TEORIA COMPORTAMENTULUI

CONSUMATORULUI
PLANUL PRELEGERII:

1. Gospodăria – agent economic consumator

2. Utilitate totală şi utilitate marginală
3. Legea utilitătii marginale descrescânde
4. Constrângerea bugetară
5. Programe de consum; curba de indiferenţă (izocuanta
utilităţii)
6. Echilibrul/optimul consumatorului (alegerea programului
optim de consum)
 AGENTUL ECONOMIC CONSUMATOR

• Consum: procesul economic de utilizare de

bunuri şi servicii pentru satisfacerea de nevoi
• Gospodăria (menaj): agent economic
elementar format din una sau mai multe
persoane care îşi gestionează împreună venitul
pentru a-şi asigura consumul
• Microeconomia studiază comportamentul
raţional al agentului economic elementar
GOSPODĂRIE
 RAȚIONALITATE
• Raţionalitatea este acea caracteristică a
comportamentului unui agent economic care
urmăreşte atingerea unui anumit scop asumat,
în condiţiile conformării la constrângerile sub a
căror incidenţă acţionează respectivul agent
economic (sursa: Herbert Simon)
• În termeni cantitativi, raţionalitatea se exprimă
prin eficienţa economică:
- efectul obţinut pe unitatea de efort depus, care
trebuie maximizat
- efortul necesar obţinerii unei unităţi de efect,
care trebuie minimizat
 DECIZIILE AGENTULUI CONSUMATOR
CELE 3 DECIZII ALE CONSUMATORULUI:
• Ce să consume (ce sortimente de bunuri
selectează pentru a le consuma) ?
• Cât să consume (ce cantităti decide să
consume din fiecare dintre bunurile
selectate) ?
• De la cine să-şi procure bunurile pe care le
decide să le consume ? (al cărui ofertant
este preţul pe care consumatorul acceptă
să-l plătească ?)
SCOPUL CONSUMATORULUI RAȚIONAL
• Agentul consumator raţional are drept scop să
obţină o stare de bine cât mai înaltă, pe baza
cheltuirii integrale a venitului de care dispune
• Agentul consumator raţional este caracterizat
prin non-saţietate: preferă, întotdeauna, să-i fie
mai bine decât mai puţin bine (preferă, deci,
întotdeauna, o satisfacţie mai mare uneia mai
mici)
• Premisa: se consideră că agentul consumator
are un comportament de inspiraţie hedonistă
(concepţie filozofică despre viaţă care pune
accentul pe căutarea plăcerii de a trăi)
 UTILITATEA
Definitie: Utilitatea reprezintă satisfacţia obţinută
de consumator în urma consumului

Abordări posibile cu privire la utilitate:

- varianta utilităţii cardinale (măsurare în cifre
absolute, de ex. în “utili”)
- varianta utilităţii ordinale (comparare, ierarhizare
a situaţiilor sub aspectul utilităţilor percepute de
consumator, fără o măsurare propriu-zisă)
ABORDĂRI POSIBILE ÎN STUDIUL
COMPORTAMENTULUI ECONOMIC
• Abordarea empirică: se bazează
pe date observate în realitate
(măsurători, chestionare etc.)

• Abordarea analitică: se bazează

pe funcţii matematice

• Abordarea grafică: reprezentări

grafice ale seriilor de date empirice
sau ale unor funcţii matematice
FUNCȚIA UTILITĂȚII TOTALE
(abordarea analitică)

UT = f(Q)

UT: utilitatea totală

Q: cantitatea de bun consumată
(unităţi fizice)
 UTILITATEA MARGINALĂ
• Definiţie: utilitatea marginală (UM) este
variaţia utilităţii totale pe seama
consumului unei unităţi suplimentare
(ultimei unităţi consumate) dintr-un
anumit bun/serviciu
• Formula de calcul: UM =  Δ UT/ Δ Q
– Utilitatea marginală poate lua şi valori negative
– Utilitatea marginală reprezintă derivata de
ordinul 1 a funcţiei utilităţii totale (variabila
independentă a funcţiei este Q)
 EXEMPLU NUMERIC

Cantitatea de Utilitatea totală Utilitatea

bun consumată UT (utili) marginală
Q (buc.) UM (utili)
0 0 -
1 10 10
2 18 8
3 24 6
4 28 4
5 30 2
6 30 0
7 25 -5
CURBELE UTILITĂȚII TOTALE ŞI
UTILITĂȚII MARGINALE
(consumul unui singur bun)
 ANALIZA ECONOMICĂ A
COMPORTAMENTULUI
CONSUMATORULUI UNUI SINGUR BUN
• pe măsură ce individul consumă din ce în ce mai mult,
utilitatea totală creşte, dar cu o rată din ce în ce mai mică,
până atinge punctul de maxim
• la nivelul de consum la care utilitatea totală atinge punctul
de maxim, înseamnă că s-a atins SATURAȚIA, punct în care
consumatorul raţional sistează creşterea cantităţii
consumate; este iraţional a se creşte cantitatea de bun
consumată dincolo de pragul de saturaţie, deoarece, în
acest caz, utilitatea totală ar scădea, ceea ce ar fi în
detrimentul consumatorului
• utilitatea marginală scade continuu pe măsură ce creşte
cantitatea consumată; ea este zero atunci când utilitatea
totală este maximă şi devine negativă atunci când utilitatea
totală scade

