Oferta

OFERTA

Extensia şi restrângerea ofertei. Legea ofertei. Condiţiile ofertei

Elasticitatea ofertei.
Lege generală a cererii şi ofertei

1. Extensia şi restrângerea ofertei. Legea ofertei. Condiţiile ofertei

Oferta, ca volum, structură şi dinamică, rezultă din comportamentul producătorilor.

Oferta reprezintă cantitatea maximă dintr-un bun pe care un vânzător intenţionează să
o desfacă pe piaţă într-o perioadă de timp, la un preţ dat.
În funcţie de nivelul cererii, cantitatea vândută poate fi diferită de cantitatea oferită.
Dacă pe piaţa unui bun se însumează cantitatea oferită, la acelaşi preţ, de către toţi
vânzătorii, rezultă oferta pe piaţă. Oferta exprimă relaţii în legătură cu:
a) cantitatea maximă, dintr-un anumit bun, pe care vânzătorul este dispus să o vândă la
un anumit preţ unitar;
b) preţul unitar minim la care vânzătorul acceptă să-şi vândă marfa pe piaţă.
În funcţie de natura bunurilor se pot distinge următoarele forme de ofertă:
a) oferta de bunuri independente – (ex. oferta de tricotaje, încălţăminte etc.)
b) oferta complementară - când producţia unor bunuri principale (ex. producţia de
carne) rezultă unele bunuri secundare (ex. mezeluri);
c) oferta mixtă - când mai multe bunuri oferite satisfac aceeaşi cerere (ex. cafea, ceai,
lapte).
Ca şi cererea, volumul şi dinamica ofertei se află într-o relaţie directă, nemijlocită cu
preţul, dar într-o relaţie pozitivă. Relaţiile de dependenţă cauzală dintre ofertă şi preţ
reprezintă conţinutul legii generale a ofertei, lege economică obiectivă. Potrivit acestei legi
creşterea cantităţii oferite, iar reducerea preţului determină reducerea capacităţii oferite.
Modificarea preţului de pe piaţa unui bun determină extensia şi restrângerea ofertei, în
aşa fel încât fiecărui nivel de preţ îi va corespunde o anumită cantitate oferită. Dacă preţul
creşte oferta se va extinde, iar dacă preţul se va reduce, oferta se reduce şi ea.
Schimbarea cantităţii oferite la diferite niveluri ale preţului poate fi prezentată şi
analizată cu ajutorul unui tabel, unui grafic sau printr-o funcţie.
Tabelul nr.1. Efectul modificării preţului asupra cantităţii oferite

Preţul unitar Cantitatea oferită

(mii lei) (mii buc./ săpt.)
20,0 100
15,5 90
15,0 80
12,5 70
10,0 60
7,5 50

Funcţia ofertei: O = 20 + 4P

1
 Curs de microeconomie

P
Contracţia ofertei
20,0
17,5
15,0
12,5
10,0
7,5 Extinderea ofertei

O 50 60 70 80 90 100 Q

Fig. nr.1 Contracţia şi extinderea ofertei

Fenomenul creşterii sau reducerii ofertei se reprezintă într-un tabel, printr-o funcţie sau grafic:

Tabelul nr.2. Creşterea şi reducerea ofertei

Preţul Cantitatea oferită Oferta mărită (O1) Ofertă scăzută (O2)

unitar iniţial (O0) (mii buc./ săpt.) (mii buc./ săpt.)
(mii lei) (mii buc./ săpt.)
20,0 100 110 90
17,5 90 100 80
15,0 80 90 70
12,5 70 80 60
10,0 60 70 50
7,5 50 60 40

