Curs 3 Economie – MAP Resurse Umane an 1

Curs 3 Cum gândește și acționează consumatorul?

1. Obiectivul consumatorului
- Maximizarea utilității totale (UT), a satisfacției totale

2. Constrângerea bugetară

- Consumatorii sunt considerați agenți economici raționali. Ei caută să

maximizeze utilitatea totală (UT) sub constrângere bugetară - adică ceea
ce își permit să cumpere, în funcție de venitul lor disponibil

Ecuația constrângerii bugetare

V = X*Px+Y*Py sau V = X Px + Y Py
unde V = venitul disponibil, poate fi notat si Vd, X=cantitatea achizitionata din
bunul X, Px=pretul bunului X, Y=cantitatea achizitionata din bunul Y si
Py=pretul bunului Y.

Linia bugetului sau Linia constrângerii bugetare

Atunci când consumatorul folosește întreg venitul disponibil pentru procurarea

bunurilor, descriem linia bugetului.

Ecuația liniei bugetului este de tipul:

V = X Px + Y Py

1
 Pentru a transpune în formă grafică această ecuație, sugerăm parcurgerea
următorilor pași iterativi:
• pas 1. Determinarea punctelor de intersecție ale celor două axe. Vom avea
astfel:
Dacă Y=0 atunci V=X*Px de unde rezultă X = V/Px
Dacă X=0 atunci V=Y*Py de unde rezultă Y = V/Py,
unde:
X - cantitatea maximă care poate fi procurată din bunul X, în limita venitului
disponibil (V) și în raport cu prețul bunului X;
Y - cantitatea maximă care poate fi procurată din bunul Y, în limita venitului
disponibil (V) și în raport cu prețul bunului Y.

• pas 2. Se stabilește panta liniei bugetului. Vom rescrie ecuația constrângerii

bugetare astfel
Y = V/Py – X Px/Py.
Se remarcă faptul că panta liniei bugetului este derivata de ordinul întâi, adică
este – Px/Py.
În concluzie, panta liniei bugetului este dată de raportul prețurilor celor
două bunuri.

3. Preferințele consumatorilor. Relația dintre utilitatea totală și

utilitatea marginală

Utilitatea marginală reprezintă satisfacția suplimentară resimțită prin creșterea

consumului cu o unitate. Utilitatea marginală (Umg) este descrescătoare (pentru
că scade și intensitatea nevoii pentru un anumit bun).

De exemplu, pentru un copil, satisfacția resimțită la prima tabletă de ciocolată

este mult mai mare comparativ cu a 8-a tabletă din
aceeași ciocolată consumată simultan, deoarece nevoia
de a mânca ciocolată s-a redus în intensitate.

Utilitatea totală (UT) este satisfacția totală pe care un

individ o resimte prin consumul unor unități dintr-un
bun.

Umg= (UT)'Q, unde Q=cantitatea consumată.

Umg= ΔUT/ΔQ.

După cum se vede în graficul alăturat, UT este maximă atunci când Umg =0.
Astfel, atunci când Umg (graficul din dreapta) este pozitivă, UT crește, când

2
Umg atinge nivelul zero UT este maximă, iar când Umg devine negativă, UT
începe să scadă.

3
Preferințele consumatorilor – sunt subiective, depind de la individ la individ în
funcție de o complexitate de factori (venitul disponibil, gusturi, anticipații,
factori sociologici)

Situarea pe o curbă de indiferență

aflată în dreapta corespunde unui
nivel mai înalt de satisfacție.
Panta curbei de indiferență este
rata marginală de substituție
(RMS). Rata marginală de
substitutie arata cu cât ar trebui să
se modifice consumul dintr-un
bun ca urmare a reducerii
consumului dintr-un alt bun,
astfel încât UT să rămână
constantă.
RMS= - ΔY/ΔX =
UmgX/UmgY=Px/Py.