Notă: a se vedea exemplul numeric şi graficele din cele două

diapozitive precedente
LEGEA UTILITĂȚII MARGINALE
DESCRESCÂNDE
• tendinţa de scădere a utilităţii
marginale în conditiile creşterii
consumului are caracter de lege
economică (legea utilităţii marginale
descrescânde)
 MODEL DE COMPORTAMENT AL
CONSUMATORULUI BAZAT PE COMBINAREA
A DOUĂ BUNURI (I)

• Funcţia-scop: maximizarea utilităţii

totale obţinute din consumul celor două
bunuri luate în considerare (cheltuind
integral un venit total dat)
• Variabile exogene:
- preţurile bunurilor consumate
- venitul consumatorului
• Restricţii: constrângerea bugetară, care
este funcţie de preţurile celor două bunuri
şi de venitul consumatorului
 MODEL DE COMPORTAMENT AL
CONSUMATORULUI BAZAT PE COMBINAREA
A 2 BUNURI (II)
• Bunurile X şi Y
• Preţurile: px şi py
• Program de consum:
– cantităţi determinate din fiecare
bun (notate cu x şi, respectiv, y)
– combinaţia respectivă de bunuri
oferă consumatorului o anumită
utilitate totală
 CONSTRÂNGEREA BUGETARĂ

V=C
Consumatorul cheltuieşte pentru
consum, în fiecare perioadă,
întregul său venit
Presupuneri:
- nu există economisire
- nu există credit
În aceste condiţii, constrângerea
bugetară este strictă
ECUAŢIA CONSTRÂNGERII
BUGETARE

V = x P x + y Py
 EXEMPLU NUMERIC
• Se cunosc: Px = 10 u.m./buc.
Py = 20 u.m./buc.
V = 200 u.m.

Ecuaţia constrângerii bugetare:

10 x + 20 y = 200

din care rezultă funcţia

y = 10 – x/2

Reprezentarea grafică a funcţiei specificate mai sus

este linia bugetului
(a se vedea diapozitivul următor)

Panta liniei bugetului: - 1/2

 LINIA BUGETULUI

Consumatorul raţional se va poziţiona

numai pe linia bugetului
 CURBA DE INDIFERENȚĂ
(IZOCUANTA UTILITĂȚII)
Y

UA = UB = UC

De-a lungul curbei de

indiferenţă, utilitatea totală
A
este aceeaşi în toate punctele
acesteia, deşi proporţiile
combinării între cele 2 bunuri
B diferă de la un punct la altul al
curbei
C

X
 PROPRIETĂŢILE CURBEI DE
INDIFERENȚĂ
• este convexă faţă de originea axelor de
coordonate
• tinde asimptotic către axele de coordonate
• două curbe de indiferenţă din aceeaşi
familie (aferente aceluiaşi consumator, la
diferite niveluri posibile de utilitate totală)
nu se pot intersecta, deoarece un anumit
program de consum nu poate oferi,
simultan, aceluiaşi consumator ,două
niveluri diferite de utilitate totală
 OPTIMUL (ECHILIBRUL)
CONSUMATORULUI
Y

punctul de tangenţă între linia

bugetului şi curba de indiferenţă
indică, prin proiecţiile sale pe axele
de coordonate, programul optim de
consum (optimul/echilibrul
consumatorului)

O
X
CALCULUL PROGRAMULUI OPTIM DE CONSUM
(OPTIMUL/ECHILIBRUL CONSUMATORULUI
În punctul de optim (echilibru), panta liniei bugetului
este egală cu cea a curbei de indiferenţă:

Px Umg x
=
Py Umg y

Relaţia de mai sus se poate rescrie astfel:

Umg X Umg Y
=
Px Py
Pentru determinarea programului optim de consum se va rezolva
un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute, x şi y,
format din ecuaţia de mai sus şi ecuaţia liniei bugetului
 EXEMPLU NUMERIC (1)
Utilitatea marginală a consumului din bunul X este
redată de relaţia: Umgx = 22 - 4x

Utilitatea marginală a consumului din bunul Y este

redată de relaţia:
Umgy = 16 - y

Preţul bunului X este Px = 2 u.m./buc., iar preţul

lui Y este Py = 1 u.m./buc. 

Venitul disponibil al consumatorului este V = 13

u.m.

Ce cantităţi din cele 2 bunuri va alege consumatorul

pentru a-şi maximiza utilitatea totală ?
 EXEMPLU NUMERIC (2)
Funcţia utilităţii totale percepute de
consumator este:
xy = 100
px = 5 u.m./buc.
py = 10 u.m./buc.
V = 200 u.m.
Ce cantităţi din cele 2 bunuri va alege
consumatorul pentru a-şi maximiza
utilitatea totală ?

Notă: pentru determinarea funcţiilor

utilităţilor marginale ale celor două bunuri,
x si y, se vor calcula derivatele parţiale ale
funcţiei utilităţii totale.