MICROECONOMIE

NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea

Cererea
3.1 Definiție, factori de influență, legea cererii
3.2 Elasticitatea cererii

Cererea reprezintă cantitatea totală dintr-o anumită marfă dorită, care poate
fi cumpărată de un individ, într-o perioadă determinată, la un preţ unitar dat.
Cererea nu poate fi înţeleasă dacă studiul său nu se fundamentează pe cercetarea
consumului.
Consumul reprezintă procesul obiectiv prin care sunt satisfăcute trebuinţele
economice de către fiecare individ şi colectivitate prin folosirea bunurilor
economice. Din punct de vedere al conţinutului, consumul poate fi:
a) de bunuri şi servicii
b) de factori de producţie
În funcţie de nivelul la care se exprimă, cererea pentru un bun, poate fi:
a) la nivelul unui consumator individual pentru un anumit produs, numită
cerere individuală;
b) la nivelul ramurii sau al pieţei produsului cuprinzând toţi utilizatorii acestui
produs, numită cerere totală;
c) cererea pentru o anumită firmă se referă la segmentul de cerere a pieţei pe
care îl poate satisface o firmă prin vânzarea producţiei sale şi se exprimă
prin venitul obţinut.
Legea cererii exprimă existenţa unei relaţii negative (inverse) între
cantitatea cerută dintr-un anumit bun economic şi preţul acelui bun. Cu cât preţul
unitar este mai ridicat, cu atât consumatorul cumpără cantităţi mai mici iar cu cât
preţul produsului este mai scăzut, cu atât cantităţile cumpărate vor fi mai mari.
Din punct de vedere grafic relaţia se defineşte printr-o curbă care are panta
descrescătoare. Reprezentarea grafică a funcţiei de cerere individuală este cea
redată în fig.3.9:

1
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea

P2

P3

P4

Q1 Q2 Q3 Q

Fig. 1 Funcţia de cerere individuală

Cererea şi cantitatea cerută nu se confundă. In teoria economică, cererea

este o relaţie între două variabile specifice, preţul şi cantitatea. Cererea este
întotdeauna un şir de preţuri şi un şir de cantităţi pe care consumatorii pot să le
cumpere la preţurile respective. Preţurile şi cantităţile corespunzătoare lor
formează baremul cererii. O deplasare de-a lungul şirului (curbei) reprezintă o
modificare a cantităţii cerute Cantitatea cerută creşte sau scade după cum se
modifică preţul - scade sau creşte, dar cererea rămâne neschimbată, întrucât
cererea este reprezentată de întreaga curbă.
Modificarea cererii este asociată modificării întregului barem al cererii, în
sensul că la aceleaşi preţuri cantităţile cerute fie ar creşte fie ar scădea. Creşterea
sau scăderea cererii înseamnă în ultimă instanţă deplasarea întregii curbe spre
dreapta sau spre stânga.
Deplasarea în plan a curbei cererii, spre dreapta sau spre stânga este
rezultatul schimbării unor factori economici şi extraeconomici denumiţi condiţii
ale cererii cum sunt: modificarea veniturilor băneşti ale consumatorului,
modificarea nivelului preţului altor bunuri, modificarea numărului de
cumpărători, modificarea gusturilor (preferinţelor) consumatorilor, previziunii
privind evoluţia preţurilor şi veniturilor, posibilităţile de substituire a bunurilor,
caracteristica nevoii de satisfăcut etc. Toţi aceşti factori se combină pentru a
determina cererea pentru un anumit bun precum şi relaţia ce se stabileşte între
modificarea preţului şi cea a cantităţii cerute.