4. Echilibrul consumatorului

Se stabilește în punctul E, adică în punctul de tangență dintre dreapta bugetului

consumatorului și una dintre curbele de indiferență. Echilibrul se realizează
atunci când consumatorul obține maxim de satisfacție (UT=maxim) în condițiile
unui anumit venit disponibil. În punctul E
deoarece se obține cea mai mare UT cu
venitul disponibil dat.
Pentru a se obține echilibrul
consumatorului, trebuie satisfăcute simultan
2 ecuații:
(1) V=XPx+YPy
(2) UmgX/UmgY=Px/Py

4
Exemple dezbatere Suntem consumatori raționali? Ce se întâmplă când crește
venitul disponibil? Dar când scad prețurile? În urma crizei Covid vom consuma
mai mult online ? Ce avantaje și ce dezavantaje are comertul online?

5
 Curs 4-5 Economie – MAP Resurse Umane an 1

Curs 4-5 Cum gândește și acționează producătorul?

Costurile de producție
Analiza pe termen scurt în teoria producătorilor (termenul scurt – perioada în
care unul dintre factori, de regulă K, rămâne fix; termenul lung – perioada în
care toți factorii de producție sunt variabili)

1. Obiectivul producătorului
- Maximizarea profitului

Exemplu dezbatere De ce există firma? Obiectivul firmei este exclusiv

maximizarea profitului? Ce impact a avut criza Covid asupra activității firmelor?
2. Constrângerea bugetară

- Producătorii sunt considerați agenți economici raționali. Ei caută să

maximizeze profitul (Pr) sub constrângere bugetară, au un buget (B)
limitat

Ecuația constrângerii bugetare a producătorului

B = L*PL+K*PK sau B = L PL + K PK
unde B = bugetul disponibil al producătorului, L=cantitatea achizitionata din
factorul muncă, PL=pretul factorului muncă (salariul), K=cantitatea achizitionata
din factorul capital, si PK=pretul capitalului (rata dobânzii).

Linia bugetului sau Linia constrângerii bugetare a producătorului

6
Atunci când producătorul utilizează întreg bugetul disponibil B pentru procurarea
factorilor de producție, descriem linia bugetului producătorului.

Ecuația liniei bugetului este de tipul:

B = L PL + K PK

Pentru a transpune în formă grafică această ecuație, sugerăm parcurgerea

următorilor pași iterativi:
• pas 1. Determinarea punctelor de intersecție ale celor două axe. Vom avea
astfel:
Dacă K=0 atunci B=L*PL de unde rezultă L = B/PL
Dacă L=0 atunci B=K*PK de unde rezultă K = B/PK,
unde:
L - cantitatea maximă care poate fi procurată din factorul de producție muncă L,
în limita bugetului disponibil (B) și în raport cu prețul factorului muncă L;
K - cantitatea maximă care poate fi procurată din factorul de producție capital K,
în limita bugetului disponibil (B) și în raport cu prețul factorului capital K;

• pas 2. Se stabilește panta liniei bugetului producătorului. Vom rescrie ecuația

constrângerii bugetare astfel
K = B/PK – L PL/P K.
Se remarcă faptul că panta liniei bugetului producătorului este derivata de ordinul
întâi, adică este – PL/PK.
În concluzie, panta liniei bugetului este dată de raportul prețurilor celor doi
factori de producție.