Funcţia ofertei: O1  30  4P ; O2 10  4P

P
Q2 Q0 Q1

20,0

17,5

15,0

12,5

10,0

7,5

40 50 60 70 80 90 100 110 Q

Fig. nr. 2. Modificarea ofertei la un preţ dat

2
Oferta

Oferta şi cererea, este determinată, la acest nivel al preţului, de o serie de alţi factori
care se mai numesc şi condiţiile ofertei. Dintre aceştia, mai importanţi sunt următorii:
1) nivelul şi dinamica costului (consumului de factori de producţie). Costul de producţie
reprezintă cel mai important factor care determină modificarea ofertei. Între nivelul costului şi
cantitatea oferită există o relaţie negativă : reducerea costului de producere a unui bun
determină creşterea cantităţii oferite, iar creşterea costului determină scăderea ofertei.
Schimbarea costului unui bun depinde de:
a) tehnologiile de producţie, îmbunătăţirea tehnologiilor, înlocuirea celor învechite cu
altele noi conduc la sporirea eficienţei utilizării tuturor resurselor economice, creşterea
producţiei obţinute cu acelaşi volum de resurse, rezultatul fiind reducerea costului pe unitatea
de produs
b) nivelul preţului factorilor de producţie, la acelaşi nivel al eficienţei economice dacă
salariile cresc sau sporeşte preţul materiilor prime, materialelor, energiei etc., costul va creşte
iar oferta se va reduce.
2) Preţul altor bunuri. O cantitate determinată de resurse economice poate fi utilizată în
aceleaşi condiţii de eficienţă pentru obţinerea a două bunuri, de exemplu A şi B. Dacă preţul
A se reduce, o parte mai mare din volumul resurselor sau chiar întreaga cantitate va fi folosită
pentru producerea bunului B al cărui preţ nu s-a schimbat; modificarea preţului bunului A va
determina o creştere sau o reducere a ofertei pe piaţa bunului B.
Totodată, din producţia unor bunuri principale (de bază) rezultă o serie de produse
secundare din a căror vânzare rezultă venituri care pot avea o pondere importantă în veniturile
totale încasate. Dacă preţul bunului principal creşte, celelalte condiţii rămân neschimbate,
oferta de pe piaţa bunului secundar va spori şi invers; dacă preţul se va reduce, oferta de pe
piaţa bunului respectiv va scădea.
3) Numărul firmelor care produc acelaşi bun. Oferta creşte când apar noi firme care
produc un bun (dacă producţia firmelor existent nu se modifică într-o anumită perioadă de
timp) şi scade dacă unele firme din cele existente vor da faliment.
4) Taxele şi subvenţiile. Majorarea taxelor pe profitul firmelor va determina o reducere a
ofertei, iar reducerea taxelor va determin o creştere a ofertei. De asemenea, unele firme şi
industrii pot beneficia de subvenţii din bugetul statului rezultând astfel o creştere a ofertei,
celelalte condiţii rămânând neschimbate.
5) Previziunile privind evoluţia preţului. Dacă se prevede că în viitor preţul de piaţă al
unui bun va creşte, oferta prezentă se va reduce, iar dacă se aşteaptă ca preţul să scadă, oferta
prezentă va creşte, celelalte condiţii rămânând neschimbate.
6) Evenimente social-politice şi naturale. Cadrul social-politic şi juridic prezintă o
importanţă deosebită pentru asigurarea oricărei activităţi economice. În unele domenii de
activitate (agricultură, construcţii, industria minieră) importante sunt şi condiţiile naturale. În
condiţiile social-politice şi naturale favorabile, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi, oferta
creşte iar o înrăutăţire a unora sau altora dintre aceste condiţii va determina o reducere a
ofertei.
Prin însumarea algebrică absolută sau relativă a influenţei fiecărui factor va rezulta
modificarea totală a ofertei unui anumit bun, la un nivel dat al preţului.

3
 Curs de microeconomie

2. Elasticitatea ofertei

Elasticitatea ofertei exprimă dimensiunile sau gradul modificării ofertei în funcţie de

modificarea preţului sau a oricăreia din condiţiile ofertei. Elasticitatea ofertei poate fi evidenţiată prin
coeficientul elasticităţii ofertei.
Coeficientul elasticităţii ofertei unui bun în funcţie de preţul acestuia se poate determina
astfel:

Dacă, de exemplu, o firmă vinde într-o săptămână 100 de unităţi dintr-o marfă la preţul de
1000 u.m. şi 120 de unităţi la preţul de 1400 u.m., coeficientul de elasticitate al ofertei în funcţie de
preţ va fi:

În funcţie de mărimea coeficientului elasticităţii ofertei la preţ, formele ofertei se prezintă

astfel:
a) ofertă elastică - atunci când unui anumit procent de modificare a preţului unitar îl
corespunde o modificare mai mare a ofertei;

EOP 1, deoarece: O/Oo  P/P0

b) ofertă inelastică - atunci când procentul modificării ofertei este mai mic decât cel al
modificării preţului;

EOP  1, când O/O0  P/P0

c) ofertă cu elasticitate unitară - când unui procent în modificarea preţului îi corespunde

unul similar în modificarea ofertei;

EOP 1 când O/O0  P/P0

d) ofertă perfect elastică - reprezintă un caz extrem, un concept teoretic care nu există în
realitate şi care presupune ca la un preţ dat, oferta să crească la infinit.