2
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea
Deşi în general evoluţia cererii în funcţie de modificarea preţului este în
raport invers, există şi posibilitatea unei influenţe pozitive a preţului asupra
cererii, ceea ce poate însemna manifestarea anumitor excepţii de la legea cererii,
ceea ce poate însemna manifestarea anumitor excepţii de la legea cererii.
Comportamentul atipic al cererii se produce în mai multe situaţii:
a) efectul de anticipare se manifestă atunci când se anticipează o creştere a
preţului unui bun şi ca urmare va creşte şi cantitatea cerută din bunul respectiv.
În esenţă, acest comportament urmăreşte păstrarea puterii de cumpărare în viitor,
în condiţiile în care preţul bunului ar creşte conform anticipării.
b) efectul de venit se manifestă atunci când o reducere a preţului unui bun
nu atrage după sine creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv. Un asemenea
comportament poate fi explicat fie prin corelaţie cu gradul de satisfacere al
nevoii, fie prin natura bunurilor.
c) efectul de snobism ce se manifestă în cazul unor consumatori care doresc
să demonstreze prin obiceiurile de consum că aparţin unei categorii sociale
superioare şi achiziţionează bunuri din ce în ce mai scumpe. In acest caz se
cumpără unele bunuri pentru preţul lor ridicat, pentru a impresiona cu puterea de
cumpărare manifestată.
d)efectul de informare incompletă. In lipsa unor informaţii mai bune,
calitatea unor produse este apreciată după preţ. Un preţ mai ridicat pare a indica o
calitate superioară. Există, însă, situaţii în care bunuri de aceeaşi calitate au
preţuri diferite şi cererea este mai mare pentru cele mai scumpe.
e) o formă de cerere atipică se manifestă şi în cazul "paradoxului
Giffen". Familiile paupere alocă cea mai mare parte din venit pentru
achiziţionarea alimentelor de bază. Creşterea preţului pentru aceste produse
are ca efect, sporirea şi nu scăderea cererii pentru ele. Cererea scade pentru
alte bunuri, considerate a fi mai scumpe.

Se poate aprecia că în ultimă instanţă, comportamentul consumatorului şi

implicit cererea exercitată prin programul de consum, se găsesc sub influenţa
interacţiunii dintre efectul de substituire(creşterea preţului unui bun determină
creşterea cantităţii cerute din alte bunuri ale căror preţuri nu au crescut) şi efectul
de venit( concretizat în sporirea puterii de cumpărare pentru alte bunuri în
3
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea
condiţiile în care reducerea preţului unui bun nu atrage după sine şi creşterea
cantităţii achiziţionate din bunul respectiv).

Factorii determinanţi ai cererii

Cererea rezultă din interacţiunea mai multor factori: nevoile de consum
(nevoia socială), preţurile bunurilor, venitul disponibil al consumatorilor.

Nevoia socială
Nevoia de consum, adică dorinţa de a beneficia de utilitatea unui bun,
reprezintă primul factor care determină apariţia cererii.
Nevoia de consum face ca cererea să fie un act raţional, rezultatul unui
calcul, dar şi unul condiţionat. Cererea se află în raport direct proporţional cu
nevoile existente în societate şi este influenţată de mediu în care se manifestă.
În majoritatea cazurilor nevoile depăşesc posibilităţile de satisfacere.
Cererea se situează de regulă sub nivelul nevoilor de consum. Situaţia este
determinată de caracterul limitat al resurselor care determină posibilităţile de
producţie şi de nivelul limitat al veniturilor cumpărătorilor, care fac ca o parte
din nevoi să rămână nesatisfăcute.
Deşi între nevoie şi cerere este o legătură directă, nevoia este izvorul
cererii, ea nu se transformă automat în cerere. Pentru ca nevoia să se transforme
în cerere sunt necesare venituri disponibile corespunzătoare. În plus, individul
trebuie să fie dispus să plătească preţul solicitat de vânzător.