7
 3. Preferințele producătorilor (firmelor, companiilor). Relația dintre
Productivitatea totală și productivitatea marginală. Randamente
marginale (factoriale) versus Randamente de scară

• Producţia totală, obţinută în urma utilizării factorilor de producţie şi exprimată

cu ajutorul funcţiei de producţie, în care un factor este variabil şi ceilalţi sunt
constanţi;
• Productivitatea medie a muncii,care se obţine ca raport între producţia totală şi
factorul de producţie variabil utilizat (de exemplu, munca – L):
WmL = Q/L,
unde:
WmL reprezintă productivitatea medie a muncii;
Q – producţia totală;
L – munca.
• Productivitatea marginală a muncii, definită ca producţie suplimentară
obţinută în urma folosirii unei unităţi suplimentare din factorul de producţie
variabil:
WmgL = ΔQ/ΔL,
unde:
WmgL reprezintă productivitatea marginală a muncii;
ΔQ – modificarea producţiei totale;
ΔL – modificarea factorului de producţie-muncă

Pe termen scurt producția (Q) este influențată de legea randamentelor marginale

descrescătoare. Conform acesteia, pe măsură ce numărul de lucrători crește
(K=fix), eficiența (productivitatea) marginală a lucrătorilor crește până la un
anumit nivel, după care descrește.

WmgL=ΔQ/ ΔL. Astfel, avem:

Când WmgL crește – Q crește
Când WmgL scade, dar este pozitiv – Q crește din ce în ce mai puțin
Când WmgL=0 – Q este maximă
Când WmgL este negativă – Q scade

Reprezentarea grafică a relației dintre productivitatea marginală a muncii și

producția totală:

8
3 stadii în evoluţia Wmg:
STADIUL I: producţia totală creşte mai rapid decât factorul variabil utilizat,
ceea ce determină creşterea Wmg.
STADIUL II: producţia totală creşte, însă într-un ritm mai redus decât creşterea
factorului variabil, ceea ce determină reducerea Wmg.
STADIUL III: producţia totală scade, iar Wmg devine negativă.

Relația dintre productivitatea medie a muncii și productivitatea marginală

a muncii

Dacă WmgL este mai mare decât WmL – WmL crește (dacă lucrătorul angajat
suplimentar este mai eficient decât media firmei, atunci media firmei va crește)
Dacă WmgL mai mică comparativ cu WmL, atunci WmL va scădea
Dacă WmgL=WmL, atunci WmL este constantă și maximă.

9
Randamentele de scară pe baza unei funcții de producție de tip Cobb-Douglas
Q=f(K,L)
Q=KαLβ

Știm că WmgL=ΔQ/ΔL= (Q)'L= KαβLβ-1

WmL=Q/L= (KαLβ)/L= KαLβ-1

WmgL\WmL= (ΔQ/ΔL)/(Q/L)=( KαβLβ-1)/ (KαLβ-1), ceea ce înseamnă că

β=(ΔQ/ΔL)/(L/Q), adică β reprezintă elasticitatea producției la factorul muncă,
respectiv modificarea procentuală a producției obținute ca urmare a variației
procentuale a numărului de salariați.

Similar, coeficientul α reprezintă elasticitatea producției la factorul capital,

respectiv modificarea procentuală a producției obținute ca urmare a variației
procentuale a capitalului.

Atunci când α+β >1, firma înregistrează randamente de scară crescătoare,

producția crește mai mult decât cantitatea de factori de producție utilizați.
α+β=1, firma înregistrează randamente de scară constante,
producția crește în aceeași măsură ca și cantitatea de factori de producție utilizați
α+β<1, firma înregistrează randamente de scară descrescătoare,
producția crește mai puțin decât cantitatea de factori de producție utilizați.

10
Preferințele producătorilor. Curba de indiferentă a producătorilor
(izoproducție).

Curba de izoproducție reprezintă ansamblul combinațiilor tehnice dintre factorii

de producție K și L, pentru care firma obține aceeași producție (Q). (similar
curbei de indiferență la teoria consumatorului). Astfel, are loc substituția L cu K
sau a K cu L.
Atunci când L scade, K crește, însă L va scădea din ce în ce mai puțin deoarece
firma nu va renunța în totalitate la lucrători. Atunci când K scade, L crește, însă
K scade din ce în ce mai puțin pentru că firma nu poate renunța la tot capitalul.