EOP  , deoarece P/P0 0

e) ofertă perfect inelastică - un alt caz extrem, când la orice modificare a preţului, oferta nu
se modifică;
EOP 0, deoarece O/O00

4
Oferta

P P P

O0 O0 O0
P1 P2 P1
P2 P1 P2

O1 O2 O O1 O2 O O1 O2 O

Ofertă elastică Ofertă cu elasticitate Ofertă inelastică

unitară

P P

P0 Q0 P1

P0

O0 O1 O O0 Q

Ofertă perfect elastică Ofertă perfect inelastică

Fig. nr. 3. Tipuri de elasticitate a ofertei

Elasticitatea ofertei, ca şi elasticitatea cererii, prezintă o importanţă deosebită pentru

procesul decizional, deoarece în funcţie de evoluţia preţului de pe piaţa fiecărui bun,
veniturile totale încasate depind atât de forma elasticităţii cererii, cât şi de posibilităţile de
adaptare a ofertei la această evoluţie.
Elasticitatea ofertei este determinată de o serie de factori dintre care cei mai
importanţi sunt:
1) Costul producţiei. Între nivelul costului şi elasticitatea ofertei există o relaţie
negativă. Atunci când costul creşte se va înregistra o scădere a elasticităţii ofertei, iar atunci
când costul scade se va înregistra o creştere a elasticităţii ofertei dacă toţi ceilalţi factori
rămân constanţi.
2) Gradul de substituire a factorilor de producţie. Cu cât este mai mare gradul de
substituire a factorilor de producţie de la producţia unui bun la producţia altor bunuri, cu atât
va fi mai mare elasticitatea ofertei bunului respectiv.
3) Posibilitatea de stocare a bunurilor şi costului stocării. Între posibilitatea de
stocare a bunurilor şi nivelul coeficientului elasticităţii ofertei la preţ există o relaţie pozitivă.
Dacă bunul X poate fi depozitat şi păstrat o anumită perioadă de timp, elasticitatea ofertei în
funcţie de preţul acestui bun creşte şi invers, în cazul în care posibilităţile de stocare sunt
reduse.

5
 Curs de microeconomie
Costul stocării include atât cheltuielile de depozitare, chirii, salarii etc., cât şi
cheltuielile legate de pierderea, prin depreciere sau schimbare a modei, nivelului calitativ al
bunurilor stocate. Aceste cheltuieli se adaugă la costul producţiei, rezultând costul total care
se află în relaţie inversă cu elasticitatea ofertei la preţul de pe piaţa bunului respectiv.
4) Perioada de timp de la modificarea preţului. Dacă preţul de pe piaţa bunului X se
majorează, iar celelalte condiţii ale ofertei rămân constante, forma elasticităţii ofertei depind
de durata perioadei de timp care a trecut de la modificarea preţului.
În acest context există trei perioade de timp:
a) perioada pieţei este perioada foarte scurtă de timp în care nici unul din factorii de
producţie nu se modifică. În această perioadă nu se poate modifica cantitatea oferită ca
răspuns la modificarea preţului. În consecinţă, cantitatea oferită dintr-un bun rămâne aceeaşi,
deci oferta este perfect inelastică.
b) perioada scurtă de timp imprimă ofertei un caracter inelastic. În această perioadă unul
din factorii de producţie pot fi schimbaţi şi, prin urmare, cantitatea oferită dintr-un bun, poate
spori în anumite limite, ca răspuns la modificarea preţului.
c) perioada lungă de timp asigură posibilitatea unei oferte elastice. În cadrul acestei
perioade, producătorii pot spori cantitatea factorilor de producţie implicaţi în producerea unui
bun printr-un proces investiţional susţinut în scopul lărgirii capacităţilor de producţie existente
sau prin intrarea de noi firme în industria bunului respectiv, ca urmare a creşterii şi în final a
preţului. Deci cantitatea oferită ca răspuns la modificarea preţului este mult mai mare decât în
perioada scurtă. În această perioadă, procentul creşterii cantităţii oferite este mai mare decât
cel de creştere a preţului, deci:
% (O1-O0)  % (P1-P0)

P P P
O0 O0 O0
P1 E1 P1 E1 P1 E1
P0 E0 C1 P0 E0 C1 P0 E0 C1

C2 C2 C2

0 Q 0 Q0 Q1 Q 0 Q0 Q1 Q

Fig. nr. 4 Oferta în situaţia Fig. nr. 5. Oferta pe o Fig. nr. 6. Oferta pe o
perioadei de piaţă perioadă scurtă de timp perioadă lungă de timp

Din analiza acestor trei situaţii rezultă că nivelul preţului de pe piaţa bunului X, la o
anumită ofertă, se modifică în funcţie de schimbarea cererii. Astfel, în condiţiile unei anumite
oferte (O0) şi cereri (C0), piaţa bunului X se află în echilibru (E0), preţul de echilibru fiind P0,
iar cantitatea de echilibru –Q0. Acest echilibru este însă temporar. El se modifică dacă una din
cele două forţe ale pieţei se schimbă.
O creştere a cererii, ca rezultat al modificării venitului sau altei condiţii, determină o
creştere a preţului în condiţiile unei oferte date. La rândul său, noul preţ determină extinderea
ofertei.