Preţul bunurilor
Se admite, în general, că cererea este o funcţie descrescătoare de preţ.
Astfel, între cantitate şi preţ există o relaţie negativă, când cantitatea (Q) creşte,
preţul (P) scade. În mod similar, dacă preţul creste, ceilalţi factori rămânând
neschimbaţi, cantitatea cerută scade. Această relaţie inversă între cerere si preţ
rezultă din comportamentul raţional al consumatorului care urmăreşte
maximizarea utilităţii în limita venitului pe care-1 are la dispoziţie.

4
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea
Cantitatea cerută tinde să scadă pe măsură ce preţul creşte din doua motive
ce exprimă relaţia dintre cantitatea cerută şi preţ, în cazul bunurilor normale:
efectul de substituţie şi efectul de venit.
• efectul de substituţie: constă în aceea că bunul al cărui preţ scade este
cumpărat într-o cantitate mai mare. substituind achiziţionarea şi consumul
altor bunuri, ale căror preţuri nu s-au modificat, dar care devin relativ mai
scumpe.
• efectul de venit: reflectă impactul modificării preţului unui bun asupra
venitului real al consumatorului. Când preţul creşte, venitul scade şi se
achiziţionează mai puţin din bunul respectiv şi mai mult din alte bunuri ale
căror preţuri relative au devenit mai mici. Când preţul scade, venitul real
creşte şi creşte implicit şi bunăstarea consumatorului.

Veniturile consumatorilor

Nevoia de consum oricât de intensă este, poate să fie satisfăcută doar atunci
când există venit corespunzător. În lipsa veniturilor, nevoia nu se transformă în
cerere.
Abstracţie făcând de ceilalţi factori, cererea variază în acelaşi sens cu
nivelul veniturilor. Curba care pune în evidenţă relaţia dintre mărimea veniturilor
şi mărimea cererii este curba Engel.
Din perspectiva corelaţiei venituri-cerere, bunurile se împart în bunuri
„normale” şi bunuri „inferioare”.
Bunurile „normale” sunt considerate acelea a căror cerere de consum creşte
sau scade pe măsura sporirii veniturilor. Faptul că se solicită mai mult pe măsură
ce veniturile sporesc, este acela care determină orientarea curbei Engel de la sud-
vest spre nord-est. Pentru că în cazul absenţei veniturilor cererea este nulă, curba
cererii porneşte chiar din origine (Fig.3.10).
Bunurile normale se împart în două categorii:
- bunuri prioritare, a căror cerere creşte mai încet decât cresc veniturile, ele
fiind bunuri de strictă necesitate.
- bunuri de lux, faţă de cerere se manifestă cu intensitate ce sporeşte pe
măsură ce cresc veniturile.

5
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea
Pe ansamblu, consumul bunurilor „normale” se măreşte odată cu venitul dar
creşterea consumului este proporţional mai slabă decât a venitului.
Bunurile „inferioare” sunt acelea a căror consum scade atunci când
veniturile cresc şi invers. Dacă în condiţiile unor venituri reduse, cererea este
orientată spre mărfuri inferioare, o dată cu creşterea lor, cererea se orientează
spre alte bunuri.

Ec / v  1

Fig.2 . Curba Engel pentru bunuri normale

2. Elasticitatea cererii
Elasticitatea cererii exprimă sensibilitatea cererii la modificarea preţului
sau a altei condiţii a cererii. Coeficientul de elasticitate a cererii arată gradul,
fracţiunea sau procentul modificării cererii în funcţie de schimbarea preţului sau
a altei condiţii a cererii.
Elasticitatea cererii în funcţie de preţ este reacţia cererii la variaţia preţului
unui bun, ceilalţi factori fiind consideraţi constanţi.
Cea mai simplă determinare a elasticităţii în funcţie de modificarea preţului
se face prin raportul dintre modificarea procentuală a cererii unui produs şi
modificarea relativă a preţului de piaţă a acelui produs.
Ec / p = −%Q / %P

sau
Ec / p = (− Q / Qo ) : (P / Po ) = (− Q / P ) : (Po / Qo )

6
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea
relaţii în care:
% Q - indicele procentual de sporire a cererii
% P - indicele procentual de sporire a preţului
Q - variaţia cererii
P - variaţia preţului
Qo, Po – cantitatea cerută şi preţul la momentul to

În funcţie de mărimea acestui coeficient, cererea pentru diferite bunuri

poate înregistra următoarele forme:
a) cerere elastică, Ec / p  1 ; %Q  %P sau Q  P
Cererea este elastică, dacă volumul cantitativ al oricărui bun pe care
oamenii îl cumpără se modifică substanţial ca reacţie la o mică modificare de
preţ.