Panta curbei de izoproducție = -ΔK/ΔL

Atunci când se trece din A în B (deci se renunță la capital pentru a angaja mai
mulți lucrători), panta este -ΔK/ΔL, adică -(KB-KA)/(LB-LA).

Știm că producția pe curba de izoproducție este aceeași, deci producția în

punctul A (QA) este egală cu producția în punctul B (QB) .
11
Pe măsură ce se substituie K cu L (deci ne deplasăm de la A spre E), factorul
muncă sporește și K scade din ce în ce mai puțin, deci ΔK tinde spre 0 și, prin
urmare, și panta curbei este descrescătoare și tinde spre 0.
Panta curbei de izoproducție se numește rata marginală de substituție tehnică
(RMST)
RMST= - factorul care substituie/ factorul substituit = -ΔL/ΔK, dacă înlocuim
K cu L.

De asemenea, RMST= -ΔL/ΔK=WmgK / WmgL

4. Echilibrul producătorului pe termen scurt versus Echilibrul pe

termen lung

Echilibrul producătorului se realizează atunci când producția crește în condițiile

în care firma are același cost total (Q maxim pentru un CT dat) sau atunci când
producția obține aceeași producție cu un CT mai mic (CT minim pentru o Q
dată).

12
De exemplu, echilibrul producătorului se stabilește în punctul în care curba de
izoproducție este tangentă la dreapta izocostului.

Condițiile pentru identificarea echilibrului producătorului:

(1) B=L* PL +K*PK
(2) WmgL/WmgK = PL/ PK

Decizia / alegerea firmei. Pe termen scurt, creșterea producției se va putea

obține asociind cantități din ce în ce mai mari din factorul variabil (exemplu L)
la o cantitate dată de factor de producție fix (K). Pe termen lung, posibilitatea de
a utiliza simultan cantităţi mai mari din toţi factorii de producţie face ca
întreprinderea să îşi modifice scara de producţie. Ce se va întâmpla cu volumul
producţiei (reflectat de funcţia de producţie) în situaţia în care firma decide să
majoreze simultan şi în proporţii identice cantităţile utilizate din toţi factorii de
producţie utilizaţi?

13
 5. Analiza costurilor de producție pe termen scurt vs termenul lung

I. Analiza pe termen scurt. Costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor

pentru producerea și desfacerea de bunuri și servicii. În teorie, în definirea
costului economic se pornește de la costul de oportunitate, ca valoare reală a
bunurilor materiale și a serviciilor care trebuie sacrificate, la care trebuie să se
renunțe atunci când se produce sau se consumă un bun sau serviciu. Din această
perspectivă, este util să distingem între costul contabil și cel economic.
Costul contabil reflectă cheltuielile efectiv suportate de către întreprindere, care
rezultă din evidența contabilă a acesteia. Acesta mai poartă și denumirea de cost
explicit.
Costul economic reflectă acel consum de resurse ale agentului economic
neinclus în costul plătit de către aceasta. Este vorba despre cheltuielile cu forța
de muncă ale proprietarului firmei respective, care nu se înregistrează sub
forma salariului ce i s-ar cuveni, ca parte a costurilor, chiria care s-ar obține prin
cedarea folosirii clădirii către alt utilizator etc. Costul economic mai poartă și
denumirea de cost implicit. Acesta este considerat venitul normal cuvenit,
concretizat în salariul implicit, dobânda implicită, renta implicită – drept
forme de remunerare a factorilor muncă, pământ și capital.
Profit contabil = Venit total – Cost contabil (explicit)
Profit economic = Venit total – (Cost contabil + Cost economic)

Costuri fixe si costuri variabile

CT=f(Q)
Elemente ale costului total:
- Chirii
- Cheltuieli cu materii prime
- Cheltuieli cu salarii (ale personalului administrativ și muncitori)
- Cheltuieli cu energia pentru producție

Chiria – nu depinde de variația producției și, prin urmare, reprezintă o cheltuială

fixă. O firmă plătește aceeași chirie chiar dacă are producție mai mare sau mai
mică.
Cheltuieli cu materiile prime – sunt influențate de evoluția producției, fiind
cheltuieli variabile.
Cheltuieli salariale pentru personalul administrativ – nu variază pe termen scurt
cu producția, sunt cheltuieli fixe.
Cheltuieli salariale pentru muncitori= sunt variabile
Cheltuieli cu energia pentru producție= cheltuieli variabile

14
 a) Costuri totale – pentru întreaga producție.

