
c / p   
q ( p) 200  6  4 176
3
c / p    0,136    1  bunul are cerere inelastică.
22