Preţ

Cantitate
Fig. 3. Cererea elastică

b) cerere inelastică, Ec / p  1 ; %Q  P sau Q  P

Cererea este inelastică, dacă are loc numai o mică modificare în cantitatea
achiziţionată, chiar şi la o foarte mare modificare de preţ

7
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea
Preţ

Cantitate
Fig.4. Cererea inelastică

c) Cererea unitară, Ec / p = 1

Cererea este de elasticitate unitară atunci când cantitatea cerută se modifică

în aceeaşi proporţie cu modificarea preţului.
Preţ

Cantitate

Fig.5. Cererea unitară

d) cerere perfect elastică sau infinit elastică, Ec / p → 
La foarte mici reduceri ale preţului cererea creşte de la zero la infinit.
Dincolo de preţul critic, consumatorii nu vor mai cumpăra nimic. La nivelul
preţului critic ei vor cumpăra tot ce găsesc (chiar şi o cantitate infinită dacă
aceasta este disponibilă)
Preţ

Cantitate
Fig.6. Cerere perfect elastică
8
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea

e) cerere nulă sau perfect inelastică, Ec / p = 0

Acest gen apare atunci când agenţii economici nu manifestă o sensibilitate

faţă de creşterea sau scăderea preţului.
Apare de regulă la produsele de strictă necesitate (pâine, lapte) dar şi la
anumite bunuri de lux pentru persoanele cu bani mulţi.

Preţ

Cantitate

Fig. 7. Cererea nulă

Ultimele două forme au mai mult o valoare teoretică decât practică ele
întâlnindu-se foarte rar şi numai în anumite condiţii de piaţă.
Elasticitatea cererii în funcţie de venit este reacţia cererii la variaţiile
venitului unui consumator, ceilalţi factori fiind consideraţi constanţi.
Relaţia dintre cerere şi venit este pozitivă. Ea poate fi apreciată prin
coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de venit. El exprimă un raport între
proporţia modificării cantităţii cerute şi proporţia modificării venitului.
Coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de venit este determinat de relaţia:
Ec / v = (Q / Q0 ) : (V / V0 ) = (Q / V ) * (V0 / Q0 )

relaţie în care:
% Q - indicele procentual de sporire a cererii
% V - indicele procentual de sporire a venitului
Q - variaţia cererii
V - variaţia venitului
Qo, Vo – cantitatea cerută şi venitul la momentul to

9
MICROECONOMIE
NOTE DE CURS
Cursul 3 Cererea
Valorile pe care coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de venit le
poate lua sunt:
Ec / v  1 - cererea este elastică: cantităţile cerute se modifică în acelaşi sens cu

venitul dar mai intens;

Ec / v = 1 - cererea este de elasticitate unitară: cantităţile cerute se modifică în

acelaşi sens cu venitul şi cu aceiaşi intensitate (este caracteristică pentru bunurile

nealimentare de uz personal şi folosinţă curentă);
0  Ec / v  1 - cererea este inelastică: cantităţile cerute se modifică în acelaşi
sens cu venitul dar mai lent.
Calculul coeficientului de elasticitate a cererii în funcţie de venit permite să
identificăm următoarele valori:
0  Ec / v  1 - bunuri normale
Ec / v  1 - bunuri superioare

Ec / v  0 - bunuri inferioare

10