Costul TOTAL de producție= Cost FIX + Cost VARIABIL

CT=CF+CV

CF (costuri fixe)- sunt acele cheltuieli care pe termen scurt nu sunt influențate
de variația producției.
CV (costuri variabile) - acele cheltuieli care variază în același sens cu producția.

15
 b) Costuri medii - unitare, pe produs

Costul total mediu(CTM), costul fix mediu (CFM) și costul variabil

mediu(CVM)
CTM=CT/Q
CFM=CF/Q
CVM=CV/Q

16
c) Costul marginal (Cmg) = cheltuiala suplimentară generată de o creștere a
producției cu o unitate.

CT=f(Q)
Cmg=ΔCT/ΔQ sau (CT)'Q
Cmg= ΔCV/ΔQ sau (CV)'Q

17
Relația dintre costurile medii și marginale
Relația dintre Cmg și CVM
Cmg > CVM, atunci CVM crește
Cmg< CVM, atunci CVM scade
Cmg=CVM, atunci CVM este minim
Analog este relația dintre Cmg si CTM.

18
 Pragul de rentabilitate - reprezintă acel nivel al producției la care firma își
recuperează în totalitate cheltuielile făcute. Veniturile totale (VT) sunt egale
cu costurile totale (CT).
VT=Pr+CT, la pragul de rentabilitate Pr=0, deci VT=CT.

Relația cost – productivitate

La un preț dat al factorilor de producție, costul total mediu (CTM) și costul

marginal (Cmg) se află în raport invers proporțional față de productivitate.
M

19
II. Analiza costurilor pe termen lung. Curba “înfășurătoare”

Dacă avem o funcție de producție de tipul Q=f(K,L), pe termen scurt factorul

capital (K) este fix, în timp ce factorul muncă (L) este variabil. Pe termen lung
toți factorii de producție sunt variabili, iar costurile de producție vor fi variabile.

Pe termen lung analizăm productivitatea medie globală (WM G), adică eficiența
medie obținută prin utilizarea unei unități de muncă și/sau de capital (pe termen
lung aceștia pot fi substituibili).

WMG=Q/(L+K)
Dpdv valoric, influența factorului muncă și a capitalului este măsurată sub forma
cheltuielilor salariale și, respectiv, cheltuielilor materiale.
Astfel, WMG=Q/(Chelt salariale + Chelt materiale)=Q/CT pe termen lung.
Sau WMG=1/CTM pe termen lung.

Avem trei zone:

Zona 1, în care CTM pe termen lung scade, iar productivitatea medie globală
crește – în această zonă firma înregistrează randamente de scară crescătoare
pentru că producția crește mai mult decât cantitatea de factori de producție
utilizați. Printre factorii care pot determinarea înregistrarea unor economii de
scară se numără: achiziția unei cantități mai mari de materii prime datorită

20
reducerii prețurilor de achiziționare sau folosirea unor utilaje cu o capacitate mai
mare de producție.
Zona 2, în care CTM pe termen lung este minim, iar productivitatea medie
globală este constantă sau maximă – producția crește în aceeași măsură cu
factorii de producție utilizați iar firma înregistrează randamente de scară
constante.
Zona 3, CTM pe termen lung crește iar productivitatea medie globală scade –
producția obținută crește mai puțin comparativ cu factorii de producție utilizați,
firma înregistrează randamente descrescătoare (sau dezeconomii de scară –
dezavantaje generate de extinderea capacității de producție, crescând costurile
de tranzacție, costurile de comunicare în cadrul firmei, etc.)