6
Oferta
3. Legea generală a cererii şi ofertei

Relaţiile dintre modificarea cererii şi ofertei, pe de o parte, şi schimbarea preţului, pe de alta

parte, reprezintă conţinutul legii generale a cererii şi ofertei. Acţiunea acestei legi poate fi analizată pe
o perioadă scurtă de timp şi pe o perioadă îndelungată de timp.
Pe perioada scurtă de timp, legea generală a cererii şi ofertei determină modificarea preţului
de piaţă, care tinde către un nivel de echilibru, echilibru static, ca urmare a excesului de ofertă sau de
cerere. În condiţiile modificării raportului dintre cantitatea cerută şi cea oferită preţul tinde permanent
către nivelul la care cantitatea cerută va fi egală cu cantitatea oferită.

Tabelul nr. 3. Relaţia cerere-ofertă-preţ

Cantitatea Cantitatea oferită Exces de ofertă (+) sau Preţul (mii lei)
cerută de cerere (-)
20 100 +80 20,0
30 90 +60 15,5
40 80 +40 15,0
50 70 +20 12,5
60 60 0 10,0
70 50 -20 7,5

Dacă preţul se află la nivelul la care apare un exces de ofertă (cantitatea oferită dintr-un bun
este mai mare decât cea care poate fi cumpărată), stocurile vor creşte, fapt ce va determina tendinţa de
reducere a preţului. Dacă preţul se află la un nivel la care apare un exces de cerere, cantitatea oferită
este insuficientă în raport cu cea cerută şi preţul va avea tendinţa de creştere. În situaţia în care
cantitatea cerută este egală cu cea oferită, preţul nu manifestă tendinţa de schimbare. Acesta este preţul
de echilibru, numit preţul pieţei. La acest nivel, pe o perioadă scurtă de timp, piaţa unui anumit bun se
află în echilibru, excesul de cerere şi ofertă fiind nul. Nivelul preţului de piaţă depinde în principal de
cantitatea cerută deoarece pe o perioadă scurtă de timp cantitatea oferită se poate modifica foarte
puţin, numai pe baza creşterii unui factor de producţie (factor variabil, ceilalţi rămânând constanţi).

Fig. nr. 9. Echilibrul pieţei

Pe perioada lungă de timp, modificările intervenite în condiţiile cererii şi ofertei vor

avea ca rezultat creşterea sau reducerea celor două forţe ale pieţei. Când cererea creşte
(condiţiile ofertei rămânând neschimbate) sau oferta se reduce (condiţiile cererii rămânând

7
 Curs de microeconomie
neschimbate), preţul tinde să crească. Când cererea se reduce (condiţiile ofertei fiind
constante) sau oferta creşte (condiţiile cererii fiind constante), preţul tinde să scadă.
Modificările intervenite în cerere şi ofertă determină modificări şi în cantitatea de
echilibru. ca urmare a creşterii cererii şi ofertei, cantitatea de echilibru creşte iar o reducere a
ofertei şi a cererii determină o reducere a preţului de echilibru.
Când are loc o creştere concomitentă (sau o reducere concomitentă) a cererii şi ofertei,
cantitatea de echilibru înregistrează aceeaşi evoluţie – de creştere sau de reducere – dar preţul
de echilibru poate înregistra o evoluţie diferită, în funcţie de amploarea celor două forţe. În
aceste situaţii dinamica preţului de echilibru nu poate fi precizată.
Când se înregistrează o modificare concomitentă a cererii şi ofertei, însă în direcţii
opuse, dinamica preţului de echilibru este aceeaşi ca şi a cererii, însă cantitatea de echilibru nu
poate fi precizată.

Tabelul nr. 4. Relaţia cerere, ofertă, preţ de echilibru, cantitate de echilibru

Cazul Cererea şi oferta Preţul de echilibru Cantitatea de echilibru

+, -, ?
1 Cererea creşte, oferta
constantă
2 Cererea scade, oferta
constantă
3 Oferta creşte, cererea
constantă
4 Oferta scade, cererea
constantă
5 Creşte cererea, creşte oferta
6 Scade cererea, scade oferta
7 Creşte cererea, scade oferta
8 Scade cererea, creşte oferta
+, -, ?
+ +
- -
- +
+ -
? +
? -
+ ?
- ?

Pe o perioadă îndelungată de timp, preţul tinde permanent către nivelul la care

cantitatea cerută este egală cu cea oferită. La acest nivel piaţa se află în echilibru (echilibru
dinamic), iar preţul de echilibru se numeşte preţ normal. Nivelul acestui preţ depinde în
principal de ofertă şi de mărimea costului. Preţul normal poate fi mai mic, mai mare sau egal
cu preţul pieţei.