21
 Curs 6 Economie – MAP Resurse Umane an 1

Curs 6 Cererea și oferta

Cererea
1. Definirea cererii

Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii doresc și pot să o

cumpere la un moment dat, la diferite niveluri de pret.

Cererea (C) este diferită de cantitatea cerută (Qc). Cantitatea cerută se referă la
Q cumpărată la un anumit nivel de preț. Ex într-o lună s-au cumpărat 100 kg
portocale reprezintă Cererea; într-o lună s-au cumpărat 50 kg portocale la pretul
de 5 lei/kg reprezintă cantitatea cerută (Qc).

2. Factori de influență ai cererii

Cererea = f(Pn; P1....Pn-1; Vd; G; A; S)

a) Pn - Prețul bunului n. Dacă Pn crește, Qcn scade, ceteris paribus
b) P1.....Pn-1 – Prețurile celorlalte bunuri. Si avem aici două categorii de
bunuri:
 Bunuri substituibile: Există o relație directă între prețul unui bun și
cererea pentru bunul substituibil cu el. Px crește, cantitatea cerută din

22
 X scade și crește cea din bunul substituibil. Px scade, cantitatea cerută
din X crește și scade cea din bunul substituibil. Ex. Unt și margarină.
 Bunuri complementare: Există o relație inversă între prețul unui bun și
cererea pentru bunul său complementar. Dacă Px crește, cantitatea
cerută din X scade și cantitatea din bunul complementar scade. Dacă
Px scade, atunci cantitatea din X crește și la fel cea din bunul său
complementar. Ex. Benzină și auto.
c) Vd – Venitul disponibil, adică veniturile care rămân la dispoziție pentru
consum și economisire, după ce am plătit impozitele și taxele. Aici avem
bunuri normale, la care dc crește Vd crește și cererea și avem bunuri
inferioare (Giffen) la care dacă Vd crește cererea scade (bunuri des trictă
necesitate)
d) G – Gusturile sau preferintele consumatorilor
e) A – Anticipațiile cumpărătorilor. Dacă se anticipează o creștere a prețului
unui bun, atunci cererea din prezent pentru acel bun tinde se crească (vezi
cazul cartelelor de metrou). Iar cererea viitoare din acel bun va scădea.
Există o relație directă între anticipații și cererea prezentă.
f) S – diverși factori sociologici (starea vremii, structura pe vârste s.a.)

3. Elasticitatea cererii

Ne arată cum se modifică cererea la modificarea unui factor de influență, în

condiții ceteris paribus (ceilalți factori de influență rămân constanți).

Exemplul 1 Elasticitatea cantității cerute (Qc) în raport de preț (P)

Elasticitatea cantității cerute în funcție de preț reprezintă reacția Qc la

modificarea prețului (modificarea procentuală a cantității cerute ca urmare a
modificării prețului.). Se măsoară prin coeficientul de elasticitate a cantității
cerute în raport de preț:

sau
Unde:
KeQc/p sau Kec/p=coeficientul de elasticitate al cererii la preț
Δ%Qc= modificarea procentuală a cantității cerute
Δ%P= modificarea procentuală a prețului
ΔQc= modificarea absolută a cantității cerute

23
ΔP= modificarea absolută a prețului

Forme ale elasticității Qc în raport de P:

1. Dacă cererea este inelastică (KeQc/p<1), modificarea procentuală a preţului

va fi mai mare decât modificarea procentuală a cantităţii cerute. Dacă preţul
creşte, cantitatea cerută se reduce, iar venitul total încasat de firmă va creşte
(deoarece creşterea preţului a fost mai mare decât reducerea cantităţii
cerute). Dacă preţul scade, cantitatea cerută creşte, iar venitul total se va
reduce (deoarece reducerea preţului a fost mai mare decât creșterea cantității
cerute).
În general, bunurile cu o cerere inelastică sunt cele de strictă necesitate
(pâine), sau cele cu puțini înlocuitori (curentul electric).
2. Dacă cererea este elastică (KeQc/p <1), modificarea procentuală a cantităţii
cerute va fi mai mare decât modificarea procentuală a preţului. Dacă preţul
creşte, cantitatea cerută scade, iar venitul total se va reduce (deoarece
creşterea preţului a fost mai mică decât reduceerea cantităţii cerute). Dacă
preţul scade, cantitatea cerută creşte, iar venitul total va creşte (deoarece
reducerea preţului a fost mai mică decât creşterea cantităţii cerute).
Exemple de bunuri: cele de folosință îndelungată (frigidere, televizoare,
mașini) sau cele care au mulți înlocuitori (sucuri, dulciuri)
3. În cazul cererii cu elasticitate unitară (KeQc/p =1), modificarea procentuală a
preţului va fi egală cu modificarea procentuală a cantităţii cerute. Dacă
preţul creşte, cantitatea cerută scade, iar venitul total va rămâne constant
(deoarece creşterea preţului a fost egală cu reducerea cantităţii cerute). Dacă
preţul scade, cantitatea cerută creşte, iar venitul total va rămâne constant
(deoarece reducerea preţului a fost egală cu creşterea cantităţii cerute).
4. Cerere perfect inelastică (KeQc/p =0) – cantitatea cerută nu reacționează deși
prețul se modifică. În general medicamentele vitale fac parte din această
categorie de bunuri cu cerere perfect inelastică (insulina)
5. Cerere perfect elastică (KeQc/p = ∞) – cantitatea cerută se modifică deși nu
există o modificare a prețului

24
Reprezentarea grafică a formelor eleasticității cererii în raport de preț

25
Evoluția veniturilor totale ale producătorilor (VTprod) și a cheltuielilor totale ale
consumatorilor (Chcons) în raport de elasticitatea cererii la preț și sensul de
modificare a prețului.

Elasticitate / KeQc/p >1 KeQc/p =1 KeQc/p<1

Modificarea elastică Elasticitate unitară inelastică
prețului
P crește VTprod scad 1
VTprod ct 2 VTprod cresc 3
Chcons scad Chcons ct Chcons cresc
P scade VTprod cresc VTprod ct VTprod scad 6
4 5
Chcons cresc Chcons ct Chcons scad

VTprod = P * Qc

1) P crește și KeQc/p >1 rezultă influența scăderii Qc este mai mare decât
influența creșterii prețului rezultă VTprod scad.
2) P crește și KeQc/p =1 rezultă influența scăderii Qc este egală cu influența
creșterii prețului rezultă VTprod rămân constante.
3) P crește și KeQc/p <1 rezultă influența scăderii Qc este mai mică decât
influența creșterii prețului rezultă VTprod cresc.

Analog pentru situațiie 4), 5) și 6).

La bunurile de strictă necesitate, cantitatea cerută este inelastică în raport de

preț. La bunurile de lox și bunurile ușor substituibile, cantitatea cerută este
elastică în raport de preț.

26
Exemplul 2 Elasticitatea cererii (C) în raport de venitul disponibil (V)

Elasticitatea cererii în funcție de venit arată modificarea procentuală a cererii ca

urmare a modificării procentuale a venitului consumatorilor.

Kec/v==(Δ%Qc/Δ%V) sau Kec/v= (ΔQc/ΔV)(V0/Q0)

În cazul unui bun normal,există o relație directă între V și Qc, deci Kec/v>0.
În cazul unui bun inferior, există o relație inversă între V și Qc, deci Kec/v<0.

Exemplul 3 Elasticitatea încrucișată a cererii

Elasticitatea încrucișată a cererii exprimă reacția cererii pentru un bun în funcție
de modificarea prețului unui alt bun.
Kecx/py=(Δ%Qcx/Δ%Py) sau Kecx/py= (ΔQcx/ΔPy)(Py0/Qcx0)

Dacă x și y sunt două bunuri substituibile, deci o creștere a Py duce la o creștere

a cererii din X , Kecx/py >0.
Dacă x și y sunt două bunuri complementare, o creștere a Py duce la o scădere a
cererii din X, Kecx/py<0.

Exemplu dezbatere Cum se va modifica cererea post Covid?

27
Oferta
1) Definirea ofertei

Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care producătorii doresc și pot să o

vândă la un moment dat, la diferite niveluri de pret.

Oferta (O) este diferită de cantitatea oferită (Qo). Cantitatea oferită se referă la
Q vândută la un anumit nivel de preț. Ex într-o lună s-au vândut 100 kg
portocale reprezintă Oferta; într-o lună s-au vândut 50 kg portocale la pretul de 5
lei/kg reprezintă cantitatea oferită (Qo).

2. Factori de influență ai ofertei

Oferta = f(Pn; CT; IT;A)

a. Pn - Prețul bunului n. Dacă Pn crește, Qon scade, ceteris paribus

b. CT – costuri totale. Ex Dacă factorii de producție sunt mai scumpi (ex
crește prețul combustibilului) rezultă CT crește rezultă Profitul Pr scade
rezultă Oferta scade, pe termen scurt
c. IT – Impozite și taxe. Dacă IT crește rezultă profitul scade rezultă Oferta
scade, pe termen scurt

28
 d. A – Anticipațiile producătorilor. Dacă se anticipează o creștere a prețului
unui bun, atunci oferta din prezent pentru acel bun tinde să scadă (vezi de
exemplu cazul apartamentelor). Dacă anticipează o creștere a prețului
unui bun, atunci oferta viitoare va crește. Există o relație inversa între
anticipații și oferta prezentă.
e. S – diverși factori sociologici (starea vremii, structura pe vârste s.a.)

3. Elasticitatea ofertei

Ne arată cum se modifică oferta la modificarea unui factor de influență, în

condiții ceteris paribus (ceilalți factori de influență rămân constanți).

Exemplul 1 Elasticitatea cantității oferta (Qo) în raport de preț (P)

Elasticitatea cantității oferite în funcție de preț reprezintă reacția Qo la

modificarea prețului (modificarea procentuală a cantității oferite ca urmare a
modificării prețului). Se măsoară prin coeficientul de elasticitate a cantității
oferite în raport de preț:

KeQo/p = Δ%Q/Δ%P =(ΔQ/ΔP)*(P0/Q0)

unde:
KeQo/p sau Keo/p=coeficientul de elasticitate al cererii la preț
Δ%Qo= modificarea procentuală a cantității cerute
Δ%P= modificarea procentuală a prețului
ΔQo= modificarea absolută a cantității cerute
ΔP= modificarea absolută a prețului

Formele de elasticitate în funcție de valoarea coeficientului de elasticitate:

a. Ofertă inelastică: KeQo/p < 1, modificarea cantității oferite este mai mică decât
modificarea prețului
b. Ofertă elastică: KeQo/p > 1, modificarea cantității oferite este mai mare decât
modificarea prețului
c. Ofertă cu elasticitate unitară: KeQo/p =1, cantitatea oferită se modifică în
aceeași măsură ca prețul
d. Ofertă perfect inelastică: KeQo/p =0, cantitatea oferită nu se modifică chiar
dacă valoarea prețului variază
e. Ofertă perfect elastică: KeQo/p = ∞, cantitatea oferită se modifică deși prețul
este constant.

29
Reprezentarea grafică a formelor eleasticității cererii în raport de preț

30
Exemplu dezbatere Cum se va modifica oferta post Covid?

31